ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX
D E C I Z I A nr.2194
Ședința publică din data de 16 septembrie 2015
Președinte - I______ L______
Judecători - G_______-S_____ P________
- I____ S_______
Grefier - M______ I______
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BĂICOI, cu sediul în Băicoi, __________________________, județul Prahova prin mandatar Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Ploiești cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județul Prahova împotriva sentinței nr. 541 din data de 4 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C_________ R_____ C_________, domiciliat în Băicoi, _______________________, județul Prahova și cu domiciliul ales la
Cabinet avocat A___ B_______ în Vălenii de M____, _____________________, județ Prahova și cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că în cadrul procedurii prealabile fixării primului termen de judecată, intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul-pârât, prin cererea de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
C U R T E A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința nr. 541 din data de 4 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C_________ R_____ C_________, în contradictoriu cu pârâții SERVICIUL FISCAL ORĂȘENDESC BĂICOI și DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, fiind obligați pârâții la restituirea sumei de 3124 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și la plata dobânzii fiscale aferente, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii acesteia, precum și la plata către reclamant a sumei de 50 lei, cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta DGRFP în numele S.F.O. Băicoi, fiind obligată chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 3124 lei taxă de poluare, a dobânzii fiscale aferente calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii acesteia și a cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Băicoi, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamant.
În motivarea recursului, s-a arătat că AFPO Băicoi nu a făcut altceva decât să aplice prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, respectiv prevederile OUG 50/2008, care a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită stabilite de legislația comunitară în acest domeniu, precum și că OUG 50/2008 respectă normele de drept comunitar aplicabile și jurisprudența C.J.U.E.
Recurentul a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art.1-33 din Legea nr.157/2005, statele membre au competența de a alege forma și mijloacele necesare obținerii rezultatului prevăzut de legea cadru europeană, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor necesare atingerii acestui rezultat, că dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României reglementează supremația tratatelor constitutive ale U.E. față de dispozițiile legale interne contrare, că în cauză nu sunt incidente prevederile art.90 (devenit art.110) din Tratatul privind instituirea CE, întrucât taxa urmează a fi plătită de către toți proprietarii de autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, precum și că dispozițiile comunitare precizate au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a aplica impozite mai mari pentru produsele comunitare, decât pentru cele indigene.
Recurentul a mai arătat că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei astfel de taxe, cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor, ci doar a modului de determinare a taxei, că principiul „poluatorul plătește” – care se află la baza acestei reglementări – este acceptat la nivelul Uniunii Europene, că în 16 state ale UE se aplică o taxă similară (printre care Bulgaria, G_____, Spania..etc), că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea comunitară, reglementată de dispozițiile art.148 al.2 din Constituție, revine Parlamentului României, iar nu instanțelor judecătorești, că expertul D.G. Taxud a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene, precum și că procedura de infringement a fost închisă după adoptarea de către Parlamentul României a OUG 50/2008.
S-a mai arătat că, prin răspunsul nr.1717/2008, Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European a comunicat faptul că prin adoptarea OUG 50/2008 normele României în materie de taxă de poluare sunt conforme dreptului comunitar, astfel că motivele care au stat la baza procedurii de încălcare au încetat să existe, cazul fiind închis.
Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate de către recurent, Curtea reține următoarele :
Criticile recurentului vizează, în esență, conformitatea dispozițiilor OUG 50/2008 privind taxa de poluare cu legislația comunitară în materie, respectiv greșita obligare a sa, de către instanța de fond, să restituie reclamantului c/val taxei pe poluare.
Referitor la acest aspect, Curtea considera ca tribunalul a reținut în mod corect aplicabilitatea directa in cauza a dispozițiilor din dreptul comunitar.
Astfel, potrivit practicii C.J.C.E., un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 110 TC.E., doar dacă este stabilit astfel încât să excludă, în toate cazurile, posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. In materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 110 T.C.E. urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele ce se află deja pe piața națională. Art. 110 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Scopul general al art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din Tratatul Comunităților Europene.
Curtea considera ca judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul C.E.
Totodată, sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al U.E.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand déjà înmatriculate ________________ membru, comparatorii fiind orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Față de aceste considerente, Curtea considera ca in mod corect tribunalul a apreciat ca O.U.G. nr. 50/2008 este contrara dispozițiilor art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate ________________ membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului C.E., această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional. Ca urmare, nu poate fi reținută critica privind neaplicarea dispozițiilor interne reglementate de OUG 50/2008.
Ca urmare, având in vedere considerentele expuse anterior, Curtea considera ca nu pot fi reținute susținerile recurentului privind greșita apreciere a instanței de fond cu privire la legalitatea si convenționalitatea taxei de poluare, respectiv cu privire la greșita interpretare si aplicare a dispozițiilor de drept comunitar si a jurisprudenței CJCE (actual CJUE), mai ales ca instanța de fond si-a fundamentat soluția pronunțată pe jurisprudența comunitară relevantă, expres menționată in considerentele sentinței recurate.
De altfel, la data de 7.04.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare, în sensul că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Ulterior, aceleași concluzii au fost reluate în hotărârea din 7.07.2011 pronunțată de către CJUE în cauza N________ c. Statului Român
Or, din această concluzie rezultă neîndoielnic opinia CJUE privind faptul că taxa de poluare este contrară dreptului comunitar, în condițiile în care ea se aplică doar autovehiculelor cumpărate din state membre și înmatriculate pentru prima dată în România și nu și autovehiculelor similare, achiziționate de pe piața internă și care se reînmatriculează.
Raportat la deciziile CJUE precizate anterior, Curtea consideră că nu pot fi reținute susținerile recurentului privind concluziile expertului DG Taxud și ale Comisiei pentru petiții din cadrul Parlamentului European (emise cu ocazia soluționării petiției nr.1717/2008), câtă vreme opinia CJUE – care este singura instituție competentă să dea o interpretare oficială a dreptului uniunii – a fost contrară celei susținute de aceasta.
În ce privește rolul armonizării legislației interne cu cea comunitare, Curtea considera ca susținerile recurentului nu sunt relevante, întrucât în prezenta cauza nu s-a pus problema armonizării legislației – care se face, de principiu, prin adoptarea de acte normative in litera si spiritul prevederilor si principiilor comunitare –, ci doar a aprecierii convenționalității prevederilor OUG 50/2008 referitoare la taxa de poluare, respectiv a compatibilității acestora cu dreptul comunitar, compatibilitate care intră în competența instanței naționale în fata căreia s-a ridicat aspectul de neconvenționalitate.
Curtea mai reține că în cauza C-565/2011, M______ I_____ contra Statului Român, CJUE a statuat că „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Practic, în decizia precizată, CJUE a statuat că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie, atât cuantumul acestei taxe, cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.
Așadar, pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamant, pârâta a fost corect obligată să achite și folosul nerealizat, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective a acesteia.
Reținând că sentința recurată este legală si temeinică, sub aspectul tuturor criticilor formulate de către recurent, Curtea urmează ca, în baza dispozițiilor art.496 din Codul de procedură civilă, să respingă recursul acestuia, ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BĂICOI, cu sediul în Băicoi, __________________________, județul Prahova prin mandatar Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Ploiești cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județul Prahova împotriva sentinței nr. 541 din data de 4 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C_________ R_____ C_________, domiciliat în Băicoi, _______________________, județul Prahova și cu domiciliul ales la Cabinet avocat A___ B_______ în Vălenii de M____, _____________________, județ Prahova și cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 septembrie 2015 .
Președinte Judecători
I______ L______ G_______-S_____ P________ I____ S_______
Grefier
M______ I______
Red. IS
Tehnored.MI
5 ex./30.09.2015
d.f. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova
j.f.G______ M_____
Operator date cu caracter personal,
nr. notificare 3120/2006