Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI F_____

DECIZIE Nr. 3590/2015

Ședința publică de la 15 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ K________

Judecător M______ F_____

Judecător F______ I_____ P__

Grefier M_____ C_____ Daiboc

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S____ împotriva sentinței nr.1686/CA/2015 pronunțată de Tribunalul S____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat I____ C________ F_____ pentru reclamantul intimat, lipsind restul părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată.

Avocatul reclamantului intimat depune la dosar originalul chitanței nr.1094/09.12.2015 reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 750 lei și originalul bonului fiscal nr.37/15.12.2015 eliberat de ___________________________ reprezentând combustibilul aferent transportului la instanță în cuantum de 100,02 lei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocatul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare. De asemenea, solicită a fi înlăturată critica privind invocarea de către Administrația Fondului pentru Mediu a lipsei calității procesuale pasive. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și transportul la instanță.

- CURTEA DE APEL –

Asupra recursului de față:

Prin Sentința nr.1686/CA/2015 pronunțată de Tribunalul S____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXX s-a admis acțiunea în contencios fiscal formulată și precizată de reclamantul S____ A_____-I___ împotriva pârâților Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S____ și S________ F_____ Orășenesc Avrig s-a dispus anularea deciziei nr.1718/29.10.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B_____, S________ de Soluționare Contestații și a deciziei privind stabilirea diferențelor de taxă de poluare nr.42.632/24.12.2013, emisă de S________ F_____ Orășenesc Avrig.

Au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 750 lei, în favoarea reclamantului.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S____, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului având ca obiect anulare decizie pentru stabilire diferențe de taxă pe emisii poluante prevenite de la autovehicule.

În motivarea opțiunii sale procesuale pârâta a susținut că taxa percepută în temeiul Legii 9/2012 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu. În acest sens s-a invocat jurisprudența C.J.U.E. concretizată în soluția acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 N_____ în interpretarea oficială a art. 110 T.F.U.E. , ale cărei exigențe sunt respectate de actul normativ în discuție.

În ce privește cauza C‑402/09 T___ c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a. pronunțată de C.J.C.E., se susține că nu este aplicabilă decât raporturilor juridice născute sub incidența O.u.G. nr.50/2008 și nu celor născute după modificarea acestui act normativ.

La adoptarea deciziei contestate era în vigoare Legea nr.9/2012, care răspunde exigențelor de conformitate cu dreptul obiectiv unional, în special cu art.110 TFUE.

S-au formulat critici și în legătură cu cheltuielile de judecată nejustificat de mari acordate de instanța de fond în raport cu complexitatea cauzei și aportul avocatului la rezolvarea acesteia, solicitând astfel reducerea lor.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

În drept s-a invocat dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.

Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct.8 C.pr.civ., Curtea constată următoarele:

1.Obiectul analizei instanței de fond a fost legalitatea deciziei nr.1718/29.10.2014 și a deciziei nr.42.632/24.12.2013 prin care s-a dispus stabilirea diferențelor de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule.

În ceea ce privește elementele deciziei de impunere, se constată că potrivit art.46 Cod pr. fiscală nulitatea actului administrativ fiscal poate fi antrenată pentru lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal.

Deși, conform art.43 Cod pr. fiscală motivul de fapt și temeiul de drept sunt elemente ce intră în conținutul actului administrativ, lipsa acestor elemente nu afectează validitatea acestuia.

În speță, se observă că decizia atacată conține toate elementele prevăzute de art.46 din actul normativ menționat anterior sub sancțiunea nulității. Astfel în dezacord cu hotărârea instanței de fond se constată că decizia cuprinde elementele de identificare pentru organul emitent, pentru contribuabil, natura veniturilor care au determinat stabilirea obligației de plată ca diferență între taxa calculată greșit prin decizia inițială și cuantumul determinat prin aplicarea corectă a coeficienților și temeiul de drept al stabilirii obligației de plată - Legea nr.9/2012, oferind suficiente indicii destinatarului actului administrativ cu privire la impunerea sa, de natură a justifica măsura luată și a oferi instanței posibilitatea exercitării unui control de legalitate adecvat.

Totuși hotărârea instanței de fond se va menține, fiind corectă în ce privește argumentele invocate cu privire la neconformitatea taxei pentru emisii poluante cu prevederile art.110 din TFUE ,ceea ce presupune nelegala stabilire atât a taxei în cuantum inițial cât și a diferenței de taxă.

Instanța de fond a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.

Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art.110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T___, C-402/09).

Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de _____________________ taxelor menționate.

Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr.50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.

Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N________ c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a. aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr.218/2008, OUG nr.7/2009 și, respectiv, OUG nr.117/2009.

Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.

Conform art.4, alin.1 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (forma inițială) obligatia de plata a taxei intervinea atât, cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare”, cât și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.

OUG 1/2012 a dispus suspendarea aplicării unor dispozitii ale Legii nr.9/2012. Astfel, prin actul normativ menționat anterior s-a stabilit că începand cu data intrarii in vigoare a ordonanței de urgenta aplicarea dispozitiilor art.4 alin.(2) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013.

De asemenea, s-a stabilit că acei contribuabili care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, in conformitate cu prevederile art.4 alin.(2) din Legea nr.9/2012, in perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare a acestei legi si data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, pot solicita restituirea acesteia.

Astfel, rezultă că, în urma suspendării aplicării dispozitiilor art.4 alin (2) din Legea nr.9/2012, și acest act normative menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

În aceste condiții Curtea constată că că neexistând o diferență relevantă între versiunea inițială a OUG nr.50/2008, versiunile ulterioare ale acesteia și dispozițiile Legii nr.9/2012 (varianta rezultată în urma suspendării aplicării alin.2 al art.4) și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de cel din urmă act normativ este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.

2. Recurenta pârâtă are în mod indiscutabil calitatea de parte în prezentul litigiu, astfel că admiterea acțiunii îndreptată și împotriva acestei pârâte, este dovada necesară și suficientă a culpei sale procesuale, ce a justificat obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.

Analiza prestației apărătorului este sumară și nerealistă în condițiile în care recurenta nu a avut un reprezentant la dezbaterea în fond a pricinii în raport cu judecătorul fondului care a putut realiza cuantificarea efortului acestuia în mod direct și nemijlocit, realizând o justă apreciere a sa în contextul art.451 - 453 din Codul de procedură civilă.

Concluzionând, criticile pârâtei se dovedesc a fi nefondate, astfel că în temeiul art.496 și 498 C.proc.civ. Curtea va respinge recursul acesteia.

Ca parte căzută în pretenții pârâta recurentă va fi obligată la plata în favoarea reclamantului intimat a sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocatului și transportul la instanță justificate cu chitanțe la dosar.

Pentru aceste motive,
În numele legii,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S____ împotriva sentinței nr.1686/CA/2015 pronunțată de Tribunalul S____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXX.

Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat 850 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15 Decembrie 2015.

Președinte, M____ K________	Judecător, M______ F_____	Judecător, F______ I_____ P__
	Grefier, M_____ C_____ Daiboc

Red./tehnored.M.F.

6 ex./17.12.2015

Jud.fond – O____ M.