Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ

DECIZIA PENALĂ Nr. 44/2015

Ședința publică de la 22 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A____ P_________

Grefier E______ A____

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C________ I_____ din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

Pe rol fiind judecarea contestației formulată de inculpatul A__ B____ R. A____ împotriva încheierii din 16 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXX4, având ca obiect înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP)

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul A__ B____ R. A____, în stare de arest preventiv, arestat la domiciliu, asistat de avocat F_______ S________ și interpretul autorizat de limbă arabă El-Agha Fawaz.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Interpelat de către instanță, inculpatul A__ B____ A____ susține că își menține contestația promovată împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Iași la data de 16.04.2015, prin care s-a menținut măsura arestului la domiciliu și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației formulate de inculpat.

Avocat F_______ S________ pentru inculpat având cuvântul, arată că a parcurs încheierea contestată din 16 aprilie și a constatat că s-a invocat de către instanța de fond, pentru menținerea arestului preventiv și respingerea cererii de înlocuire a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, motive care au fost preluate din alte încheieri efectuate în această cauză. Astfel, s-a invocat de către instanța de fond în cuprinsul încheierii că se impune menținerea arestului la domiciliu datorită faptului că se menține starea de pericol pentru ordinea publică și, totodată, măsura este proporțională cu gravitatea acuzației.

Starea de pericol pentru ordinea publică, la acest moment, vorbim despre o stare de pericol pentru ordinea publică abstractă, inculpatul de aproximativ 6 luni este în stare de arest la domiciliu, s-a deplasat în oraș venind la instanța de judecată și acolo unde i s-a permis de către instanța de judecată să se deplaseze și nu s-a dovedit și nici nu a existat nici un indiciu că A__ B____ ar mai constitui un pericol pentru ordinea publică.

Mai mult decât atât, ordinea publică și mediatizarea în presă nu există, din anul 2013 nu a mai apărut nici un articol, ordinea publică prin trecerea timpului și opinia publică, gradul de pericol pentru ordinea socială s-a estompat prin trecerea timpului ceea ce instanța de judecată nu a avut în vedere.

De asemenea, se vorbește despre gravitatea acuzației dar, inculpatul încă se bucură de prezumția de nevinovăție, în sine, gravitatea acuzației aduse nu reprezintă un criteriu pentru restrângerea dreptului acestuia de a fi eliberat sub control judiciar.

S-a mai invocat un motiv raportat la înlăturarea riscului sustragerii de la cercetarea judecătorească dar, de câte ori inculpatul se prezintă la instanță i se înmânează pașaportul turistic, au trecut 6 luni de când se află în arest la domiciliu, nu a făcut și nici nu a întreprins nici un demers care să conducă la ideea că acesta ar dori să se sustragă de la cercetarea judecătorească. Incidentul care a fost cu extrădare și celelalte aspecte de acest gen i-au fost mai mult decât pe deplin, învățătură de minte pentru că a suferit foarte mult în acea perioadă de 4 luni de zile cât a fost arestat în A______, o țară străină.

Acest risc de a se sustrage de la cercetarea judecătorească, atâta timp cât nu există un indiciu nou care să vină să releve acest potențial al sustragerii, consideră că susținerea instanței de fond este neîntemeiată și nelegală.

Apreciază instanța de fond că menținerea stării de arest la domiciliu este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru eliminarea oricărui risc ca acesta să mai intervină în desfășurarea procesului penal, consideră că vorbim iar despre o chestiune abstractă nu despre una concretă. Mai mult decât atât, în încheierile premergătoare acestei încheieri s-a vorbit despre faptul că se impune menținerea stării de arest la domiciliu pentru că mai sunt de audiat martori și ar putea influența acești martori dar, toți martorii au fost audiați.

Se mai indică de către instanța de fond că există oricând posibilitatea readministrării probei testimoniale și reaudierea acestor martori, acestea sunt chestiuni și aspecte procedurale care nu pot fi anticipate și a încerca să anticipăm o chestiune procedurală vine și încalcă un drept al inculpatului la libertate.

Cât timp s-a aflat în arest la domiciliu, martori care au fost expres întrebați, unii dintre ei, de către instanța de fond dacă a încercat inculpatul să ia legătura cu ei sau, de când nu l-au mai văzut pe inculpat, nici un martor nu a atestat în fața instanței de judecată faptul că inculpatul a încercat în vreun fel să intervină personal sau prin interpuși asupra depoziției acestor martori. Consideră că și acest risc este unul abstract, a menține o stare de arest, de privare de libertate datorită unui risc abstract și a unui eveniment care nu știm dacă se va produce sau nu, cum ar fi reaudierea martorilor din lucrări, aceste aspecte apreciază că sunt nelegale și netemeinice.

Prin încheierea contestată a fost din nou analizat riscul sustragerii de la cercetarea judecătorească, s-a bucurat atunci când nu a văzut o motivare cum erau celelalte prin care să se ateste faptul că inculpatul nu a reușit să înlăture prezumția că acesta s-ar fi sustras de la urmărirea penală. Au dovedit faptul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, sunt date concrete care nu pot fi contestate, evenimentul s-a produs pe data de 25/26, acesta a plecat în mod legal din țară, cu pașaport, prin punctul Vamal Sculeni, a fost verificat de către autorități în acel moment, în data de 26 septembrie îi expira dreptul de ședere în România iar dacă rămânea peste acest termen se recurgea la expulzarea sa din țară. Nu a făcut nici un demers pentru a prelungi dreptul de ședere în România în anul 2013, prin această inacțiune se atestă clar că urma să părăsească țara.

Având în vedere motivele invocate apreciază că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, solicită să fie admisă contestația, să se modifice în parte sau în totalitate încheierea în sensul admiterii cererii de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar. Această măsură i-ar permite clientului să înceapă demersurile pentru a se înscrie în anul următor la Facultatea de Medicină din Iași, fie la G______ T. P___ fie la Apollonia, mai mult decât atât, acesta nu poate să-și reia studiile întrucât trebuie să se prezinte obligatoriu la toate seminariile.

Pentru toate aceste motive solicită să fie admisă contestația așa cum a fost formulată, să se dispună înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

Solicitând cuvântul, apărătorul inculpatului arată că, tot în această încheiere în câteva rânduri s-a motivat faptul că a venit un răspuns de la IML care atestă că este puțin probabil ca partea vătămată să fi căzut în cuțit. Acest – este puțin probabil – nu înlătură definitiv și în totalitate probabilitatea și posibilitatea ca partea vătămată să fi căzut în cuțit. De asemenea, a parcurs și suplimentul la raportul de expertiză și a observat că nu vine și nu argumentează în nici un mod juridic sau logic acest răspuns, consideră că nu trebuie avut în vedere la analizarea stării de arest la domiciliu a inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că față de argumentele apărării și contestația promovată apreciază că în raport de lecturarea încheierii tribunalului nu a identificat elemente de nelegalitate sau netemeinicie, prima instanță a evaluat măsura preventivă în limitele dispozițiilor art. 202 Cod procedură penală care reglementează principiul cerințelor măsurilor preventive cât și proporționalitatea măsurii.

De asemenea, consideră că nu a ieșit din sfera legalității nici examinarea cererii de înlocuire a măsurii pe instituția prevăzută de art. 242 Cod procedură penală, sub acest aspect concluzionează că nu a identificat elemente de nelegalitate a încheierii atacate.

În ce privește temeinicia opinează că, aprecierea judecătorului primei instanțe exprimată prin încheiere apare ca justă, instanța de control va reanaliza, opinia parchetului este că nici dispozițiile art. 362 Cod procedură penală când se verifică legalitatea măsurii și nici dispozițiile art. 242 Cod procedură penală nu împiedică o instanță să mențină o măsură doar prin prisma apariției unor elemente noi care să justifice acutizarea temeiurilor anterioare. Inculpatul prin apărător, astăzi, a susținut acest aspect, că nimic din comportamentul său anterior și între termene, de la ultima menținere a măsurilor până la cea judecată prin încheierea atacată, nu a determinat o temere suplimentară cu privire la eludarea restricțiilor și că a respectat întru-totul restricțiile. Acesta a fost argumentul apărării ori, acest lucru este recunoscut în încheiere instanța, însă, i-a dat o apreciere în sensul că nu determină acest lucru prin el însuși necesitatea trecerii la o altă măsură ci, doar a constat că tocmai acest lucru arată că în cauză s-a dovedit utilitatea măsurii.

Mai arată procurorul că mențiunile din actele medico-legale nu au relevanță foarte mate pe tărâmul instituției măsurilor preventive pentru că instanțele nu verifică fondul cauzei în această procedură în care ne aflăm, doar că există o încadrare juridică neschimbată la momentul actual, datele cauzei mențin obiectul în limita unei infracțiuni contra vieții și în aceste condiții consideră că prima instanță a evaluat corect și proporționalitatea măsurii față de această infracțiune și durata acesteia.

Referitor la chestiunile invocate privind necesitatea continuării instrucției la nivel universitar, apreciază că în momentul de față suntem în mijlocul unui an universitar astfel încât, așa cum a spus și apărarea, toate procedurile în momentul imediat următor sunt de reînscriere, anul universitar nu poate fi reluat din mijlocul său iar participarea la seminarii și prezența sa efectivă se va manifesta ca necesitate abia din toamnă. În raport de aceste date apreciază că încheierea primei instanțe este legală și temeinică și, potrivit art. 206 Cod procedură penală solicită să fie respinsă ca nefondată contestația.

Avocat F_______, solicitând cuvântul, arată că a surprins în pledoaria d-lui procuror faptul că a susținut un aspect cu privire la dualitatea măsurilor preventive, exact acest aspect a fost avut în vedere și de legiuitor prin instituția nouă a arestului la domiciliu, instituție avută în vedere odată cu _____________________ noul cod penal. Consideră că, tocmai în virtutea acestui principiu al gradualității măsurilor preventive, crede că la acest moment se poate sau chiar s-ar impune lăsarea inculpatului sub control judiciar.

Având ultimul cuvânt, inculpatul contestator A__ B____ A____ arată că, achiesează la concluziile formulate de către apărătorul său, solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, până la acest moment nu a prezentat un pericol pentru ordinea publică.

Solicită să se admită contestația, este la dosar un raport de evaluare de la doamna psiholog care arată cât de afectat este și, așa cum spune domul procuror, nu are cum să meargă la acest moment la ore la facultate dar acum încep înscrierile și trebuie să meargă să se înscrie sau ar putea să meargă să practice meseria sa de viitor doctor într-un cabinet de stomatolog. Ar vrea să meargă să ducă singur gunoiul sau să meargă la frizer, să stea în apartament fără să facă nimic și să fie îngrijit de alte persoane, sunt multe lucruri pozitive care pot fi făcute.

În dosar s-a susținut că s-ar sustrage de la judecată dar, a făcut tot ce a putut cu ajutorul părinților să facă dovada că nu s-a sustras, a plecat legal din țară, pașaportul este ștampilat, a trecut prin trei țări când a plecat. Nici unul din martori nu a spus că a încercat să se sustragă toți au spus că știau dinainte că trebuia să se transfere de la facultate, a adus și acte din A______ că a fost înscris acolo la facultate, a făcut tot ce este posibil și a rămas doar să se împace cu partea vătămată. La termenul din 6 mai se va împăca cu partea vătămată chiar dacă nu este de acord cu declarațiile sale, doamna judecător de la fond i-a spus că ultimul lucru pe care îl poate face este să se împace cu partea vătămată și să dea declarație.

Traducătorul de limbă arabă El Agha Fawaz depune la dosar o cerere prin care solicită plata onorariului de traducător în sumă de 100 lei, cerere însoțită de factura fiscală nr. 103 din 22.04.2015.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării:

CURTEA DE APEL

Asupra contestației penale de față:

Prin încheierea din data de 10 februarie 2015 a Tribunalului Iași, s-a dispus:

„În temeiul disp. art.362 alin.2 C.proc.pen. coroborat cu disp. art.208 alin.4 C.proc.pen. cu referire la art.207 alin.4 C.proc.pen., verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față de inculpatul A__ B____ A____, fiul lui R____ și S____, născut la data de 09.04.1990 în Haifa, Israel, domiciliat în Iași, ___________________, ____________, _______________ pe care o menține.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, formulată de inculpatul A__ B____ A____”.

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași cu nr. 1183/P/2013 din data de 12.03.2014, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 14.03.2014 sub nr.XXXXXXXXXXX4, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A__ B____ A____, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art.32 alin.1 raportat la art.188 alin.1 C.penal, faptă constând în aceea că în seara de 24/25.09.2013, în fața unui club din Iași, a aplicat lovituri cu cuțitul persoanei vătămate S______ P____ D____, cauzându-i acestuia plagă tăiată fronto-occipitală și plagă înjunghiată abdominală hipocondrul stâng penetrantă cu interesare de mușchi drept abdominal și mare epiploon pentru care s-a intervenit chirurgical.

Prin încheierea de ședință nr. 157 din 30.09.2013 a Tribunalului Iași dată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a dispus, în temeiul art. 143 și art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, arestarea preventivă în lipsă a inculpatului A__ B____ A____ pentru o durată de 15 de zile, începând cu data punerii efective în executare.

Măsura arestării preventive a inculpatului a fost ulterior menținută motivat, în procedura de cameră preliminară, în baza dispozițiilor art. 207 alin. (2) și (4) Cod procedură penală, cu referire la art. 348 Cod procedură penală, și ulterior în cursul cercetării judecătorești, conform încheierilor pronunțate de Tribunalul și respectiv, Curtea de Apel Iași.

Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2014 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul A__ B____ A____ cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, încheiere ce a rămasă definitivă prin decizia penală nr.82 din 26.11.2014 a Curții de Apel Iași.

Pentru a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu a inculpatului, instanța a reținut, în esență, că „analizând temeinicia măsurii arestării preventive (…) constată că la acest moment procesual, nu se mai impune cu necesitate menținerea măsurii arestării preventive, considerând că sunt îndeplinite condițiile impuse prin art. 242 aliniatul 2 Cod procedură penală și că scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin intermediul unei măsuri preventive mai ușoare, urmând ca, la cererea inculpatului, să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv cu măsura arestului la domiciliu, pentru considerentele ce urmează:

Gravitatea acuzației formulată împotriva inculpatului, împrejurările în care se susține că ar fi fost săvârșită fapta, conduita inculpatului imediat ulterior presupusei comiteri a faptei, reprezintă elemente care susțin necesitatea unei privări în continuare de libertate a inculpatului. Această privare însă nu se mai impune cu necesitate a fi realizată în mediul instituționalizat, scopul măsurilor preventive putând fi atins și prin privarea de libertate a inculpatului la domiciliu.

Aceasta întrucât, după mai bine de un an de arest preventiv, există posibilitatea ca inculpatul să fi conștientizat gravitatea faptei pentru care este cercetat, a comportamentului inadecvat adoptat, fapt ce îndrituiește instanța să considere că, chiar aflat în arest la domiciliu, inculpatul poate menține pe viitor un comportament conform normelor sociale, mai ales în contextul existenței unei supravegheri riguroase din partea organelor statului și al posibilității de a reveni în mediul instituționalizat dacă nu respectă obligațiile impuse.

(…)De asemenea instanța reține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului - gravitatea faptei, impactul faptei în mediul social, ce erau de natură să presupună o tulburare a ordinii publice, caracterul preventiv și de exemplaritate al măsurii, ce au justificat o lungă perioadă de timp necesitatea menținerii măsurii preventive cele mai severe s-au estompat odată cu trecerea timpului, reamintindu-se că în cauză este cercetată o faptă comisă în noaptea de 24/25.09.2013.

(…)Instanța reține că durata privării de libertate a inculpatului nu mai pare a avea un caracter rezonabil în condițiile în care aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare și circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (a se vedea cauzele Labita c. Italiei, Neumister c. Austriei).

Or, în speță inculpatul a fost arestat provizoriu în A______, în vederea extrădării la 12.11.2013, iar la data de 06.03.2014 acesta a fost predat statului român, fiind încarcerat în baza mandatului de arestare preventivă emis pe numele său. În consecință, restrângerea libertății sale, prin plasarea într-un loc de detenție, în legătura cu fapta pentru care este cercetat în cauza de față, durează de mai bine de 1 an. Chiar dacă în depășirea duratei rezonabile instanța reține că un rol îl are și comportamentul inculpatului (pentru considerentele expuse anterior în cadrul acestei încheieri), acesta în sine nu va putea determina menținerea sine die a măsurii preventive, în contextul în care se poate aprecia că scopul măsurii ar putea fi atins și prin intermediul unei măsuri preventive mai ușoare.

(…)Instanța constată că, în cauză nu există date că inculpatul sub imperiul unei măsuri preventive mai ușoare, ar putea comite alte fapte prevăzute de legea penală, cu atât mai mult cu cât datele deținute de organul judiciar nu relevă un caracter repetitiv al conduitei infracționale, ci dimpotrivă, unul singular. În același sens, înscrisurile în circumstanțiere depuse de inculpat la dosar îl caracterizează ca o persoană integrată din punct de vedere social, cu un profil moral corespunzător, care creează convingerea instanței că acesta nu s-ar angrena, odată pus în libertate, în comiterea de noi infracțiuni.

Deși, în cauză, continuă să se mențină necesitatea de eliminare a oricărui risc ca cercetarea judecătorească să fie influențată prin vreun demers al inculpatului, acest risc rămâne unul generic, în speță neexistând date concrete că, odată lăsat într-o libertate restrânsă, sub imperiul unei măsuri preventive mai ușoare, dar suficient de restrictivă – cum este cea a arestului la domiciliu, inculpatul ar putea încerca să ia legătura cu persoana vătămată ori cu martorii din cauză, acest risc putând fi înlăturat prin instituirea unor obligații a căror încălcare ar conduce la înlocuirea măsurii, cu cea a arestului preventiv.

(…) De asemenea, instanța apreciază că riscul sustragerii inculpatului de la judecată poate fi înlăturat prin impunerea obligațiilor prev. de art. 221 Cod procedură penală și supunerii inculpatului în continuare supravegherii organelor judiciare.

(…) În consecință, având în vedere că arestarea preventivă poate fi menținută doar atât timp cât durata ei este rezonabilă și doar atunci când măsura este singura aptă să asigure realizarea scopurilor măsurilor preventive, trebuind pe tot parcursul ei să fie proporțională cu acuzația aduse inculpatului, luând în considerare stadiul cercetării judecătorești și existența celorlalte date care caracterizează persoana inculpatului, instanța apreciază că nu mai exista motive pentru care ordinea publică ar fi efectiv amenințată dacă inculpatul ar fi cercetat prin plasarea sa în arest la domiciliu, măsură care, prin conținut și obligațiile ce pot fi impuse inculpatului, permite împiedicarea acestuia să persevereze în activitatea infracțională, să influențeze buna desfășurare a procesului penal ori să se sustragă de la judecată, măsura arestării preventive nemaifiind, la acest moment, proporțională și necesară.

Instanța a considerat că (…) „măsura arestului la domiciliu, deși tot privativă de libertate potrivit legislației actuale, este necesară prin prisma specificității infracțiunii de care este acuzat inculpatul, o infracțiune ce presupune utilizarea violenței, și în același tip proporțională.

Măsura arestului la domiciliu este aptă a asigura nu doar realizarea scopurilor măsurilor preventive, ci și respectarea dreptului inculpatului la o existență demnă –fără risc de discriminare pe motiv de rasă, de naționalitate, de religie, cu respectarea convingerilor sale religioase – dificile de realizat în locul de detenție.”

Ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpat a avut loc a la termenul din 26.02.2015, când instanța constatând legalitatea și temeinicia măsurii preventive a dispus menținerea acesteia.

La termenul din 08.04.2015, instanța a pus în discuția contradictorie a părților verificarea, din oficiu, a legalității și temeiniciei măsurii arestării la domiciliu dispusă față de inculpatul A__ B____ A____.

La același termen inculpatul a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, pentru motivele pe larg expuse în cuprinsul cererii scrise depuse și susținute oral în încheierea de ședință din 08.04.2015 care face parte integrantă din prezenta și la care facem trimitere.

Văzând actele și lucrările dosarului, văzând concluziile părților cu privire la chestiunile puse în dezbaterea contradictorie, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 362 alin. 2 Cod de procedură penală, în cauzele în care a fost dispusă o măsură preventivă față de inculpat, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit disp. art. 208 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 208 Cod de procedură penală, „Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.”

Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art.207 alin. (4) C.proc.pen. „Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat, iar conform alin. (5) „Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.”

De asemenea, atunci când se apreciază că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea ei, măsura preventivă poate fi înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară.

Potrivit art.242 C.proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. la art.202 alin.1 C.proc.pen.

Examinând la acest moment procesual legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul A__ B____ A____, văzând și cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar formulată de inculpat, instanța, verificând actele și lucrările dosarului a constatat următoarele:

Măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul A__ B____ A____ continuă să fie atât legală, cât și temeinică, temeiurile care au stat la baza luării măsurii menținându-se și în prezent și nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea sau netemeinicia măsurii.

De la ultima verificare a măsurii preventive în cauză s-a procedat la audierea martorilor I________ I_____ D____, P______ S_____, s-a realizat suplimentul de expertiză medico-legală dispus în cauză (având ca obiectiv determinarea poziției victimă-agresor la momentul producerii leziunilor; dacă leziunea penetrantă putea fi produsă prin căderea victimei în obiectul tăietor înțepător; dacă leziunea penetrantă a fost produsă în momentul când ambele părți se aflau în picioare sau când erau căzute la pământ) – medicii legisti concluzionând că ipoteza producerii leziunii la nivelul hipocondrului stâng prin cădere peste obiectul tăietor înțepător este puțin probabilă și că din punct de vedere medico-legal nu sunt elemente obiective pentru aprecierea poziției victimă -agresor. S-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice traseologice menită să stabilească în esență dacă urmele de secționare existente pe anumite obiecte pe care partea vătămată pretinde că le avea asupra sa (portofel, act de identitate, carduri) și care ar fi atenuat intensitatea loviturilor primite și implicit gravitatea leziunilor cauzate au putut fi produse de cuțitul găsit la locul faptei – la acest moment expertiza fiind în curs de realizare. Inculpatul prin apărători a depus la dosar un raport de evaluare psihologică extrajudiciar.S-a acordat termen în cauză pentru depunerea raportului de expertiză criminalistică, pentru examinarea concluziilor formulate de medicii legiști în suplimentul la raportul de constatare medico-legală întocmit, la solicitarea inculpatului.

Instanța a reținut că materialul probator administrat până în prezent în cauză, nu lipsește de substanță baza legală ce a determinat luarea măsurii preventive față de inculpat, probele administrate în cele două faze ale procesului penal nefiind de natură să modifice în mod substanțial baza factuală care a condus la luarea celei mai severe dintre măsurile preventive față de acesta și ulterior la înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai ușoară cum este aceea a arestului la domiciliu.

Astfel, materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual nu echivalează, în opinia instanței, cu infirmarea de plano în ansamblu și în totalitate a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestului la domiciliu față de inculpat, făcându-se abstracție de faptul că mai sunt încă probe de administrat și că analiza valorii fiecărei probe în parte se face prin raportare la ansamblul materialului probator, în procesul deliberării, fără a se acorda preeminență probelor administrate în una sau alta dintre etapele procedurii. Forța probantă a acestora nu poate fi apreciată la acest moment procesual, având în vedere că trebuie coroborate cu întregul material probator ce se va mai administra în prezenta cauză, dacă se va impune .

Deși până la acest moment procesual nu a fost devoalată expres în fața instanței poziția procesuală a inculpatului, se poate deduce din unica declarație pe care acesta a dat-o în fața judecătorului care a dispus arestarea sa, din cererile de probatorii și tezele probatorii invocate, din probele administrate extrajudiciar (a se vedea raportul de evaluare psihologică în realizarea căruia inculpatul dă relații în fața psihologului cu privire la fapta de care este acuzat și modul în care acesta se plasează în raport de acuzația ce i se aduce și în raport de victima agresiunii) că inculpatul nu contestă fapta în materialitatea ei, ci contestă împrejurările determinante în producerea acesteia, împrejurările în care aceasta se presupune că a fost săvârșită.

Or, așa cum s-a arătat și anterior, la baza măsurii preventive luate față de inculpat nu stă vinovăția acestuia în comiterea faptei pentru care este cercetat, ci existența unor indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă pentru un observator obiectiv că inculpatul ar fi putut săvârși fapta penală ce i se impută, în tot sau în parte.

Circumstanțele cu caracter agravant sau atenuant nu pot avea o înrâurire de sine stătătoare decât odată cu soluționarea fondului cauzei, fără a avea un impact determinant în examenul pe care instanța îl face cu privire la subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive sub care inculpatul se găsește în prezent.

În aceste împrejurări instanța a constatat că probatoriul administrat în cauză continuă să furnizeze suficiente indicii care oferă presupunerea rezonabilă că inculpatul A__ B____ A____ ar putea fi autorul faptei penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile art.202 alin.1 C.proc.pen.

Evaluând la acest moment procesual temeinicia măsurii preventive sub care inculpatul se găsește și dacă aceasta mai este necesară în raport de scopul pentru care a fost instituită, instanța și-a mențineut argumentația expusă prin încheierile anterioare potrivit căreia, pe baza examinării gravității faptei presupus a fi comise (infracțiunea de omor – chiar și rămasă în fază tentată este o infracțiune care prezintă o gravitate in abstracto, iar în raport de datele speței, față de modul și circumstanțele în care se presupune că s-a derulat activitatea infracțională a inculpatului – într-un loc aglomerat și accesibil publicului – în fața unui club, după aparenta epuizare a unui conflict inițiat în interiorul clubului, pe fondul consumului de alcool, prin utilizarea unui cuțit cu care se presupune că inculpatul a acționat asupra corpului persoanei vătămate– și o gravitate deosebită și in concreto), a conduitei inculpatului ulterior presupusei comiteri a faptei – acesta a părăsit locul faptei, deplasându-se cu un taxi la domiciliul său, a urmărilor produse sau care se puteau produce – cauzarea de leziuni importante, care deși nu au fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate din punct de vedere medico-legal, prezintă o gravitate sporită pe fondul agentului vulnerant cu care s-a acționat – apt să producă un rezultat tanato-generatoar ab inițio- , a persoanei inculpatului, care deși student la medicină, s-a lăsat angrenat cu ușurință în presupusa comitere a unei infracțiuni grave, părăsind locul faptei imediat după pretinsa comitere a acesteia și, ulterior, chiar țara, îngreunând cercetările declanșate în cauză pentru identificarea autorului și a împrejurărilor în care s-a produs agresarea persoanei vătămate, menținerea în continuare a măsurii arestului la domiciliu a inculpatului continuă să fie necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică și totodată, proporțională cu gravitatea acuzației aduse și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Instanța a considerat că măsura arestului la domiciliu se impune a fi menținută în continuare, atât pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, dar și din perspectiva realizării în continuare a scopului pentru care a fost instituită respectiv, înlăturarea oricărui risc ca inculpatul să se sustragă de la cercetarea judecătorească ce se desfășoară în cauză dar și pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, ce presupune eliminarea oricărui risc ca aflarea adevărului să fie zădărnicită, realizabil în condițiile în care inculpatului îi incumbă o ________ obligații și măsuri instituite de instanță ca și garanții.

Chiar dacă aparent în cauză nu mai sunt de administrat probatorii care ar putea suferi o influență directă din partea inculpatului, instanța nu poate eluda faptul că probele testimoniale pot fi oricând readministrate pe durata procesului, nu doar în fața instanței de fond dar și în eventualele căi de atac.

În plus, necesitatea menținerii unor măsuri ferme, care să înlăture orice risc că inculpatul s-ar putea sustrage de la cercetarea judecătorească ce se desfășoară împotriva sa continuă să aibă un caracter concret și actual.

Din punctul de vedere al instanței, conduita inculpatului ulterioară comiterii faptei continuă să furnizeze date pertinente (examinate sub acest aspect și prin încheierile anterioare, din 15.01.2015, 10.02.2015, 26.02.2015) care îndrituiesc instanța să considere că doar prin menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpatului, riscul de sustragere este înlăturat. Faptul că inculpatul s-a suspus întru-totul supravegherii ce se exercită asupra sa în cadrul măsurii dovedește că măsura răspunde în mod corespunzător scopului pentru care a fost instituită și că nu există temeiuri pentru luarea unei măsuri mai severe.

Instanța a reținut că măsura arestului la domiciliu continuă să fie proporțională cu gravitatea acuzației dar și necesară în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal și că aceasta, în raport de complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și al autorităților judiciare nu a depășit o durată rezonabilă.

La acest moment procesual se apreciază pe baza argumentelor expuse mai sus că o altă măsură preventivă mai ușoară nu este nici proporțională și nici suficientă.

Astfel, în ceea ce privește cererea inculpatului A__ B____ A____ de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu cea mai ușoară dintre măsurile preventive, văzând dispozițiile art.242 C.proc.pen., instanța a constatat, pe de o parte, că nu au apărut împrejurări noi care să conducă la o reapreciere a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive așa cum s-a arătat în cele ce preced, iar pe de altă parte, că în raport de gravitatea faptei sub aspectul căreia este cercetat inculpatul, circumstanțele concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului, o măsură preventivă mai ușoară, cel puțin la acest moment procesual, nu este nici proporțională și nici suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de legiuitor examinate mai sus, respectiv buna desfășurare a procesului penal.

Instanța a reținut că incidența măsurii preventive celei mai blânde trebuie să se bazeze pe o situație concretă, nou intervenită, care, chiar în condițiile lăsării sub control judiciar a inculpatului să poată situa realizarea scopului bunei desfășurări a procesului penal ce presupune și împiedicarea sustragerii inculpatului, la nivelul la care acesta era asigurat prin plasarea sa în arest la domiciliu.

Pe de altă parte, aceasta presupune o nouă evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, pentru a decela situația nou intervenită, și a conduitei procesuale a inculpatului.

Or, așa cum rezultă din cele ce preced, singurul aspect care a suferit într-adevăr modificări, este durata măsurilor privative de libertate a inculpatului (atât a arestului preventiv cât și a arestului la domiciliu), dar acest aspect nu poate determina înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă cea mai puțin restrictivă decât în condițiile în care această durată ar deveni nerezonabilă.

Or, la aprecierea caracterului rezonabil al unei măsuri preventive se au în vedere complexitatea cauzei, complexitatea probatoriilor și specificitatea lor, comportamentul autorităților și conduita inculpatului.

Legat de aceste aspecte, instanța a reținut că dosarul în cauză are o complexitate sporită, în contextul administrării unui cumul de probatorii dintre cele mai variate (readministrarea tuturor probelor testimoniale din faza urmăririi penale, solicitarea de audiere a unor martori noi – având ca efect audierea unui număr mare de persoane, dintre care unele de altă naționalitate, efectuarea de expertize medico-legale sau criminalistice, vizionarea înregistrărilor de la locul comiterii faptei etc), în contextul naturii și specificității infracțiunii instrumentate.

Nu se poate invoca comportamentul autorităților judiciare ca determinând prelungirea procedurilor în cauză, în condițiile în care organul de urmărire penală a menținut un ritm ridicat al instrucției penale – îngreunat de bună seamă de conduita inculpatului care a părăsit teritoriul țării imediat după comiterea faptei, iar în cursul judecății s-au făcut toate demersurile pentru urgentarea procedurilor și acordarea de termene utile.

Instanța nu a negat că inculpatul poate resimți negativ efectele inerente ale implicării sale în procedurile judiciare, dar a reamintit că implicarea unei persoane în sistemul penal este cauzată de regulă de un anumit comportament adoptat de persoana implicată, care nu poate fi ignorat sau translat exclusiv asupra autorităților așa cum se încearcă în speță.

Sigur că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție însă așa cum în mod constant a subliniat și jurisprudența CEDO, menținerea unei măsuri preventive în raport de o persoană nu este de natură să încalce această prezumție, ci răspunde interesului general al societății care prevalează în raport de interesele particulare ale unei persoane.

Instanța a mai reținut că împrejurarea că inculpatul dorește să-și continue studiile nu este incompatibilă cu menținerea măsurii preventive, în contextul în care inculpatul are oricând posibilitatea să se adreseze instanței ( astfel cum a făcut-o și în alte împrejurări) care, dacă va aprecia că motivele invocate sunt pertinente și temeinice, poate încuviința acestuia să urmeze cursurile unei instituții de învățământ superior.

Sintetizând, instanța a constatat subzistența temeiurilor care au fundamentat hotărârea de arestare la domiciliu a inculpatului (baza factuală furnizată de probe sau indicii temeinice în accepțiunea art.202 Cod procedură penală); menținerea unui pericol concret pentru ordinea publică în înțelesul art.223 alin.2 Cpr.pen. la care face trimitere art.218 C.proc.pen.; actualitatea criteriilor și a scopurilor prevăzute de norma procesual penală; menținerea riscului de alterare a probelor ori existența riscului ca inculpatul să se sustragă de la cercetarea judecătorească.

Simpla îndeplinire formală a condițiilor de înlocuire a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar nu atrage automat și admiterea acestei cereri, aprecierea temeiniciei cererii trebuind raportată în primul rând la natura și gravitatea deosebită a faptei pretins comise de inculpat, dar și la împrejurările concrete ale cauzei și comportamentul inculpatului.

Pentru toate considerente anterior expuse, apreciind că măsura arestului la domiciliu corespunde în continuare plenar scopului pentru care a fost instituită, că aceasta continuă să fie proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru buna desfășurarea a procesului penal, instanța a considerat că cel puțin la acest moment procesual, nu se impune înlocuirea măsurii privative de libertate cu măsura controlului judiciar.

În termen legal, inculpatul A__ B____ R. A____ a contestat, prin apărătorul ales, încheierea de ședință din 16.04.2015 a Tribunalului Iași, contestație nemotivată în scris.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință contestate, prin prisma tuturor aspectelor invocate oral de apărătorul inculpatului, potrivit practicalei prezentei decizii, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:

În mod corect judecătorul fondului a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu al inculpatului, a menținut această măsură și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu a inculpatului A__ B____ A____ cu măsura controlului judiciar, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 242 raportat la art. 211 din Codul de procedură penală.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C. proc. pen.

Or, corect a statuat judecătorul de la instanța de fond că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de legiuitor, împrejurările concrete ale cauzei penale de față neputând conduce la concluzia că măsura controlului judiciar ar fi suficientă și oportună, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse prin actul de sesizare, în situația inculpatului A__ B____ A____, pentru realizarea scopului art. 202 alin. 1 C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 218 raportat la art. 223 alin. 1, lit. a din Codul de procedură penală se poate dispune arestul la domiciliu al inculpatului când acesta a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală ori de la judecată, iar, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, atunci când din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de omor și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că această măsură este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Potrivit art. 202 alin.1 C .proc. pen., masurile preventive au drept scop:

- asigurarea bunei desfășurări a procesului penal;

- împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penala sau de la judecată;

- prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.

Arestul la domiciliu al inculpatului A__ B____ A____, prin încheierea din 20.11.2014 a Tribunalului Iași, definitivă la 26.11.2014 prin decizia nr. 82/2014 a Curții de Apel Iași, a fost determinată atât de pericolul social concret ilustrat si de necesitatea prezervării ordinii publice, cât și de conduita avută de inculpat după comiterea faptei, derularea cercetări judecătorești în cauză. Curtea reține că, așa cum a statuat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, detenția preventivă – inclusiv arestul la domiciliu - nu se justifică într-o anumită speță decât dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale stabilită la art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea, McKay împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, C__________ împotriva României).

Instanța de fond a analizat deopotrivă existența probelor în sensul art. 202 C.p.p., din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul A__ B____ A____ a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că, în seara de 24/25.09.2013, ar fi aplicat lovituri cu un cuțit părții vătămate S______ P____ D____, în fața unui club din Iași, cauzându-i acesteia o plagă tăiată fronto-occipitală și plagă înjunghiată abdominală hipocondrul stâng penetrantă cu interesare de mușchi drept abdominal și mare epiploon pentru care s-a intervenit chirurgical.

Evaluând în ansamblul lor datele prevăzute de art. 218 raportat la art. 223 aliniatul 2 Cod procedură penală prin raportare la fapta descrisă pe scurt mai sus și la persoana inculpatului, Curtea constată că inculpatul A__ B____ A____ este acuzat de fapte de o gravitate sporită, având în vedere urmarea produsă, precum și cea ce s-ar fi putut produce, și anume decesul unei persoane, evaluarea gravității faptei, potrivit art. 223 C. proc. pen. constituind, un criteriu pentru a dispune asupra instituirii unei măsuri preventive.

Instanța de control judiciar observă că arestul la domiciliu se impune a fi dispus în continuare în scopul prevenirii comiterii de infracțiuni de același tip, dar și a bunei desfășurări a procesului penal, măsura preventivă a controlului judiciar nefiind suficientă pentru atingerea acestor scopuri, în condițiile în care inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, părăsind teritoriul țării, fiind extrădat, în baza mandatului de arestare preventivă cu nr. 77/U/30.09.2013, la data de 06.03.2014 din A______.

Apărările inculpatului în sensul că nu s-a sustras de la procesul penal au fost verificate de judecătorul care a confirmat măsura arestării preventive la data de 07.03.2014 prin încheierea pronunțară în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXX*, argumentele instanței fiind verificate și de instanța de control judiciar, care a menținut încheierea.

Durata de 5 luni a măsurii arestului la domiciliu, precum și detenția preventivă anterioară (inculpatul fiind arestat de autoritățile din A______ la data de 12.11.2013 în vederea extrădării) nu este una excesivă, corespunzând criteriilor enunțate de CEDO pentru stabilirea termenului rezonabil, respectiv complexitatea cauzei, comportamentul părților (așa cum s-a menționat mai sus inculpatul s-a sustras urmăririi penale, ceea ce a determinat ca probatoriul în apărarea sa să fie propus și administrat în faza cercetării judecătorești), comportamentul autorităților ce a fost unul activ și diligent, la momentul de față cauza penală, având ca obiect tentativă la omor, aflându-se în faza cercetării judecătorești.

Durata arestului la domiciliu și a arestului preventiv nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de înlocuire, dacă nu este sprijinită de alte elemente care să prefigureze suficiența, în cazul concret al inculpatului, care s-a sustras de la urmărirea penală a măsurii preventive a măsurii controlului judiciar.

O activitate infracțională de tipul celei imputate prin actul de sesizare inculpatului este suficientă, dar și proporțională, justificând plasarea inculpatului sub puterea măsurii arestului la domiciliu, în acest moment procesual.

Instanța reține prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele de natura celei reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului A__ B____ A____ sunt considerate că suscită o tulburare importantă a societății.

În aceste condiții, instanța apreciază că valorile sociale ocrotite, respectiv integritatea dar și viața persoanei, înfrânte prin pretinsa săvârșire a faptei, raportat la valorile comunității din care face parte, cât și la propria persoană, care deși este caracterizată pozitiv de înscrisurile în circumstanțiere, nu are antecedente penale și are un nivel intelectual ridicat, în concret vorbim de o persoană cu un potențial ridicat de agresivitate, și cu o conduită antisocială, elemente care conturează, deopotrivă, atât gradul de pericol al faptei, cât și periculozitatea socială a inculpatului.

Necesitatea arestului la domiciliu al inculpatului se impune nu numai pentru împiedicarea acestuia de a comite alte infracțiuni împotriva vieții ori sănătăți persoanei, cu privire la care există o suspiciune rezonabilă că ar săvârșit, dar și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată.

Împrejurarea că inculpatul a respectat obligațiile impuse de arestul la domiciliu nu constituie, în sine, un motiv pentru admiterea cererii de înlocuire cu măsura controlului judiciar.

Curtea achiesează, de asemenea, și la argumentele judecătorului fondului vizând reînscrierea inculpatului la o formă de învățământ superior.

Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 206 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul A__ B____ A____, împotriva încheierii din 16.04.2015 a Tribunalului Iași, încheiere pe care o va menține.

Văzând și dispozițiile art. 273, art. 275 alin. 2 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza dispozițiilor art. 206 Cod procedura penala, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul A__ B____ R. A____, fiul lui R____ și S____, născut la data de 09.04.1990, domiciliat în Iași, _____________________, __________________________________, împotriva încheierii din 16.04.2015 a Tribunalului Iași, încheiere pe care o menține.

În temeiul dispozițiilor art. 273 Cod procedură admite cererea formulată și dispune plata din fondurile speciale a onorariului traducătorului autorizat de limba arabă El-Agha Fawaz în sumă de 100 lei, potrivit facturii fiscale nr. 103 din 22.04.2015.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul inculpat A__ B____ R. A____ la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.

Președinte,

A____ P_________

Grefier,

E______ A____

Red./tehnored. P.A.

4 ex./23.04.2015

Tribunalul Iași

Judecător – L___ S____

Dosar penal nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

Emisă la 23.04.2015

Către,

Curtea de Apel Iași

Departamentul economico-financiar

Vă trimitem alăturat copia, conformă cu originalul, a minutei Deciziei penale nr. 44 din data de 22 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, privind pe inculpatul A__ B____ R. A____, prin care instanța a admis cererea formulată de traducătorul autorizat de limba arabă El Agha Fawaz și a dispus plata către aceasta a onorariului privind traducerea dezbaterilor ședinței de la termenul din 22.04.2015, potrivit facturii fiscale nr. 103 din 22.04.2015, pe care o atașăm în original la prezenta adresă, inclusiv copia cererii formulate de aceasta.

Grefier,

E______ A____

Curtea de Apel Iași

Secția penală și pentru cauze cu minori

NCPP – CPJ

Dosar penal nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

Minută – Decizie nr. 44/2015

În numele Legii,

DECIDE:

În baza dispozițiilor art. 206 Cod procedura penala, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul A__ B____ R. A____, fiul lui R____ și S____, născut la data de 09.04.1990, domiciliat în Iași, _____________________, _____________, ___________________, împotriva încheierii din 16.04.2015 a Tribunalului Iași, încheiere pe care o menține.

În temeiul dispozițiilor art. 273 Cod procedură admite cererea formulată și dispune plata din fondurile speciale a onorariului traducătorului autorizat de limba arabă El-Agha Fawaz în sumă de 100 lei, potrivit facturii fiscale nr. 103 din 22.04.2015.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul inculpat A__ B____ R. A____ la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.

Pentru conformitate, grefier E______ A____