Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - anulare act administrativ - rejudecare –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

S E N T I N Ț A NR. 6469

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30 OCTOMBRIE 2014

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE : H_______ L______

GREFIER : J____ I____

Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii având ca obiect „anulare act”, formulată de reclamanta H________ R_____ cu domiciliul în mun. Suceava, ______________________. 2, ______________, ____________________, în contradictoriu cu pârâtele C______ S_________ de Disciplină a Colegiului Medicilor din România cu sediul în București, ______________________, sector 6 și I________ M______ cu domiciliul în mun. Suceava, ____________________ nr. 78, jud. Suceava, intervenient – asigurator fiind S.C. „A_________ R_________ – Asirom Viena Insurance Group” S.A. cu sediul în București, ________________. 31-33, sector 2.

Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru 23 octombrie 2014 și astăzi, 30 octombrie 2014.

După deliberare,

INSTANȚA,

Asupra cauzei de față, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscală sub nr. XXXXXXXXXXXX din data de 14.02.2012 reclamanta H________ R_____ formulează contestație împotriva deciziei nr. 141 din 09.12.2011 emisă de C______ S_________ de Disciplină a Colegiului Medicilor din România în dosarul disciplinar nr. 144/2010 și a Deciziei nr. xxxxxxx emisă de Colegiul Medicilor din Suceava în dosarul nr. 7/2010, solicitând anularea deciziilor de mai sus, sancționarea medicului I________ M______, medic specialist dermato - venerologie și obligarea acestuia în solidar cu societatea de asigurare profesională a medicului la plata sumei de 50.000 EURO reprezentând reparații pentru daune morale.

În motivare, s-a arătat că prin Decizia nr. 141 emisă în dosarul disciplinar nr. 144/2010 de C______ S_________ de Disciplină a Colegiului Medicilor din România în ședința din 09.12.2011 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei nr. 11/19.10.2010, în dosarul disciplinar nr. 7/2010, s-a respins contestația formulată reclamantă și că prin aceeași decizie, s-a anulat în tot decizia pronunțată pe motiv că aceasta nu a fost legal pronunțată în temeiul art.119 din Statului Colegiului Medicilor din România modificat prin hotărârea nr. xxxxxx a Adunării Generale a Colegiului Medicilor din România și s-a stins acțiunea disciplinară întrucât fapta nu constituie abatere disciplinară în temeiul art. 114 lit. a) din Statului Colegiului Medicilor din România.

A arătat că, în opinia sa consideră că deciziile contestate sunt nelegale, întrucât în emiterea acestora nu au fost respectate prevederile art. 114 din Statului Colegiului Medicilor din România, iar medicul specialist dermato-venerologie I________ M______ nu a respectat CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ în momentul examinării sale, situație care i-a fost pusă viața în pericol.

A menționat că la data de 31.05.2010, ca urmare a unor manifestări cutanate faciale care îi creau suferințe fizice și disconfort s-a prezentat la Cabinetul Medical Individual al d-nei dr. I________ M______, în vederea unui consult medical de specialitate, achitând suma de 40 lei reprezentând plata serviciilor medicale, întrucât nu avea trimitere de la medicul de familie, fiindu-i prescrise două unguente, Advantan cremă și Sesibio forte.

A arătat că a adus la cunoștința medicului că a folosit unguentul Advantan fiindu-i recomandat din farmacie dar fără nici un rezultat, mai mult, a solicitat unele texte de laborator, după care dr. I________ i-a adresat unele cuvinte care denotă lipsa compasiunii față de suferința reclamantei.

A mai arătat că, a urmat totuși recomandările medicului dermatolog și a cumpărat și celălalt unguent prescris și a început tratamentul așa cum i-a fost recomandat însă durerile și usturimile nu treceau dimpotrivă se amplificau. Mai mult, după câteva ore, spre seară, a simțit o senzație de sufocare, lucru care a determinat-o să se prezinte la Secția de Urgență din cadrul Spitalului Siret, localitatea unde locuia în acel moment și unde a rămas internată iar la externare i s-a recomandat să se prezinte la un serviciu dermatologic pentru continuarea investigații lor.

Astfel, din proprie inițiativă a plecat la Iași, la un profesor universitar și în urma examinărilor ample efectuate cu răbdare și profesionalism dar și a testelor efectuate, a descoperit că este alergică la unele substanțe printre care praf, mucegai, acarieni, delicat dar și la pisici. Ulterior, a aflat că datorită superficialității cu care a fost tratată de d-na doctor I________ M______ putea să facă un șoc anafilactic, șoc care reprezintă o urgență medicală și care, dacă nu este tratat corespunzător, poate provoca decesul.

A arătat că solicită anularea deciziei de mai sus, întrucât nu au fost respectate prevederile art. 114 din Statului Colegiului Medicilor din România care prevede că decizia se emite după audierea medicului împotriva căruia s-a pornit acțiunea disciplinară, eventual a unor specialiști în domeniu, a martorilor și a persoanei care a făcut plângerea și că Decizia nr. 11/2010 a Colegiului Medicilor Suceava a fost emisă fără ca ea să fie audiată, făară avizul unui specialist dermato-venerolog, din comisie făcând parte medici de familie, un medic de medicină legală, iar referatul Comisiei de Jurisdicție Profesională a fost dat de către un medic specialist obstetrică-ginecologie.

Pe de altă parte, a arătat că decizia Comisiei Superioare de Disciplină a Colegiului Medicilor din România prin care a anulat și a stins acțiunea disciplinară, a fost emisă în situația în care medicul I________ M______ nu a formulat contestație, iar motivele care au determinat la luarea măsurii, nu au avut în vedere evoluția pacientului, efectele averse și reacțiile ulterioare recomandării medicului dermato-venerolog.

A solicitat și sancționarea medicului I________ M______, întrucât nu a respectat Statutul și Codul de deontologie medicala ale Colegiului Medicilor din România.

A arătat că medicul specialist dermatolog I________ M______ a stabilit un diagnostic incorect și a dat un tratament greșit care a dus la complicații de durată și cheltuieli financiare suplimentare din partea sa dar și a suferințelor fizice și psihice la care a fost supusă datorită acestor complicații, motiv pentru care solicită obligarea medicului în solidar cu societatea de asigurare profesională la plata sumei de 50.000 EURO reprezentând reparații pentru daune morale.

A făcut mențiunea că: conform art. 442 alin. (1) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, "medicul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală și a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România."

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 8 și urm. din Legea nr. 544/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 442 și urm. din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății așa cum a fost modificată și completată.

La data de 03.04.2012 pârâtul Colegiul Medicilor din România a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivare s-a arătat că, având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 1 alin. 2 și art. 8 din același act normativ invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Pe fondul cauzei a arătat că toate articolele din Codul Deontologic invocate de reclamantă au fost avute în vedere de către C______ S_________ de Disciplină, tratamentul prescris a avut drept scop ușurarea suferințelor pacientei, fiind - potrivit aprecierilor expertului - corect și adecvat. Mai mult, prescripția a fost formulată în termeni clari, accesibili pacientei, medicul dând dovada de diligență în stabilirea diagnosticului.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115 – 118 Cod procedură civilă.

La data de 04 aprilie 2012 pârâta I_______ M______ – prin apărător a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în contencios promovată de reclamanta H________ R_____ împotriva deciziei nr. 11/2010 a Colegiului Medicilor Suceava și deciziei nr. 141 din 09 decembrie 2011 a Comisiei Superioare de Disciplină a Colegiului Medicilor.

În motivare s-a arătat că nu este reală susținerea reclamantei potrivit căreia, cu prilejul consultației i-ar fi adus la cunoștință faptul că folosise anterior unul din produsele recomandate de pârâtă întrucât nu ar fi avut nici un sens să prescrie o rețetă pentru medicamente pe care reclamanta deja le avea, după cum nu sunt reale nici susținerile acesteia în sensul că ar fi tratat-o fără compasiune.

A mai aratat că, la momentul consultației nu era posibilă și nu se impunea efectuarea unor teste alergologice întrucât patch - testele ( respectiv acele teste care se efectuează pentru eczemele de contact alergice) nu erau disponibile în municipiul Suceava, iar în cazul eczemelor de contact iritative, cum era cazul eczemei ale cărei simptome le prezenta reclamanta, efectuarea testelor alergologice nu este indicată, tratamentul fiind același indiferent de agentul care a declanșat eczema și constând în aplicarea unui corticoid local. De asemenea, simptomele pe care le prezenta reclamanta nu justificau administrarea unui tratament cu produse cortizonice injectabile deoarece acestea sunt rezervate cazurilor grave ( edem Quincke, urticarii sau eczeme generalizate), ori reclamanta nu se afla într-o astfel de situație.

În ceea ce privește simptomele prezentate de reclamantă cu ocazia internării la Spitalul Siret, aceste simptome au fost stabilite după două zile de la consultație, respectiv la data de 2 iunie 2010, ori în acest interval au intervenit probabil alți factori de natură să determine o reacție alergică severă (cum ar fi expunerea la soare, care este contraindicată în cazul tratamentului prescris de pârâtă ori folosirea altor produse), neexistând nici o legătură de cauzalitate între tratamentul prescris de pârâtă și agravarea simptomelor reclamantei.

Sub aspectul legalității deciziilor contestate, fără temei a pretins reclamanta că decizia nr. 11/2010 a Colegiului Medicilor Suceava ar fi fost emisă cu încălcarea art.114 din Statutul Colegiului Medicilor pe considerentul că nu s-ar fi procedat la audierea reclamantei și a pârâtei.

Referitor la decizia nr. 141 din 9 decembrie 2011 emisă de C______ S_________ de Disciplină a Colegiului Medicilor, pârâta arată că soluția adoptată prin această decizie este justificată de faptul că, chiar în condițiile în care aceasta nu a formulat contestație împotriva deciziei nr. 11/2010, potrivit art. 119 din Statut această Comisie este obligată să analizeze cauza sub toate aspectele, putând anula în tot sau în parte decizia pronunțată de comisia de disciplină de la nivel teritorial, dacă aceasta a fost nelegal pronunțată.

Cum potrivit arte 114 alin. 1 lit. a-c din Statut C______ de disciplină a Colegiului Medicilor Suceava putea pronunța fie o soluție de stingere a acțiunii disciplinare ( în cazurile prevăzute de lit. a,c), fie una de aplicare a unei sancțiuni disciplinare ( în cazul prev. la lit. b), legea neprevăzând soluția de "menținere a propunerii Comisiei de jurisdicție" cu atenționarea medicului, în mod legal, în conformitate cu disp. art. 119 din statut C______ S_________ de Disciplină a desființat decizia nr. 11/2010, adoptând în privința acțiunii disciplinare una din soluțiile prev. de art. 114.

A mai arătat că, susținerile reclamantei în sensul că se face vinovată de săvârșirea unei abateri disciplinare constând în nerespectarea Codului de deontologie profesională nu sunt întemeiate. Astfel, în ambele faze ale procedurii disciplinare s-a stabilit, pe baza literaturii medicale de specialitate și a expertizei unui specialist, că diagnosticul de eczemă de contact stabilit de pârâtă a fost corespunzător manifestărilor prezentate de pacientă și că a adoptat o conduită terapeutică adecvată, tratamentul prescris fiind aplicabil atât pentru eczema de contact iritativă, cât și pentru cea alergică.

De asemenea, cercetările efectuate au confirmat și faptul că nu se justifica recomandarea și efectuarea unor testări cutanate sau alergologice de tip patch test sau prick test, așa cum pretinde reclamanta, deoarece primele nu ar fi fost relevante iar celelalte ar fi fost oportune în cazul unor manifestări cutanate de lungă durată, ori din explicațiile oferite de reclamantă cu ocazia consultației nu a rezultat existenta unor astfel de manifestări.

Având în vedere și faptul că reclamanta nu i s-a mai adresat pentru vreo altă consultație și nu i-a adus la cunoștință agravarea simptomelor deîndată ce această agravare a avut loc, nu i se poate imputa nerespectarea prevederilor din Codul deontologic menționate în acțiune, după cum nu i se poate imputa nici faptul că ar fi tratat-o pe reclamantă cu superficialitate și lipsă de compasiune în condițiile în care a depus toate diligențele pentru obținerea informațiilor necesare prescrierii unui tratament corect, tratament care a vizat atât afecțiunea propriu zisă, cât și ameliorarea suferințelor cauzate de aceasta.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind plata unor daune morale în sumă de 50.000 euro în solidar cu societatea de asigurare profesională, aceasta este vădit nefondată dat fiind faptul că nu se face vinovată de săvârșirea vreunei abateri disciplinare, dar și faptul că, raportat la concluziile anchetei disciplinare efectuate, conduita sa medicală nu a pus în pericol viața reclamantei, neexistând legătură de cauzalitate între tratamentul prescris de pârâtă și agravarea simptomelor pentru care reclamanta a fost ulterior internată.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheiere de ședință din data de 06 septembrie 2012 instanța a admis proba cu efectuarea în cauză a unei expertize medico legale, aceasta fiind depusă la dosar la data de 14.11.2013.

La data de 05.09.2013 intervenient – asigurator _______________________________ VIENNA INSURANCE GROUP SA depune la dosar Note de ședință invocând excepția lipsei calității procesuale active a doamnei H________ R_____.

A motivat că, având în vedere prevederile art. 451 din Legea nr. 95/2006, interpretat prin raportare la dispozițiile acestui text de lege dar și la alte acte normative, în aceiași materie, precum și considerentele Deciziei nr. 871/2008 pronunțată de Curtea Constituțională consideră că reclamanta nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.

Prin sentința nr. 621 din 30.01.2014, Tribunalul Suceava a admis excepția și a respins acțiunea reclamantei H________ R_____ formulată în contradictoriu cu pârâtele C______ S_________ de Disciplină a Colegiului Medicilor din România și I________ M______, intervenient – asigurator fiind S.C. „A_________ R_________ – Asirom Viena Insurance Group” S.A, formulată împotriva Deciziei nr. 141 din data de 09.12.2011 emisă de C______ S_________ de Disciplină a Colegiului Medicilor pentru lipsa calității procesuale active.

Totodată, a respins acțiunea reclamantei pentru plata daunelor morale ca nefondată și a obligatObligă reclamanta să plătească pârâtei I_______ M______ cheltuieli de judecată de 500 lei.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că reclamanta H________ R_____ a solicitat anularea Deciziei nr. 141/09.12.2011 emisă de C______ superioară de disciplină a colegiului medicilor din România prin care s-a respins contestația acesteia împotriva Deciziei nr. 11/2010 emisă de Colegiul medicilor din Suceava.

A mai cerut reclamanta obligarea pârâtului, medic I_______ M______ la plata sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale.

Referitor la primul capăt de cerere și asupra excepției lipsei calității procesuale active tribunalul a considerat că excepția este întemeiată pentru următoarele motive:

Reclamanta s-a adresat cu o plângere împotriva medicului I________ M______, pârâtul din cauză, la Colegiul medicilor din Suceava prin care a reclamat conduita terapeutică a acesteia, în calitate de medic specialist dermato-venerologie.

Dosarul disciplinar deschis cu acest prilej a fost soluționat de comisia de disciplină a medicilor din Suceava prin Decizia nr. 11/2010, decizie care a fost contestată de reclamantă la C______ superioară de disciplină.

Prin decizia din data de 09.12.2011 cu numărul 141 această din urmă comisie a respins contestația reclamantei.

Potrivit art. 443 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 plângerea împotriva unui medic se depune la colegiul al cărui membru este medicul iar conform alin. 3 împotriva deciziei de respingere a plângerii persoana care a făcut plângerea poate depune contestație la colegiul a cărui decizie se contestă.

La art. 448 alin. 3 și 4 din aceeași lege s-a prevăzut posibilitatea ca persoana fizică sau juridică care a făcut sesizarea să fie informată cu privire la soluționarea cauzei de către comisia de disciplină și ca în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătății Publice, președintele colegiului teritorial sau președintele Colegiului Medicilor din România să poată contesta decizia pronunțată de comisia de disciplină a colegiului teritorial.

Decizia pe care o emite C______ superioară de disciplină este un act administrativ jurisdicțional care a fost adoptat în urma unei anchete disciplinare iar subiecții raportului juridic disciplinar nu pot fi decât medicul cercetat în cauză respectiv I_______ M______ și organul de cercetare profesional.

Or, aceasta este și rațiunea pentru care legiuitorul prin art. 451 din actul normativ de mai sus a limitat persoanele care pot și au calitatea de a cere anularea unei decizii a Comisiei superioare.

Împotriva deciziei de sancționare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat poate formula o acțiune în anulare la Secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 871/2008 a reținut că răspunderea disciplinară a medicilor își are temeiul în obligațiile ce izvorăsc din prevederile legilor și regulamentelor profesiei medicale, ale Codului de deontologie medicală și ale regulilor de bună practică profesională, ale Statutului Colegiului Medicilor din România ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, obligații a căror nerespectare prejudiciază onoarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. Prin urmare, această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, și categoria profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte.

Acest cadru al răspunderii disciplinare justifică soluția legislativă criticată care consacră dreptul de a ataca în justiție decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancționat prin această decizie.

Aceasta nu are însă semnificația restrângerii dreptului persoanei care a formulat plângerea împotriva medicului de a obține în justiție repararea drepturilor sau intereselor sale vătămate prin conduita medicului. În acest sens, trebuie observat că art. 442 din Legea nr. 95/2006 prevede că "Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravențională sau civilă, conform prevederilor legale."

În privința daunelor morale instanța a constatat că această cerere nu este fondată.

Reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 8 din Legea 554/2001 ori acesta nu este aplicabil în cauză.

Potrivit acestui text de lege persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se putea adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Nici obiecțiunile la raportul de expertiză instanța nu le-a considerat fondate.

Faptul că raportul nu a fost întocmit de un anumit medic pe care l-ar fi dorit reclamanta respectiv F_____ M____ care i-a luat interviu și a cunoscut situația ei nu poate constitui motiv de nulitate a actului în condițiile în care raportul s-a efectuat atât pe baza înscrisurilor medicale cât și a examinării pacientei, examinare care însă prezintă puțină relevanță dată fiind perioada mare de timp care trecut de la leziunile pe care le-a avut reclamanta, iar avizul comisiei de avizare și control al actelor medico-legale este aplicat pe acest raport.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, „împotriva deciziei de sancționare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat poate formula o acțiune în anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea."

Aceste dispoziții legale reprezintă legea specială, derogatorie de la dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care, în art. 1, stabilesc că „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Conform alin. (2) "se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Or, tocmai pentru că legea specială derogă de la dreptul comun, ea este de strictă interpretare. Nu poate fi aplicată decât la situația juridică prevăzută în ipoteza normei respectiv, în cazul de față, dacă C______ superioară de disciplină a pronunțat o decizie de sancționare a medicului împotriva căruia s-a formulat plângere. în situația în care nu este dată ipoteza normei juridice speciale atunci este aplicabilă norma generală. De altfel, este și logică opțiunea legiuitorului de a da calitate procesuală activă numai medicului atunci când s-a pronunțat o decizie de sancționare a sa, întrucât este singurul care justifică interes, sancționarea meciului deschizând persoanei interesate posibilitatea de a formula acțiune civilă în răspundere delictuală dat fiind că aceasta este angajată chiar și pentru cea mai ușoară culpă.

A mai arătat că dispozițiile art. 448 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 prevăd că „în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătății Publice, președintele colegiului teritorial sau președintele Colegiului Medicilor din România poate contesta decizia pronunțată de comisia de disciplină a colegiului teritorial."

Cele două texte legale, art. 451 și art. 448 din lege, sunt formulate diferit. Astfel, dacă dispozițiile art. 448 se referă la decizia pronunțată de comisia de disciplină a colegiului teritorial, indiferent dacă este de sancționare sau de exonerare a medicului de orice culpă medicală, cele ale art. 451 au în vedere numai decizia Comisiei superioare de disciplină prin care medicul a fost sancționat. Or, dacă legiuitorul ar fi avut în vedere decizia Comisiei superioare de disciplină indiferent de soluția pronunțată prin această decizie ar fi folosit aceeași formulare cu cea din art. 448.

Interpretarea dată de pârâtă și preluată de instanța de fond referitor la dispozițiile art. 451 din Legea nr. 95/2006 este de natură a aduce atingere dreptului reclamantei de acces la instanță reglementat prin dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 teza I din Convenție „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa."

A mai precizat că se poate observa clar din cuprinsul deciziei nr. 11/2010 emisă de C______ superioară de disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România că, prin aceasta, s-a stabilit, în mod definitiv, că fapta medicului Dr. I________ M______ nu constituie abatere disciplinară. Ca atare, evoluția negativă a cazului nu se datorează conduitei medicului implicat. în aceste condiții este puțin probabil ca, în cadrul unei acțiuni civile întemeiate pe dispozițiile art. 998 din fostul Cod civil, să se poată stabili o culpă medicală în sarcina medicului care a fost exonerat de orice culpă printr-o decizie dată, de organul specializat, în procedura acțiunii disciplinare.

Din economia legii, a art. 442 menționat mai sus, se înțelege că răspunderea disciplinară nu exclude și răspunderea pe calea contenciosului administrativ.

Prin decizia nr. 141/09.12.2011 emisă în dosarul disciplinar nr. 144/2010 de C______ S_________ de Disciplină a Colegiului Medicilor din România în ședința din 09.12.2011 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei nr. 11/19.10.2010, în dosarul disciplinar nr. 7/2010, s-a respins contestația formulată de reclamanta H________ R_____. Prin aceeași decizie, s-a anulat în tot decizia emisă de Colegiul Medicilor din Suceava, pe motiv că aceasta nu a fost legal pronunțată în temeiul art.119 din Statului Colegiului Medicilor din România modificat prin hotărârea nr. 1/2008 a Adunării Generale a Colegiului Medicilor din România și s-a stins acțiunea disciplinară întrucât fapta nu constituie abatere disciplinară în temeiul art. 114 lit. a) din Statului Colegiului Medicilor din România.

Atât timp cât prin decizia nr. 141/09.11.2011 a Comisiei Superioare de Disciplină a Colegiului Medicilor din România, s-a stins acțiunea disciplinară împotriva medicului I________ M______, orice acțiune penală, civilă sau contravențională s-ar respinge, întrucât izvorul acestor acțiuni, culpa medicului nu mai există. Pentru aceste considerente, am formulat prezenta acțiune pe calea contenciosului administrativ.

A precizat că reclamanta este în vârstă de 34 de ani, jurist de profesie, iar ca urmare a suferinței fizice faciale a rămas cu sechele.

A arătat că a urmat recomandările medicului dermatolog și a cumpărat și celălalt unguent prescris și a început tratamentul, așa cum i-a fost recomandat. însă simptomele nu au trecut, mai mult, după o perioadă de timp, a simțit o senzație de sufocare, lucru care a speriat-o foarte tare și a determinat să se prezinte la Secția de Urgență din cadrul Spitalului Șiret, localitatea unde se afla în acel moment. întrucât Spitalul Șiret are numai câteva secții, medicul de gardă fiind de specialitate interne, datorită simptomelor pe care le prezenta, respectiv senzația de sufocare, roșeața, tumefierea feței cât și erupția eritematoasă, pruriginoasă la nivelul feței și a gâtului, a internat-o de urgență într-un salon izolată de alți bolnavi fiind suspectată de lupus și i-a administrat tratament cu cortizon intravenos. în urma acestui tratament, reclamanta și-a revenit, cu recomandarea de a continua acasă tratamentul intravenos încă 5 zile. La externare, i s-a recomandat să se prezinte la un serviciu dermatologic pentru continuarea investigațiilor.

A precizat că diagnosticul prezumtiv pus de doctorul de specialitate interne de la Spitalul Șiret, respectiv "alergodermie" - chiar dacă e mai larg - cât și tratamentul efectuat a fost un tratament corect, care au ameliorat simptomele pacientei, față de diagnosticul de "eczemă locală" și tratamentul greșit stabilit de medicul dermatolog. De unde rezultă, în mod clar, că medicul I________ M______ nu a depus diligente maxime în stabilirea diagnosticului, tratamentului adecvat și în evitarea complicațiilor previzibile la pacientul aflat în îngrijirea sa, așa cum stipulează art. 53 din Codul de deontologie medicală.

Decizia nr. 11/2010 a Colegiului Medicilor Suceava a fost emisă fără ca reclamanta să fie audiată, fără avizul unui specialist dermato - venerolog, din comisie făcând parte medici de familie, un medic de medicină legală, iar referatul Comisiei de Jurisdicție Profesională a fost dat de către un medic specialist obstetrică-ginecologie.

Chiar și în aceste condiții, medicul a fost sancționat prin "atenționarea ca pe viitor să acorde o mai mare atenție comunicării cu pacientul pentru a putea cunoaște toate datele anamanestice".

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 9 mai 2014, pârâtul Colegiului Medicilor din România a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă, arătând că Decizia Comisiei Superioare de Disciplină este un act administrativ jurisdicțional adoptat în urma unei anchete disciplinare. Subiecți ai raportului juridic disciplinar sunt medicul intimat și organizația profesionala. Tocmai de aceea legiuitorul, în art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in sănătate, a enumerat limitativ persoanele care au calitatea de a solicita anularea unei decizii a Comisiei Superioare de Disciplina, respectiv medicul sancționat.

A mai arătat că răspunderea disciplinară a medicilor își are temeiul în obligațiile ce izvorăsc din prevederile legilor și regulamentelor profesiei medicale, ale Codului de deontologie medicală și ale regulilor de bună practică profesională, ale Statutului Colegiului Medicilor din România ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere.

Prin urmare, această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, și categoria profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte.

Acest cadru al răspunderii disciplinare justifică soluția legislativă criticată, care consacră dreptul de a ataca în justiție decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancționat prin această decizie.

Aceasta nu are însă semnificația restrângerii dreptului persoanei care a formulat plângerea împotriva medicului de a obține în justiție repararea drepturilor sau intereselor sale vătămate prin conduita medicului. în acest sens, trebuie observat că art. 442 din Legea nr. 95/2006 prevede că "Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi» nu exclude răspunderea penală, contravențională sau civilă, conform prevederilor legale.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 14 mai 2014, intimata _______________________________ VIENNA INSURANCE GROUP SA a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă, arătând că Decizia Colegiului Medicilor a fost întărită și de probele administrate în fața instanței, expertiza dispusă de IML Iași arătând fără tăgadă faptul că tratamentul administrat a fost unul corect care nu i-a pus sub nici o formă viața în pericol d-nei H________ R_____. Mai mult decât atât nici o acțiune a medicului I________ M______ nu a fost de natură a crea petentei vreo problemă de sănătate, deși aceasta prezenta la data respectivă o alergie la factori de mediu și nu la corticizi topici.

Pe de altă parte, chiar petenta H________ R_____ a relatat medicului I________ faptul că a mai avut episoade similare de erupție facială, anterior datei la care s-a prezentat la doctor, care au trecut fără a-i pune viața în pericol.

A considerat că instanța de fond a acționat legal în momentul în care a admis lipsa calității procesuale active a d-nei H________ R_____. Având în vedere prevederile art. 451 din Legea nr. 95/2006, interpretat prin raportarea la dispozițiile acestui text de lege dar și la alte acte normative în aceeași materie, precum și considerentele Deciziei nr. 871/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, a considerat că petenta nu are calitate procesuală activă în cauza de față.

Din modul de reglementare a dispozițiilor art. 451 din legea nr. 95/2006 raportat la modalitatea prin care legiuitorul a ales să configureze prevederile art. 448 alin. 4 din aceeași lege, reiese fără dubii faptul că decizia Colegiului Medicilor din România poate fi contestat doar de medicul sancționat pentru a-și proteja imaginea pe plan profesional.

A mai precizat că intenția legiuitorului a fost aceea de a limita această posibilitate de a contesta deciziile colegiului medicilor doar la categoria persoanelor care se află în situația de a fi sancționate de această instituție.

Prin decizia nr. 5186/15.05.2014, Curtea de Apel Suceava a admis recursul reclamantei, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, reținând următoarele:

Potrivit art. 448 al. 1, 4 din legea nr. 95/2006, ” Decizia pronunțată se comunică medicului sancționat și Biroului executiv al Colegiului Medicilor din România. (4) În termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătății Publice, președintele colegiului teritorial sau președintele Colegiului Medicilor din România poate contesta decizia pronunțată de comisia de disciplină a colegiului teritorial”.

Art. 451 din același act normativ prevede că împotriva deciziei de sancționare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat poate formula o acțiune în anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea.

Dispozițiile art. 451 din Legea nr. 554/2004 au caracterul unei legi speciale, derogatorie de la dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care, în art. 1, stabilesc că „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.”

Cum legea specială derogă de la dreptul comun, dispozițiile sunt de strictă interpretare, fiind incidentă doar în situația prevăzută în ipoteza normei juridice, respectiv ipoteza sancționării medicului. În orice altă ipoteză redevine incidentă norma generală.

Reglementarea în discuție este rațională întrucât este evident că medicul sancționat are interesul de a ataca decizia, decizie care confirmă culpa medicală și îi deschide reclamantului calea unei acțiuni civile în cadrul căreia se vor analiza și celelalte componente ale răspunderii civile delictuale.

În plus, Curtea a sesizat formularea diferită a celor două texte de lege ( art. 448 și 451) în sensul că dacă dispozițiile art. 448 se referă la decizia pronunțată de comisia de disciplină a colegiului teritorial, indiferent dacă este de sancționare sau de exonerare a medicului de orice culpă medicală, cele ale art. 451 au în vedere numai decizia Comisiei superioare de disciplină prin care medicul a fost sancționat. Ori, dacă legiuitorul ar fi avut în vedere decizia Comisiei superioare de disciplină indiferent de soluția pronunțată prin această decizie ar fi folosit aceeași formulare cu cea din art. 448.

Așadar, restricția rezultată din dispozițiile art. 451 din Legea nr. 95/2006 și din Decizia Curții Constituționale nr. 871/2008 se referă exclusiv la deciziile de sancționare a medicului, respectiv cele prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a acestuia.

De altfel și Curtea Constituțională face vorbire expresă de ” medicul sancționat”, arătând că acest cadru al răspunderii disciplinare justifică soluția legislativă criticată care consacră dreptul de a ataca în justiție decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancționat prin această decizie.

Pe de altă parte, în speță există evident un dezacord al părților privind interpretarea art. 448 și 451 din Legea nr. 95/2006, or interpretarea legii cade în competența instanței de drept comun, nu a Curții Constituționale.

Dacă s-ar accepta interpretarea dată de prima instanță s-ar încălca dreptul reclamantei (al pacientului) la un proces echitabil, prin îngrădirea accesului la justiție, agravarea și împovărarea sarcinii probei, încălcarea principiului egalității armelor și obligarea părții de a deschide alte procese cu un rezultat incert și un parcurs procesual sinuos.

Potrivit art. 6 alin. 1 teza I din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.”

Limitarea dreptului persoanei vătămate prin activitatea desfășurată de medic la a contesta decizia comisiei de disciplină a colegiului teritorial numai la C______ superioară de disciplină din cadrul Colegiului național, organ administrativ jurisdicțional de specialitate dar care nu se încadrează în definiția dată de jurisprudența CEDO noțiunii de instanță independentă și imparțială, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenție.

Așa cum a arătat CEDO în numeroase rânduri, convenția are ca scop nu protejarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci a unor drepturi concrete și efective.

Dreptul de acces la justiție constituie un proces inerent dreptului la proces echitabil, intim legat de principiul preeminenței dreptului.

S-a reținut că prin decizia nr. 141/2011 s-a stins acțiunea disciplinară, reținându-se că nu au existat abateri de la normele de etică profesională, de deontologie medicală și de la regulile de bună practică profesională și prin urmare medicul nu se face vinovat de acuzele aduse.

Este evident că într-un eventual proces civil ulterior, reclamanta ar fi plasată într-o poziție probatorie extrem de dificilă, în condițiile în care s-a reținut că ”medicul nu se face vinovat de acuzele aduse”. Mai mult, prin acceptarea interpretării date de prima instanță i s-ar impune să deschidă un alt proces care ar presupune cheltuieli suplimentare, timp, proces al cărui rezultat este încă de la început incert.

Or, a pretinde unui justițiabil să redeschidă un alt proces în cadrul căruia i se va cere să dovedească aceleași elemente ( faptele medicului, culpa medicală etc.) fără a-i permite să definitiveze în instanță demersul pe care l-a inițiat în contradictoriu cu autoritatea de disciplină a colegiului medicilor și medic, constituie evident o măsură disproporționată, excesivă. Aceasta cu atât mai mult cu cât sunt în discuție o ________ aspecte de specialitate medicală în a căror lămurire autoritatea care a constatat că medicul nu a săvârșit faptele imputate, are un rol hotărâtor, impunându-se astfel soluția posibilității contestării în instanță a deciziei pronunțate de această autoritate.

În considerarea celor arătate, întrucât prima instanță a respins acțiunea reținând o excepție care nu este dată în cauză fără a intra în cercetarea fondului, Curtea a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă impunându-se casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Relativ la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, motivarea primei instanțe contrazice dispozitivul. Astfel, deși acțiunea e respinsă ca nefondată, nu sunt analizate pe fond condițiile răspunderii civile delictuale.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 05.06.2014.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Prin decizia nr.11/19.10.2010 pronunțată de Colegiul Medicilor din Suceava s-a dispus atenționarea medicului I________ M______ ca, pe viitor, să acorde o mai mare atenție comunicării cu pacientul pentru a putea cunoaște toate datele anamnestice.

În cuprinsul acestei decizii s-a constatat că nu se poate stabili obiectiv eroarea medicală având în vedere că reclamanta s-a prezentat o singură dată la medicul dermatolog și faptul că medicul nu avea cunoștință cu exactitate despre medicația administrată de către aceasta anterior prezentării sale la consult. Cu toate acestea, s-a mai reținut că medicul ar fi trebuit să comunice mai îndeaproape cu pacienta pentru o eventuală depistare a altor semne clinice și ar fi trebuit să insiste pentru depistarea autoadministrării unui alt tratament de către pacientă în vederea adoptării unei scheme de tratament.

Împotriva acestei decizii a fost formulată contestație de către pacienta H________ R_____ reclamând conduita terapeutică și atitudinea deontologică ale medicului, contestație respinsă prin decizia nr.141/2011 a Colegiului Medicilor din România.

Totodată, prin aceeași decizie a fost anulată decizia pronunțată de comisia de disciplină reținându-se că a fost nelegal pronunțată în temeiul art.119 din Statutul Colegiului Medicilor din România și s-a dispus stingerea acțiunii disciplinare cu motivarea că fapta nu constituie abatere disciplinară în temeiul art.114 lit.a din Statutul Colegiului Medicilor din România.

În fapt, pacienta H________ R_____ s-a prezentat la cabinetul de dermatologie pe data de 31 mai 2010 prezentând eritem însoțit de prurit la nivelul feței, pe baza examenului clinic medical medicul stabilind diagnosticul de eczemă facială (probabil de contact) cu recomandarea unui corticoid local (Advantan cremă) și o cremă calmantă cu proprietăți antiinflamatorii (Sensibio forte). Evoluția este nefavorabilă și în data de 02.06.2010 pacienta se prezintă la Spitalul Siret unde este internată la secția Balneofizioterapie cu diagnosticul de alergodermie administrându-i-se tratament cu cortizon intravenos. A fost externată cu recomandarea de a se adresa unui serviciu de dermatologie.

În perioada iunie-iulie 2010 erupția facială a reapărut de mai multe ori, s-a prezentat de 2 ori la Secția Alergologie a Spitalului „Sf.S_______” Iași în vederea efectuării unor teste alergologice dar acestea nu s-au putut efectua iar pacienta a refuzat internarea. A efectuat un consult la Cabinetul medicului Sinițchi G_______, a urmat tratament ambulator cu Aerius, Singulair și la data de 26.07.2010 s-au efectuat testările care au evidențiat că este alergică la acarieni, mucegai, praf și păr de pisică, iar de atunci a urmat tratament permanent cu Aerius, Singulair și Lantingen cu evoluție favorabilă.

Concluziile raportului de primă expertiză medico-legală întocmit în cauză au fost în sensul că diagnosticul de eczemă facială stabilit de medicul primar dermatolog a fost stabilit corect și definește mai clar afecțiunea decât termenul generic de alergodermie.

Prin același raport s-a reținut că o anamneză mai amănunțită și o comunicare mai bună cu pacienta ar fi putut ameliora complianța pacientei și ar fi dus probabil la o ameliorare mai rapidă a afecțiunii cutanate, iar afecțiunea dermatologică diagnosticată susnumitei la data de 31.05.2010 nu a fost de natură să-i pună viața în primejdie.

Prin decizia nr.5186/15.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-a considerat că nu este dată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ce privește capătul de cerere vizând anularea deciziei 141/2011 a Colegiului Medicilor din România, dispoziție cu caracter obligatoriu potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă.

Conform art.442 din legea nr.85/2006 în forma în vigoare la data controlului medical, medicul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală și a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România.

(2) Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravențională sau civilă, conform prevederilor legale.

Dispozițiile art.447-451 stabilesc următoarele: (1) Sancțiunile disciplinare sunt:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) vot de blam;

d) amendă de la 100 lei (RON) la 1.500 lei (RON). Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exercițiul profesiei, până la achitarea sumei. Sumele provenite din plata amenzilor se fac venit integral la bugetul Colegiului Medicilor din România;

e) interdicția de a exercita profesia ori anumite activități medicale pe o perioadă de la o lună la un an;

f) retragerea calității de membru al Colegiului Medicilor din România.

Art. 448 - (1) Decizia pronunțată se comunică medicului sancționat și Biroului executiv al Colegiului Medicilor din România.

(4) În termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătății Publice, președintele colegiului teritorial sau președintele Colegiului Medicilor din România poate contesta decizia pronunțată de comisia de disciplină a colegiului teritorial.

Art. 451 - Împotriva deciziei de sancționare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat poate formula o acțiune în anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea.

Art.444 alin.4 trimite în ceea ce privește procedura judecării abaterilor la Statutul Colegiului Medicilor din România, și anume:

Art. 109 - (1) Plângerea împotriva unui medic se adresează colegiului al cărui membru este medicul.

Art. 110 - Primind plângerea, biroul consiliului decide declanșarea sau nedeclanșarea procedurii disciplinare.

Art. 111 - Biroul consiliului se poate sesiza și poate dispune începerea unei anchete disciplinare și din oficiu.

Art. 112 - În baza deciziei biroului consiliului de declanșare a procedurii disciplinare, persoana sau, după caz, persoanele desemnate cu cercetarea faptei vor audia medicul reclamat, persoana care a făcut sesizarea, eventualii martori propuși și aduși de către reclamant, vor solicita, dacă este cazul, opinii ale specialiștilor în materie și vor strânge toate probele pe care le consideră utile cunoașterii cât mai exacte a faptei și împrejurărilor în care aceasta s-a produs.

Art. 113 - (1) După cercetarea faptei conform art. 112, dosarul disciplinar însoțit de propunerea de sancționare sau de stingere a acțiunii disciplinare se înaintează de comisia de jurisdicție profesională comisiei de disciplină.

(2) Acțiunea disciplinară în fața comisiei de disciplină se exercită de persoane din cadrul comisiei de jurisdicție profesională sau din departamentul de jurisdicție.

Art. 114 - După audierea medicului împotriva căruia s-a pornit acțiunea disciplinară, eventual a unor specialiști în domeniu, a martorilor și a persoanei care a făcut plângerea, comisia de disciplină stabilește printr-o decizie una dintre următoarele soluții:

a) stinge acțiunea disciplinară dacă fapta nu constituie abatere disciplinară;

b) aplică una dintre sancțiunile prevăzute de art. 104.

Art. 115 - Decizia adoptată în soluționarea cauzei va trebui să cuprindă:

a) numărul deciziei și data pronunțării;

b) componența comisiei de disciplină;

c) descrierea pe scurt a faptei;

d) prezentarea măsurilor de cercetare a faptei (declarațiile părților, martorii care au fost audiați, înscrisurile, documentele cercetate și reținute în soluționarea cauzei etc.);

e) sancțiunea aplicată;

f) temeiul legal al adoptării ei;

g) termenul de contestare și instanța competentă;

h) semnătura președintelui comisiei de disciplină și ștampila acestuia.

Art. 116 - Decizia adoptată de către comisia de disciplină de la nivel teritorial se comunică medicului cercetat, persoanei care a făcut sesizarea și Biroului executiv.

Art. 117 - (1) Împotriva deciziei comisiei de disciplină de la nivel teritorial cel sancționat poate face contestație în termen de 15 zile de la data comunicării ei.

(2) Dacă nu se formulează contestație, decizia de sancționare se comunică unității profesionale cu care medicul sancționat se afla în raporturi de muncă, precum și Ministerului Sănătății.

Art. 118 - (1) Contestația se depune la comisia de disciplină de la nivel teritorial, care, în termen de 3 zile lucrătoare, este obligată ca, împreună cu dosarul cauzei, să o trimită Comisiei superioare de disciplină.

(2) Contestația este suspensivă de executare.

(3) Sunt nule contestațiile depuse direct la C______ superioară de disciplină.

Art. 119 - Soluționând contestația, C______ superioară de disciplină, după ascultarea părților și, eventual, administrarea tuturor probelor apreciate ca fiind necesare, poate adopta una dintre următoarele soluții:

a) admite contestația și, pe cale de consecință, anulează decizia comisiei de disciplină de la nivel teritorial;

b) admite în parte contestația și aplică o sancțiune mai mică decât sancțiunea aplicată la nivel local;

c) respinge contestația și menține decizia pronunțată de către comisia de disciplină de la nivel teritorial;

d) aplică una dintre sancțiunile prevăzute de lege.

Art. 120 - Decizia Comisiei superioare de disciplină va conține elementele prevăzute la art. 115.

Analizând dispozițiile legale precitate se constată că, procedural, ca urmare a respingerii contestației formulate, C______ S_________ de disciplină trebuia să mențină decizia pronunțată de către comisia de disciplină de la nivel teritorial.

În condițiile în care nu s-ar fi formulat nicio contestație împotriva acestei decizii, aceasta rămânea definitivă, urmând a fi comunicată unității profesionale cu care medicul sancționat se afla în raporturi de muncă, precum și Ministerului Sănătății.

În speță medicul nu a înțeles să conteste decizia comisiei de disciplină de la nivel teritorial, astfel că, urmare a respingerii contestației formulate de către pacientă Colegiul Medicilor din România nu mai avea cadrul legal pentru analiza din oficiu a legalității acestei decizii.

Un prim motiv de anulare a deciziei nr.11/19.10.2010 pronunțată de Colegiul Medicilor din Suceava a fost constituit de lipsa aplicării unei sancțiuni disciplinare.

Instanța are în vedere că, prin decizia nr.11/2010 nu s-a menționat în concret denumirea sancțiunii aplicate și temeiul legal al acesteia conform art.115 din Statut, conținutul dispozitivului „atenționează medicului I________ M______ ca, pe viitor, să acorde o mai mare atenție comunicării cu pacientul pentru a putea cunoaște toate datele anamnestice” permițând însă încadrarea acesteia în cadrul sancțiunii mustrării. Astfel, mustrarea reprezintă o sancțiune disciplinară care constă în notificarea scrisă făcută unui angajat care nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu și căruia i se recomandă să ia măsuri de îndreptare, iar avertismentul sancțiunea administrativă aplicată pentru o abatere disciplinară și prin care se atrage atenția angajatului că va fi sancționat mai aspru la o nouă abatere.

Susținerile reclamantei cu privire la nelegalitatea componenței Colegiului Medicilor Suceava sunt neîntemeiate, dispozițiile legale stabilind că membrii comisiilor de disciplină vor fi aleși din rândul medicilor primari cu o vechime în profesie de peste 7 ani, fără alte condiții privind specialitatea acestora.

Lipsa audierii părților invocată de către reclamantă la darea deciziei contestate nu reprezintă un motiv de nulitate în condițiile în care acestea și-au făcut cunoscut punctul de vedere în scris, nefiind probată o vătămare procesuală care să impună anularea actului contestat din acest motiv.

Pe fond, instanța are în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză care au stabilit că diagnosticul stabilit de medicul primar dermatolog a fost corect astfel că în privința acestui aspect nu se pot reține criticile reclamantei.

De asemenea, susținerile reclamantei cu privire la modul în care i s-a adresat medicul nu au fost probate.

Criticile reclamantei apar însă ca fiind întemeiate în privința lipsei diligenței medicului în stabilirea tratamentului adecvat și evitarea complicațiilor la pacient.

Astfel, potrivit art.53 din Codul de deontologie medicală, medicul trebuie să dea dovadă de diligență maximă în stabilirea diagnosticului, tratamentului adecvat și în evitarea complicațiilor previzibile la pacientul aflat în îngrijirea sa.

Concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat stabilesc că o anamneză mai amănunțită și o comunicare mai bună cu pacienta ar fi putut ameliora complianța pacientei și ar fi dus probabil la o ameliorare mai rapidă a afecțiunii cutanate.

Prin decizia nr.11/2010 de asemenea s-a reținut că medicul ar fi trebuit să comunice mai îndeaproape cu pacienta pentru o eventuală depistare a altor semne clinice și ar fi trebuit să insiste pentru depistarea autoadministrării unui alt tratament de către pacientă în vederea adoptării unei scheme de tratament.

Prin decizia Colegiului Medicilor din România se menționează că nu au existat abateri de la normele de etică profesională, de deontologie medicală și de la regulile de bună practică profesională fără a se efectua referire la abaterea reținută prin decizia nr.11/2010.

De asemenea, în cadrul audierii medicului de către C______ de Jurisdicție Profesională (f41 dosar fond) acesta nu a putut preciza ce altă medicație și-ar fi administrat pacienta și că nu avea cunoștință despre eventualele alergii prezentate de către aceasta, aspecte ce susțin concluziile raportului de expertiză medico-legală.

Obligația medicului este o obligație de prudență și diligență, acesta având îndatorirea de a depune toate eforturile, toată stăruința pentru a obține un anumit rezultat, având totodată îndatorirea de a respecta obligațiile ce decurg din reglementările legale sanitare, din prevederile codului de deontologie și ale reglementărilor de ordine interioară.

În speță, lipsa efectuării unei anamneze medicale reprezintă o încălcare a obligației de diligență ( diligență de natură a evita complicațiile și demersurile ulterioare ale pacientei) ce atrage angajarea răspunderii disciplinare sub forma mustrării (sancțiune ce s-a menținut și ca urmare a modificărilor legislative ulterioare), aspect reținut în conținut prin decizia nr.11/2010.

Așa fiind, pentru cele expuse, văzând și dispozițiile art.18 din legea nr.554/2004 se impune anularea deciziei nr.141/2011 din data de 09.12.2011 emisă de C______ S_________ de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România și decizia nr. 11/2010 din data de 19.10.2010 a Comisiei de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din Suceava și dispune angajarea răspunderii disciplinare a pârâtei I________ M______ în sensul aplicării sancțiunii "mustrare".

Analizând admisibilitatea capătului de cerere vizând acordarea daunelor în raport de art.8 alin.1 din legea nr.554/2004, se observă că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei I________ M______ în solidar cu asigurătorul la plata daunelor ca urmare a anulării actelor administrative contestate, or, pârâta nu este emitentul acestor acte.

Astfel, pe calea contenciosului administrativ, respectiv art.1 coroborat cu art.8 din legea nr.554/2004, temei de drept al cererii reclamantei, se poate repara prejudiciul produs ca urmare a emiterii actului administrativ, or, reclamanta solicită repararea prejudici