Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX Înlocuire măsură preventivă

Contestație

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N____

SECȚIA PENALĂ

Operator de date cu caracter personal – cod 3074

Ședința publică din data de 21.05.2014

DECIZIA PENALĂ NR. 17/CJ

PREȘEDINTE - V_____ B_____ – judecător

M____ E____ - grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror

E____ CUCORADĂ

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul N____

Se examinează contestația formulată de inculpatul U__ V_____ VOREL, fiul lui I__ și E____, născut la 08.03.1968 în Orșova, județul M________, CNP – xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în comuna Ceahlău, __________________________, împotriva Încheierii nr. 5 din data de 14.05.2014, pronunțată de Judecătoria B____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform art. 369 Cod procedură penală.

La apelul nominal a răspuns contestatorul inculpat U__ V_____ V_____, în stare de arest, asistat din oficiu, de avocat C______ M____ (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr.xxxxx/15.05.2014)

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederând următoarele:

- obiectul cauzei, înlocuire măsură preventivă;

- stadiul procesual, contestație;

- cauza se află la al doilea termen de judecată;

- procedura de citare legal îndeplinită.

- asistența juridică a inculpatului este asigurată de avocat desemnat din oficiu; s-a luat legătura telefonic cu doamna avocat Zucec M____ care a precizat că nu asigură asistența inculpatului U__ V_____ V_____ la termenul de astăzi deoarece nu are angajament în acest sens.

Întrebat fiind, contestatorul inculpat U__ V_____ V_____ arată că-și menține contestația formulată în cauză. Precizează că avocatul său este doamna Zucec M____ și nu dorește să fie asistat de avocat desemnat din oficiu care nu cunoaște dosarul. Solicită suspendarea cauzei pentru a se lua legătura cu aceasta.

Față de solicitarea inculpatului, procurorul apreciază că din punctul său de vedere cererea acestuia echivalează cu o cerere de amânare pentru angajare apărător așa încât nu se opune, fiind o cerere admisibilă.

Instanța suspendă cauza pentru a da posibilitatea inculpatului să-și contacteze avocatul.

La reluarea cauzei, la apelul nominal a răspuns inculpatul U__ V_____ V_____ asistat de avocat Zucec M____, în substituirea avocatului desemnat din oficiu.

Nemaifiind de formulat cereri prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor

Avocat Zucec M____ solicită a se observa că încheierea contestată a fost pronunțată de judecătorul de la Judecătoria B____ în condițiile în care oral s-a formulat de către inculpat cerere de recuzare. Judecătorul trebuia să înainteze dosarul la un alt judecător care să soluționeze cererea de recuzare; acest lucru nu s-a făcut și din acest punct de vedere solicită a se constata nulitatea încheierii pronunțată de Judecătoria B____ motivat de faptul că aceasta a fost dată de către un judecător recuzat fără a se respecta procedura prevăzută de art.68 C.p.p.

In ceea ce privește fondul cauzei arată că inculpatul a fost trimis în judecată în anul 2012 pentru infracțiuni de lovire, amenințare și ultraj contra bunurilor moravuri. La data la care s-a întocmit acel rechizitoriu s-a luat și măsura de arest preventiv motivat de faptul că U__ V_____ V_____ nu își poate stăpâni nervii și vorbește pe un ton ridicat încercând să arate că are dreptate. După o perioadă scurtă de timp, 2-3 săptămâni sau o lună, a fost pus în libertate sub control judiciar constatându-se că nu prezintă pericol pentru cei din jur. După un an de zile, timp în care inculpatul a respectat toate condițiile impuse de lege, deoarece cei din comună nu îl doreau în rândul comunității lor, au început să curgă niște sesizări către poliție deoarece că inculpatul ar fi vociferat la o ședință la Consiliul local, că s-ar fi uitat urât pe stradă, că ar fi intrat într-o unitate alimentară și a mers la grupul sanitar. Aceste sesizări au fost înaintate procurorului și mai apoi instanței de judecată. Din aprilie-mai 2013 această cerere de revocare a controlului judiciar a fost la instanță, inculpatul respectând în continuare condițiile impuse. La un an după acele sesizări inculpatului urmare a unui conflict verbal pe care inculpatul l-a ajut cu completul de judecată s-a luat măsura arestului preventiv.

Apreciază că luarea acestei măsuri a fost nejustificată , măsura arestului preventiv fiind mult prea dură față de gravitatea faptelor pentru care acest inculpat este cercetat. La instanța de fond inculpatul U__ V_____ V_____ a arătat că dorește înlocuirea măsurii arestării preventive cu oricare dintre măsurile preventive, inclusiv arestul la domiciliu, pentru a putea avea grijă de mama lui care este o persoană în vârstă.

Solicită în primul rând ca instanța să se pronunțe pe nulitatea încheierii iar în situația în care se consideră că în mod corect un complet recuzat poate trece la judecata cauzei, solicită admiterea contestației și a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu oricare dintre măsurile prevăzute de art.202 C.p.p.

Solicită achitarea onorariului din fondurile Ministerului Justiției.

Procurorul arată că în ceea ce privește invocarea nulității încheierii pronunțată de instanța de fond pe considerentul că judecătorul fiind recuzat s-ar fi pronunțat cu privire la măsurile preventive, apreciază că încheierea este legală și a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art.67 al.6 C.p.p.

In ceea ce privește solicitarea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu oricare dintre măsurile prevăzute de art.202 C.p.p, apreciază de asemenea că încheierea este legală și temeinică; consideră că atât timp cât înlocuirea controlului judiciar care s-a luat față de inculpat anterior în cauză cu măsura arestării preventive dispusă la data de 28.04.2014 și care a fost supusă prin respingerea contestației controlului efectuat de către instanța ierarhic superioară este definitivă, la momentul la care s-a soluționat prezenta cerere judecătorul a procedat la o nouă analiză apreciind că în cauză nu se impune înlocuirea din nou a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai blândă.

Solicită menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică și respingerea contestației.

Contestatorul inculpat U__ V_____ V_____, având cuvântul, arată că sesizările au fost făcute de Turlică D__, I_______ I__ și S_________ D_____ – sesizări pe care le consideră a fi făcute cu rea intenție; mai arată că instanța de fond a reținut că nu are un act valabil ceea ce nu este adevărat; susține că a respectat obligațiile impune de instanță și este de acord cu concluziile puse de avocatul său.

Avocat Zucec M____ depune la dosar copia actului de identitate al inculpatului precizând că acesta este o persoană care respectă obligațiile impuse de instanță doar că are obiceiul de a vorbi pe un ton mai ridicat.

S-au declarat dezbaterile închise, după care:

TRIBUNALUL,

Asupra contestației penale de față, constată:

Prin încheierea nr.5 din 14.05.2014 pronunțată de Judecătoria B____ în dosar nr.XXXXXXXXXX13/a5, în temeiul art. 242 Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, a controlului judiciar pe cauțiune sau a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul U__ V_____ V_____, fiul lui I__ și E____, născut la data de 8.03.1968 în mun. Orșova, jud. M________, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în _______________________________________..

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu, av Mehera A_______, în baza delegației nr. xxxxx/14.05.2014, în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin încheierea nr.1/28.02.2013 s-a admis în parte propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria B____ și în consecință în temeiul art.149/1 alin. 9 și alin. 10 raportat la art.136, 143, 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului U__ V_____-V_____, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor ultraj contra bunelor moravuri, lovire sau alte vilolențe (5 fapte), amenințare (3 fapte), port ilegal de cuțit, prev.de art.321 alin.1, art.180 alin. 1și alin. 2, art.193 Cod penal, art. 2 pct.1 din Legea 61/1991®, cu aplic.art.33 lit.a, art. 37 lit.b C.pen, pe o durata de 19 de zile începând de la 28.02.2013 până la 18.03.2013..

Pentru a decide în acest sens instanța reținut că prin referatul nr. 929/P/2012 înregistrat la data de 28.02.2013 pe rolul Judecătoriei B____, sub nr. 409/P/2013, P________ de pe lângă Judecătoria B____ a formulat propunere de arestare preventivă pentru o perioadă de 29 de zile - cuprinsă între 28.02.2013 – 28.03.2013-, a inculpatului U__ V_____-V_____, cercetat in stare de reținere pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe (5), de amenințare (3), de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și de port, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor a unui cuțit și a unui obiect fabricat anume pentru împungere, fapte prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal și de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991, fapte prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal ( parte vătămată A_______ A________ I____), de art. 180 alin. 1 Cod penal ( parte vătămată P_____ R___), de art. 180 alin. 2 Cod penal ( parte vătămată V_______ S_____), de art. 180 alin. 2 Cod penal ( parte vătămată S___ D______), de art. 180 alin. 2 Cod penal ( parte vătămată Zvancea E____), de art. 193 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, (parte vătămate V_______ S_____), de art. 193 alin. 1 Cod penal ( parte vătămată Zvancea E____), de art. 193 alin. 1 Cod penal (parte vătămată P________ R___), de art. 321 alin. 1 Cod penal. și de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal. și art. 37 lit. b Cod penal.

Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută de Tribunalul N____, care a respins recursul inculpatului.

Prin încheierea nr. 3 din data de 5.04.2013 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX s-a dispus admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat și i s-a impus respectarea următoarelor obligații:

- să nu depășească limitele teritoriale ale județului N____ decât în condițiile stabilite de instanță;

- să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, P_____ de Poliție Ceahlău – Județul N____, potrivit programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu se deplaseze în barurile de pe raza comunei Ceahlău;

- să nu se apropie de părțile vătămate V_______ Serghiu, S___ D______, Zvancea E____, A_______ A________ I____, și membrii familiilor acestora, precum și de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;

În temeiul dispozițiilor art. 160² alin. 3 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea obligațiilor stabilite mai sus, în sensul că în cazul încălcării cu rea-credință a acestora se va revoca liberarea provizorie și se va lua măsura arestării preventive.

La data de 14.03.2013 pe rolul Judecătoriei B____ a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B____ nr. 929/P/2012 din data de 12.03.2013, rechizitoriu prin care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe (4), de amenințare (3), de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și de port, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor a unui cuțit și a unui obiect fabricat anume pentru împungere, fapte prevăzute de art. 180 alin. 1 Cp. (parte vătămată A_______ A________ I____), de art. 180 alin. 2 Cp. (parte vătămată V_______ S_____), de art. 180 alin. 2 Cp. (parte vătămată S___ D______), de art. 180 alin. 2 Cp. (parte vătămată Zvancea E____), de art. 193 alin. 1 Cp., (parte vătămată V_______ S_____), de art. 193 alin. 1 Cp. (parte vătămată Zvancea E____), de art. 193 alin. 1 Cp. (parte vătămată P________ R___), de art. 321 alin. 1 Cp. și de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. și art. 37 lit. b Cp., constând în aceea că în perioada aug. 2012-febr. 2013 a generat deseori conflicte cu concetățenii amenințându-i (pe 3 dintre aceștia) și creându-le vătămări (la 4 persoane) ce au necesitat 3-4 zile de îngrijire medicală pentru două persoane, pentru a alta de 12-14 zile, astfel încât prin atitudinea sa sfidătoare la adresa normelor de comportament civil a creat o stare de tulburare a ordinii și liniștii publice, nemulțumire și temere în localitatea Ceahlău, cu precădere evidențiată la data de 25.02.2013, și a purtat în data de 27.02.2013 un cuțit și un obiect înțepător - tip ac cizmărie în tip ce se afla într-un local accesibil publicului, formându-se astfel dosarul nr.XXXXXXXXXX13.

Prin încheierea din data de 28.04.2014 a Judecătoriei B____ în temeiul art. 362 alin. (2) raportat la art. 208 C. proc. pen. și art 16 din Legea nr. 25/2013, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv și liberării provizorii sub control judiciar față de inculpat, transformarea acestei măsuri prevăzută de legea veche în măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de Codul de procedură penală și s-a dispus menținerea acestei măsuri.

Prin Încheierea nr. 2/28.04.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXX14/a3 instanța a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar ( liberarea provizorie sub control judiciar dispusă prin Încheierea din data de 5.04.2013 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, verificată prin Încheierea din data de 28.04.2014) față de inculpatul U__ V_____ V_____, fiul lui I__ și E____, născut la data de 8.03.1968 în mun. Orșova, jud. M________, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în _________________________, jud. N____ cu măsura arestului preventiv pentru o perioadă de 30 zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

În motivarea soluției dispuse, instanța a reținut faptul că inculpatul a încălcat, cu rea credință, în mod repetat, obligațiile dispuse de instanța de judecată la momentul la care a fost admisă cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar, prin Încheierea din data de 5.04.2013.

Astfel, deși inculpatul avea obligația de a nu se apropia de părțile vătămate V_______ S_____, S___ D______, Zvancea E____, A_______ A________ I____ și membrii familiilor acestora, precum și de martori și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect, din Declarațiile date de partea vătămată S___ D______ la data de 17.04.2013, respectiv de martorii L_______ P_________ la data de 23.05.2013, 1.08.2013, B_____ V Dumitrina la data de 3.07.2013, 7.08.2013, T_____ E____ la data de 7.08.2013 reiese faptul că inculpatul nu și-a îndeplinit această obligație. Deși, luate separat, declarațiile celor sus menționați ar putea fi considerate ca fiind subiective, din coroborarea aspectelor consemnate în cadrul declarațiilor olografe instanța reține faptul că acestea sunt apte de a face dovada nerespectării obligațiilor de către inculpat care, cu bună știință și cu încălcarea obligațiilor impuse de instanță, a avut o atitudine de natură a intimida partea vătămată, respectiv martorii din prezenta cauză.

Reaua credință a inculpatului reiese din faptul că a intrat în contact nu doar în mod ocazional, ci în mod repetat cu martorii și partea vătămată, conținutul discuțiilor generate între aceștia vizând, în unele situații, aspecte legate de dosarul penal în care U__ V_____ V_____ are calitatea de inculpat.

De asemenea, instanța a reținut faptul că inculpatul avea obligația impusă se instanță de a nu se deplasa în barurile de pe raza comunei Ceahlău, obligație pe care, de asemenea, a încălcat-o, cu rea credință..

Potrivit sesizării formulate de numitul Turlică D__, administrator al ______________________, sesizare care are atașată înregistrarea video a inculpatului care pătrunde în restaurantul – bar din ___________________ de 27.01.2014, în care a stat de la ora 16,45 până la ora 16,57 coroborată cu declarația olografă a numitului I_______ I__ potrivit căruia inculpatul a pătruns în barul _____________ la data de 20.09.2013, orele 17,00, și cu declarația numitului S_________ D_____ potrivit căruia inculpatul a intrat în barul _______________ la data de 11.12.2013, instanța reține faptul că și această obligație a fost încălcată de către inculpat, cu rea credință, deși avea cunoștință despre efectele nerespectării obligațiilor.

Analizând cererea Parchetului prin raportare la dispozițiile art. 238 alin 3 Cod proc pen, instanța a reținut faptul că în cauză se evidențiază temeiuri noi care fac necesară privarea de libertate a inculpatului. De asemenea, pe lângă motivele reținute de instanță la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă prin încheierea nr. 1/28.02.2013, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 223 alin 1 lit. b, c Cod procedură penală , respectiv art. 223 alin 2 Cod procedură penală. Astfel, din înscrisurile depuse în cauză se creează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a încercat să influențeze martorii din dosar și să exercite presiuni asupra persoanei vătămate, aspecte care reies din interpretarea coroborată a declarațiilor olografe date de aceștia.

Instanța a reținut că în aprecierea caracterului rezonabil al suspiciunii se au în vedere circumstanțele fiecărei cauze (CEDO, hotărârea din 30 august 1990, în cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii). Faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (CEDO, hotărârea din 7 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei).

S-a apreciat că infracțiunile pentru care există suspiciunea rezonabilă că au fost săvârșite de inculpat prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice arestarea preventivă fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).

De asemenea, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată, chiar și în încadrarea prevăzută de noul cod penal, se încadrează în limita de 5 ani ori mai mare – cel puțin în cazul infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzută de art 193 alin 2 Noul cod penal, limite existente și în cazul încadrării juridice realizate potrivit vechiului cod penal. Din oficiu, instanța a mai reținut faptul că inculpatul, la termenul anterior de judecată s-a prezentat după strigarea cauzei și terminarea ședinței de judecată, deși avea obligație de a se prezenta la fiecare termen de judecată și i s-a pus în vedere faptul că ședințele de judecată ale completului încep la orele 9.30.

Împotriva Încheierii nr. 2/28.04.2014 a fost formulată contestație de către inculpat, contestație soluționată de Tribunalul N____ - secția penală la data de 5.05.2014, în sensul respingerii acesteia și menținerii încheieri contestate.

Prin Încheierea din data de 6.05.2014 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXX13/a3 a fost confirmată arestarea preventivă a inculpatului U__ V_____ V_____, fiul lui I__ și E____, născut la data de 8.03.1968 în mun. Orșova, jud. M________, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în _________________________, jud. N____ și s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr.2 / 28.04.2014, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 5.05.2014, ora 14.00 și până la data de 4.06.2014, ora 14.00.

La data de 30.04.2014 inculpatul a formulat cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, cerere trimisă prin poștă și înregistrată la instanță la data de 5.05.2014, cerere soluționată în dosar nr. XXXXXXXXXX13/a5 prin încheierea nr. 4/6.05.2014 în sensul respingerii cererii. Soluția instanței a rămas definitivă prin respingerea contestației de către Tribunalul N____ prin decizia penală nr. 13/CJ/14.05.2014.

La data de 7.05.2014 inculpatul a formulat o nouă cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat dispozițiile art. 202 din Noul Cod de procedură penală, respectiv faptul că măsura preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, precum și faptul că regula în materia măsurilor preventive îl reprezintă judecarea inculpatului în stare de libertate, privarea de libertate constituind excepția.

La termenul de judecată din 14.05.2014 apărătorul inculpatului a formulat o precizare a cererii, solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv cu oricare altă măsură preventivă neprivativă de libertate, însă inculpatul nu și-a însușit cererea apărătorului.

Analizând motivele invocate de inculpat, în raport cu probatoriul administrat în cauză, dar și cu poziția procesuală adoptată de acesta, s-a reținut ca fiind neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat în cauză, pentru următoarele considerente:

În examinarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, judecătorul trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate a inculpatului, ca urmare a înlocuirii arestării preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate dintre cele prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-d Cod procedură penală.

Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă a inculpatului se revocă, din oficiu, sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o, ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.

Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.

Dispozițiile art. 211 Cod procedură penală prevăd că se poate dispune măsura controlului judiciar față de inculpat, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Dispozițiile art. 216 Cod procedură penală prevăd că se poate dispune măsura controlului judiciar pe cauțiune față de inculpat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin 1, respectiv dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 223 alin 1 și 2, luarea acestei măsuri este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin 1 iar inculpatul depune o cauțiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar.

Potrivit art. 218 Cod procedură penală, Arestul la domiciliu se dispune … dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia intre scopurile prevăzute la art. 202 alin. La momentul luării măsurii preventive instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 223 alin 1 lit. b, c Cod proc pen, respectiv art. 223 alin 2 Cod procedură penală.

În cauză, s-a constatat că față de perioada arestării preventive a inculpatului, nu s-a împlinit termenul rezonabil prevăzut de art. 239 Cod procedură penală, care reglementează durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecății.

Temeiurile de arestare preventivă a inculpatului U__ V_____ V_____ în urma înlocuirii măsurii controlului judiciar, se regăsesc în continuare în dispozițiile art. 223 alin 1 lit. b, c Cod proc pen, respectiv art. 223 alin 2 Cod proc pen. Astfel, din probele administrate în cauză se creează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a încercat să influențeze martorii din dosar și să exercite presiuni asupra persoanei vătămate, aspecte care reies din interpretarea coroborată a declarațiilor olografe date de aceștia.

Instanța a reținut că în aprecierea caracterului rezonabil al suspiciunii se au în vedere circumstanțele fiecărei cauze (CEDO, hotărârea din 30 august 1990, în cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii). Faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (CEDO, hotărârea din 7 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei).

Așadar, instanța a apreciat că infracțiunile pentru care există suspiciunea rezonabilă că au fost săvârșite de inculpat prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice arestarea preventivă fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.). Această stare de pericol pentru ordinea publică se deduce din datele existente în cauză, astfel cum au fost prezentate, privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale.

Instanța de fond a mai reținut că, și în acest cadru legal, sub imperiul cerințelor legale de aplicare a măsurii arestării preventive, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin în continuare, pentru considerentele intrate în puterea lucrului judecat, analizate prin încheierea de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, așa încât nu există motive întemeiate de înlocuire a arestării preventive.

De asemenea, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată, chiar și în încadrarea prevăzută de noul Cod penal, se încadrează în limita de 5 ani ori mai mare – cel puțin în cazul infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin 2 Noul Cod penal, limite existente și în cazul încadrării juridice realizate potrivit vechiului Cod penal.

Astfel fiind, judecătorul fondului a reținut că, și în situația în care inculpatul s-ar angaja să respecte obligațiile ce ar fi stabilite în sarcina lui ca urmare a admiterii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, a controlului judiciar pe cauțiune sau a arestului la domiciliu, în cauză, oricare din măsurile neprivative de libertate solicitate prin cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, nu este suficientă pentru realizarea scopului bunei desfășurări a procesului penal în faza de judecată.

Mai mult decât atât, din verificarea evidențelor din baza de date DEPABD reiese faptul că inculpatul nu deține un act de identitate valabil, motivul reținut fiind „ lipsă dovada adresei de domiciliu”. De asemenea, instanța a reținut și faptul că inculpatul a beneficiat deja de o liberare provizorie sub control judiciar în condițiile vechiului Cod de procedură penală și că tocmai încălcarea, cu rea credință, de către inculpat a obligațiilor impuse de către instanță au condus la luarea măsurii arestului preventiv prin încheierea nr. 2/28.04.2014.

În consecință, pentru considerentele analizate anterior, în temeiul art. 242 Cod procedură penală, prima instanță a respins, ca nefondată cererea înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat.

Împotriva încheierii pronunțată de judecătoria B____ a declarat contestație inculpatul U__ V_____ V_____, care prin motivele depuse în scris la dosar, a solicitat admiterea cererii de înlocuire a măsurii preventive deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică. A arătat că, împotriva judecătorului care a respins cererea sa de înlocuire a măsurii preventive, a formulat și cerere de recuzare întrucât nu i s-au respectat drepturile constituționale și cele prevăzute de CEDO. S-a mai arătat că în respectarea dreptului la un proces echitabil, nu se mai justifică menținerea stării de arest preventiv. De asemenea prin concluziile susținute de către avocat, s-a invocat nulitatea încheierii prin care s-a respins de către Judecătoria B____ cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv, întrucât judecătorul care s-a pronunțat a fost mai înainte recuzat de către inculpat, și în consecință nu mai avea competența de soluționare a cererii.

În ce privește excepția de nulitate a încheierii atacate, tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată și nu poate fi reținută, întrucât potrivit dispozițiilor art. 67 alin. 6 Cod procedură penală ... judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau completul în fața căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunță asupra măsurilor preventive. Astfel, din cuprinsul dispozițiilor legale invocate, rezultă că, în situația în care judecătorul este investit cu soluționarea unei cereri care vizează orice măsură preventivă, are obligația de a se pronunța în cauză, chiar și în situația în care împotriva sa este formulată o recuzare, întrucât legiuitorul a avut în vedere specificul și urgența necesară în soluționarea unei atare cauze, respectiv atunci când se pune în discuție luarea, revocarea ori înlocuirea unei măsuri preventive.

Tribunalul, verificând încheierea atacată pe baza actelor și materialelor din dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 206 Cod procedură penală, constată nefondată contestația formulată de inculpat, motivat de următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B____ nr. 929/P/2012 din data de 12.03.2013, inculpatul U__ V_____ V_____ a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe (4 fapte), de amenințare (3 fapte), de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și de port, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor a unui cuțit și a unui obiect fabricat anume pentru împungere, fapte prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal(parte vătămată A_______ A________ I____), de art. 180 alin. 2 Cod penal(parte vătămată V_______ S_____), de art. 180 alin. 2 Cod penal(parte vătămată S___ D______), de art. 180 alin. 2 Cod penal (parte vătămată Zvancea E____), de art. 193 alin. 1 Cod penal (parte vătămată V_______ S_____), de art. 193 alin. 1 Cod penal (parte vătămată Zvancea E____), de art. 193 alin. 1 Cod penal (parte vătămată P________ R___), de art. 321 alin. 1 Cod penal și de art. 2 punctul 1 din Legea 61/1991, toate cu aplic. art. 33 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal.

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în perioada august 2012 – februarie 2013, inculpatul U__ V_____ V_____ a generat deseori conflicte cu concetățenii amenințându-i (pe 3 dintre aceștia) și creându-le vătămări (la 4 persoane) ce au necesitat 3 - 4 zile de îngrijire medicală pentru două persoane, pentru o altă persoană de 12-14 zile, astfel încât prin atitudinea sa sfidătoare la adresa normelor de comportament civil a creat o stare de tulburare a ordinii și liniștii publice, nemulțumire și temere în localitatea Ceahlău, județul N____, cu precădere evidențiată la data de 25.02.2013, și a purtat în data de 27.02.2013 un cuțit și un obiect înțepător(tip ac de cizmărie) în tip ce se afla într-un local accesibil publicului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B____ la data de 14.03.2013 sub nr. XXXXXXXXXX13, în prezent fiind în curs de judecată.

În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr.1/28.02.2013 s-a admis în parte propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria B____ și în temeiul art. 149¹ alin. 9 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului U__ V_____-V_____, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor ultraj contra bunelor moravuri, lovire sau alte vilolențe (5 fapte), amenințare (3 fapte), port ilegal de cuțit, prevăzute de art. 321 alin.1, art.180 alin. 1și alin. 2, art. 193 Cod penal, art. 2 pct.1 din Legea 61/1991®, cu aplicarea art.33 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal, pe o durata de 19 de zile începând de la 28.02.2013 până la 18.03.2013.

Prin încheierea nr. 3 din data de 5.04.2013 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul U__ V_____ V_____, cu impunerea respectării obligațiilor prevăzute de art. 160² alin. 3 Cod procedură penală, iar în temeiul dispozițiilor art. 160² alin. 3 Cod procedură penală i s-a atras atenția asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea obligațiilor impuse de către instanță, în sensul că în cazul încălcării cu rea-credință a acestora se va revoca liberarea provizorie și se va lua măsura arestării preventive.

Urmare a faptului că, inculpatul nu a respectat obligațiile impuse pe perioada controlului judiciar, prin încheierea nr. 2/28.04.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXX14/a3 instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar(liberarea provizorie sub control judiciar dispusă prin încheierea din data de 5.04.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX) luată față de inculpatul U__ V_____ V_____, cu măsura arestului preventiv pentru o perioadă de 30 zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. În motivarea soluției dispuse, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul a încălcat, cu rea credință, în mod repetat, obligațiile dispuse de instanța de judecată la momentul la care a fost admisă cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar dispusă prin încheierea din data de 5.04.2013. Astfel, deși inculpatul avea obligația de a nu se apropia de părțile vătămate V_______ S_____, S___ D______, Zvancea E____, A_______ A________ I____ și membrii familiilor acestora, precum și de martori și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect, din declarațiile date de partea vătămată S___ D______ la data de 17.04.2013, respectiv de martorii L_______ P_________ la data de 23.05.2013, 1.08.2013, B_____ V Dumitrina la data de 3.07.2013, 7.08.2013, T_____ E____ la data de 7.08.2013, a rezultat faptul că inculpatul nu și-a îndeplinit această obligație. De asemenea, prima instanță a mai reținut că inculpatul nu a respectat nici obligația de a nu pătrunde în localurile publice de pe raza comunei Ceahlău, astfel încât, pe lângă motivele reținute de instanță la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă dispusă prin încheierea nr. 1/28.02.2013, s-a evidențiat și incidența în cauză a dispozițiilor art. 223 alin. 1 lit. b, c Cod procedură penală, respectiv art. 223 alin 2 Cod procedură penală.

Prin încheierea din data de 6.05.2014 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXX13/a3 a fost confirmată arestarea preventivă a inculpatului U__ V_____ V_____, și s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 28.04.2014, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 5.05.2014, ora 14.00 și până la data de 4.06.2014, ora 14.00. La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere multitudinea faptelor ce se rețin ca acuzație în sarcina inculpatului, a gradului de pericol social sporit al faptelor comise, predispoziției și persistenței infracționale a acestuia și existenței pericolului public concret în condițiile lăsării lor în libertate.

Tribunalul reține că, în mod corect a apreciat prima instanță, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 Cod procedură penală, pentru a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai ușoară, respectiv controlul judiciar, conform prevederilor art. 215 Cod procedură penală. Astfel, în dosarul penal nr. XXXXXXXXXX13 inculpatul U__ V_____ V_____ este trimis în judecată și acuzat pentru comiterea mai multor infracțiuni de violență, amenințări și ultraj contra bunelor moravuri, prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal, art. 180 alin. 2 Cod penal, art. 193 alin. 1 Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal, art. 2 punctul 1 din Legea 61/1991, toate cu aplicare art. 33 lit. a Cod penal privind concursul de infracțiuni și art. 37 lit. b Cod penal, privind starea de recidivă. Măsura arestării preventive a fost confirmată de instanța de fond la data de 06.05.2014, pentru o perioadă de 30 zile respectiv începând cu data de 5.05.2014 până la data de 4.06.2014.

Dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, prevăd că măsura arestării preventive se poate înlocui cu o măsură mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază de către instanță că aceasta este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Raportând dispozițiile legale menționate la circumstanțele de fapt ale cauzei, tribunalul constată că, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prezintă pericol social ridicat, prezentând relevanță și circumstanțele reale în care faptele au fost comise și care au creat o stare de pericol pentru siguranța, integritatea și sănătatea persoanelor, precum și starea de recidivă a inculpatului. În conformitate cu dispozițiile art. 5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracțiune și în acest scop este necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a stabilit că numai gravitatea faptelor poate justifica detenția provizorie, dar pentru o perioadă de timp rezonabilă, la expirarea căreia este necesară aducerea unor argumente noi. În cauză, se constată că această perioadă rezonabilă nu a fost depășită, nu s-a estompat rezonanța socială negativă a infracțiunilor pretins a fi comise, rezonanță ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret pentru ordinea publică, inculpatul fiind arestat preventiv la începutul lunii mai 2014, în prezent urmărirea penală fiind finalizată și sesizată instanța de judecată.

În speță, arestarea preventivă a inculpatului contestator, s-a dispus la data de 05.05.2014, iar în intervalul de timp scurs de la arestare nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia că, temeiurile avute în vedere la arestare nu ar mai subzista. Astfel, instanța de control judiciar reține că inițial inculpatul a beneficiat de clemență prin acordarea beneficiului controlului judiciar, obligație pe care nu a respectat-o, măsura arestării preventive fiind luată tocmai ca urmare a comportamentului culpabil al acestuia.

De asemenea, având în vedere gravitatea crescută a faptelor care constituie obiectul acuzațiilor, respectiv valorile sociale lezate și impactul negativ produs asupra ordinii sociale, se apreciază că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai ușoară – în speță cu controlul judiciar - este lipsită de temeinicie, iar menținerea măsurii arestării preventive este justificată în privința inculpatului, atât din rațiuni referitoare la protejarea societății și ordinii de drept, cât și din rațiuni care țin de buna administrare și desfășurare a procesului penal.

Față de cele ce preced, tribunalul constată că subzistă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului și care impun în continuare privarea sa de libertate, considerente în raport de care va respinge contestația ca nefondată, urmând a se menține ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în calea de atac a contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 206 alin. 3 Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul U__ V_____ V_____, împotriva încheierii nr. 5 din 14.05.2014 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

Menține ca legală și temeinică încheierea atacată.

În temeiul art. 272 alin. 2 Cod procedură penală onorariul pentru avocat oficiu în sumă de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției. În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul contestator să plătească statului suma de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

V_____ B_____ M____ E____

Red.tehnored.V.B./30.05.2014;Ex.4;Fond.L____ A____ M______