Dosar nr. XXXXXXXXXXXX -acțiune în răspundere delictuală-

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC

JUDEȚUL SUCEAVA

SENTINȚA CIVILĂ NR.689

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14 IUNIE 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE L_____ V__________

GREFIER M______ C_______

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală” formulată de reclamanții V_____ M____ și L________ O_______, în contradictoriu cu pârâtul I_______ G_______.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 7 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 14 iunie 2013.

După deliberare,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamanții V_____ M____ și L________ O_______ au solicitat,obligarea pârâtului I_______ G_______ la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că, urmare a unei plângeri penale formulată de către pârât, prin care acesta i-a acuzat că l-ar fi lovit, au fost citați de nenumărate ori în fața organelor de cercetare penală și în fața instanței, aducându-se atingere demnității și onoarei acestora și fiind expuși public la calomnii și afirmații ce s-au dovedit nereale.

Soluțiile date au fost de neîncepere a urmăririi penale pentru că presupusa faptă de care au fost acuzați, nu a existat.

Atingerea adusă onoarei și demnității s-a concretizat și în cheltuieli pe care reclamanții au fost nevoiți să le efectueze cu plata onorariilor de avocați, cu deplasările și prin lipsa de la serviciu.

Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.

Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 15, lit. f din Legea 146/1997

La data de 04.04.2013, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâtul a arătat, în esență, că nu reclamanții sunt îndreptățiți să solicite daune morale, ci acesta, întrucât, la data de 07.11.2011, urmare a faptelor săvârșite de reclamanți, a fost internat de 7 ori în spitalul din mun. Câmpulung Moldovenesc, mai întâi la secția de psihiatrie , după care la secțiile de boli infecțioase, respectiv neurologie, cu diagnosticul de tulburare depresivă severă.

A mai precizat pârâtul că are vârsta de 68 de ani și este bolnav din cauza lui V_____ M____, care , din anul 2006, când și-a cumpărat un imobil compus din grajd și teren, care se învecinează cu terenul său , i-a făcut viața amară.

Față de cele mai sus menționate, pârâții au apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 din Codul de procedură civilă.

În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială, la solicitarea reclamanților , fiind audiat martorul M______ G_____.

În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanții au depus la dosar anchete sociale. Ambele părți au depus la dosar acte medicale.

De asemenea, s-a încuviințat atașarea dosarului nr. 1642/P/2011, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, în dosarul de urmărire penală nr. 1642/P/2011, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, atașat la prezenta cauză s-au efectuat cercetări față de reclamanții V_____ M____ și L________ O_______ , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Lovirea sau alte violențe”, prev și ped. de disp. art. 180 din Codul penal, față de pârâtul I_______ G_______.

Prin referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale din data de 11 septembrie 2012, confirmat de procuror prin Rezoluția nr. 1642/P/2011 din data de 25.09.2012, s-a propus neînceperea urmăririi penale față de V_____ M____ și L________ O_______, în temeiul disp. art. 228, alin. 6, rap. la disp. art. 10, lit.a din Codul de procedură penală, reținându-se că fapta nu există.

Rezoluția sus menționată nu a fost atacată cu plângere la procurorul ierarhic superior.

Martorul M______ G_____ (fila 23), audiat în prezenta cauză la propunerea reclamanților, a arătat că aceștia au o imagine bună în societate, fiind respectați de membrii comunității. De asemenea, martorul a arătat că imaginea reclamanților a fost afectată de plângerea penală formulată de pârât împotriva lor.

În drept, față de data săvârșirii pretinse fapte ilicite,având în vedere și disp. art. 6, alin. 2 din Codul civil , în speță sunt aplicabile dispozițiile din noul Cod civil. Conform Codului civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alineatul (1) că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”

Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 Cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.

Din coroborarea art. 1391 cu art. 253 Cod civil, rezulta ca, în actualul cod civil este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiar și a prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge.

Față de dispozițiile legale mai sus menționate, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

- existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;

- existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;

- existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu;

- existența vinovăției, nefiind îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.

În ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale, în doctrina și practica judiciară s-a arătat că potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.

În speța de față, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit de reclamanți, condiție indispensabilă pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Este de principiu că, pentru acordarea unor daune morale este necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate .

Instanța apreciază că depoziția unui singur martor, care a arătat ca imaginea reclamanților a avut de suferit după ce aceștia au fost acuzați de către pârât de lovire, este insuficientă pentru a se aprecia faptul ca aceștia au suferit un prejudiciu moral ca urmare a plângerii penale formulate de pârât.

De asemenea, instanța are în vedere declarația dată de reclamantul V____ M____ în fața organelor de urmărire penală la data de 21.12.2011(fila 15, dos.1642/P/2011),precum și Sentința civilă nr. 1096/09 iunie 2007(fila 61, dos.1642/P/2011) , din care rezultă că între acesta și pârât există o stare conflictuala mai veche, generată de edificarea de către pârât a unor construcții..

Faptul că reclamanții au fost supuși unui oarecare stres în timpul cercetărilor nu se impune a fi demonstrat, însă acest lucru nu este suficient pentru ca pârâtul să fie obligat să-i plătească reclamantului vreo sumă de bani cu titlu de daune morale.

Nici actul medical aflat la fila 26 din dosar nu este de natura sa facă dovada vreunui prejudiciu, fiind anterior conflictului din luna noiembrie 2011, pentru care au fost cercetați reclamanții. .

Întrucât, pentru a atrage răspunderea civila delictuala, cele patru condiții sus menționate trebuie îndeplinite în mod cumulativ, lipsa uneia dintre acestea face inutila cercetarea celorlalte.

F___ de cele expuse instanța va respinge acțiunea, ca neîntemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea civilă având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală” formulată de reclamanții V_____ M____ și L________ O_______, ambii domiciliați în ______________________________ Suceava în contradictoriu cu pârâtul I_______ G_______ cu același domiciliu, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs, în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.06.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red.L.V.

Tehnored.MC/LV

Ex.:5

8 iulie 2013