Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECTIA PENALA C MP J CONTESTATII MASURI PREVENTIVE IN CURSUL JUDECATII

Ședința publică din 14 Martie 2014

PREȘEDINTE - A___ O___ C_______

GREFIER- B_____ E____

DECIZIA PENALA NR. 10/CMPJ

Ministerul Public a fost reprezentat prin

PROCUROR – A_______ C_______

La ordine fiind judecarea contestației formulată de P________ de pe lângă Judecătoria Iași , împotriva încheierii de ședință din 11 martie 2014 , pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul penal nr.XXXXXXXXXXXXX3*.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul N_______ Vsile, in stare de arest, asistat de avocat Gust V___, in calitate de apărător desemnat din oficiu.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța procedează la identificarea inculpatului N_______ V_____, acesta declarându-și oral datele de stare civila, după cum urmează: fiul lui E___ și T____ , născut la data de 09.10.1972.

Instanța aduce la cunoștință inculpatului, motivul pentru care a fost adus la acest termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat in prezenta cauză, judecătorul de drepturi si libertăți, acordă cuvântul in susținerea contestației ce face obiectul prezentei cauze.

Reprezentantul Parchetului solicită in baza disp. art. 205 C.p.p admiterea contestației formulate de P________ de pe lângă Judecătoria Iași împotriva încheierii prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar in ceea ce il privește pe inculpatul N_______ V_____. P________ de pe lângă Judecătoria Iași a criticat încheierea contestată apreciind că aceasta este netemeinică, si că, in mod greșit s-a apreciat că inculpatul poate fi cercetat in stare de libertate cu aplicarea măsurii controlului judiciar. Apreciază că, in cauză, se impune menținerea stării de arest a inculpatului având in vedere că acesta este cercetat pentru două infracțiuni de furt care au fost săvârșite la perioade scurte de timp, fapte despre care se retine că ar fi fost comise in același mod si in același scop. De asemenea, s-a avut in vedere că inculpatul nu are venituri, că nu are loc de muncă si că activitatea ilicita este cea care îi aduce venituri.

Avocat Gust solicită respingerea contestației formulată de P________ de pe lângă Judecătoria Iași ca nefondată. Este al doilea moment in care, judecătorul de drepturi si libertăți de la Judecătoria Iași a apreciat că inculpatul poate fi cercetat si in stare de libertate, din păcate părerea Tribunalului Iași a fost alta.

Solicită instanței a avea in vedere, pe de o parte, persoana inculpatului care nu este pe departe așa cum s-a reținut, si anume faptul că nu este o persoana care si-a făcut un mod de viata câștigând venituri doar din săvârșirea de infracțiuni. Inculpatul a dat o declarație in fata organului de urmărire penală dar si in fata judecătorului de drepturi si libertăți la momentul la care s-a discutat propunerea de luare a măsurii arestării preventive, in care, pe de o parte, a recunoscut faptele iar pe de altă parte, a arătat scopul pentru care a sfârșit aceasta infracțiune. Inculpatul si-a asumat si își asumă in continuare consecințele faptelor sale. Inculpatul a fost împins să săvârșească aceste fapte, nu pentru a cheltui acei bani obținuți in urma vânzării acelor bunuri, pe alcool sau pe alte vicii, a dorit ca din acei bani să poată sa-și întrețină copii, pe de o parte, si nepoții , pe de alta parte, fiind singurul întreținător al familiei sale. Lucra cu ziua pana in luna decembrie când, inculpatul a luat o decizie nu tocmai ortodoxă.

Apreciază ca perioada de arest preventiv din luna decembrie si pana in prezent este suficienta, pe de o parte, ca scopul urmărit atât de legiuitor la acel moment, cat si de judecătorul de drepturi si libertăți la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă, a fost atins, si se poate observa si din încheiere că la acel moment era oportună luarea măsurii arestării preventive pentru al sustrage pe inculpat din mediul in care locuia si pentru a asigura un bun climat cursului urmăririi penale, urmărire penala care a fost finalizata. De la momentul investirii instanței de judecata si pana in prezent, această cauză datorită modificărilor legislative a stat pe loc si nu s-a putut păși la o cercetare efectivă, simplu motiv pentru care inculpatul a stat la dispoziția instanței de judecat a fost tocmai pentru a trece prin aceasta procedura de camera preliminara. Inculpatul a avut o poziție constantă de recunoaștere, scopul măsurii arestării preventive, la acest moment, nu mai poate fi atins, in raport de modalitatea de săvârșire a faptei si cum a fost concepută această fapta. Interdicțiile stabilite de instanța, ca urmare a dispunerii controlului judiciar in sarcina inculpatului sunt suficiente pentru ca instanța de fond să aibă garanția că, odată lăsat in libertate, s-ar abține de la orice conduită contrară normelor de conviețuire socială, că nu s-ar sustrage cercetării judecătorești, nu ar încerca să influențeze nici martorii si nici părțile din prezenta cauza.

Solicită instanței a constată că argumentele invocate de P________ de pe lângă Judecătoria Iași in susținerea contestației nu sunt altele decât cele promovate la momentul in care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive, aceleași argumente pentru care s-a solicitat menținerea măsurii arestării preventive atunci când inculpatul a fost trimis in judecată, același argumente care au fost susținute si in fata instanței superioare in susținerea celorlalte contestații. Arată că nu a identificat elemente de noutate, astfel încât, apreciază că aceasta contestație ce face obiectul prezentei cauze apare ca nefondata.

Inculpatul Nchifor V_____, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat in stare de libertate pentru a-și întreține familia. Arată că se va prezenta la fiecare chemare a instanței.

T R I B U N A L U L

Asupra contestației penale de față , constată:

Prin încheierea de ședință din 11 martie 2014 , pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul penal nr.XXXXXXXXXXXXX3*, Iași s-au dispus următoarele:

„În baza dispozițiilor art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 din Noul Cod de procedură penală, cu reținerea dispozițiilor art. 223 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, verifică și constată legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N_______ V_____, cetățean român, absolvent de studii primare, fără ocupație, necăsătorit, recidivist postcondamnatoriu, actualmente deținut în Penitenciarul Iași, trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, arestat prin încheierea de ședință nr. 212 din 03.12.2013 a Judecătoriei Iași (mandat nr. 216/U din 03.12.2013).

În baza dispozițiilor art. 362 alin.(1), raportat la art. 242 alin.(2) din Noul Cod de procedură penală, dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N_______ V_____ cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin.(4) lit. b) din Noul Cod de procedură penală.

În baza dispozițiilor art. 215 alin.(1) din Noul Cod de procedură penală, impune inculpatului, pe durata măsurii preventive a controlului judiciar, respectarea următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța pe rolul căreia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția comunei M________ - organ de poliție desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit de către organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu depășească limitele teritoriale ale județului Iași;

e) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență.

În baza dispozițiilor art. 215 alin.(3) și (7) din Noul Cod de procedura penala, atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin sau în cazul existenței unei suspiciuni rezonabile că ar fi săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

În baza dispozițiilor art. 215 alin.(4) din Codul de procedura penala, supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin acestuia pe durata controlului judiciar urmează a se realiza, în condițiile legii, de către Poliția comunei M________, care va verifica periodic respectarea obligațiilor impuse inculpatului și, în cazul în care va constata încălcări ale acestora, va sesiza de îndată instanța de judecată.

În baza dispozițiilor art. 215 alin.(5) din Codul de procedură penală, copie de pe prezenta încheiere se va comunica, azi, data pronunțării, inculpatului, unității de poliție în a cărei circumscripție locuiește inculpatul, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, Poliției de Frontieră Române, în vederea asigurării de către inculpat a obligației care îi revine acestuia - obligație constând în interdicția acestuia de a părăsi raza teritorială a județului Iași pe durata controlului judiciar - , organele în drept urmând a dispune darea inculpatului sus-menționat în consemn la punctele de trecere a frontierei. „

În motivarea încheierea de ședință s-au avut în vedere următoarele considerente:

„Prin rechizitoriul emis în data de 23.12.2013, în dosarul nr. xxxxx/P/2013 și înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 23.12.2013, sub nr. xxxxx/245/2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, inculpatul N_______ V_____ a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

În actul de sesizare al instanței s-a arătat în esență că în perioada 19/20.11.2013-01/02.12.2013 inculpatul N_______ V_____ a pătruns prin efracție în interiorul mai multor imobile în construcție aparținând părților vătămate,(patru acte materiale) în cazul ultimelor trei acte materiale, comise în noaptea de 01/02.12.2013, împreună cu altă persoană, de unde a sustras mai multe bunuri, pe care le-a valorificat ulterior, folosind în interes personal sumele astfel obținute.

Prin încheierea nr. 212 din 03.12.2013 a Judecătoriei Iași (mandat nr. 216/U din 03.12.2013) a Judecătoriei Iași, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N_______ V_____ pe o durată de 29 de zile (03.12.xxxxxxxxxxxxx13, inclusiv)

În motivare, judecătorul a reținut că există probe și indicii temeinice în măsură să determine o presupunere rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea în raport de care s-a formulat propunerea de arestare preventivă, reprezentate de actele premergătoare și mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, respectiv declarațiile părților vătămate Marza D___-E___ și M_____ A_____, ce se coroborează atât cu declarația inculpatului N_______ V_____ și cea a martorului M____ O_____, cât și cu p-v și planșa foto întocmite de către organele de cercetare penală cu ocazia cercetării la fața locului

S-a apreciat că este incident în cauză cazul de arestare prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod penal, infracțiunea în raport de care s-a formulat propunerea fiind pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, existând totodată probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

S-a reținut astfel că particularitățile obiective ale cauzei, respectiv existența bănuielii legitime de comitere a unei fapte de ”furt calificat” și prin comiterea căreia este afectat sistemul de relații referitoare la posesia bunurilor materiale, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că a fost comisă fapta, urmările faptei pentru care există motive plauzibile de a se bănui că a fost comisă, respectiv crearea unor pagube materiale în dauna mai multor părți vătămate,faptul că inculpatul N_______ V_____ are antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar,i s-au aplicat mai multe condamnări definitive pentru realizarea mai multor infracțiuni de „furt calificat”și”violare de domiciliu”,ultima condamnare aplicată fiind prin Sentința Penală nr. 2299/19.08.2011 a Judecătoriei Iași - prin care i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 4-patru-ani și 3-trei-luni închisoare, a fost liberat condiționat la data de 29.05.2013,cu un rest rămas neexecutat de 462 zile,deci inculpatul nu și-a corijat conduita infracțională,ci a perseverat în realizarea unor acte similare,infracționale,de sustragere de bunuri - au condus instanța în a aprecia aceea că măsura preventivă a arestului este oportun a fi dispusă, considerând în consecință că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol real și concret pentru ordinea publică.

De asemenea, prin încheierea pronunțată de instanță în data de 24.12.2013, instanța a procedat la verificarea stării de arest a inculpatului și, în temeiul art. 300¹ cu referire la art. 160^b alin. 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

În conformitate cu dispozițiile procesual aplicabile, de la acel moment, instanța era obligată ca, în cursul judecății, să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia stării de arest a inculpatului.

Având în vedere că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare un Nou Cod de procedură penală, în ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpatului sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, în conformitate cu care măsurile preventive aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi continuă și se mențin pe durata pentru care au fost dispuse, în condițiile prevăzute de legea veche, sens în care instanța a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică până la data de 21.02.2014 inclusiv.

La termenul din 07.02.2014, instanța a dispus trimiterea cauzei în procedura de cameră preliminară, iar în conformitate cu dispozițiile art. 348 Cod procedură penală, cu referire la art. 207 Cod procedură penală, a fixat termen pentru verificarea legalității și temeiniciei stării de arest a inculpatului la data de 17.02.2014.

Având în vedere că apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a pus concluzii în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a controlului judiciar, învederând în acest sens, posibilitatea prevăzută de dispozițiile legale ca instanța să se poată pronunța și din oficiu în acest sens, instanța a considerat necesar să pună în discuție din oficiu (în condițiile în care nu a fost învestită cu o cerere scrisă în acest sens din partea inculpatului) oportunitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, apreciind că se impune și audierea inculpatului asupra motivelor care au putea justifica înlocuirea măsurii sub imperiul căreia se află în prezent.

Prin încheierea din data de 17.02.2014, judecătorul de cameră preliminară a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului sus-menționat cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Împotriva acestei încheieri s-a formulat contestație de către P________ de pe lângă Judecătoria Iași, ce a fost admisă, iar prin încheierea penală nr. 6/CMPCP din 21.02.2014, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.

Prin încheierea din 28.02.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul emis la data de 23.12.2013 în dosarul penal nr. xxxxx/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. XXXXXXXXXXXXX3, a administrării probelor și a efectuării actelor de către organul de urmărire penală, rechizitoriu privind pe inculpatul N_______ V_____ și a dispus începerea judecății în cauză, stabilind prim termen de judecată la data de 20.03.2014.

A stabilit, de asemenea, termen intermediar pentru discutarea stării de arest a inculpatului având în vedere trecerea cauzei în etapa procesuală a judecății, la data de 10.03.2014, ora 10,00.

Față de acestea, în cadrul verificării privind arestarea inculpatului în cadrul judecății, judecătorul de cameră preliminară pornește de la prevederile art. 207 alin. 1 și 2 C.pr.pen, potrivit cărora: „Judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive. Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului”

Va avea în vedere și că, potrivit art. 241 alin. 2 Cod procedură penală, „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală”

În acest sens, dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală prevăd că „scopul dispunerii unor măsuri preventive este reprezentat de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori ale prevenirii săvârșirii unei noi infracțiuni”.

Analizând coroborat toate dispozițiile procesuale menționate mai sus, instanța constată următoarele:

Măsura arestării preventive a inculpatului a fost verificată și menținută, conform încheierii nr. 6/CMPCP din 21.02.2014 a Tribunalului Iași la data de 21.02.2014, în cadrul procedurii de cameră preliminară, iar conform art. 207 alin. 6 Cod procedură penală, durata arestării preventive a inculpatului, astfel cum a fost menținută, ar urma să expire la data de 22.03.2014.

Începerea judecății în prezenta cauză a fost dispusă, cu titlu definitiv la data de 28.02.2014, iar starea de arest a inculpatului a fost supusă verificării instanței în data de 10.03.2014, deci cu 12 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

I. Probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul N_______ V_____, în noaptea zilei de 19/20.11.2013, în jurul orei 00:00, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice la domiciliu, inculpatul s-a deplasat în satul Valea Adâncă din mun. Iași, întrucât cu o zi înainte văzuse o casă aflată în construcție ce nu era păzită, aparținând părții vătămate T____ C______.

Ajuns la fața locului în jurul orei 01:00, inculpatul N_______ V_____ a sărit gardul de acces în curtea imobilului, iar mai apoi, lovind cu piciorul o ușă din termopan, a pătruns în subsolul imobilului, de unde a sustras mai multe bunuri, printre care țevi din cupru, pe care ulterior le-a valorificat la un centru de colectare fier vechi, prin intermediul martorului V____ A________.

Situația de fapt reținută mai sus reiese din declarațiile părții vătămate T____ C______, ce se coroborează atât cu declarația inculpatului N_______ V_____ și cea a martorului V____ A________, cât și cu p-v și planșa foto întocmite de către organele de cercetare penală cu ocazia cercetării la fața locului.

În noaptea zilei de 01/02.12.2013, fiind însoțit de către numitul B_____ M______, inculpatul N_______ V_____ s-a deplasat din nou în satul Valea Adâncă din mun. Iași, amintindu-și că prin aceeași zonă sunt mai multe case în construcții. Astfel că, având mod de operare (lovindu-se cu o piatră unul din geamurile imobilelor pentru a se asigura accesul), inculpatul N_______ V_____ și numitul B_____ M______ au pătruns în imobilele părților vătămate Marza D___-E___, M______ G______, T______ L______, M_____ A_____, de unde au sustras mai multe bunuri (unelte electrice, haine, cabluri). Mai apoi, o parte din bunurile sustrase au fost vândute martorului M____ O_____.

Situația de fapt reținută mai sus reiese din declarațiile părților vătămate Marza D___-E___ și M_____ A_____, ce se coroborează atât cu declarația inculpatului N_______ V_____ și cea a martorului M____ O_____, cât și cu p-v și planșa foto întocmite de către organele de cercetare penală cu ocazia cercetării la fața locului.

II. Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă și menținută în mod legal, prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f din Codul anterior de procedură penală, în conformitate cu care, arestarea preventivă se putea dispune în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În prezent, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului s-ar putea întemeia pe împrejurarea că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

În prezent, fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ar putea constitui, conform Noului Cod penal, infracțiunea de „furt calificat” prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d din Noul Cod penal, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani.

Prin urmare, chiar și în contextul noilor reglementări penale, pentru fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul, legea prevede, ca maxim special, pedeapsa închisorii de cinci ani. (maximul special).

Din aceste considerente, după _____________________ noilor norme procesual-penale, starea de arest a inculpatului, în cadrul ultimei verificări a acesteia, a fost menținută în temeiul dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală

III. Analizând coroborat toate aspectele care caracterizează fapta concretă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și persoana acestuia, instanța reține următoarele:

Fapta inculpatului este una gravă, având în vedere că este vorba de o infracțiune contra patrimoniului, prin care s-a produs un prejudiciu de ordin patrimonial părților vătămate, faptă petrecută noaptea, în două locații diferite, aspect ce demonstrează perseverența inculpatului în sensul dobândirii de venituri în mod ilicit.

Se impune a se sublinia însă că faptele inculpatului au vizat imobile aflate în stare de construcție, în care nu locuia efectiv nici o persoană și că cea mai mare parte a prejudiciului cauzat părților vătămate a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.

De asemenea, inculpatul a precizat că dorește să efectueze demersuri concrete pentru a încerca să se împace cu părțile vătămate, în considerarea dispozițiilor art. 231 alin. 2 din Noul Cod penal, demersuri care ar fi mult mai greu de realizat dacă inculpatul ar fi menținut în arest.

În acest sens, potrivit expunerii de motive a Noului Cod penal, instanța reține că opinia legiuitorului a fost în sensul atenuării principiului oficialității în cazul majorității infracțiunilor de furt, subordonând astfel necesitatea asigurării unui climat de liniște și de siguranță publică, ce poate fi realizat prin sancționarea promptă a infractorului, dreptului de opțiune al părții vătămate care, în condițiile realizării intereselor de ordin patrimonial născute ca efect al raportului juridic de drept penal, poate opta să se împace cu persoana care i-a cauzat acest prejudiciu, mai ales în condițiile în care drepturile patrimoniale sunt drepturi prin excelență disponibile.

Prin urmare, având în vedere că, în primul rând, prin comiterea unei infracțiuni de furt, se prejudiciază în mod nemijlocit anumite persoane fizice/juridice și în subsidiar este afectată ordinea socială, în condițiile în care persoanele care au fost prejudiciate material ar alege să se împace cu autorul faptei, nu s-ar mai justifica o reacție energică din partea societății de a „pedepsi” inculpatul.

Instanța reține, de asemenea că, deși inculpatul pare a fi comis prezenta faptă în stare de recidivă mare postcondamnatorie, respectiv în interiorul termenului de definitivare al liberării condiționate din executarea unei pedepse de 4 ani și 3 luni închisoare, pedeapsă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2299/19.08.2011 a Judecătoriei Iași pentru comiterea mai multor infracțiuni de „furt calificat”, aspect ce denotă perseverență infracțională din partea acestuia, această împrejurarea nu poate reprezenta, prin ea însăși, un temei suficient, pentru menținerea, și la acest moment procesual, după aproximativ patru luni de detenție preventivă, a stării de arest a inculpatului.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere că existența unor antecedente penale ale inculpatului reprezintă doar unul dintre criteriile supuse evaluării instanței în conformitate cu dispozițiile art. 232 alin. 2 Cod procedură penală.

Un criteriu important și expres consacrat în art. 241 alin. 2 Cod procedură penală este reprezentat de conduita procesuală a inculpatului, care a avut, până în prezent, o atitudine corespunzătoare, recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată și colaborând cu organele judiciare.

Or, în aceste condiții, văzând insistența inculpatului de a efectua demersuri pentru a se împăca cu părțile vătămate, atitudinea constantă de recunoaștere a acestuia, instanța apreciază că scopul procesului penal poate fi realizat în continuare, în cele mai bune condiții, cu inculpatul aflat sub imperiul unei măsuri preventive neprivative de libertate.

Astfel, controlul judiciar, prin prima obligațiilor impuse inculpatului și prin supravegherea constantă a conduitei sale de către organul de poliție este în măsură să prevină riscul ca inculpatul să comită alte infracțiuni și este, de asemenea, în măsură să favorizeze responsabilizarea sa și conștientizarea gravității faptelor comise.

În plus, inculpatul a indicat, în cuprinsul declarației dată la termenul din 17.02.2014, modalitatea în care intenționează să acționeze pentru dobândirea în mod licit de venituri și pare a avea și posibilitățile materiale în acest sens.

Prin urmare, având în vedere că starea de arest este și trebuie să rămână o măsură excepțională în cadrul măsurilor preventive, văzând natura și configurația concretă a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ce nu este aptă, prin ea însăși, să suscite o tulburare însemnată ordinii de drept sau măcar să întrețină o stare de pericol pentru ordinea publică la aproximativ patru luni de la presupusa comitere a acesteia, atitudinea procesuală constantă a inculpatului, de recunoaștere integrală a faptei comise și de colaborare cu autoritățile judiciare, se apreciază ca riscul ca acesta, odată lăsat în libertate, să impieteze bunul mers al cercetării judecătorești, este unul extrem de redus, dacă nu inexistent.

Se ține cont, în egală măsură, că, prin lăsarea în libertate a inculpatului, aceasta ar putea fi în măsură să realizeze demersuri concrete pentru împăcarea cu părțile vătămate, ce este permisă de noile dispoziții de drept penal, aspect ce ar corespunde pe deplin opțiunii legiuitorului, care a apreciat că doar în aceste condiții se impune, pentru restaurarea echilibrului social afectat ca urmare a faptei concrete comise de inculpat, aplicarea unei pedepse.

Având în vedere perioada de când inculpatul se află în stare de arest preventiv, precum și împrejurarea că aprecierea instanței este în sensul că procesul penal se poate desfășura, în bune condiții, și cu inculpatul în stare de libertate, iar judecarea cauzei în această manieră trebuie să reprezinte regula în majoritatea cauzelor penale, consideră că sunt realizate pe deplin condițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală.

Astfel, instanța apreciază, din oficiu, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, că măsura preventivă mai ușoară, respectiv cea a controlului judiciar, prin sfera obligațiilor ce urmează a fi impuse inculpatului este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, atât în ceea ce privește buna desfășurare a procesului penal, cât și în ceea ce privește prevenirea comiterii de noi infracțiuni de către inculpat.

În acest sens, în conformitate cu dispozițiile art.5, alin.1, lit c. din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța este obligată să evalueze din oficiu posibilitatea dispunerii unor măsuri preventive mai ușoare decât arestarea preventivă, în condițiile în care circumstanțele concrete ale cauzei justifică acest lucru, fiind obligată de altfel să dispună în acest sens, în condițiile în care apreciază că nu se mai justifică menținerea stării de arest a inculpatului. „

Împotriva acestei încheieri , în termenul legal a formulat contestație P________ de pe lângă Judecătoria Iași criticând-o pentru netemeinice . În motivarea contestației formulate , s-a arătat că se mențineau temeiurile care au justificat anterior luarea măsurii preventive a inculpatului și că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului N_______ V_____ era necesară pentru prevenirea săvârșirii de infracțiuni , lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un real pericol pentru ordinea publică întrucât acesta este recidivist , nu are ocupație , a comis o multitudine de fapte antisociale și nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de contestație formulate de P________ de pe lângă Judecătoria Iași , precum și din oficiu , sub toate aspectele de fapt și drept, Tribunalul reține că prezenta contestație este fondată și va fi admisă pentru următoarele motive:

Prima instanță s-a conformat dispozițiilor art.362 și 208 aliniatul 4 Cod procedură penală , verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului N_______ V_____ înainte de expirarea duratei acesteia , în cursul judecății, dar în urma unei greșite interpretări a situației juridice a inculpatului și a împrejurărilor cauzei , a ajuns la concluzia că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 242 Cod procedură penală și nu dispozițiile art. 208 alin. 3 cod procedură penală raportate la dispozițiile art. 207 aliniatul 4 Cod procedură penală. De asemenea , dispozițiile încheierii sunt contradictorii , întrucât instanța a constatat , pe de o parte legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului N_______ V_____ , dar a dispus înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Sub un prim aspect , deschiderea judecății în cauză nu modifică , prin sine însăși temeiurile arestării preventive care sunt prevăzute în continuare de dispozițiile art. 202 și 223 aliniatul 2 cod procedură penală , atât timp cât prima instanță nu a apreciat că măsura preventivă durează de o perioadă de timp care să fi atins limita rezonabilității. Recunoașterea de către inculpat a acuzațiilor formulate împotriva sa nu constituiau un element nou , întrucât acesta și pe parcursul urmăririi penale recunoscuse comiterea faptelor , după ce a fost pus în fața probelor administrate. Chiar și așa , atitudinea procesuală corectă a inculpatului N_______ V_____ , cumulată cu exprimarea repetată a dorinței sale de a se împăca cu persoanele vătămate , fără a se dovedi efectuarea concretă a vreunui demers de a despăgubi pe acestea sau de a iniția o procedură de împăcare , nu conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 242 aliniatul 2 Cod procedură penală . Prima instanță , dispunând înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului N_______ V_____ trebuia să aibă în vedere , în ansamblu „împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului , pentru a aprecia că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 aliniatul 1 Cod penal .

Or, analizând împrejurările concrete ale cauzei , la fel ca și prima instanță , Tribunalul reține că există probe și indicii temeinice care confirmă bănuiala rezonabilă că inculpatul N_______ V_____ a comis fapte grave , repetate de furt în timpul nopții și prin efracție , că ar fi atras în activitatea infracțională și un alt tânăr , necunoscut cu antecedente penale . Tribunalul reține , că din încheierile prin care s-a luat și s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului N_______ V_____ rezultă cu certitudine că scopul avut în vedere la luarea măsurii a fost nu numai cel al asigurării bunei desfășurări a procesului penal , ci și cel al prevenirii săvârșirii unor noi infracțiuni de către inculpatul N_______ vasile . În acest ultim scop , măsura arestării preventive a inculpatului N_______ V_____ este în continuare necesară , întrucât datele cauzei se constituie în indicii ale necesității clare a împiedicării inculpatului să mai comită noi fapte prevăzute de legea penală , el dovedind un potențial criminogen foarte ridicat și lipsa oricărei garanții concrete că nu va mai comite noi fapte prevăzute de legea penală.

Reține instanța de control judiciar că inculpatul N_______ V_____ a fost recent eliberat condiționat din Penitenciarul Iași , din executarea unei pedepse de 4 ani și 3 luni închisoare aplicate prin sentința penală 2299/19.08.2011 a Judecătoriei Iași pentru un concurs de infracțiuni și ca urmare a adiționării unei pedepse cu închisoare a cărei suspendare condiționată a fost revocată , reținându-se în sarcina că în anul 2010 , în baza unei rezoluții unice , împreună cu alții , noaptea , prin efracție și escaladare a pătruns în casele în construcție ale părților vătămate L.M , I-H.D , B.M. și a sustras diverse bunuri. (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 2719/2011 al Judecătoriei Iași. Inculpatul N_______ V_____ a mai fost condamnat anterior de patru ori , prin sentințele penale nr. 2299/2011 , 761/2011 și 575/2011 , 2619/2010 – toate ale Judecătoriei Iași și în pofida pedepselor aplicate ,a recidivat în scurt timp prin comiterea presupusă a aceluiași tip de fapte în aceleași modalități. În aceste condiții , exprimarea dorinței de a se împăca cu părțile vătămate , concomitent cu posibilitatea legală de a face lucru și cu poziția procesuală de recunoaștere a faptelor comise de către inculpat nu sunt suficiente pentru a se concluziona întemeiat că temeiurile care au fondat anterior măsura arestării preventive nu mai subzistă nemodificate , că măsura preventivă a controlului judiciar este necesară , dar și suficientă pentru atingerea scopului măsurilor preventive , și că măsura preventivă a arestării care durează de 90 de zile este suficientă și nu mai este necesară pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cod proc. penală .

Tribunalul reține că își mențin integral valabilitatea considerentele încheierii de ședință din 6 din 21.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXX3 /a1 prin care s- a dispus menținerea măsurii preventive a inculpatului N_______ V_____ .

Analizând în succesiunea lor , temeiurile arestării preventive , Tribunalul reține că acestea nu s-au schimbat , se mențin în integralitate , astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 202 și 223 Cod procedură penală.

În actul de sesizare al instanței s-a arătat în esență că în perioada 19/20.11.2013-01/02.12.2013 inculpatul N_______ V_____ a pătruns prin efracție în interiorul mai multor imobile în construcție aparținând părților vătămate,(patru acte materiale) în cazul ultimelor trei acte materiale, comise în noaptea de 01/02.12.2013, împreună cu altă persoană, de unde a sustras mai multe bunuri, pe care le-a valorificat ulterior, folosind în interes personal sumele astfel obținute.

Probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul N_______ V_____, în noaptea zilei de 19/20.11.2013, în jurul orei 00:00, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice la domiciliu, inculpatul s-a deplasat în satul Valea Adâncă din mun. Iași, întrucât cu o zi înainte văzuse o casă aflată în construcție ce nu era păzită, aparținând părții vătămate T____ C______.

Ajuns la fața locului în jurul orei 01:00, inculpatul N_______ V_____ a sărit gardul de acces în curtea imobilului, iar mai apoi, lovind cu piciorul o ușă din termopan, a pătruns în subsolul imobilului, de unde a sustras mai multe bunuri, printre care țevi din cupru, pe care ulterior le-a valorificat la un centru de colectare fier vechi, prin intermediul martorului V____ A________.

Situația de fapt reținută mai sus reiese din declarațiile părții vătămate T____ C______, ce se coroborează atât cu declarația inculpatului N_______ V_____ și cea a martorului V____ A________, cât și cu p-v și planșa foto întocmite de către organele de cercetare penală cu ocazia cercetării la fața locului.

În noaptea zilei de 01/02.12.2013, fiind însoțit de către numitul B_____ M______, inculpatul N_______ V_____ s-a deplasat din nou în satul Valea Adâncă din mun. Iași, amintindu-și că prin aceeași zonă sunt mai multe case în construcții. Astfel că, având mod de operare (lovindu-se cu o piatră unul din geamurile imobilelor pentru a se asigura accesul), inculpatul N_______ V_____ și numitul B_____ M______ au pătruns în imobilele părților vătămate Marza D___-E___, M______ G______, T______ L______, M_____ A_____, de unde au sustras mai multe bunuri (unelte electrice, haine, cabluri). Mai apoi, o parte din bunurile sustrase au fost vândute martorului M____ O_____.

Situația de fapt reținută mai sus reiese din declarațiile părților vătămate Marza D___-E___ și M_____ A_____, ce se coroborează atât cu declarația inculpatului N_______ V_____ și cea a martorului M____ O_____, cât și cu p-v și planșa foto întocmite de către organele de cercetare penală cu ocazia cercetării la fața locului.

Tribunalul constată că particularitățile obiective ale cauzei, respectiv existența bănuielii legitime de comitere a unei fapte de ”furt calificat” și prin comiterea căreia este afectat sistemul de relații referitoare la posesia bunurilor materiale, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că a fost comisă fapta, urmările faptei pentru care există motive plauzibile de a se bănui că a fost comisă, respectiv crearea unor pagube materiale în dauna mai multor părți vătămate,faptul că inculpatul N_______ V_____ are antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar,i s-au aplicat mai multe condamnări definitive pentru realizarea mai multor infracțiuni de „furt calificat”și”violare de domiciliu”,ultima condamnare aplicată fiind prin Sentința Penală nr. 2299/19.08.2011 a Judecătoriei Iași - prin care i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 4-patru-ani și 3-trei-luni închisoare, a fost liberat condiționat la data de 29.05.2013,cu un rest rămas neexecutat de 462 zile,deci inculpatul nu și-a corijat conduita infracțională,ci a perseverat în realizarea unor acte similare,infracționale,de sustragere de bunuri - au condus instanța în a aprecia aceea că măsura preventivă a arestului este oportun a fi dispusă, considerând în consecință că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol real și concret pentru ordinea publică.

Apreciind pe baza probatoriului administrat în cauză și pentru considerentele de mai sus , că temeiurile care au fondat luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului N_______ V_____ se mențin , că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul , că măsura este necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală , că față de persoana, conduita și anturajul inculpatului , nu este suficientă luarea unei alte măsuri preventive, Tribunalul va aprecia ca fiind fondată contestația de față pe care o va admite, iar în rejudecare , va menține măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul dispozițiilor art. 425 indice 1 alin. 7 punctul 2 litera a Cod procedură penală se va admite contestația formulată de P________ de pe lângă Judecătoria Iași , împotriva încheierii de ședință din 11 martie 2014 , pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul penal nr.XXXXXXXXXXXXX3*, încheiere pe care o Tribunalul o va desființa în parte , numai în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului N_______ V_____ cu măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală.

Rejudecând cauza în limitele arătate :

În baza disp. art. 362 aliniatul 2 Cod procedură penală rap. la art. 208 aliniatul 4 Cod procedură penală , art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală se va menține măsura arestării preventive a inculpatului N_______ V_____ , în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iași.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului și includ suma de 100 de lei , reprezentând onorariul avocatului din oficiu , suma ce va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție către Baroul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul dispozițiilor art. 425 indice 1 alin. 7 punctul 2 litera a Cod procedură penală admite contestația formulată de P________ de pe lângă Judecătoria Iași , împotriva încheierii de ședință din 11 martie 2014 , pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul penal nr.XXXXXXXXXXXXX3*, încheiere pe care o desființează în parte , numai în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului N_______ V_____ cu măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală.

Rejudecând cauza în limitele arătate :

În baza disp. art. 362 aliniatul 2 Cod procedură penală rap. la art. 208 aliniatul 4 Cod procedură penală , art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului N_______ V_____ , fiul lui E___ și T____ , născut la data de 09.10.1972 , C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iași.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului și includ suma de 100 de lei , reprezentând onorariul avocatului din oficiu , suma ce va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție către Baroul Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi ,14 martie 2014.

Președinte, Grefier,

REDACTARE ȘI TEHNOREDACTARE – A.O.C. - 2 ex. – 29.04.2014