Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M A N I A

TRIBUNALUL I_______

DECIZIA PENALĂ NR. 238 / C

Ședința publică din data de 21 octombrie 2014

Tribunalul compus din:

P_________ : TĂNCUȚA M____

GREFIER : C_________-A_____ I_____

Ministerul Public - P________ de pe lângă Tribunalul Ialomița,

reprezentat de procuror : N______ A____

Pe rol soluționarea contestației formulată de P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva încheierii de ședință din data de 17 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat, F_______ G_______, aflat în stare de deținere în cadrul Penitenciarului Slobozia, personal și asistat de avocat P_______ C_____ G________, desemnată din oficiu de Baroul Ialomița, conform delegației ________ nr. 1779 din data de 20.10.2014, depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Reprezentantul parchetului și apărătorul intimatului inculpat, întrebați fiind, pe rând, precizează că nu mai au cereri de formulat în cauză.

Tribunalul ia act, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, precizează că împotriva încheierii de ședință din data de 17 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia, încheiere prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu măsura preventivă a controlului judiciar, P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia a formulat contestație care vizează netemeinicia acestei încheieri, apreciind că, în mod greșit, instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar întrucât infracțiunile săvârșite de inculpat prin gravitatea lor deosebită, justifică arestarea preventivă a acestuia. Mai arată că, în ceea ce privește natura și gravitatea infracțiunilor comise de către inculpat, acestea trebuie apreciate prin raportare la activitatea infracțională și la persoana inculpatului.

Prin săvârșirea acestor infracțiuni, inculpatul a lezat relațiile sociale de o importanță deosebită, respectiv relațiile sociale privind viața sexuală care trebuie să se desfășoare în condiții care să nu afecteze calitățile morale ale existenței umane, inculpatul relevând o periculozitate sporită, având în vedere circumstanțele comiterii acestora, respectiv asupra unei persoane în vârstă de 3 ani și 4 luni, această minoră fiind fiica biologică a inculpatului.

În consecință, apreciază că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și menținerile anterioare ale măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel că solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și pe fond, menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.

Avocat P_______ C_____, pentru intimatul inculpat, F_______ G_______, solicită respingerea contestației formulată de parchet și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, întrucât consideră că în mod judicios s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu măsura preventivă a controlului judiciar; cu acordarea onorariului de avocat oficiu.

Intimatul inculpat F_______ G_______, în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra contestației penale de față ;

Prin încheierea de ședință din 17 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în baza art. 362 C. pr. pen. cu referire la disp. art. 242 alin. 2 C. pr. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul F_______ G_______, fiul lui P____ și I____, născut la data de 24.12.1979 în _______________________. Ialomița, cu același domiciliu, CNP xxxxxxxxxxxxx, deținut în Penitenciarul Slobozia, cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 1 C. pr. pen. s-a impus în sarcina inculpatului F_______ G_______ respectarea următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la IPJ Ialomița – Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. 2 C. pr. pen. s-a impus inculpatului F_______ G_______ ca pe durata măsurii controlului judiciar să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a județului Ialomița, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

b) să nu se apropie de persoanele vătămate F_______ B_____ N_____ și M____ L_______ C_______, de martorii A_____ F_________, V___ C________, M____ P____, M____ S____, M____ Făcuța, Ș_____ M_______ și D___ D_____ și să nu comunice cu toate aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale;

c) să comunice lunar Biroului de Supravegheri Judiciare din cadrul IPJ Ialomița informații relevante despre mijloacele sale de existență;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

În baza art. 215 alin. 3 C. pr. pen. s-a atras atenția inculpatului F_______ G_______ că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor impuse în sarcina sa, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 215 alin. 5 C. pr. pen.

Pentru a pronunța astfel prima instanță a avut în vedere următoarele :

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița cu nr. 568/P/2013 din 17.12.2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. unic XXXXXXXXXX13 din 13.02.2014, a fost trimis în judecată inculpatul F_______ G_______, fiul lui P____ și I____, născut la data de 24.12.1979 în _______________________. Ialomița, cu același domiciliu, CNP xxxxxxxxxxxxx, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art. 20 rap. la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b, lit. b ind. 1 și alin. 3 Cod penal, respectiv tentativă de incest prev. de art. 20 rap. la art. 203 C.p. cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.

În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 04.11.2013, fiind singur acasă cu fiica sa minoră F_______ B_____ N_____ în vârstă de 3 ani și 4 luni, a încercat să aibă un raport sexual cu aceasta, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința.

Prin ordonanța din data de 22.11.2013 a Ministerului Administrației și Internelor – IPJ Ialomița – Serviciul Investigații Criminale – s-a luat față de inculpat măsura reținerii pe o durată de 24 ore, începând de la data de 22.11.2013, ora 14:40.

Prin ordonanța din data de 22.11.2013 P________ de pe lângă Tribunalul Ialomița a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat sub aspectul săvârșirii faptelor menționate anterior.

Ulterior, prin Încheierea nr. 10/23.11.2013, Tribunalul Ialomița a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile cu începere de la data de 23.11.2013 până la 21.12.2013 inclusiv.

Prin încheierea din data de 20.12.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr. XXXXXXXXXX13 s-a menținut măsura arestării preventive în conformitate cu disp. art. 300 ind. 1 din vechea reglementare procesual penală.

La data de 12.02.2014, prin sentința penală nr. 54/F, Tribunalul Ialomița a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Prin încheierea din data de 14.02.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza disp. art. 348 C. pr. pen. cu referire la disp. art. 207 alin. 4 C. pr. pen. și art. 16 din Lg. 255/2013, a menținut starea de arest a inculpatului, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat.

Prin încheierea din data de 13.03.2014 Judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispusă în cauză față de inculpat.

Cu acea ocazie judecătorul de cameră preliminară a reținut că inculpatul prezintă un grad ridicat de periculozitate având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei imputate (asupra unui minor în vârstă de numai 3 ani și 4 luni, relațiile de rudenie existente între inculpat și victimă, natura relațiilor sociale lezate). În același sens s-a arătat că prin punerea în libertate a inculpatului s-ar genera un sentiment de insecuritate și de dezaprobare la nivelul comunității din care acesta face parte, creând impresia că organele judiciare nu reacționează ferm în contextul săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate deosebită.

Prin încheierea din data de 24.03.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Prin încheierea din data de 11.04.2014 instanța de fond, în baza disp. art. 362 C. pr. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată în cauză față de inculpat, reținând, în esență, că prin punerea în libertate a inculpatului la acel moment s-ar crea premisele săvârșirii unor fapte similare (cu violență), având în vedere și împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu tulburări mintale astfel cum s-a evidențiat prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză.

La termenul din data de 25.04.2014 instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice asupra urmelor prelevate de la victima minoră cu ocazia examinării sale de către medicul legist la data de 07.11.2013, dar și efectuarea unei noi expertize medico-legale având în vedere constatările contradictorii ale specialiștilor care au examinat minora la data de 07.11.2013 (a se vedea încheierea de ședință din data de 25.04.2014, f. 47 - 49 dosar instanță).

La data de 06.06.2014 instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în conformitate cu disp. art. 362 C. pr. pen. și a constatat că se impune menținerea stării de arest a inculpatului F_______ G_______, reținând, în principal, că măsura arestului preventiv este singura măsură aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal prin împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la judecată, având în vedere, pe de o parte, gravitatea acuzației ce planează asupra sa, iar pe de cealaltă parte faptul că în cauză se impune prezența inculpatului în vederea finalizării unor activități dispuse de către instanță. Astfel, s-a reținut că prin adresa transmisă de INML “M___ Minovici” (f. 79 dosar instanță), recoltarea probelor biologice de la inculpat se va realiza în situația decelării unor urme biologice în probele prelevate de la victima minoră. Astfel, pentru finalizarea raportului de expertiză biocriminalistică se impunea, în anumite condiții, prezența inculpatului în fața specialiștilor pentru prelevarea de probe biologice.

La data de 25.07.2014 a fost înaintat instanței de fond raportul de expertiză biocriminalistică (f. 152 – 156 dosar instanță). În concluziile raportului se arată că “analiza genetică a secrețiilor prelevate în data de 07.11.2013 din zona vaginală și anală a victimei minore F_______ B_____ N_____ a pus în evidență un profil genetic unic, feminin, aparținând minorei. Analiza nu a pus în evidență prezența spermei și nici a materialului genetic de origine masculină la nivelul probelor susmenționate”.

Prin încheierea din data de 25.07.2014 (f. 162 – 164 dosar instanță), analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța de fond a dispus înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a controlului judiciar, impunând inculpatului respectarea unor obligații dintre cele prevăzute la art. 215 C. pr. pen.

La acel moment s-a apreciat că măsura arestării preventive luată în cauză față de inculpat a atins o durată considerabilă (mai mult de 8 luni), iar menținerea acesteia doar în considerarea gravității acuzației ce planează asupra inculpatului nu satisface exigențele art. 202 C. pr. pen. privind scopul măsurilor preventive. De asemenea, instanța de fond a reținut că nu mai subzistă riscul de tulburare a ordinii publice prin punerea în libertate a inculpatului, întrucât rezonanța faptelor s-a diminuat odată cu trecerea unei perioade considerabile de timp în care inculpatul a fost privat de libertate. În ceea ce privește raportul de expertiză biocriminalistică întocmit în cauză instanța de fond a reținut că la termenul respectiv (25.07.2014) a fost înaintată lucrarea de specialitate întocmită de INML M___ Minovici, lucrare pentru finalizarea căreia a fost necesară prezența personală a inculpatului la sediul unității medico-legale. Astfel, la data de 14.07.2014 inculpatul F_______ G_______ a fost prezentat sub escortă la sediul unității medico-legale pentru prelevarea de probe biologice de referință.

Prin decizia penală nr. 149/C din 29.07.2014 Tribunalul Ialomița a admis contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia și a menținut starea de arest a inculpatului F_______ G_______.

Prin încheierea din data de 19.09.2014 (f. 185 - 186 dosar instanță), analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța de fond a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a controlului judiciar, impunând inculpatului respectarea unor obligații dintre cele prevăzute la art. 215 C. pr. pen. La acel moment instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive luată în cauză față de inculpat a atins o durată considerabilă (10 luni), iar menținerea acesteia doar în considerarea gravității acuzației ce planează asupra inculpatului nu satisface exigențele art. 202 C. pr. pen. privind scopul măsurilor preventive. În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice prin punerea în libertate a inculpatului, ca și în precedent, instanța de fond a apreciat că rezonanța faptelor s-a diminuat odată cu trecerea unei perioade considerabile de timp în care inculpatul a fost privat de libertate. De asemenea, s-a mai reținut că nici argumentul privind buna desfășurare a procesului penal nu mai justifică prin el însuși menținerea inculpatului în stare de detenție, având în vedere că în cauză au fost administrate probele solicitate de părți - în acest sens au fost audiați martorii indicați de către inculpat și persoana vătămată. Totodată, s-a mai reținut că instanța de fond a dispus efectuarea de către INML “M___ Minovici” a unei expertize biocriminalistice și a unui nou raport de expertiză medico legală, iar în ceea ce privește raportul de nouă expertiză medico-legală dispus în cauză, potrivit relațiilor furnizate de unitatea medicală (f. 177 dosar instanță), acesta se află în lucru, urmând ca după finalizare să fie înaintat spre avizare în conformitate cu reglementările legale.

Prin decizia penală nr. 220/C din 23.09.2014 Tribunalul Ialomița a admis contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia și a menținut starea de arest a inculpatului F_______ G_______.

Instanța de fond a avut în vedere la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai ușoară, respectiv controlul judiciar, faptul că au intervenit împrejurări noi, respectiv raportul de Nouă Expertiză medico-legală nr. AXXXXXXXXXXX din 30 septembrie 2014 întocmit de I.N.M.L. M___ Minovici București ale cărei concluzii sunt total diferite de cele stabilite din Raportul de constatare medico-legală nr. 4207/A1/513/07.11.2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ialomița (dosar urmărire penală – fila 69).

De asemenea, s-a considerat că măsura arestării preventive a atins o durată considerabilă (11 luni) și nu mai există riscul de tulburare a ordinii publice.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen, motivat, P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia criticând-o pentru netemeinicie, considerând că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Tribunalul analizând încheierea ce face obiectul contestației de față, actele și lucrările dosarului, motivele invocate de P______, dispozițiile art. 425 ind. 1 Cod procedură penală, constată că se impune respingerea contestației ca neîntemeiată pentru următoarele considerații.

Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit principiul general în această materie în hotărârea Wemhoff c. Germaniei : „detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, măsura arestării luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vederea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (Labita c. Italiei).

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO, secția I, hotărârea Al Akidi versus Bulgaria, 31 iulie 2003, xxxxx/97), reținerea unei persoane în detenție pe o perioadă lungă de timp trebuie să fie justificată de probe temeinice de vinovăție și de pericolul dispariției inculpatului. Curtea admite faptul că gravitatea acuzațiilor poate justifica arestarea preventivă a unei persoane.

Se va avea în vedere însă că, tot potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, la luarea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția inculpatului) că inculpatul a săvârșit infracțiunea. În hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.

În cauza dedusă judecății, la data de 10.10.2014 a fost înaintat raportul de nouă expertiză medico-legală cu nr. A.XXXXXXXXXXX/30.09.2014 solicitat de instanță la termenul din data de 25.04.2014. S-a constatat că raportul de nouă expertiză medico-legală a fost avizat de către Comisia de avizare și control de pe lângă I.N.M.L. „M___ Minovici” în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 2 din HG 774/2000.

Din cuprinsul raportului de nouă expertiză medico-legală (f. 219, 220 dosar instanță) instanța de fond a reținut că dispunerea leziunilor traumatice constatate în urma examinării minorei “atestă existența unor leziuni superficiale în vestibulul vaginal și la comisura labială posterioară (soluții de continuitate – plăgi plesnite – de 1 cm și respectiv 0,5 cm, cu punți tisulare, margini roșietice pe fond echimozat albăstrui) precum și presacrat o echimoză albăstruie de 4/3 cm, leziuni ce pot data din 04.11.2013. Examenul medico-legal nu a constatat leziuni traumatice la nivel anal (fisura anală de la reperul 11 descrisă intraspitalicesc) ... Leziunile traumatice superficiale localizate în vestibulul vaginal și cutanat presacrat s-au putut produce cel mai probabil prin cădere și lovire de corp/plan dur, posibil cădere în șezut cu impact în regiunea perineală (vulvo-anală și sacrată), fără a se exclude zgârierea de corpuri cu proeminențe în circumstanțe diverse – inclusiv toaletarea regiunii vulvo-anale – aspect care însă nu explică producerea echimozei sacrate în același context lezional, necesitând eventual existența a două momente traumatice ... Morfologia și topografia leziunilor traumatice superficiale produse posibil în data de 04.11.2013, starea de virginitate a minorei, cât și conformația anatomică a himenului, absența urmelor de spermă în probele biologice prelevate din regiunea ano-vulvară infirmă prin prisma elementelor medico-legale științifice producerea leziunilor traumatice superficiale prin manevre digito-vulvare în cadrul unui act sexual sau raport sexual, prin penetrarea completă sau incompletă vaginală și/sau anală, neexistând elemente obiective ale tentativei de penetrare vaginală sau anală, mai ales în absența unor leziuni traumatice majore. ... Minora nu prezintă afecțiuni medicale sau disfuncții care să condiționeze sau favorizeze producerea leziunilor traumatice elementare superficiale la nivel ano-genital sau sacrat”.

Raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ialomița la data de 07.11.2013 (dosar de urmărire penală – filele 69 – 70) concluzionează că minora F_______ B_____ N_____ este virgină. Conformația himenului nu permite un raport sexual pe această cale fără deflorare. Le nivelul regiunii ano genitale prezintă două plăgi plesnite ce pot data din 04.11.2013 care s-au putut produce prin extensie forțată, posibil în condițiile unei tentative de raport sexual. La nivel anal nu s-au constatat leziuni traumatice. Pe corp prezintă o echimoză presacrată care s-a putut produce prin lovire cu sau de corpuri/planuri dure ce poate data din 04.11.2013 și necesită cca 1 – 2 zile de îngrijiri medicale. Nu prezintă tulburări psihice clinic manifeste.

Întrucât concluziile celor două rapoarte sunt contradictorii s-a dispus avizarea concluziilor specialiștilor de către Comisia Superioară de Medicină Legală de pe lângă I.N.M.L. M___ Minovici în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 1 din H.G. nr. 774/200.

În opinia tribunalului, concordantă cu cea a instanței de fond cele menționate mai sus constituie împrejurări noi, elemente noi care determină înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară controlul judiciar, care prin impunerea unor obligații îi restrâng inculpatului F_______ G_______ libertatea de mișcare.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a subliniat obligația instanțelor naționale confruntate cu soluționarea unei propuneri de luare a măsurii arestării preventive de a lua în considerare măsurile alternative prevăzute de legislația națională. Astfel, în cauza J___ c României, statul roman a fost sancționat pentru faptul că instanțele interne au refuzat să analizeze argumentele prezentate de partea interesata cu privire la profilul sau personal și la situația sa familiala, precum și posibilitatea dispunerii unei măsuri alternative arestării preventive, deși art. 5 parag. 3 prevede că autoritățile să ia în considerare astfel de măsuri preventive în cazul în care situația se pretează la acestea, iar acuzatul prezintă garanții referitoare la prezentarea sa la proces.

Totodată, jurisprudența CEDO a subliniat faptul că riscul de eschivare al unui acuzat trebuie să fie evaluat în contextul factorilor care au legătură cu caracterul persoanei, valorile sale morale, locuința sa, ocupația sa, bunurile acestuia, legăturile familiale și cu toate tipurile de legături cu statul în care el este urmărit. Riscul aplicării unei sancțiuni severe și temeinicia probelor pot fi relevante, dar nu sunt, prin sine, decisive, iar posibilitatea obținerii garanțiilor ar putea fi folosită pentru a compensa orice risc (Neumeister v. Austria, hotărârea din 27.06.1968, _______ nr.8 § 10).

Mai mult decât atât, tot Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauza Becciev c. Moldovei din 4 octombrie 2001, a stabilit că riscul de a interfera cu buna desfășurare a procesului penal, în condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai blândă, nu poate fi invocat în mod abstract de către autorități, ci trebuie să se bazeze pe dovezi concrete.

Ori, în cazul de față, după aproape un an petrecut în arest preventiv, în condițiile în care probele administrate nu relevă încercarea de a zădărnici aflarea adevărului ori de a influența persoanele ascultate în cauză, nu s-ar putea reține existența unor asemenea dovezi.

În cauza dedusă judecății au fost administrate probele solicitate de părți și dispuse din oficiu de instanță, au fost înaintate raportul de expertiză medico-legal și biocriminalistic astfel încât nu se poate susține că buna desfășurarea a procesului penal ar putea fi afectată prin lăsarea în libertate a inculpatului.

Contrar celor menționate de P______, tribunalul consideră că scopul măsurilor preventive astfel cum este definitiv de art. 202 Cod procedură penală, respectiv împiedicarea, sustragerea inculpatului de la judecată ori prevenirea săvârșirii de noi fapte penale poate fi realizat și prin lăsarea acestuia în libertate punându-i în vedere să respecte obligațiile prevăzute de lege, respectiv art. 215 alin. 1 Cod procedură penală.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva încheierii de ședință din data de 17 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia iar onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 425 ind. 1, alin. (7) Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva încheierii de ședință din data de 17 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia iar onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Judecător Tăncuța M____ C_________-A_____ I_____

Red. : T. M____ / Tehnored. : I.C.A. – 2 ex. / 21.10.2014

Judecător fond : J____ M_____ I_____ / Judecătoria Slobozia, județul Ialomița