Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL A___ I____
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 408/2014
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Completul compus din:
Judecător de drepturi și libertății A_______ G_______ M____
Grefier L______ B____
D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial A___ I____, reprezentat de:
Procuror - I_____ D_____ F_____
Pe rol se află soluționarea contestaților formulate de inculpații H______ F_____ C______ și V___ I___ R_____ împotriva încheierii penale nr.24/CC/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații H______ F_____ C______ și V___ I___ R_____ asistați de apărătorul ales, avocat V_____ M____.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentantul inculpaților avocat V_____ M____ depune la dosarul cauzei în probațiune, în ceea ce privește pe inculpatul H______, cu referire la banii ridicați la percheziția domiciliară, înscrisuri constând în contract de vânzare cumpărare și declarație autentică.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat V_____ M____ apărătorul ales al inculpaților contestatori H______ F_____ C______ și V___ I___ R_____ solicită admiterea contestațiilor și pe cale de consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, invocând egalitatea de tratament, având în vedere că în schema grupului inculpații H______ F_____ C______ și V___ I___ R_____ apar în mijlocul acestuia spre eșalon final, iar inculpații care apar ca și lideri ai grupării sunt cercetați în stare de libertate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul H______ F_____ C______, arată că în sarcina acestui s-a reținut un număr relativ redus de acte materiale și ultimul act reținut a fost din data de 7.11.2013, în condițiile în care cercetarea a continuat până în luna mai 2014, perioadă în care nu s-a mai reținut nici un act material față de acesta.
Se asemenea arată că în sarcina acestuia s-a reținut o perioadă scurtă ca și implicare, și raportat la ceilalți inculpați cercetați în stare de libertate și față de încadrarea juridică a faptelor apreciază ca fiind excesivă măsura arestului preventiv dispusă față de acesta și la limita legii, în condițiile în care limita de pedeapsă nu depășește 3 ani.
Arată că pedeapsa pentru infracțiunea de aderare și sprijinire grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din Legea 39/2003 nu poate depăși maximul pedepsei pentru infracțiunea scop, iar pentru aceasta nu se poate aplica inculpatului o pedeapsă mai mare de 3 ani închisoare, motiv pentru care nu se încadrează în limita de 5 ani, prevăzută de textul de lege.
Invocă egalitate de tratament, legea trebuind să se aplice în mod egal pentru toți inculpații și apreciază că nu s-a motivat de ce măsura arestului la domiciliu nu este suficientă, cu trimitere la probe, având în vedere și practica CEDO, instanța fiind obligată să examineze dacă față de inculpat poate fi dispusă o altă măsură mai puțin restrictivă, și nu doar cu privire la fapte ci și la persoana inculpatului.
Reprezentanta DIICOT ST A___ I____ solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpații H______ F_____ C______ și V___ I___ R_____ ca nefondate, arătând că ICCJ a stabilit în dezlegarea chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, pe aplicarea legii penale mai favorabile, faptul că pedeapsa prevăzută de lege este cea prevăzută de textul de lege fără luarea în considerare a cauzelor de micșorare sau de reducere. Arată de asemenea că disp. art. 8 au fost preluate de art. 367 C. pen., iar pedeapsa pentru această infracțiune este de la 1 ani la 5 ani închisoare, și apreciază că din punct de vedere al argumentelor care au justificat nelegalitatea măsurii arestării preventive sunt neîntemeiate și în afara dispozițiilor prevăzute atât de deciziile ICCJ, obligatorii pentru instanțele de judecată, cât și din punctul de vedere al dispozițiilor legale în materia măsurilor preventive. Precizează că dispozițiile vechiului cod cu privire la minoritatea care atrăgea reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate nu reprezenta un impediment în luarea măsurii arestării preventive, având în vedere că măsura se raporta, prin condițiile pe care trebuia să le îndeplinească în ceea ce privește limita de pedeapsă, la pedeapsa prevăzută de lege fără alte cauze de micșorare sau majorare.
Menționează că cauza de află în procedura în care se discută necesitatea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpați, în limitele prev. de art. 242 C. pr. pen., judecătorul de drepturi și libertăți motivând care sunt argumentele care nu fac suficientă la acest moment o altă măsură mai puțin restrictivă decât cea dispusă în cauză, evaluând conduita inculpaților și împrejurările concrete ale faptei așa cum prevăd dispozițiile legale.
În replică, reprezentantul inculpaților avocat V_____ M____ menționează că a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile care era în vigoare la momentul la care s-a început urmărirea penală față de inculpați și arată că legea care se aplică, ca limită de pedeapsă și față de care se raportează luarea măsurii preventive, fără a se avea în vedere circumstanțele atenuante, prevede că maximul acesteia nu poate depăși maximul pedepsei pentru infracțiunea scop care în această situație este de 3 ani, alternativ cu amenda.
Reprezentanta DIICOT ST A___ I____ solicită apărării să indice articolul prevăzut de codul de procedură penală care reglementează aplicarea legii mai favorabile
Avocat V_____ M____ arată că măsura preventivă se raportează la infracțiunea prevăzută de Codul penal și apreciază că trebuie avute în vedere limitele de pedeapsă ca condiție pentru a se putea dispune luarea măsurii arestului preventiv, iar în codul de procedură penal actual se prevede ca pedeapsa să fie mai mare de 5 ani raportat la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
Reprezentanta DIICOT ST A___ I____ arată că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 367 C. pen., pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpați, este de la 1 la 5 ani închisoare.
Având ultimul cuvânt inculpatul H______ F_____ C______ solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și arată că va respecta toate obligațiile care i se vor impune și nu va influența buna desfășurare a anchetei penale.
Având ultimul cuvânt inculpatul V___ I___ R_____ solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și arată că va respecta toate obligațiile care i se vor impune și se va sustrage de la urmărirea penală.
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚII
Constată că prin încheierea penală nr. 24/CC/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu la data de 17.06.2014 în dosar nr.XXXXXXXXXXXX în temeiul art. 242 C.p.p. s-a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulate de inculpații:
-H______ F_____-C______ zis „F______” sau „Borfi”, CNP: xxxxxxxxxxxxx, fiul lui R_____ și B_______, născut la data de 18.09.1989 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în Sibiu, ___________________, ____________, __________________, în prezent aflat în A______ I.P.J. Sibiu (mandat de arestare preventivă nr. 18/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul Sibiu, și
-V___ I___-R_____, zis „L___”, CNP: xxxxxxxxxxxxx, fiul lui I___ și A________, născut la data de 26.09.1991 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, în prezent aflat în A______ I.P.J. Sibiu (mandat de arestare preventivă nr. 21/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul Sibiu).
În baza art. 275 al. 2, 4 C.p.p., au fost obligați pe fiecare dintre inculpați la plata a câte 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 20/CC din 30.05.2014, Tribunalul Sibiu a admis propunerea formulată de Ministerul Public – P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Sibiu și în consecință în baza art. 226, art. 223 alin. 2 C. pr. pen. raportat la art. 202 alin. 1 și 3 C. pr. pen. a dispus arestarea preventivă a inculpaților Clai Harry, H______ F_____ – C______, M_____ S_____ – C_______, Deppner R_____ – E____, V___ I___ – R_____, L____ I___ – F_______, V____ D_____ - I___, C_________ A________ – V_______, P_______ M____ L________, I_________ C______ – A_____, F______ R___ – E_____, pe câte o durată de 30 de zile, începând cu data de 30.05.2014 până la data de 28.06.2014, inclusiv.
Această încheiere a rămas definitivă prin decizia penală nr. 344/3.06.2014 a Curții de Apel A___ I____, decizie prin care au fost respinse ca nefondate contestațiile declarate de inculpați.
Referitor la cererile de înlocuire formulate și înregistrate în cauza de față la data de 13.06.2014, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 242 al. 2 C.p.p., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.p.p..
Analizând măsurile preventive luate față de inculpații V___ I___ R_____ și H______ F_____ C______ în raport de actele și lucrările dosarului dar și de dispozițiile legale susmenționate, evaluând și împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților, tribunalul a apreciat că scopul urmărit nu va fi realizat - la această dată - prin dispunerea unor măsuri preventive mai ușoare.
Această concluzie se impune având în vedere împrejurările concrete ale prezentei spețe ( cu referire la prezumatul mod organizat, coordonat, specific de operare - la nivelul întregului grup din care fac parte și inculpații H______, V___; la amploarea presupuselor activități, în cadrul cărora, inclusiv petenții de astăzi, au folosit identități false precum : „Pamarac A_____”, „ P____ A_____”, I____ A_____”; periculozitatea bănuită a substanțelor comercializate, de exemplu, substanța psihoactivă nouă AKB-48F – f. 33, 65, f. 95-103 d.u.p. vol. II, MDMA și THC – f. 275 d.u.p. vol. XIV; categoria de consumatori vizată - îndeosebi persoane tinere, vulnerabile); natura și gravitatea faptelor imputate inculpaților (fiind cunoscute efectele nocive ale consumului de substanțe psihoactive); scopul prezumat al derulării unor astfel de activități: obținerea ilicită de bani.
Luând în considerare presupusa modalitate de operare, cel puțin în prezent orice altă măsură preventivă apare ca fiind insuficientă, întrucât, de pildă accesul inculpaților la internet ori telefon, nu poate fi în mod real controlat. De asemenea, față de împrejurarea că petenții deși aveau ocupații (inculpatul H______ – profesor de sport, inculpatul V___ – tehnician mecatronist și în telecomunicații), ei nu dețineau locuri de muncă și surse legale, certe de venituri, și prin urmare, persistă în continuare riscul comiterii unor alte acte antisociale, dar și al posibilității influențării bunei desfășurări a procesului penal. Referitor la sursele lor financiare, relevante sunt procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, de exemplu convorbirea purtată de „C______” cu mama inculpatului V___ : „… fiul dvs. se ocupă cu droguri. Vinde droguri…; Să vedem cu ce justifică el că și-o luat mașină, să vedem cu ce justifică el că stă acolo-n chirie…; A avut mașină. 2000 de euro a dat pe ea”/ „Păi și de unde a avut atâția bani?”/ „ Păi, dacă vinde din ăstea, de unde să nu aibă…”- f. 62, 63 dar și f. 57, 58, 60, 64 ș.a. Cu privire la inculpatul H______, remarcăm numeroasele bănuite comenzi pe care acestea le primea : „ ai ceva alb ? ”/29.11.2013, „alb este?”/11.12.2013, „ mai ai tricouri? ” /11.12.2013, „mă poți ajuta cu un tricou…”/13.12.2013, etc.
D____ consecință, evaluând împrejurările concrete ale cauzei, tribunalul a apreciat că față de petenți că măsura arestării lor preventive este în continuare necesară și oportună pentru realizarea scopului pretins de art. 202 alin. 1 C.p.p., în condițiile în care la această dată ancheta este în desfășurare, urmează a fi audiate numeroase persoane - inclusiv consumatori – martori importanți pentru stabilirea legăturilor dintre inculpați, pentru completarea și finalizarea în bune condiții a probatoriului.
De asemenea, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că temeiurile care au justificat la data de 30 mai 2014 luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, subzistă și la acest moment iar măsura arestării preventive a fost luată față de petenți în urmă cu aproximativ două săptămâni, perioadă foarte scurtă, în care nu au intervenit modificări ale împrejurărilor cauzei care să fie favorabile solicitării inculpaților iar raportat la acest interval scurt de timp, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că nu se poate face o apreciere a conduitei procesuale a inculpaților care să fie relevantă din punct de vedere al măsurilor preventive.
Pe de altă parte, inegalitatea de tratament invocată de inculpați nu reprezintă un aspect exclusiv și suficient care să atragă înlocuirea unei măsuri preventive. Tribunalul nu poate extinde obiectul judecății în dosarul de față, nu poate proceda la analiza situației juridice a altor inculpați, în absența unei investiri legale în acest sens .
Totodată, celelalte circumstanțe personale învederate de petenți (vârsta lor tânără, absența antecedentelor penale în cazul inculpatului H______, întrucât în pofida susținerilor apărătorului, inculpatul V___ posedă antecedente penale conform cazierului judiciar aflat la fila 177 vol. XIV d.u.p. ) nu pot constitui, prin ele însele, motive de înlocuire a măsurii arestării preventive, nefiind de natură să determine o reevaluare a împrejurărilor cauzei și să justifice aplicarea unei măsuri preventive mai puțin severe.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, în conformitate și cu prevederile art. 242 C.p.p. cu referire la art. 218 și următoarele C.p.p., apreciind că măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, celelalte măsuri preventive fiind considerate insuficiente (Saadi c. Regatului Unit), date fiind atât obiectul și scopul măsurii arestării preventive, persoana inculpaților și circumstanțele specifice care justifică privarea lor de libertate și, în sfârșit, durata acesteia din urmă (Iliya Stefanov c. Bulgariei; Vasileva c. Danemarcei; Epple c. Germaniei), tribunalul a respins cererile inculpaților H______ F_____-C______ și V___ I___-R_____ de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Consecință a respingerii cererilor formulate, în conformitate și cu dispozițiile art. 275 al. 2, 4 C.p.p., tribunalul a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata a câte 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în termenul prevăzut de art. 204 C. pr. pen inculpații H______ F_____ C______ și V___ I___ R_____ cu solicitarea de a se desființa încheierea și a se admite cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu arestul al domiciliu.
În motivarea contestațiilor s-a susținut în esență că se impune admiterea cererii și înlocuirea măsurii arestului preventiv, fiind necesară o egalitate de tratament a inculpaților implicați în cauză, sens în care se arată că liderii grupării sunt în libertate. Cu privire la inculpatul H______ se arată că în sarcina acestuia s-au reținut un număr redus de acte materiale și că a fost implicat în activitatea respectivă o perioadă scurtă de timp. S-a mai invocat faptul că nu sunt întrunite cerințele legale pentru dispunerea măsurii arestării preventive întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 care au fost în vigoare înainte de 01.02.2014 și care constituie legea penală mai favorabilă. Potrivit acestor dispoziții pedeapsa pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional nestructurat nu putea depăși pedeapsa pentru infracțiunea pentru comiterea căreia s-a constituit respectivul grup.
III. Curtea verificând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și raportat la dispozițiile art. 204 C. pr. pen constată contestația nefondată pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a evaluat în mod corect situația inculpaților din perspectiva dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.pen. reținând în mod justificat că scopul urmărit prin luarea măsurilor preventive față de inculpații contestatori nu poate fi realizat la această dată prin dispunerea unor măsuri preventive mai ușoare.
Sunt relevante împrejurările concrete ale cauzei legate de modul organizat și coordonat în care s-a operat la nivelul întregului grup din care fac parte și inculpații contestatori, precum și la aspectele legate de amploarea activităților de care inculpații sunt acuzați.
Așa cum s-a subliniat în cuprinsul încheierii de arestare preventivă a inculpaților substanțele cu efect psihoactiv reprezintă o problematică pe întreg teritoriul Uniunii Europene, fiind necesare eforturi concertate pentru contracararea acestora. În practică se constată că sunt introduse în mod regulat pe piața drogurilor substanțe psihoactive noi uneori dificil de depistat. Aceste substanțe sunt produse uneori cu intenția imitării efectelor drogurilor controlate. Folosirea internetului cu scopul distribuirii unor astfel de substanțe facilitează într-un mod deosebit de periculos comercializarea lor către categoriile vulnerabile, în special către tineri. Producătorii, furnizorii și distribuitorii își pot avea sediile în țări diferite și pot comunica extrem de ușor pe internet în vederea vânzării respectivelor substanțe psihoactive.
Cu privire la apariția canabinoizilor sintetici care pot avea o putere imunogenă extrem de mare s-a evidențiat faptul că nu sunt similare din punct de vedere chimic cu cannabisul și pot avea consecințe diferite și chiar mai grave pentru sănătate. O deosebită periculozitate este reflectată de viteza cu care substanțele aflate sub control au fost înlocuite cu substanțe noi, existând la acest moment pe piața neagră o mare diversitate a unor astfel de produse disponibile.
Este neîndoielnic faptul că în cauză temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Este vorba atât despre temeiurile faptice care nu au fost infirmate prin administrarea unor probe noi cât și de temeiurile de drept reținute.
Cu privire la critica privitoare la limita de pedeapsă prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 și la aplicarea art. 8 din Legea nr. 39/2003 ca lege penală mai favorabilă care impune o limită maximă de pedeapsă egală cu limita maximă a infracțiunii scop, Curtea reține următoarele:
Încadrarea juridică dată de procuror în cuprinsul propunerii de arestare preventivă este de inițiere, constituire sau aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 și 2 C.pen., această infracțiune fiind pedepsită cu pedeapsa de 5 ani închisoare, această limită de pedeapsă fiind de natură să permită luarea măsurii arestării preventive conform art. 223 alin. 2 C.pr.pen.
Stabilirea legii penale mai favorabilă în condițiile art. 5 C.pen. se face de principiu cu ocazia soluționării pe fond a unei cauze, în condițiile unei administrări complete a probațiunii în raport de care judecătorul poate trage concluzii definitive cu privire la încadrarea juridică a faptei și implicit la textele de incriminare mai favorabile.
La acest moment starea de fapt se analizează de către instanță din perspectivele existenței unor indicii temeinice de vinovăție, nefiind posibile evaluări cu privire la încadrarea juridică în raport de textele speciale de incriminare care s-au succedat în timp câtă vreme starea de fapt nu este pe deplin lămurită.
În aceste condiții, Curtea apreciază că reținerea încadrărilor juridice făcute de către procuror este singura opțiune juridică la acest moment, inclusiv din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare.
Cu privire la egalitatea de tratament invocată, Curtea reține că obiectul prezentei cauze se rezumă de principiu la analizarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 242 alin. 2 C.pr.pen. cu privire la inculpații contestatori. Cu privire la ceilalți inculpați, considerați de apărare drept lideri ai grupării nu s-a formulat propunere de arestare și nu s-a analizat situația acestora din perspectiva luării măsurii arestării preventive, astfel că instanța nu poate proceda la o analiză comparativă între situația unor inculpați propuși la arestare și situația altor inculpați care nu au făcut obiectul unei astfel de proceduri judiciare.
Instanța nu poate evalua opțiunile procurorului în cadrul urmăririi penale cu privire la toți inculpații, aceste opțiuni ținând de administrarea probațiunii, diverse momente operative care pot apărea în legătură cu activitatea unor inculpați, etc. Totodată instanța nu poate, în raport de cadrul legal existent să condiționeze arestarea unui inculpat de o propunere de arestare față de alți inculpați pe care eventual să-i prezume mai vinovați sau mai periculoși. Desigur că egalitatea de tratament este un principiu care trebuie să guverneze procesul penal, inclusiv cu privire la măsurile preventive luate, însă la acest moment, din motivele arătate, nu se impune o astfel de analiză comparativă.
Cu privire le perioada scurtă de implicare a inculpatului H______ și a numărului redus de acte materiale în care ar fi implicat, aceste aspecte nu pot constitui un temei pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv. În sarcina acestuia s-a reținut că a inițiat și stabilit în mod repetat întâlniri în diverse locuri din municipiul Sibiu, îndeosebi în cartierul Valea Aurie , zona hotelului Hilton sau Muzeul Satului, în vederea distribuției substanțelor cu efect psihoactiv și stupefiant. S-a mai reținut că în perioada 22.07.2013 – 07.11.2013 a primit prin intermediul firmei Fan Curier de la o societate comercială fictivă precum și de la persoane fizice cu identități fictive, un număr de patru colete cu substanțe psihoactive și stupefiante în valoare de 2940 lei, iar la ridicarea acestor colete a utilizat identități disimulate, constând în două nume false. Ulterior a distribuit contra cost aceste substanțe la anumiți consumatori, inclusiv cu ocazia cumpărărilor autorizate de la acesta. Aceste acuzații sunt suficient de grave pentru a se justifica menținerea stării de arest a inculpatului.
Actele depuse cu ocazia judecării prezentei contestații privitoare la proveniența sumei de 4000 de Euro cu care s-a achiziționat un autoturism pentru inculpatul H______, nu este de natură să afecteze sub o formă sau alta, existența indiciilor temeinice de vinovăție, aceste înscrisuri fiind de natură să conteste anumite probe indirecte legate de proveniența banilor din care acest inculpat și-a achiziționat autoturismul. Acele probe indirecte însă, nu au fost hotărâtoare la luarea măsurii arestării preventive.
În mod corect a reținut instanța de fond faptul că circumstanțele personale invocate de inculpați, respectiv vârsta lor tânără și absența antecedentelor penale în cazul inculpatului H______ nu pot constitui, prin ele însele, motive de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Menținerea arestării preventive a inculpaților este în continuare necesară și oportună, această măsură fiind singura în măsură să răspundă scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
Față de aceste împrejurări în temeiul art. 204 C.pr.pen. se va dispune respingerea contestațiilor formulate de inculpați.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va fi obligat fiecare contestator să plătească în favoarea statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații H______ F_____ C______ și V___ I___ R_____ împotriva încheierii penale nr.24/CC/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr.XXXXXXXXXXXX.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă fiecare contestator să plătească în favoarea statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.06.2014
Judecător de drepturi și libertății, Grefier
A_______ G_______ M____ L______ B____