ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1728

Ședința publică din 10 decembrie 2013

PREȘEDINTE: C______ R______

JUDECĂTOR : M____ L______

JUDECĂTOR : D______ C____

GREFIER : L______ P___

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P_____ V_____, P_____ M____ și P_____ B_____-M______ împotriva deciziei civile nr. 237/A/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul B_______ D_____, având ca obiect acțiune pauliană.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul recurent P_____ V_____ și intimatul B_______ D_____, personal și asistat de av. I____ P____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care pârâtul recurent depune la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimat.

Instanța comunică un exemplar din acest înscris cu reprezentantul intimatului, care arată că nu solicită termen în vederea studierii acestuia.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.

Pârâtul recurent solicită admiterea recursului, anularea apelului pentru motivele expuse în recurs, cu obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, conform considerentelor detaliate în întâmpinare și arată că motivele invocate de recurenți privesc doar chestiuni de netemeinicie și de greșită apreciere a probelor de către instanțe.

Învederează instanței că, în prezenta speță, nu s-a aplicat greșit legea, în cauză fiind vorba evident despre un act cu titlu gratuit, o donație deghizată, care se cere a fi anulat, întrucât recurenții au înstrăinat imobilele deținute de ei, în favoarea fiicei lor, cu numai câteva zile înainte de data exigibilității creanței reclamantului.

De asemenea, susține că recurenții, prin această modalitate, și-au creat o stare de insolvabilitate, fiind îndeplinită astfel și condiția complicității la fraudă a terțului dobânditor, în speță, a fiicei lor.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 238/23.01.2012, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B_______ D_____, în contradictoriu cu pârâții P_____ V_____, P_____ M____ și P_____ B_____ M______; s-a constatat simulat contractul de întreținere încheiat între pârâți, autentificat sub nr. 310/12.03.2010 de BNP G_______ S_______; s-a dispus revocarea contractului de întreținere încheiat între pârâți, autentificat sub nr. 310/12.03.2010 de BNP G_______ S_______, în măsura prejudiciului suferit de către reclamant, urmând ca reclamantul să poată urmări bunurile ce au format obiectul contractului pentru recuperarea prejudiciului stabilit prin sentința civilă nr. 2663/02.11.2010 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX; au fost obligați în solidar pârâții la plata către reclamant a sumei de 6.935,86 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 2663/02.11.2010 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, irevocabilă prin nerecurare, pârâții P_____ V_____ și P_____ M____ au fost obligați să plătească reclamantului B_______ D_____, suma de 38.000 euro, reprezentând împrumut nerestituit și 7.254 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele hotărârii, s-a reținut că, la data de 23.03.2009, între părți s-a încheiat un contract de împrumut, prin care reclamantul a împrumutat pârâților suma de 38.000 euro pentru o perioadă de un an, până la data de 23.03.2010, iar, la data scadenței, pârâții nu au restituit suma de bani împrumutată.

La data de 12.03.2010, pârâții P_____ V_____ și P_____ M____ au încheiat cu fiica lor, pârâta P_____ B_____ M______, contractul de întreținere autentificat de BNP G_______ S_______ sub nr. 310, denumit contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, prin care s-a transmis pârâtei P_____ B_____ M______ nuda proprietate asupra apartamentului nr. 8 situat în Lugoj, ___________________, înscris în CF nr. xxxxxx-C1-U2, nr. top 9005/B/18/VIII și asupra imobilului înscris în CF nr. xxxxxx Lugoj, nr. top 409/a/5/410-411/19, constând în construcții și teren aferent situat în Lugoj, ____________________ nr. 6, în schimbul întreținerii pe care pârâta P_____ B_____ M______ s-a obligat să o asigure pe tot timpul vieții creditorilor întreținerii, pârâții P_____ V_____ și P_____ M____.

Fiind chemată să statueze dacă în privința actului intitulat contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între pârâți sunt întrunite cerințele simulației actului juridic, în sensul că părțile au convenit ca actul încheiat să fie, în realitate, o donație deghizată, și nu înstrăinare cu titlu oneros, prima instanță a reținut că, în speță, este determinantă existența acordului simulatoriu și a convenției secrete, indiferent că aceasta a îmbrăcat o formă scrisă sau nu.

Pentru existența simulației, art. 1175 C.civ. impune ca actul public să fie dublat și precedat de actul secret și de acordul simulatoriu. În privința formei actului secret, de vreme ce actul care reflectă voința părților este secret, el nu ar putea niciodată să îmbrace forma autentică cerută pentru donație de art. 813 C.civ., astfel că actul secret ar fi putut fi încheiat cel mult în forma unui înscris sub semnătură privată.

Însă, date fiind raporturile de rudenie dintre pârâți, preconstituirea unui înscris în cauza de față era dificilă și improbabilă, astfel că, ne găsim în cazul excepției reglementate de art. 1198 C.civ. când părțile au fost în imposibilitate morală de a preconstitui un înscris.

Prin urmare, existența convenției secrete, ca negotium iuris, poate fi probată de reclamant, mai ales că acesta are calitatea de terț față de contract, prin orice mijloace de probă, inclusiv martori, interogatoriu și prezumții.

Astfel, din interogatoriul pârâților, rezultă că debitorul și creditorii întreținerii locuiesc în localități diferite, iar pârâta P_____ B_____ M______ vine în vizită la domiciliul pârâților P_____ V_____ și P_____ M____ de câteva ori pe lună, fără a presta efectiv obligația de întreținere, așa cum a fost asumată prin contractul de întreținere autentificat de BNP G_______ S_______ sub nr. 310/12.03.2010, respectiv de a asigura hrana, îmbrăcămintea, iluminatul, curățenia, încălzitul locuinței, spălatul rufelor de pat și de corp, medicamente, tratament medical în caz de nevoie.

În acest sens, deși pârâtul P_____ V_____ a declarat că pârâta P_____ B_____ M______ asigură creditorilor întreținerii sume de bani pentru cumpărarea celor necesare, prima instanță a reținut că, pe de o parte, susținerile pârâtului nu se coroborează cu răspunsul la interogatoriu al pârâtelor P_____ M____ și P_____ B_____ M______, iar, pe de altă parte, executarea obligației de întreținere prin echivalent este de natură a sublinia caracterul simulat al contractului de întreținere, de vreme ce din conținutul convenției, din finalitatea și natura raportului juridic dintre părțile contractului rezultă că prestarea întreținerii constă într-o obligație personală de a face, iar nu de a da o sumă de bani.

De asemenea, din întâmpinarea formulată, a rezultat că voința reală a pârâților la momentul încheierii contractului de întreținere nu a fost aceea de a primi și a presta întreținere, ci de a transmite nuda proprietate asupra imobilelor, ca urmare a imposibilității de restituire a împrumutului pe care creditorii întreținerii au susținut că l-au contractat de la pârâta P_____ B_____ M______.

Or, toate aceste împrejurări, faptul că pârâta P_____ B_____ M______ nu a acordat întreținere pârâților P_____ V_____ și P_____ M____, că aceștia nu au solicitat executarea obligației de întreținere și nu au transmis nuda proprietate asupra imobilelor cu intenția de a li se asigura întreținerea, coroborate cu prezumția legală de gratuitate a înstrăinării unui bun în favoarea unui succesibil în linie dreaptă, cu rezerva uzufructului, stabilită de art. 845 C.civ., denotă lipsa caracterului oneros al contractului de întreținere autentificat de BNP G_______ S_______ sub nr. 310/12.03.2010.

Ca atare, prima instanță a înlăturat apărarea pârâților în sensul că acest contract de întreținere are un caracter oneros, prin încheierea sa realizându-se de fapt stingerea împrumutului contractat de la pârâta P_____ B_____ M______ prin darea în plată, întrucât reclamantului, în calitate de terț de bună-credință, nu îi poate fi opusă situația juridică consacrată printr-un eventual contraînscris secret al pârâților, prin care aceștia ar fi convenit ca operația juridică de dare în plată să fie deghizată sub forma contractului de întreținere.

Pentru aceste considerente, fiind dovedită existența concomitentă între aceleași părți a contractului public, simulat de întreținere și a contractului secret de donație, care corespunde voinței reale a părților, prima instanță a constatat simulat contractul de întreținere încheiat între pârâți, autentificat sub nr. 310/12.03.2010 de BNP G_______ S_______.

În ceea ce privește acțiunea revocatorie, Judecătoria a reținut că, potrivit art. 975 C.civ., creditorii pot să atace actele viclene, făcute de debitori în prejudiciul drepturilor lor.

Din economia textului precizat, rezultă că, pentru intentarea acțiunii revocatorii se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, frauda debitorului, creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă și, în principiu, anterioară actului atacat, precum și complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.

Prin urmare, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii pauliene, în cazul în care debitorii reclamantului au înstrăinat nuda proprietate a imobilelor deținute în favoarea terțului dobânditor, care este fiica pârâților debitori, cu numai câteva zile înainte de data exigibilității creanței reclamantului.

Astfel, din răspunsul la interogatoriu al pârâților P_____ V_____ și P_____ M____ rezultă că aceștia nu dețin bunuri imobile, mobile și nu realizează venituri cu care ar putea acoperi creanța reclamantului.

Din procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc B_______ N___ T_______ la data de 15.03.2011, în dosarul execuțional nr. 22/2011, rezultă că debitorii nu dețin bunuri în proprietate și nu realizează venituri.

În acest caz, prima instanță a reținut că prejudiciul reclamantului constă în faptul că prin transmiterea nudei proprietăți a imobilelor debitorilor, aceștia și-au micșorat activul patrimonial, cauzându-și o stare de insolvabilitate care a determinat imposibilitatea reclamantului de a-și recupera creanța.

Condiția fraudei debitorilor este îndeplinită, atât timp cât pârâții P_____ V_____ și P_____ M____ au avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului încheiat față de reclamantul-creditor, realizând că, prin înstrăinarea tuturor bunurilor imobile pe care le aveau, și-au creat o stare de insolvabilitate.

De asemenea, întrucât între reclamant și pârâți s-a încheiat contractul de împrumut a sumei de 38.000 euro la data de 23.03.2009, cu obligația restituirii sumei împrumutate la data de 23.03.2010, iar contractul de întreținere a fost încheiat la data de 12.03.2010, Judecătoria a reținut că reclamantul are o creanță certă, lichidă și exigibilă. În cauză este îndeplinită și cerința anteriorității creanței, care are în vedere momentul nașterii acesteia, iar nu pe cel al exigibilității creanței la data încheierii actului fraudulos sau cel al constatării creanței prin hotărâre judecătorească.

Prima instanță a înlăturat apărarea pârâților potrivit căreia creanța creditorului s-a stins prin plată în ianuarie 2010, întrucât, prin sentința civilă nr. 2663/02.11.2010, s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că pârâții nu au restituit reclamantului suma de bani împrumutată.

În ceea ce privește complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorii au încheiat actul atacat, prima instanță a reținut că, față de caracterul gratuit al contractului încheiat între pârâții P_____ V_____, P_____ M____ și P_____ B_____ M______, stabilit anterior de instanță, această condiție nu mai trebuie îndeplinită în cauză, de vreme ce pârâtei P_____ B_____ M______ nu i se cauzează un prejudiciu prin revocarea actului.

Totuși, instanța a reținut că, în aplicarea prevederilor art. 975 C.civ., care dau dreptul creditorului de a ataca actele frauduloase ale debitorului său, în privința condiției existenței unei fraude a terțului, aceasta trebuie considerată îndeplinită și în cazul în care terțul, deși nu a cunoscut intenția debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut faptul că prin actul pe care îl încheie s-a creat insolvabilitatea debitorului.

Or, din interogatoriul pârâtei P_____ B_____ M______ rezultă că aceasta a cunoscut faptul că pârâții debitori nu dețineau alte bunuri decât cele care au făcut obiectul contractului autentificat de BNP G_______ S_______ sub nr. 310/12.03.2010, realizând astfel că, prin actul încheiat, s-a creat insolvabilitatea pârâților debitori.

Pentru aceste considerente, având în vedere efectele acțiunii revocatorii care constau în inopozabilitatea actului fraudulos creditorului, care va putea urmări, în vederea recuperării creanței sale, bunurile ce au format obiectul actului ca și cum acestea nu au ieșit niciodată din patrimoniul debitorului, prima instanță a admis cererea reclamantului și a dispus revocarea contractului de întreținere încheiat între pârâți, autentificat sub nr. 310/12.03.2010 de BNP G_______ S_______, în măsura prejudiciului suferit de către reclamant, urmând ca acesta să poată urmări bunurile ce au format obiectul contractului pentru recuperarea prejudiciului stabilit prin sentința civilă nr. 2663/02.11.2010 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În temeiul art. 274 alin.1 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâților, instanța a obligat în solidar pârâții P_____ V_____, P_____ M____ și P_____ B_____ M______ la plata către reclamant a sumei de 6.935,86 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, din care 4.870,86 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar, 60 lei taxe pentru obținerea înscrisurilor de carte funciară și 2.000 lei onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâții P_____ V_____, P_____ M____ și P_____ B_____-M______, solicitând anularea sentinței atacate, respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivare, apelanții au arătat că au restituit reclamantului întreaga sumă de bani, adică 30.000 euro împrumutați și încă 8.000 euro care reprezentau dobânda, în luna ianuarie 2010, când reclamantul a venit la domiciliul lor și în curtea casei i-au predat suma de 38.000 de euro. De față au fost, în cealaltă curte a aceleiași case, avocații D____ Ș_____ și P_____ M_____, ambii în prezent decedați, care au văzut personal și au auzit toate discuțiile purtate, dojenindu-i că au dat banii fără să întocmească un înscris sau fără ca măcar să fi cerut exemplarul original al înscrisului întocmit cu ocazia luării împrumutului.

Apelanții au arătat că vrut să întocmească un înscris referitor la restituirea banilor, dar reclamantul a refuzat, zicând că vine imediat cu originalul făcut la luarea împrumutului și să aibă încredere în el că doar sunt vecini. Au așteptat să vină cu înscrisul, el locuind într-adevăr în vecinătate, dar n-a mai venit.

Mai au arătat apelanții că banii pe care i-au restituit reclamantului au provenit parțial din suma împrumutată de la reclamant, pentru că acesta, prin luna septembrie i-a spus că vrea să-i restituie banii cât de repede posibil. Altă parte din sumă a provenit dintr-un alt împrumut pe care apelantul și soția l-au făcut de la fiica acestora, pârâta P_____ B_____ M______, care a moștenit de la bunica paternă suma de 40.000 de euro. Aceasta a mai avut 12.000 euro, bani pe care i-a primit cu ocazia vânzării unui teren la Statul Român, cu ocazia exproprierii acelui teren pentru construirea șoselei de centură a municipiului Lugoj. B_____ pârâtei avea banii respectivi și din vânzarea mai multor terenuri și din economiile ei de o viață, ea ocupându-se cu vânzarea la piață a produselor agricole. Fiica le-a împrumutat banii spre sfârșitul anului 2006, începutul lui 2007, pentru că voiau să cumpere încă un camion pe societatea comercială pe care o aveau. Ulterior a apărut criza și afacerile nu mai mergeau astfel că au fost nevoiți să restituie camioanele firmei de leasing de la care le-au cumpărat în rate. Din această cauză nu au mai putut nici să restituie fiicei P_____ B_____ M______ suma de bani împrumutată de la ea și atunci au convenit să-i vândă casele. Acest lucru s-a întâmplat însă doar după ce i-au restituit reclamantului întreaga sumă de bani.

În drept, susțin apelanții, fundamentul unic al acțiunii revocatorii, denumită și acțiune pauliană, îl formează dreptul de gaj comun al creditorilor asupra patrimoniului debitorului lor care este recunoscut de art. 1719 cod civil. Debitorul are însă dreptul, în continuare, de a-și administra patrimoniul său cum va crede de cuviință. O condiție de bază pentru admisibilitatea acțiunii pauliene este ca actul atacat să fi fost făcut cu intenție frauduloasă. Această condiție este necesară întotdeauna în actele cu titlu oneros făcute de debitor. Or, pârâții P_____ V_____ și P_____ M____, în momentul în care au înstrăinat imobilul respectiv prin actul autentic nr. 310 din data de 12 martie 2010, nu au avut niciun moment vreo intenție frauduloasă față de creditorul reclamant, ei vrând doar să achite în acest mod împrumutul contractat de ei cu mai mulți ani înainte de la fiica lor. De altfel, la data vânzării, împrumutul luat de la reclamant deja fusese restituit.

Au arătat că instanța de fond nu a avut și nici nu are dovezi din care să rezulte intenția frauduloasă a pârâților față de creditorul reclamant, ci doar a prezumat acest lucru, ceea ce este nelegal.

Apelanții au mai arătat că o altă condiție pentru ca actele cu titlu oneros să poată fi atacate în justiție cu acțiune pauliană este aceea ca reclamantul să dovedească că terțul beneficiar al actului atacat a fost complice la fraudă. Or, pârâta P_____ B_____ M______ nu a fost complice Ia fraudă, întrucât ea nu a avut cunoștință de faptul că, prin înstrăinarea imobilului, părinții săi au intrat în stare de insolvabilitate și că, prin întocmirea actului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere, ar aduce vreun prejudiciu unor eventuali creditori. Mai mult, ea nici nu a avut cunoștință de împrumutul făcut de părinții săi de la reclamant. În cazul când terțul beneficiar al actului cu titlu oneros a fost de bună credință, actul său nu poate fi atacat cu acțiune pauliană. Cel care face acțiunea pauliană, alegând frauda, este obligat să o dovedească, însă, în speță, reclamantul nu a încercat și nu a reușit să producă vreo dovadă că pârâta 3 a fost de rea credință atunci când a semnat contractul de vânzare-cumpărare cu clauza întreținerii. Ea a aflat de incidentul dintre părinții ei și reclamant abia în vara anului 2011, mult mai târziu. Ea nu a început să presteze întreținere părinților ei, deoarece aceștia nu sunt încă în nevoie, așa cum se prevede în contract. Și în acest caz, instanța de judecată a prezumat că pârâta 3 este în culpă, ceea ce este, de asemenea nelegal.

Referitor la capătul de cerere din precizarea de acțiune formulată de reclamant, apelanții au solicitat respingerea acestuia, arătând că simulația este situația juridică ce se clădește pe două acte juridice (operații juridice) din care una este aparentă și mincinoasă, iar cealaltă este ascunsă, dar sinceră și reală. Reclamantul unei astfel de acțiuni are obligația de a face dovada încheierii, și deci a existenței, unui act ascuns, care exprimă voința reală a părților, act care să fie încheiat anterior sau concomitent cu actul aparent și care să îndeplinească toate condițiile de validitate prev. de art. 1179 și 1180 cod civil.

Reclamantul nu s-a preocupat și nu a reușit să dovedească existența unei simulații, adică a unui act secret, ascuns care exprimă voința reală a părților. Și în acest caz, în mod nelegal, instanța de fond doar a prezumat existența unui asemenea act.

Intimatul B_______ D_____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat, întrucât în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca actele de înstrăinare să fie revocate.

Prin decizia civilă nr. 237/A/29.03.2013 pronunțată în dosarul cu același număr, Tribunalul T____ a respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 296 C.proc.civ., apelul declarat de apelanții P_____ V_____, P_____ M____ și P_____ B_____-M______ împotriva sentinței primei instanțe, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prima instanță, în mod corect, a constatat simulat contractul de întreținere, autentificat sub nr. 310/12.03.2010 de BNP G_______ S_______ și a dispus revocarea acestui contract, în măsura prejudiciului suferit de către reclamant, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, amplu motivată.

Aspectele invocate de apelanți în legătură cu restituirea împrumutului în cursul lunii ianuarie 2010 (anterior pronunțării Sentinței civile nr. 2663/02.11.2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare), nu mai pot fi puse în discuție în prezentul dosar, fiind intrate în puterea lucrului judecat.

În ceea ce privește simulația, prima instanță a reținut în mod corect, că este determinantă existența acordului simulatoriu și a convenției secrete, indiferent că aceasta a îmbrăcat o formă scrisă sau nu, că date fiind raporturile de rudenie dintre pârâți, preconstituirea unui înscris în cauza de față era dificilă și improbabilă, că existența convenției secrete, ca negotium iuris, poate fi probată de reclamant, prin orice mijloace de probă, inclusiv martori, interogatoriu și prezumții, mai ales că acesta are calitatea de terț față de contract și că pârâții P_____ V_____ și P_____ M____ nu au transmis fiicei lor nuda proprietate asupra imobilelor cu intenția de a li se asigura întreținerea.

Referitor la susținerea apelanților privind faptul că reclamantul nu a dovedit existența actului secret, ca și condiție a simulației, tribunalul a reținut că reclamantul, fiind terț față de contract, poate face dovada prin orice mijloc de probă, nu doar printr-un contraînscris, or din probele administrate (analizate pe larg de prima instanță), rezultă că voința reală a pârâților la momentul încheierii contractului de întreținere nu a fost aceea de a primi și a presta întreținere, ci de a transmite nuda proprietate asupra imobilelor.

În ceea ce privește acțiunea revocatorie, instanța de apel a reținut că susținerile pârâților referitoare la faptul că nu au avut niciun moment „vreo intenție frauduloasă față de creditorul reclamant”, sunt neîntemeiate. Pârâții debitori au înstrăinat nuda proprietate a imobilelor deținute în favoarea terțului dobânditor, care este fiica lor, cu numai câteva zile înainte de data exigibilității creanței reclamantului, iar, prin transmiterea nudei proprietăți, aceștia și-au micșorat activul patrimonial, cauzându-și o stare de insolvabilitate, care a determinat imposibilitatea reclamantului de a-și recupera creanța.

Este îndeplinită, contrar celor reținute de apelanți, condiția fraudei debitorilor, atât timp cât pârâții P_____ V_____ și P_____ M____ au avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului încheiat față de reclamantul-creditor, realizând că prin înstrăinarea tuturor bunurilor imobile pe care le aveau și-au creat o stare de insolvabilitate.

În ceea ce privește complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorii au încheiat actul atacat, față de caracterul gratuit al contractului încheiat între pârâții P_____ V_____, P_____ M____ și P_____ B_____ M______ (astfel cum, în mod întemeiat, a constatat prima instanță), această condiție nu mai trebuie îndeplinită, pârâtei P_____ B_____ M______, prin revocarea actului, nefiindu-i cauzat un prejudiciu.

Prin urmare, tribunalul a constatat că motivele de apel invocate sunt neîntemeiate, prima instanță reținând, în mod corect, că în cauză sunt îndeplinite condițiile simulației și ale acțiunii revocatorii.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâții P_____ V_____, P_____ M____ și P_____ B_____-M______, solicitând anularea hotărârii instanței de apel, respingerea acțiunii civile a reclamantului și obligarea acestuia la plata tuturor cheltuielilor de judecată făcute la fond, în apel și în recurs.

În motivare, au fost reluate argumentele invocate în ciclurile procesuale anterioare, privind succesiunea actelor încheiate de pârâții-debitori cu reclamantul și pârâta P_____ B_____ M______, proveniența banilor împreumutați de aceasta din urmă, modul de restituire a împrumutului către reclamant, aspecte prezentate deja în prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reiterate.

In drept, au arătat că o condiție de bază pentru admisibilitatea acțiunii pauliene este ca actul atacat să fi fost făcut cu intenție frauduloasă, dacă actul făcut de debitor este cu titlu oneros, or, pârâții P_____ V_____ și P_____ M____, în momentul în care au înstrăinat imobilul respectiv, prin actul autentic nr. 310/12 martie 2010, nu au avut niciun moment vreo intenție frauduloasă față de creditorul reclamant, ei vrând doar să achite în acest mod împrumutul contractat de ei cu mai mulți ani înainte de la fiica lor. De altfel, la data vânzării împrumutul luat de la reclamant deja fusese restituit.

Primul motiv de recurs care se referă la faptul că instanța de fond nu a avut și nici nu are dovezi din care să rezulte intenția frauduloasă a pârâților față de creditorul reclamant, ci doar a prezumat acest lucru, ceea ce este nelegal.

O altă condiție pentru ca actele cu titlu oneros să poată fi atacate în justiție cu acțiune pauliană este aceea ca reclamantul să dovedească că terțul beneficiar al actului atacat a fost complice la fraudă. Or, pârâta P_____ B_____ M______ nu a fost complice la fraudă, întrucât ea nu a avut cunoștință de faptul că, prin înstrăinarea imobilului, părinții săi au intrat în stare de insolvabilitate și că, deci, prin întocmirea actului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere ar aduce vreun prejudiciu unor eventuali creditori. Mai mult, ea nici nu a avut cunoștință de împrumutul făcut de părinții săi de la reclamant.

In cazul când terțul beneficiar al actului cu titlu oneros a fost de bună credință, actul său nu poate fi atacat cu acțiune pauliană, iar cel care promovează acțiunea pauliană, alegând frauda, este obligat să o dovedească. În speță, reclamantul nu a încercat și nu a reușit să producă vreo dovadă că pârâta nr. 3 a fost de rea credință atunci când a semnat încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza întreținerii. Ea a aflat de incidentul dintre părinții ei și reclamant abia în vara anului 2011, cu mult mai târziu. Ea nu a început să presteze întreținere părinților ei, deoarece aceștia nu sunt încă în nevoie, așa cum se prevede în contract. Și în acest caz, instanța de judecată a prezumat că pârâta 3 este în culpă, ceea ce este, de asemenea nelegal.

Referitor la capătul de cerere din Precizarea de acțiune, au solicitat respingerea acestuia, întrucât, față de definiția și regimul juridic al simulației, reclamantul avea obligația de a face dovada încheierii, și deci a existenței, unui act ascuns, care exprimă voința reală a părților, act care să fie încheiat anterior sau concomitent cu actul aparent și care să îndeplinească toate condițiile de validitate prev. de art. 1179 și 1180 cod civil. În speță, reclamantul nu s-a preocupat și nu a reușit să dovedească existența unei simulații, adică a unui act secret, ascuns, care exprimă voința reală a părților, astfel că, în mod nelegal, instanța de fond doar a prezumat existența unui asemenea act.

Se mai critică hotărârile și cu privire la faptul că instanțele au dispus anularea întregului contract de întreținere autentificat sub nr. 310/12.03.2010 a BNP Ghe. S_______, unde apar două imobile, or, în contractul de împrumut este gajat doar un singur imobil.

Ambele instanțe care au pronunțat hotărârile judecătorești anterioare au greșit atunci când au calificat contractul de întreținere încheiat între P_____ V_____ și P_____ M____ cu P_____ B_____ M______ drept un contract gratuit, el fiind oneros.

De asemenea, ambele instanțe au greșit și atunci când au afirmat că intenția primilor doi pârâți, la încheierea contractului de întreținere, nu ar fi fost aceea de a li se presta întreținere.

Nu a fost indicat expres temeiul de drept al cererii de recurs.

În cauză, intimatul B_______ D_____ a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea prezentului recurs, ca neîntemeiat, reluând apărările invocate în ciclurile procesuale anterioare, deja expuse în prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reiterate.

Se mai arată că motivele invocate prin prezentul recurs vizează mai mult netemeinicia deciziei atacate, nu nelegalitatea.

Nu a fost indicat temeiul de drept al întâmpinării.

Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de prevederile art. 299 și urm. C. pr. civ., coroborate cu prevederile art. 1175 și art. 975 C.civ., Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, atât Judecătoria Lugoj, cât și Tribunalul T____ pronunțând hotărâri temeinice și legale, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestora și pe care instanța de recurs și le însușește în întregime.

Ca un aspect preliminar, se impune a constata că prezentul recurs constituie o reiterare a tuturor motivelor invocate prin cererea de apel, motive însă, ce vizează în mod preponderent starea de fapt, pe care recurenții o apreciază a fi greșit stabilită, ca urmare a analizării deficitare și incomplete a probelor administrate în cauză.

Critica vizând greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C.pr.civ., pct. 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor, fiind abrogat prin OUG nr. 138/2000. Recursul a devenit o cale de atac în care pot fi valorificate exclusiv motivele de nelegalitate expres și limitativ prev. de art. 304 C.pr.civ., și nu netemeinicia ce ar decurge din greșita apreciere a probelor, astfel că instanța de recurs nu va relua aprecierea probatoriului, pentru considerentele deja expuse.

Ca atare, curtea va înlătura, ca neputând face obiectul controlului judiciar în această cale de atac, motivele de recurs privind starea de fapt reținută în cauză, respectiv nedovedirea, în opinia pârâților, a îndeplinirii cerințelor legale privind existența simulației și pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii. Curtea constată că recurenții solicită reanalizarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte stări de fapt, prin motivele de recurs privind inexistența dovezilor cu privire la intenția frauduloasă a pârâților, complicitatea la fraudă a fiicei lor, existența actului secret, scopul avut în vedere de pârâți la încheierea actului de întreținere, contrar celor afirmate prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar.

Prezumțiile reținute de instanțe constituie, alături de celelalte probe administrate în cauză, mijloace de probă, pe baza cărora s-a stabilit o anumită stare de fapt, ce nu poate fi supusă controlului judiciar în prezentul recurs, ca a doua cale de atac, așa cum s-a arătat mai sus. Afirmația recurenților în sensul că se invocă motive de nelegalitate prin faptul că se afirmă că instanța de apel, în absența unor probe, prezumă anumite aspecte, nu poate fi reținută de către curte, ca întemeiată, fiind evident că se contestă, de fapt, modul de interpretare a probelor administrate în cauză, prin valorificarea unor prezumții legale (cea prevăzută de art. 845 C.civ.) sau judecătorești.

Pornind de la starea de fapt reținută de instanțele anterioare cu privire la conținutul actelor încheiate de către pârâți, în baza probatoriului amplu administrat în cauză, curtea constată că, în speță, s-a făcut o justă interpretare și aplicare a disp. art. 1175 și art. 975 C.civ.

Astfel, cu privire la restituirea împrumutului către reclamant, curtea constată că, în mod just instanța de fond și cea de apel au constatat că nu poate fi reținută această apărare a pârâților-debitori, în condițiile în care se opune puterea lucrului judecat reprezentat de hotărârea judecătorească ce constată dreptul de creanță al reclamantului, pronunțată ulterior pretinsei plăți.

Prin prezentul recurs, pârâții tind să dovedească contrariul a ceea ce s-a stabilit prin hotărârea judecătorească anterioară, solicitând instanței să constate achitarea integrală a împrumutului în luna ianuarie 2010. Or, Codul de procedură civilă reglementează, la art. 166, excepția puterii de lucru judecat, ceea ce înseamnă că din momentul în care o hotărâre judecătorească nu mai poate fi supusă niciunei căi de atac, ea trebuie considerată că reflectă adevărul – res judicata pro veritate habetur.

Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces, acesta fiind, de altfel, un aspect important al dreptului de acces la justiție reglementat de art. 6 din CEDO și consacrat în jurisprudența curții europene de contencios al drepturilor omului.

Cu privire la natura actului încheiat între pârâți, curtea constată că, pornind de la starea de fapt reținută, și anume încheierea unui contract autentic de întreținere între pârâții-debitori și fiica lor, fără ca întreținerea să fie efectiv prestată sau măcar cerută de părți, s-a reținut în mod corect incidența prezumției legale prevăzute de art. 845 C.civ., actul părților fiind corect calificat potrivit intenției reale a părților, nu după conținutul actului public, fiind îndeplinite cerințele art. 1175 C.civ., respectiv simularea naturii actului încheiat de către pârâți, care, în speță, are un caracter gratuit, nu oneros, cum a fost declarat în actul public.

Cu privire la soluția pronunțată în cauză, aceasta nu a fost de anulare a întregului contract de întreținere, cum afirmă recurenții, ci de revocare a acestui act (noțiune juridică diferită) în limita prejudiciului suferit de către reclamant, permițând deci executarea silită a tuturor bunurilor ce au făcut obiectul actului, în limita creanței sale, fără a distinge între bunul ce a făcut obiectul gajului constituit în baza contractului de împrumut și celălalt imobil. Acesta este efectul acțiunii revocatorii, în sensul că revocarea actului fraudulos are loc numai în limitele necesare realizării dreptului de creanță al creditorului-reclamant, având ca și fundament juridic dreptul de gaj general al creditorului, și nu o garanție reală, cum ar fi contractul de gaj invocat de pârâți. În consecință, nu se putea dispune revocarea actului doar pentru imobilul gajat, față de natura și efectele specifice ale acțiunii revocatorii, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 975 C.civ.

Având în vedere aceste considerente, față de dispozițiile legale invocate, coroborate cu prevederile art. 299 și urm. C.proc.civ., curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., îl va respinge.

În baza art. 274 C.proc.civ., curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată în recurs, recurenților, ca necuvenite, față de soluția pronunțată, iar intimatului, ca nesolicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâții P_____ V_____, P_____ M____ și P_____ B_____-M______ împotriva deciziei civile nr. 237/A/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul B_______ D_____.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C______ R______ M____ L______ D______ C____

GREFIER,

L______ P___

Red. R.C./09.01.2014

Tehnored L.P./13.01.2014

Ex.2

Primă instanță: C___ A____ A______ – Judecătoria Timișoara

Instanța de apel: S____ L_____, A_____ A____ – Tribunalul T____