R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 629/R/2014

Ședința publică din 07 martie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C_____-M____ C___

JUDECĂTORI: I___-D_____ C___

A___-A______ P__

GREFIER : A_____-A___ M_______

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta T____ L_____, împotriva deciziei civile nr. 625/A din 26.11.2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, privind și pe reclamantul intimat B__ C______ C_____, precum și pe pârâtele intimate T____ L_______ A____ și M______ M______, având ca obiect acțiune pauliană .

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă : reprezentantul pârâtei recurente, dl. avocat R_____ N_____, cu împuternicire avocațială pentru redactare și semnare recurs, precum și pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj, aflată la f. 7 din dosar.

Se constată lipsa părților personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că reclamantul intimat are angajat avocat și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantei reclamantului intimat, precum și pârâtelor intimate, posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă: reprezentantul pârâtei recurente, dl. avocat R_____ N_____, cu împuternicire avocațială pentru redactare și semnare recurs, precum și pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj, aflată la f. 7 din dosar; reprezentanta reclamantului intimat, d-na avocat K______ M______, cu împuternicire avocațială pentru exercitarea următoarelor activități: studiere dosar, redactare întâmpinare recurs, reprezentare în fața Curții de Apel Cluj, aflată la f. 47 din dosar.

Se constată lipsa părților personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată următoarele:

Recursul declarat de pârâta T____ L_____ a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost timbrat la data înregistrării sale.

Pentru termenul de judecată de azi, pârâta recurentă a fost legal citată cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.843,56 lei și un timbru judiciar în valoare de 5,15 lei, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, aflată la f. 42 din dosar. Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.843,56 lei și timbre judiciare în valoare de 5,15 lei.

Curtea constată că recursul este legal timbrat.

De asemenea, Curtea constată următoarele:

La data de 28.02.2014 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, care a fost formulată de reclamantul intimat, prin intermediul doamnei avocat K______ M______, prin care, pe cale de excepție, se invocă excepția netimbrării recursului, iar pe fond, se solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a deciziei recurate, precum și obligarea recurentei T____ L_____ la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, constând din onorar avocat.

La întâmpinare au fost anexate mai multe înscrisuri, respectiv copii certificate de pe următoarele acte: “Convenție de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare din 05.12.2007”, încheiată între d-na T____ L_____, domiciliată în Cluj-N_____, _______________________. 24, jud. Cluj, în calitate de promitentă vânzătoare și S.C. MIB Prodcom S.R.L., cu sediul în Cluj-N_____, ___________________. 210, jud. Cluj, în calitate de promitentă cumpărătoare; “Tranzacție” încheiată la data de 28.02.2012, între numiții: T____ L_____, B__ D____ G_____ și S.C. MIB Prodcom S.R.L.; șase extrase de pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, cu privire la agentul economic cu codul unic de identificare xxxxxx, respectiv M&L Comimpex S.R.L., cu sediul în _______________________. 24, mun. Cluj-N_____, jud. Cluj și bilanțurile pentru anii: 2008, 2009, 2010, 2011 și 2012.

Curtea comunică reprezentantului pârâtei recurente câte un exemplar din întâmpinarea reclamantului intimat și înscrisurile anexate la aceasta.

La întrebarea instanței, adresată reprezentantului pârâtei recurente, referitoare la împrejurarea dacă dorește lăsarea cauzei la o strigare ulterioară, pentru a lectura întâmpinarea reclamantului intimat și înscrisurile anexate la aceasta, reprezentantul pârâtei recurente arată că a studiat întâmpinarea reclamantului intimat de pe site-ul Curții de Apel Cluj și nu dorește lăsarea cauzei la o strigare ulterioară.

Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar chitanța care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 2.000 lei.

Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar factura care atestă plata onorariului de avocat + TVA, în sumă totală de 4.960 lei, pentru redactarea și susținerea recursului. Totodată, arată că a omis să depună la dosar certificatul fiscal despre care a făcut vorbire în memoriul de recurs, cu privire la M&L Comimpex S.R.L. și depune la dosar o copie certificată de pe înscrisul întitulat “Furnizare informații extinse” cu privire la M&L Comimpex S.R.L., emis la data de 07.12. 2012 de către Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs, respectiv a acelor motive de recurs care se referă la starea de fapt și care tind la o reanalizare a probelor administrate în cauză, menționate în pag. 2 și 3 din memoriul de recurs și în încă alte pasaje inserate în memoriul de recurs, întrucât toate aceste motive se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., care au fost abrogate prin art. I pct. 111¹ și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților, prezenți, asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de către Curte.

Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea excepției inadmisibilității, invocată din oficiu de către Curte; admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința modificării deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și a respingerii ca nefondată a cererii de revocare parțială a donației și rectificare a Cărții Funciare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată (taxe judiciare de timbru și onorarii avocațiale în toate gradele de jurisdicție, conform dovezilor existente la dosar).

De asemenea, reprezentantul pârâtei recurente arată următoarele:

Reclamantul a luat la cunoștință despre donația a cărei revocare s-a solicitat la data înscrierii acesteia în C.F., respectiv la data de 23.03.2009, prin urmare această donație i-a devenit opozabilă reclamantului la data de 23.03.2009, conform art. 2 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 7/1996.

Ca atare, de la data de 23.03.2009 a început să curgă și termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, împlinindu-se la data de 23.03.2012.

Apreciază că dreptul reclamantului B__ C______ C_____ la acțiune în anularea acelui contract de donație s-a născut la data de 23.03.2012.

Indiferent când s-a donat acel bun, este pentru prima dată, când constată că pe calea acțiunii pauliene se solicită anularea unui transfer patrimonial efectuat în favoarea unei părți.

Acțiunea reclamantului a fost înregistrată la data de 02.10.2012, respectiv după 3 ani de la data de înscrierii în Cartea Funciară a revocării acelui contract de donație.

În fața instanței de apel s-a reținut presupusa stare de insolvabilitate a M&L Comimpex S.R.L., având în vedere constatarea executorului judecătoresc că donatoarea nu deține bunuri sau sume de bani în patrimoniu.

Este pentru prima dată când ia cunoștință despre un asemenea aspect.

Această constatare trebuie interpretată strict prin prisma demersurilor efectuate în cadrul executării silite în vederea identificării bunurilor urmăribile, acestea limitându-se la adrese de poprire și adresa către Primăria mun. Cluj-N_____.

În mod evident, părțile sociale deținute de pârâtă la M&L Comimpex S.R.L. sunt bunuri ce puteau face obiectul executării silite, ele nefiind identificate datorită lipsei de diligență a reclamantului.

Acel act întocmit de executorul judecătoresc nu poate să lege donația de presupusa stare de insolvabilitate a M&L Comimpex S.R.L.

A se concluziona și a se admite, pe calea acțiunii pauliene, că acea societate este în insolvență este inadmisibil.

În concluzie, reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, pentru recurs, conform dovezilor depuse azi la dosar, precum și taxele judiciare de timbru și onorariile de avocat, pentru gradele de jurisdicție anterioare, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.

Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu mai susține excepția netimbrării recursului, invocată prin întâmpinare, având în vedere că recursul a fost legal timbrat la prezentul termen de judecată și solicită admiterea excepției inadmisibilității, invocată din oficiu de către Curte.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost formulată în termenul de prescripție.

Totodată, arată următoarele:

Trebuie plecat de la caracterul acțiunii pauliene, care este o acțiune de reparare a prejudiciului produs clientului său.

Reclamantul nu este parte în acel contract de donație. Dânsul numai la momentul pornirii executării silite a luat cunoștință despre caracterul păgubitor al acelui contract de donație.

Până când executarea silită nu a fost pornită, nu se putea vorbi de caracterul păgubitor al acelui act.

Trebuie avute în vedere prevederile Decretului nr. 167/1958 privind dreptul material la acțiune. Fiind vorba de o faptă ilicită, termenul de prescripție ar trebui să curgă de la data pornirii executării silite, respectiv de la data de 23.04.2012.

Având în vedere că acțiunea reclamantului a fost înregistrată la data de 02.10.2012, apreciază că aceasta a fost introdusă în termenul legal.

Consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 975 C.civ.

Apreciază ca nefondate criticile pârâtei recurente și arată că acestea tind la o reanalizare a probelor administrate în cauză.

Debitorului îi revine sarcina de a face dovada că deține bunuri urmăribile.

În speță, pârâta nu a depus la dosar un extras de C.F., la zi.

Apreciază că, în momentul de față, pârâta recurentă nu deține nici un bun urmăribil.

Pârâta recurentă a făcut demersuri pentru ca toate bunurile urmăribile să intre în patrimoniul fiicelor sale și dânsa să nu mai dețină nici un bun urmăribil, iar creditorul să rămână păgubit.

A depus la dosar acele extrase de pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, din care rezultă că societatea M&L Comimpex S.R.L. este în faliment din anul 2008, or această societate este o persoană juridică ce are patrimoniu distinct, iar debitoarea este o persoană fizică. Datoriile acestei societăți sunt mai mari decât veniturile sale.

Referitor la celelalte acte depuse la dosar, arată că a fost depus un contract de împrumut, însă nu au fost depuse la dosar actele care există la dosarul execuțional, aflat pe rol de la data de 23.04.2012.

Apreciază că la dosar nu există documente din care să rezulte că pârâta deține bunuri urmăribile.

În replică, reprezentantul pârâtei recurente arată că reclamantul nu a găsit bunuri urmăribile și a dat de caracterul vătămător al acestei executări silite.

În orice dosar execuțional, debitorului i se arată “pisica”, respectiv se recurge la următoarea metodă ”debitorule, dacă nu faci dovada că există bunuri urmăribile, noi vom executa silit orice bun apărut pe parcurs, oricând.”

A depus la dosar acel contract de împrumut și extrase de la bănci pentru a dovedi că pârâta recurentă a dobândit, a împrumutat și a încasat bani.

Este pentru prima dată când observă că printr-o acțiune pauliană se solicită anularea unui transfer patrimonial efectuat în favoarea debitorului.

Înscrisurile pe care le-a depus la dosar sunt înscrisuri bancare.

Singurul bun al clientei sale este imobilul casă, dobândit prin acel contract de donație.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/19.07.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N_____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-au respins: excepția inadmisibilității si a prescripției dreptului la acțiune.

S-a admis cererea formulată de reclamantul B__ C______ C_____, în contradictoriu cu pârâții T____ L_____, T____ L_______ A____ și M______ M______.

S-a dispus revocarea parțiala a contractului de donație autentificat sub nr. 432/20.03.2009 de BNP E____ M______, în limita creanței deținute de reclamant împotriva pârâtei T____ L_____.

S-a dispus rectificarea CF nr. xxxxxx Cluj-N_____ (nr. CF vechi xxxxxx), in sensul radierii dreptului de proprietate al paratelor T____ L_______-A____, T____ M______ (in prezent, M______) si a dreptului de uzufruct al paratei T____ L_____ si reînscrierea dreptului de proprietate in favoarea paratei T____ L_____, ca bun propriu.

Au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 5.661 lei, către reclamant.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:

„Prin Sentința civilă nr. xxxxx/2011, Judecătoria Cluj-N_____ a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B__ C______ C_____ în contradictoriu cu pârâta T____ L_____ si a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.01.2008 între pârâta în calitate de promitent vânzător și reclamant în calitate de promitent cumpărător. A obligat pârâta T____ L_____ să achite reclamantului avansul achitat, respectiv echivalentul în lei a sumei de 40.000 euro la cursul BNR din ziua plății cu dobânda legală începând cu data de 14.01.2011 și până la plata efectivă si a fost obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 9908,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial (f.17). Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în esență faptul că „pârâta nu a făcut, dovada că a obținut sau cel puțin că ar fi efectuat demersurile necesare eliberării titlului de proprietate asupra terenului cu privire la care a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare și care să îi permită onorarea obligației asumate prin antecontractul încheiat la data de 18.01.2008. Mai mult, terenul cu pricina are în prezent ca titulari ai dreptului de proprietate persoane străine de pârâtă, cu care aceasta a recunoscut că nu se află în nici un raport juridic. Cu toate acestea, instanța reține că aspectul cel mai important în speță îl reprezintă faptul că în momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 18.01.2008, pârâta T____ L_____ nu deținea în proprietate terenul obiect al antecontractului, astfel încât pârâta nu putea transmite dreptul ce a făcut obiectul antecontractului, nemo dat quod non habet, aceasta deținând doar un drept de creanță asupra terenului ca urmare a încheierii cu numita P_______ R______ a unui antecontract de vânzare-cumpărare. În lipsa titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtei, sau cel puțin în favoarea numitei P_______ R______, autoarea pârâtei, care să permită ulterior transmiterea dreptului de proprietate către reclamant, reținându-se și faptul că terenul obiect al antecontractului nu a fost niciodată în proprietatea pârâtei, iar ulterior încheierii antecontractului cu reclamantul, terenul a fost înscris pe numele unor terțe persoane, cu care chiar pârâta T____ L_____ recunoaște că nu se află în nici un raport juridic, apare evident că pârâta este în imposibilitate de a intabula în CF și de a înstrăina în formă autentică terenul care să corespundă atât din punct de vedere faptic, cât și din punct de vedere scriptic cu cel promis prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat”.

Prin Decizia civilă nr. 101/A/14.02.2012 Tribunalul Cluj Secția civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de debitoare și a obligat-o pe aceasta din urmă la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 2000 lei. Decizia civilă nr. 101/14.02.2012 a Tribunalului Cluj a rămas irevocabilă (f.14).

Reclamantul B__ C______ C_____, în calitate de creditor a formulat cerere de executare silită a debitoarei T____ L_____, cererea fiind înregistrată sub dos. nr. 420/23.04.2012 instrumentat de B__ C______ M____ R___ din Cluj-N_____.

Prin Contractul de donație cu încheiere de autentificare nr. 432/20.03.2009 al BNP M______ E____, ulterior încheierii antecontractului mai sus menționat, parata T____ L_____ a donat nuda proprietate asupra imobilului constând din casă din lemn și teren în suprafață de 1206 mp situat administrativ în Cluj-N_____, _______________________. 24 și 31/a, fiicelor sale paratele T____ L_______ A____ și M______ (fosta T____) M______, imobil la care donatoarea își are stabilit și în prezent domiciliul.

Potrivit art. 975 C.civ. acțiunea revocatorie (pauliana) este acțiunea prin care creditorul poate cere revocarea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor in vederea prejudicierii sale, ce se concretizează in faptul ca prin încheierea actelor atacate debitorul isi mărește sau creează o stare de insolvabilitate.

Pentru admiterea acțiunii revocatorii este necesara îndeplinirea mai multor condiții, respectiv actul atacat sa fi creat creditorului un prejudiciu, prejudiciu care consta in faptul ca debitorul si-a cauzat sau si-a mărit o stare de insolvabilitate, frauda debitorului care a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului fata de creditor, creditorul sa aibă o creanță certa, lichida si exigibila, in principiu anterioara actului atacat, si respectiv complicitatea la frauda a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.

In ceea ce privește îndeplinirea condițiilor cerute, instanța retine ca din înscrisurile existente la dosar rezulta cauzarea stării de insolvabilitate de către parata T____ L_____, prin actul de donație ea golindu-si patrimoniul de bunuri, întrucât, contrar susținerilor sale potrivit cărora reclamantul nu a făcut dovada ca nu mai sunt alte bunuri urmăribile in patrimoniul sau, din actele existente in dosarul execuțional nr. 420/23.04.2012 instrumentat de B__ C______ M____ R___ (f.66-216) rezulta ca debitoarea parata nu are nici conturi deschise si nici alte bunuri urmăribile, lăsând astfel fara conținut susținerea ca ar avea si alte bunuri urmăribile, dar pe care , de altfel, nici nu le indica. De altfel, in practica judiciara s-a stabilit ca sarcina probei pentru dovedirea inexistentei unei stări de insolvabilitate incumba debitorului, acesta avand obligația de a face dovada unui fapt pozitiv, acela ca are si alte bunuri in proprietate a căror valoare poate acoperi cuantumul creanței debitorului si nu invers, respectiv obligația creditorului de a face dovada unui fapt negativ general (inexistenta in patrimoniul debitorului, de bunuri urmăribile). Rezulta, așadar, ca in patrimoniul paratei T____ L_____ nu se mai regăsesc decât un drept de uzufruct viager si pensia, astfel cum reiese si din răspunsul nr.7,8 din interogatoriu (f.225,226).

Cu privire la intenția de fraudare a creditorului, instanța apreciază ca aceasta este evidenta din partea debitoarei-parate T____ L_____ atâta timp cat ea a știut încă de la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.01.2008 ca si-a asumat o obligație care in caz de neexecutare da naștere la un drept de creanța in favoarea reclamantului si ca astfel răspunde cu propriile bunuri pentru neexecutarea acestuia. Nu se poate retine ca si singura cauza a încheierii contractului de donație intenția de gratificare a celor doua fiice, in considerarea faptului ca părinții au dorit sa treacă pe numele celor doua fiice casa, in condițiile in care acestea sunt singurele sale moștenitoare ale paratei T____ L_____. In actele juridice cu titlu gratuit scopul imediat este intenția de a gratifica (animus donandi), iar scopul mediat (causa remota) fiind cel al scoaterii din patrimoniul personal al acestui bun, pentru a nu putea fi urmărit silit, dar cu toate acestea sa poată rămâne in posesia si folosința lui, prin instituirea dreptului de uzufruct viager.

Din probele administrate, rezulta ca parata avea cunoștința de demersurile reclamantului de a obține executarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.01.2008, fiind evidenta intenția creditorului reclamant de continuare a demersului de recuperare a creanței.

Din dosarul acvirat nr.XXXXXXXXXXXXX rezulta ca parata a mai avut un litigiu de aceeași natura ca si prezentul, cu o societatea reclamanta __________________ care a solicitat revocarea aceluiași contract de donație, întrucât deținea o creanță împotriva paratei care rezulta tot dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare din 2007 cu privire la 12 terenuri, insa in acest dosar, s-a ajuns la o înțelegere (tranzacție) care a determinat reclamanta sa renunțe la judecata.

Din cele arătate anterior, rezulta intenția paratei debitoare de fraudare a intereselor creditorului reclamant, astfel încât la momentul executării sale silite sa nu mai existe niciun bun in patrimoniul sau.

In ceea ce privește caracterul cert, lichid si exigibil al creanței, instanța arata ca nu poate lua in considerare ca întemeiată apărarea paratelor potrivit căreia reclamantul nu ar fi avut o creanță certa, lichida si exigibila la momentul încheierii contractului de donație, ci doar în momentul rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. xxxxx/2011 a Judecătoriei Cluj-N_____ ianuarie 2011, deoarece creanța exista fiind certa, lichida si exigibila de la momentul asumării obligației din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.01.2008, întrucât nu s-a prevăzut un termen pentru executare. In acest sens, se poate retine ca la momentul încheierii contractului de donație intre parate, reclamantul avea o creanță certa, lichida si exigibila, lipsindu-i doar titlul executoriu, contractul neavând un asemenea atribut. Pentru exercitarea acțiunii revocatorii nu este necesar ca reclamantul sa aibă un titlu executoriu prin care sa ii fie constatata creanța. Trebuie dovedita anterioritatea creanței, iar nu anterioritatea titlului executoriu, iar condiția este îndeplinita când debitorul încheie un act fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor cu care are un contract valabil care in caz de neexecutare, este cat se poate de previzibil ca va trebui sa returneze banii primiți in temeiul acelui contract, astfel cum s-a întâmplat si in cazul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu __________________ (f.244). Aceasta mai ales când reclamantul nu rămas in pasivitate in ceea ce privește valorificarea dreptului sau izvorât din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat, astfel cum reiese din interogatoriile părților.

În fine, in ceea ce privește condiția complicității la frauda a terțului cocontractant, instanța precizează ca aceasta condiție nu este ceruta in cadrul contractelor cu titlu gratuit, ci doar in cazul contractelor cu titlu oneros.

În consecința, apreciind îndeplinite condițiile acțiunii pauliene, instanța va admite acțiunea reclamantului si in temeiul art. 975 C.civ. si va dispune revocarea parțială a donației încheiata intre parate consfințită prin contractul de donație autentificat sub nr.432/20.03.2009 de BNP E____ M______ in limita creanței deținute de reclamant împotriva paratei T____ L_____.

In temeiul art. 24 coroborat cu art. 33 din Legea nr.7/1996 va dispune rectificarea cărții funciare nr.xxxxxx Cluj-N_____ (nr .CF vechi xxxxxx) in sensul radierii dreptului de proprietate a paratelor T____ L_______-A____, T____ M______ (in prezent M______) si a dreptului de uzufruct a paratei T____ L_____ si reînscrierea dreptului de proprietate in favoarea paratei T____ L_____ ca bun propriu.

In temeiul art. 274 C.pr.civ va obliga paratele la plata sumei de 5.661 lei reprezentând cheltuieli de judecata (taxa timbru si timbru judiciar) in favoarea reclamantului”.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâtele M______ M______ și T____ L_____.

Prin propriul apel, pârâta M______ M______ a invocat excepția inadmisibilității prezentei acțiuni pauliene, intentată de către reclamantul B__ C______ C_____; excepția tardivității introducerii prezentei acțiuni, raportat la faptul ca aceasta acțiune a fost introdusa după trecerea termenului de prescripție de 3 ani, de la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, in baza căruia reclamantul a obținut, ulterior, recunoașterea existentei unei creanțe certe, lichide si exigibile, in patrimoniul acestuia împotriva paratei T____ L_____.

A solicitat anularea Sentinței Civile nr. 11.133/2013 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, ca fiind neîntemeiată, nefondată și inadmisibilă.

Prin propriul apel, pârâta T____ L_____ a invocat excepția inadmisibilității prezentei acțiuni pauliene, intentată de către reclamantul B__ C______ C_____; excepția tardivității introducerii prezentei acțiuni, raportat la faptul ca aceasta acțiune a fost introdusa după trecerea termenului de prescripție de 3 ani, de la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, in baza căruia reclamantul a obținut, ulterior, recunoașterea existentei unei creanțe certe, lichide si exigibile, in patrimoniul acestuia împotriva apelantei-pârâte;

A solicitat anularea Sentinței Civile nr. 11.133/2013 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, ca fiind neîntemeiată, nefondată și inadmisibilă.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant B__ C______ C_____ a solicitat respingerea ca nefondate a apelurilor, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că acțiunea nu este inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 975 C.civ., în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal; acțiunea nu este prescrisă extinctiv, în raport de dispozițiile art. 7 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune al reclamantului născându-se la momentul la care acesta a luat cunoștință despre caracterul păgubitor al contractului de donație autentificat sub nr. 432/20.03.2009.

Prin decizia civilă nr. 625/A/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins ca nefondat apelul pârâtelor T____ L_____ și Matușan M______; a fost menținută în întregime sentința apelată; nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel.

Motivând hotărârea pronunțată, Tribunalul a reținut în considerentele acesteia următoarele:

„Preluând aspectele statuate în doctrină și jurisprudență, în mod pertinent prima instanță a statuat că pentru admiterea acțiunii revocatorii este necesară îndeplinirea mai multor condiții, respectiv actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, prejudiciu care constă în faptul că debitorul ăi-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, frauda debitorului care a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului fata de creditor, creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă, în principiu anterioara actului atacat, și respectiv complicitatea la frauda a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.

Astfel, contrar celor susținute de apelante în sensul că în mod eronat prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin actul de donație pârâta T____ L_____ și-ar fi golit patrimoniul de bunuri, tribunalul constată că în mod judicios judecătorul fondului a concluzionat că din actele existente în dosarul execuțional nr. 420/23.04.2012 instrumentat de B__ C______ M____ R___ rezultă ca debitoarea pârâtă nu are nici conturi deschise si nici alte bunuri urmăribile, lăsând astfel fără conținut susținerea ca ar avea si alte bunuri urmăribile, dar pe care, de altfel, nici nu le indică.

În aceste condiții, tribunalul reține că nu pot fi pertinente criticile circumscrise punctelor a, b, și c din cuprinsul memoriului de apel, răspunsurile la interogatoriu ale intimatului B__ C______ neavând relevanță din perspectiva existenței unor bunuri în patrimoniul pârâtei T____ L_____, în condițiile în care organul de executare silită, respectiv B__ C______ M____ R___ a statuat că debitoarea pârâtă nu are nici conturi deschise si nici alte bunuri urmăribile.

De asemenea nu poate fi reținută ca fiind fondată critica existentă la punctul d din cuprinsul apelului, în sensul că în mod eronat s-a reținut că pârâta T____ L_____ a știut încă de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.01.2008 că și-a asumat o obligație care în caz de neexecutare dă naștere unui drept de creanță în favoarea reclamantului, întrucât în cazul contractelor sinalagmatice, în speță antecontract de vânzare-cumpărare, obligațiile părților sunt reciproce și interdependente, iar neexecutarea culpabilă a acestora dă naștere dreptului celeilalte părți la a cere rezoluțiunea, repunerea în situația anterioară, care în ipoteza executării sub forma achitării prețului, dă naștere unui drept de creanță în favoarea promitentului-cumpărător.

Or, în aceste condiții, contrar opiniei apelantelor, în mod pertinent prima instanță a reținut că intenția de fraudare a pârâtei T____ L_____ este evidentă atâta timp cât ea a știut încă de la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.01.2008 că si-a asumat o obligație care în caz de neexecutare dă naștere la un drept de creanță în favoarea reclamantului și că astfel răspunde cu propriile bunuri pentru neexecutarea acestuia.

Frauda debitorului, condiție sine qua non a promovării acțiunii pauliene constă în aceea că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor, dându-și seama că prin încheierea acelui act și-a creat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, condiție pe deplin dovedită în prezenta speță.

În pofida susținerilor existente la punctul f al memoriului de apel, în sensul că în mod eronat prima instanță a reținut că pârâta T____ L_____ avea cunoștință de demersurile reclamantului, întrucât prima instanță a făcut această referire în considerente, precizând în mod explicit că din întreaga probațiune administrată rezultă aceste aspect.

Contrar susținerilor apelantelor circumscrise punctului 2 al memoriului de apel tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o apreciere corectă și riguroasă din perspectiva interpretării cauzei încheierii contractului de donația de către pârâta T____ L_____.

Astfel, în mod pertinent prima instanță a statuat că nu se poate retine ca și singură cauză a încheierii contractului de donație intenția de gratificare a celor două fiice, în considerarea faptului că părinții au dorit să treacă pe numele celor doua fiice casa, în condițiile in care acestea sunt singurele moștenitoare ale paratei T____ L_____.

În mod judicios prima instanță a remarcat că în actele juridice cu titlu gratuit scopul imediat este intenția de a gratifica (animus donandi), iar scopul mediat (causa remota) fiind cel al scoaterii din patrimoniul personal al acestui bun, pentru a nu putea fi urmărit silit, dar cu toate acestea să poată rămâne în posesia și folosința lui, prin instituirea dreptului de uzufruct viager.

Răspunzând criticii existente la punctul 3, tribunalul conchide, în sensul că, faptul că instanța de fond a făcut referire la dosarul acvirat nr.XXXXXXXXXXXXX, nu ar putea duce la altă concluzie decât aceea a intenției de fraudare din partea pârâtei T____ L_____, întrucât, așa cum am evocat anterior, organul de executare silită, respectiv B__ C______ M____ R___ a statuat că debitoarea pârâtă nu are nici conturi deschise si nici alte bunuri urmăribile.

În mod evident nu poate fi primită ca fiind pertinentă critica reprezentată de punctul 4 al memoriului de apel, în care deși se vorbește despre tardivitatea acțiunii reclamantului, în realitate invocându-se excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material, întrucât reclamantul a promovat prezentul demers juridic în interiorul termenului general de prescripție, care, în speță, a început să curgă, de la data când reclamantul a avut cunoștință despre existența contractului de donație, adică data formulării cererii de executare silită, care așa cum rezultă din înscrisul de la fila 18 din dosarul de fond a fost formulată la data de 23.04.2012.

De asemenea nu poate fi primită ca fondată critica constituită din punctul 5 al memoriului de apel întrucât ca urmare a reușitei în acțiunea revocatorie, actul atacat, dovedit ca fiind fraudulos, va fi inopozabil creditorului, care va putea urmări bunul care forma obiectul actului ca și cum acesta n-ar fi ieșit niciodată din patrimoniul debitorul.

Acest aspect este elementul esențial care a determinat prima instanță să procedeze la rectificarea CF nr.xxxxxx Cluj-N_____ (nr. CF vechi xxxxxx) în sensul radierii dreptului de proprietate a paratelor T____ L_______-A____, T____ M______ (in prezent M______) si a dreptului de uzufruct a pârâte T____ L_____ și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei T____ L_____ ca bun propriu.

În același timp, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiată critica existentă la punctul 6, care de altfel reia o ________ critici anterioare, în sensul inexistenței fraudei debitorului, atât pentru motivele anterior expuse și care nu se mai impun a fi reiterate, cât pentru argumentul expus în mod corect de prima instanță în sensul că în practica judiciară s-a stabilit că sarcina probei pentru dovedirea inexistentei unei stări de insolvabilitate incumbă debitorului, acesta având obligația de a face dovada unui fapt pozitiv, acela că are si alte bunuri in proprietate a căror valoare poate acoperi cuantumul creanței debitorului si nu invers, respectiv obligația creditorului de a face dovada unui fapt negativ general (inexistenta in patrimoniul debitorului, de bunuri urmăribile).

In ceea ce privește caracterul cert, lichid si exigibil al creanței, tribunalul conchide că în mod corect prima instanță a reținut că nu poate lua în considerare apărarea pârâtelor potrivit cărora reclamantul nu ar fi avut o creanță certa, lichida si exigibila la momentul încheierii contractului de donație, ci doar în momentul rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. xxxxx/2011 a Judecătoriei Cluj-N_____ ianuarie 2011, întrucât atunci când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, ipoteză pe deplin incidentă în speța de față, acesta poate ataca actul respectiv, chiar dacă este vorba despre un act încheiat anterior nașterii dreptului său de creanță.

Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 296 C.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtele T____ L_____ și MATUȘAN M______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/19.07.2013, pronunțată în dos. nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, pe care o menține în totul”.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta T____ L_____, solicitând, în temeiul art. 299 alin. 1 C.pr.civ., art. 304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și a respingerii ca nefondată a cererii de revocare parțială a donației și de rectificare a cărții funciare. Cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată (taxe judiciare de timbru si onorarii avocațiale in toate gradele de jurisdicție, conform dovezilor existente la dosar).

În motivarea recursului, s-au arătat, cu caracter preliminar, momentele relevante, din punct de vedere cronologic, pentru soluționarea cauzei pendinte, după cum urmează: 18.01.2008 - încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare cu reclamantul; 20.03.2008 - încheierea contractului de donație; 23.03.2009 - înscrierea in Cartea Funciara a contractului de donație; 14.01.2011 - înregistrarea acțiunii in rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare; 23.04.2011 - înregistrarea cererii de executare silita in temeiul Sentinței de rezoluțiune; 02.10.2012 - înregistrarea acțiunii pauliene vizând revocarea contractului de donație.

S-a arătat de către recurentă că instanța de apel, pe de o parte, a respins in mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune si, pe de alta parte, a apreciat in mod greșit ca sunt întrunite condițiile pentru a se dispune admiterea acțiunii pauliene, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.

Astfel, cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, recurenta arată că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile referitoare la prescripție, reținând ca dată a curgerii termenului, data la care reclamantul a formulat cererea de executare silită (23.04.2012).

Donația a cărei revocare s-a solicitat a fost înscrisă în Cartea Funciară în data de 23.03.2009, prin urmare, i-a devenit opozabilă reclamantului de la această dată (art. 2 alin. 2 lit. d din Legea nr. 7/1996).

Ca atare, de la această dată (23.03.2009) a început să curgă și termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, împlinindu-se la data de 23.03.2012, anterior înregistrării prezentei acțiuni (02.10.2012).

Cu privire la existenta stării de insolvabilitate, recurenta arată că, pentru a analiza dacă donația a fost cauza directă si exclusivă a presupusei insolvabilități patrimoniale, se impunea analizarea comparativă a componenței patrimoniului anterior donației și imediat după aceasta, nicidecum la momentul executării silite, așa cum greșit a procedat si reținut instanța de apel (a se vedea reținerile instanței de la pagina 20 paragraful 2).

La data donației, imobilul donat nu era singurul bun din patrimoniul donatoare astfel încât înstrăinarea lui nu avea cum sa-i cauzeze insolvabilitatea patrimoniului.

S-a dovedit in apel că la data de 22.12.2008 donatoarea recurentă a dobândit un drept de creanța în valoare de 250.000 EUR împotriva S.C. TCI Contractor General S.R.L. in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr. 1881/22.12.2008; suma achitată în transe la următoarele date: 22.12.xxxxxxxxxxxxx09, 08.12.2009, 29.12.2009, 12.xxxxxx, 09.04.2010, 15.04.2010, 05.07.2010, 01.10.2010, 31.12.2010 (conform extraselor de cont anexate).

La data de 28.04.2010 donatoarea recurentă a dobândit in proprietate doua terenuri (înscrise in CF Feleacu nr. xxxxx si nr. xxxxxx), in valoare de peste 407.000 EUR.

In plus, in dovedirea componentelor patrimoniului donatoarei in intervalul de referința, susține următoarele aspecte dovedite conform înscrisurilor anexate:

La data de 31.07.2008 donatoarea a creditat din fonduri proprii, prin transfer bancar (în calitate de asociat unic a societății S.C. M&L COMIMPEX S.R.L. cu suma de 340.501,18 RON (se vedea nota contabilă anexată), dobândind astfel împotriva societății o creanță de aceeași valoare.

La data de 26.02.2009 donatoarea a dobândit in proprietate un teren (înscris in CF Feleacu nr. 2978).

La data de 22.02.2010 donatoarea a acordat un împrumut in valoare de 196.800 RON către R______ M____-D__, ce urma sa fie restituit in rate lunare, de cate 500 EUR, pana in data de 22.02.2014.

Starea de insolvabilitate nu se verifica nici la momentul executării silite, instanța retine ca dovada a stării de insolvabilitate constatarea executorului judecătoresc ca donatoarea nu deține bunuri sau sume de bani in patrimoniu.

Aceasta constatare trebuie interpretata strict prin prisma demersurilor efectuate in cadrul executării silite, in vederea identificării bunurilor urmăribile, acestea limitându-se la adrese de poprire si adresa la Primăria Municipiului Cluj-N_____.

Donatoarea deține încă din anul 1992 calitatea de asociat unic al S.C. M&L COMIMPEX S.R.L., societate al cărui activ este compus atât din fondul de comerț al societății - magazinul situat in Piața Mărăști din Cluj N_____, B-ul 21 Decembrie 1989 nr.131-135 - magazin B3, precum si dintr-un imobil - spațiu comercial in care se desfășoară activitatea de comerț (înscris in CF Cluj-N_____ nr. xxxxxx) si un autoturism (marca Volkswagen Eos, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX).

In mod evident, părțile sociale deținute la aceasta societate sunt bunuri ce puteau face obiectul executării silite, ele nefiind identificate datorita lipsei de diligenta a reclamantului.

In plus, reclamantul avea posibilitatea obținerii unor masuri asigurătorii cu privire la bunurile donatoarei, încă de la data promovării acțiunii in rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, lucru pe care nu l-a făcut.

Recurenta arată că nu se poate stabili o legătura directă și exclusivă între donație si presupusa stare de insolvabilitate.

În data de 29.02.2012 donatoarea a înstrăinat cele doua terenuri la care s-a făcut referire mai sus. Cu toate acestea, reclamantul nu a înțeles sa solicite si revocarea acestora acte de înstrăinare, ci exclusiv a donației.

Revocarea actelor debitorului este o măsura extrema, ca atare nu poate fi dispusa decât in situațiile in care se dovedește o legătura directă de cauzalitate, intre actul atacat si o presupusă stare de insolvabilitate, legătura care, in cazul de față nu exista.

Cu privire la existența intenției de fraudare, recurenta arată că aceasta există.

Instanța se raportează, în mod greșit, la considerentele Sentinței de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare, concluzionând că „Intenția de fraudare a pârâtei este evidentă atâta timp cât ea a știut încă de la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.01.2008 că și-a asumat o obligație care în caz de neexecutare dă naștere la un drept de creanță în favoarea reclamantului și că astfel răspunde cu propriile bunuri pentru neexecutarea acesteia”.

Aspectele referitoare la rezoluțiune sau dacă donatoarea a știut sau nu că răspunde cu propriile bunuri în caz de rezoluțiune nu au nicio relevanță în prezenta speță.

Existența intenției de fraudare trebuia analizată la momentul încheierii donației (iar nu al încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare) și exclusiv prin prisma modului în care donatoarea s-a raportat la aceasta, adică dacă a știut și a urmărit ca prin aceasta să-și sustragă bunurile de la o eventuală urmărire, pentru ca reclamantul să nu-și poată realiza dreptul de creanță.

Nu s-a făcut dovada existenței unei asemenea intenții.

La momentul donației si ulterior acestui moment, se aflau în patrimoniul donatoarei atât bunuri, cât și creanțe care acopereau creanța reclamantului, motiv pentru care nu se poate concluziona că donația ar fi fost încheiată cu scopul ca reclamantul să nu-și poată realiza creanța.

Raporturile donatoarei cu S.C. Mib Prodcom S.R.L. (fiind în mod greșit reținute de instanță ca o dovadă a intenției de fraudare) sunt irelevante în speța de față - intenția de fraudare nu poate fi analizată pornind de la atitudinea donatarei în raporturile cu alți cocontractanți ai săi.

În plus, litigiul cu S.C Mib Prodcom S.R.L. a fost soluționat pe cale amiabilă la data de 29.02.2012, prin transferul dreptului de proprietate al pârâtei asupra a 4 (patru) suprafețe de teren, conform contractului autentificat sub nr. 567 din 29.09.2012 de către Biroul Notarilor Publici Asociați M______ din Cluj N_____.

Aceasta situație demonstrează, o data in plus, atât greșitele rețineri ale instanței cu referire la acest aspect, cât și faptul ca recurenta nu a fost niciodată _______________ insolvabilitate.

Cu privire la anterioritatea creanței, recurenta arată că, contrar instanței de apel, anterioritatea creanței este o condiție obligatorie pentru a se putea dispune revocarea donației, aceasta prezentând importanță pentru dovedirea prejudiciului pretins cauzat creditorului.

În cazul de față, creanța reclamantului s-a născut la data rămânerii definitive a Sentinței de rezoluțiune (14.02.2012), deci după data încheierii donației, aceasta din urma nefiind de natură să-l prejudicieze pe reclamant, atâta vreme cât pârâta a făcut dovada ca în toată această perioadă a deținut și deține și la această dată bunuri semnificative ca și valoare.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamantul B__ C______ C_____ a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în recurs, invocând în motivarea întâmpinării următoarele:

Excepția netimbrării recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1996, respectiv art. 23 din OG nr. 80/2013.

Neincidența în cauză a excepției prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art. 7 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, dispoziții legale în virtutea cărora dreptul la acțiune al reclamantului nu putea fi exercitat decât ulterior demarării procedurii execuționale în dosar execuțional nr. 420/23.04.2012, prescripția începând, astfel, să curgă cel mai devreme la data de 23.04.2012, data formulării cererii de executare silită.

În cauză sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acțiunii pauliene, respectiv, starea de insolvabilitate a recurentei; prejudiciul suferit de creditor; existența unei creanțe anterioare față de contractul de donație autentificat sub nr. 432/20.03.2009; frauda debitorului; complicitatea terților dobânditori.

Recursul este nefondat.

Cu privire la motivele de recurs de netemeinicie.

La termenul de judecată din data de 07.03.2014 Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs de netemeinicie - prin care se reiterează starea de fapt a cauzei, se face trimitere la probe, în scopul reanalizării acestora, cu consecința directă a schimbării stării de fapt -, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:

Departe de a cuprinde doar critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține și motive de netemeinicie, fără să facă doar o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, făcându-se trimiteri ample la reproducerea stării de fapt a cauzei, la analizarea probațiunii administrate și la o expunere a relațiilor contractuale dintre părți, recurenta concluzionând că hotărârea ar fi nelegală prin aceea că, în raport de toată cronologia momentelor relevante în analizarea prezentei cauze, s-a apreciat greșit momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție extinctivă în care reclamantul putea să își formuleze acțiunea.

Curtea constată, însă, că din perspectiva considerentelor pentru care recurenta a apreciat că, în aceste limite, hotărârea recurată ar fi nelegală, recursul reclamantei este inadmisibil, întrucât, aceste motive de recurs se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., abrogate la data formulării recursului pendinte.

Astfel, textul art. 304 pct. 11 C.pr.civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Anterior abrogării sale, pct. 11 al art. 304 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.

Prin urmare, modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele administrate nu mai poate fi cenzurată de către instanța de recurs, dat fiind că o atare cenzură, ca urmare a abrogării pct. 11 al art. 304 C.pr.civ., este inadmisibilă în actuala reglementare legală a recursului.

Modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele nu echivalează cu o încălcare a rolului activ al judecătorului, întrucât, prin prisma art. 295 alin. 1 și 2 C.pr.civ. raportat la art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ., instanța de apel era în drept să administreze orice probe pe care le considera îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, respectiv, era îndreptățită să facă aprecierea acestor probe potrivit propriei convingeri.

Pe de altă parte, dată fiind abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., nu se mai poate verifica de către instanța de recurs modalitatea concretă în care judecătorul din apel a apreciat sau nu probele.

Oricum, în ceea ce privește acele motive de recurs prin care se face trimitere concretă la anumite probe - respectiv, la: antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul la 18.01.2008; contractul de donație încheiat la 20.03.2009; înscrierea in Cartea Funciara a contractului de donație la 23.03.2009; înregistrarea acțiunii in rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare la 14.01.2011; înregistrarea cererii de executare silită in temeiul sentinței de rezoluțiune la data de 23.04.2011; înregistrarea acțiunii pauliene vizând revocarea contractului de donație la 02.10.2012, dovezile administrate în apel și prin care recurenta a dorit să probeze că ar fi dobândit la data de 22.12.2008 un drept de creanță în valoare de 250.000 Euro împotriva S.C. TCI Contractor General S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1881/22.12.2008, precum și trimiterile recurentei la extrasele de cont din 22.12.2008, 06.10.2009, 08.12.2009, 29.12.2009, 12.01.2010, 09.04.2010, 15.04.2010, 15.07.2010, 01.10.2010, 31.12.2010; referirile la condițiile în care donatoarea a dobândit în proprietate două terenuri, înscrise în CF Feleacu nr. xxxxx și nr. xxxxx, în valoare de peste 40.000 Euro; trimiterile făcute cu privire la împrejurarea în care, la data de 31.07.2008, recurenta a creditat din fonduri proprii, prin transfer bancar, în calitate de asociat unic, S.C. M&L Comimpex S.R.L., cu suma de 340.501,18 RON, conform notei contabile anexate; trimiterile la condițiile în care, la 26.02.2009, recurenta a dobândit în proprietate un teren, înscris în CF Feleacu nr. 2978, respectiv, la condițiile în care la data de 22.02.2010 recurenta a acordat un împrumut în valoare de 196.800 RON către R______ M____-D__, ce urma să fie restituit în rate lunare de câte 500 Euro, până la data de 22.02.2014; toate trimiterile făcute la activul și fondul de comerț al S.C. M&L COMIMPEX S.R.L. -, ce evidențiază o anume stare de fapt, în sensul inexistenței stări de insolvabilitate a recurentei, și care ar justifica astfel, în opinia recurentei, caracterul fondat al recursului său, Curtea constată că aceste motive se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 C.pr.civ., în prezent abrogate prin art. I pct. 111¹ din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.

Anterior abrogării sale, art. 304 pct. 10 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., instanța de recurs nu poate, sub niciun aspect, să reanalizeze starea de fapt a cauzei, să reaprecieze probele, să dea eficiență uneia sau alteia dintre probe, în detrimentul altor probe administrate, cu scopul schimbării stării de fapt deja reținute de instanța de fond ori de instanța de apel, și nici nu poate să verifice modalitatea în care instanța de apel a apreciat probațiunea administrată în cauză.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.proc.civ., prin art. I pct. 111¹ din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Cu alte cuvinte, instanța de recurs poate să exercite controlul judiciar cu privire la hotărârea recurată doar sub aspectul strictei sale nelegalități, din perspectiva motivelor de nelegalitate circumscrise în mod expres și precis prevederilor art. 304 pct. 1 - 9 C.pr.civ.

Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de către instanță la termenul de judecată din 07.03.2014, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

O primă critică din recurs care se circumscrie acestui motiv de nelegalitate este cea referitoare la greșita soluționare de către Tribunal a excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Recurenta a susținut că, în speță, termenul de prescripție a dreptului material la acțiune ar începe să curgă la data de 23.03.2009 când donația, a cărei revocare o solicită reclamantul intimat, a fost înscrisă în CF, recurenta apreciind că, potrivit art. 2 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 7/1996, de la această dată donația i-a devenit opozabilă reclamantului și, pe cale de consecință, de la această dată a început să curgă și termenul de prescripție al dreptului material la acțiune, în care reclamantul putea să solicite revocarea donației.

Este real că, potrivit art. 2 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 7/1996 republicată, „prin sistemul integrat de cadastru și carte funciară se realizează publicitatea imobiliară, care asigură opozabilitatea drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice, precum și a oricăror raporturi juridice supuse publicității, referitoare la imobile”, însă efectul de opozabilitate nu se confundă cu prescripția extinctivă, așa cum nefondat apreciază recurenta.

Curtea constată că această susținere a recurentei nu este fondată, pe de o parte, având în vedere confuzia intervenită, în opinia recurentei, între opozabilitatea unei înscrieri în CF și momentul începerii curgerii termenului de prescripție extinctivă al dreptului material la acțiune, iar pe de altă parte, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 7 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 7/1996 (republicată în temeiul prevederilor art. III din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea O.U.G. nr. 64/2010 ; a Legii nr. 329/2009, cu modificările și completările ulterioare; a O.U.G. nr. 64/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 133/2012; a Legii nr. 170/2010; a Legii nr. 71/2011; a O.U.G. nr. 81/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 219/2012; a Legii nr. 60/2012; a O.U.G. nr. 16/2012, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 132/2012; a Legii nr. 76/2012; a O.U.G. nr. 44/2012; a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), „publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență a cadastrului are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași unitate administrativ-teritorială, în scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale imobiliare ori, după caz, al opozabilității față de terți a acestor înscrieri”.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 7/1996, republicată, înscrierea operată în CF are efect de opozabilitatea față de terți, dar nu este mai puțin adevărat că acest efect de opozabilitate, respectiv, momentul de la care se produce acest efect de opozabilitate, nu se confundă și nu este, în niciun caz, echivalent cu momentul începerii curgerii unui termen de prescripție extinctivă al dreptului material la acțiune, acest termen de prescripție extinctivă trebuind calculat distinct, pentru fiecare tip de acțiune în parte.

În speță, instanța a fost învestită în mod legal și procedural cu o acțiune pauliană sau revocatorie, întemeiată pe dispozițiile art. 975 C.civ., text legal care prevede că: „creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor”.

Prin urmare, în raport de caracterele juridice ale acțiunii revocatorii – mijloc juridic prin care creditorul poate acționa împotriva actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor și care derivă din dreptul de gaj general cu privire la patrimoniul debitorului, pus la dispoziția creditorului în vederea realizării creanței sale, pe calea executării silite –, reclamantul putea formula acțiunea pauliană în termenul general de prescripție de 3 ani de la data la care a cunoscut atât paguba ce i-a fost cauzată prin actul a cărui revocare o solicită, cât și pe cel care este răspunzător de această pagubă.

Art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prevede că prescripția începe să curgă de la data când se nașt