R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXX

(Număr în format vechi XXXXXXXXX)

DECIZIA CIVILĂ NR.1218/2015

Ședința publică de la 14 septembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: F____ L_____ ȘALAR

JUDECĂTOR: I____ N_______ P_________

GREFIER: V______ G___

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr.2673 din 17.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații-pârâți N_____ C_____ L____, N_____ O___, R________ O___.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-pârâți N_____ C_____ L____, personal și asistat de avocat V_______ D_____, cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.xxxxxxx/14.09.2015, N_____ O___, prin avocat L______ M______, cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.xxxxxxx/2914, R________ O___, prin avocat T______ A____ S____, cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.xxxxxx/2014, lipsind apelanta-creditoare.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat și probe de administrat.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului.

Intimata-pârâtă N_____ O___, prin avocat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat. Susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, respectiv nu s-a indicat fapta, nu s-a dovedit legătura de cauzalitate și nici culpa. Subliniază că, este asociată în societate cu 5% din acțiuni și nu a deținut niciodată calitatea de administrator. Solicită plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă R________ O___, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de Tribunalul București, ca fiind temeinică și legală. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Apărătorul intimatului-pârât N_____ C_____ L____ solicită respingerea apelului ca nefondat, susținând că nu s-a făcut dovada vreunei fapte culpabile din partea administratorilor sau asociaților care să conducă la starea de insolvență a societății. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.

C U R T E A,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2672/17.03.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a civilă s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei R________ O___ și totodată, s-a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 6 împotriva pârâților N_____ C_____ L____, N_____ O___ și R________ O___,cererea având ca obiect atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâților în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006 insolvenței.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a constatat că reclamanta a făcut doar afirmații generice, teoretice referitoare la nerespectarea dispozițiilor privind obligația ținerii contabilității fără a indica în concret, elemente care să ducă la concluzia săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 lit. d) din lege.

Instanța a reținut că reclamanta nu a probat legătura de cauzalitate dintre presupusa faptele imputate pârâților și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență, astfel că, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 6 București a declarat apel, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii sale și obligării intimaților la suportarea pasivului debitoarei.

În motivare, apelanta a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința atacată, aplicând greșit legea; au fost invocate dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006.

Apelanta a susținut că faptele intimaților au cauzat insolvența întrucât au fost încălcate prevederile privind utilizarea și ținerea registrelor contabile, întocmirea și depunerea situațiilor financiare periodice. Nedepunerea acestor documente nu reprezintă doar o simplă neglijență sau necunoaștere a legii, ci prin aceasta se vădește o intenție de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului statului patrimoniul societății. Exercitarea atribuțiilor de administrator cu rea credință și în detrimentul societății a condus societatea debitoare în incapacitate de plăți.

Consideră că s-a dovedit legătura de cauzalitate între fapta ilicită a administratorului debitoarei constând în managementul defectuos al societății prin continuarea activității în condițiile în care pierderile erau iminente și prejudiciul creat, legătură ce constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.

Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Nu s-au cerut și nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de criticile invocate, Curtea reține următoarele:

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care rezultă din art. 998-999 C.civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa).

Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Apelanta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipoteza reglementată de textul de lege menționat mai sus nu se regăsește în cauză.

Potrivit art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că : a dispus continuarea unei activități care ducea, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, apelanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimat a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență.

Trebuie subliniat că managementul defectuos incriminat de apelantă și care în opinia acesteia reprezintă atât fapta ilicită de care se fac vinovați intimații precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor nu constituie, în opinia legiuitorului, o faptă ilicită, nefiind inclus printre faptele enumerate de art. 138 alin. 1 lit. a-g din legea nr. 85/2006 care pot determina aducerea unei societăți comerciale în stare de insolvență.

În ceea ce privește neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 27 din legea insolvenței, respectiv de solicitare a deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, Curtea constată că legea nr. 85/2006 reglementează atragerea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență, deci care au săvârșit fapte anterioare apariției stării de insolvență, or, obligația instituită de legiuitor la art. 27 se referă la o situație ulterioară apariției stării de insolvență, ceea ce înseamnă că ceea ce se invocă de către apelantă mu se circumscrie art. 138 alin. 1 din lege.

În ceea ce privește incidența art. 138 alin. 1 lit. d), Curtea reține că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că împrejurarea nedepunerii de către debitoare a tuturor actelor prevăzute la art. 28 în termenul prevăzut la art. 35 din lege nu poate fi asimilată neîndeplinirii obligației de ținere a contabilității în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

De asemenea, simplul fapt al neținerii contabilității nu poate duce la angajarea răspunderii în absența dovezilor privind existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, probă ce nu a fost făcută în speță.

Nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între faptele imputate și ajungerea societății în stare de insolvență.

Simplele aserțiuni ale apelantei nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimaților săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., va respinge apelul, ca nefondat.

La cererea intimatei N_____ O___, reținând culpa apelantei, va dispune obligarea apelantei să-i plătească acesteia suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor depuse la dosar în temeiul dispozițiilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, _____________________, sector 2, împotriva Sentinței civile nr.2673 din 17.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații-pârâți N_____ C_____ L____, domiciliat în București, ______________________, ______________, ______________, sector 6, N_____ O___, cu domiciliu ales la SCA Ș_____ & Asociații, din București, ______________________. 1-5, ________________, Opera Business Center, R________ O___, cu domiciliu ales la Cabinet de avocat T______ A____-S____, din București, ___________________. 194, ______________, ____________, sector 2, ca nefondat.

Obligă apelanta să plătească intimatei N_____ O___ suma de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F.L. ȘALAR I.N. P_________

GREFIER,

V. G___

Red.Jud. P.I.N / 06.10.2015

Nr.ex.: 6

Fond: Tribunalul București

Președinte: Ghindăr L.D.