Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 06 Mai 2015

Instanța constituita din

PREȘEDINTE - C_____ - B_____ M______

GREFIER – I____ M_____

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 857/2015

Pe rol fiind solutionarea cauzei privind pe reclamanta C__ A______ M_______ în contradictoriu cu pârâta A_____ D____, având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

Dezbaterile pe fondul cererii au avut loc in sedinta publica din data de 29.04.2015 concluziile partilor fiind consemnate in incheierea de ședinta din acea data, cand instanta din lipsa de timp pentru a delibera si in temeiul disp. art. 396 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă a amânat pronuntarea

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată la data de 29.05.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, reclamanta CASA DE INSOLVENȚĂ M______ IPURL IAȘI, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei __________________. IAȘI, cu sediul în _____________________________________ M____, jud. Iași, înmatriculată la ORC sub nr. J22/48/10.01.2006, CUI xxxxxxxx a chemat în judecată pe pârâta A_____ D______, în calitate de administrator statutar al societății, solicitând stabilirea răspunderii personale a acestora în baza art. 138 din Legea 85/2006.

În motivare, arată reclamanta că pasivul debitoarei este în sumă de 43 829 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor și că vinovată de ajungerea debitoarei în stare de insolvență se face pârâta.

Arată reclamanta că pârâta se face vinovată de faptele prevăzute de art. 138 lit. a, d și e din Legea insolvenței. Astfel, pârâta, în calitate de administrator statutar al debitoarei, nu a predat lichidatorului actele prevăzute de art. 28.

Din ultimul bilant publicat pe site-ul Ministerului Finantelor, rezulta ca la finele anului 2008 debitoarea avea disponibilitati banesti de 38 lei, stocuri de 194 lei, creanțe de recuperat în valoare de 18 642 lei si active imobilizate de 57 152 lei. Deși notifica, pârâta nu a predat aceste bunuri lichidatorului judiciar și nici nu le-a justificat, de unde se trage concluzia că le-a însușit. Legătura de cauzalitate este evidentă, deoarece, în măsura în care administratorul statutar ar fi folosit sumele pentru plata datoriilor, nu ar mai fi intrat în procedura insolvenței.

Consideră că pârâta se face vinovat și de fapta de la art. 138 lit. d, deoarece nu a predat lichidatorului judiciar actele și documentele contabile ale debitoarei.

În drept, se invoca art. 138 lit. a, d si e din Legea insolventei.

Reclamanta a depus în susținerea cererii copia raportului cauzal si a tabelului definitiv al creantelor.

Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

Din relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, rezultă că societatea s-a înființat la data de 10.01.2006 și a avut ca asociat și administrator statutar pe toată perioada funcționării sale pe pârâta în cauză.

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Răspunderea instituită prin textul art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere contractuală, pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, așa cum eronat susține reclamanta, ci o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii, derogatorii de la dreptul comun specifice, pe baza unei reglementări proprii, ea derivând nu din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate, ci din săvârșirea faptelor mai sus enumerate care nu au nici o legătură cu mandatul primit.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Reclamanta nu și-a propus alte probe decât înscrisurile existente la dosarul de insolvență.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâtei i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, d și e din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit. d: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
• 138 lit. e: a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

Verificând cele ce reclamantul a indicat ca elemente materiale ale faptelor delictuale de la art. 138 și raportul de cauzalitate, judecătorul sindic constată:

Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâta „a ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea în condițiile în care însuși lichidatorul judiciar susține în raportul cauzal inițial că nu a putut intra în posesia tuturor documentelor contabile, pentru a putea verifica acest aspect. Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtei a îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acestuia. Prin urmare, instanța nu va considera reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.

Cu privire la faptele de la art. 138 lit. a și e:

Din analiza documentațiilor atașate cererilor de creanță înregistrate și a indicatorilor financiari de pe site-ul MEF, efectuată de către lichidatorul judiciar, a rezultat că creanțele fiscale derivă din titluri executorii emise în perioada mandatului pârâtei.

Instanța apreciază că activitatea pârâtei se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și e, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său și ascunderea de active din patrimoniul societății, în condițiile în care s-a dovedit că debitoarea figura la sfarsitul anului 2008 cu disponibilitati banesti de 38 lei, stocuri de 194 lei si active imobilizate de 57 152 lei. Pârâta nu a predat aceaste valori și bunuri lichidatorului judiciar pentru a le valorifica și pentru a distribui sumele obținute creditorilor înscrisi în tabelul creditorilor, însușindu-le în folosul propriu.

Se observă că valoarea acestor bunuri ar putea acoperi totalitatea creantelor inscrise in tabelul definitiv de 30 597 lei. Prin urmare, nefolosirea sumelor arătate pentru achitarea debitelor a contribuit la apariția sării de insolvență.

Pentru aceste motive, în baza art. 138 lit. a și e, instanța va admite cererea în contradictoriu cu pârâta, care va fi obligată la plata pasivului ramas neacoperit al debitoarei.

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite cererea formulată de reclamantul Casa de Insolvență M______ IPURL , cu sediul în Iasi, _________________. 27, _______________, jud. Iasi, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei __________________. IAȘI, cu sediul în _____________________________________ M____, jud. Iași, înmatriculată la ORC sub nr. J22/48/10.01.2006, CUI xxxxxxxx în contradictoriu cu pârâta A_____ D______ ( CNP xxxxxxxxxxxxx) domiciliată în sat Potângeni, ______________________, ________________________.

Stabilește răspunderea personală a pârâtei A_____ D______ pentru pasivul debitorului falit ______________________, în sensul că obligă pârâta să acopere pasivul rămas neacoperit al debitoarei, în valoare de 30 597 lei.

În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, executarea silită a prezentei sentințe se va efectua în condițiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanțe pus la dispoziția sa de către administratorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare .

Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2015.

Judecător Sindic, Grefier,

C_____-B_____ M______ I____ M_____

Red/tehnored.jud.C.B.M./gref.I.M

4 ex/11.05.2015