R O MA N I A

TRIBUNALULDAMBOVITA

SECTIA A II-A CIVILA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Târgoviște, _______________________. 3

Județul Dâmbovița

Dosar nr.XXXXXXXX/2013 -anul.act. adm.-

S E N T I N T A nr. 858

Ședința din publică din data de 21 septembrie 2015

Instanța constituită din:

P_________ – C_____ E____ M_________

Grefier – L_____ M____

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de reclamanta ________________________, cu sediul în comuna Comișani, _____________________________, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, __________________________.166, județul Dâmbovița, prin care s-a solicitat anularea Deciziei de impunere fiscală nr. nr. F-DB 1054/10.09.2012, cerere ce a fost disjunsă din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Târgoviște și care a fost declinat acestei instanțe prin sentința nr. 1962/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 07.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.09.2014, dată la care având nevoie de timp pentru reanalizarea actelor dosarului, în funcție și de notele scrise a amânat pronunțarea la data de 21.09.2015, când a rămas în deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra cererii de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de C_________ Administrativ și Fiscal la data de 09.05.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta N_______ L_______ SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița ,a solicitat anularea Deciziei de impunere fiscală nr. nr. F-DB 1054/10.09.2012, cerere ce a fost disjunsă din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Târgoviște și care a fost declinat acestei instanțe prin sentința nr. 1962/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În motivarea cererii contestatoarea a arătat că împotriva sa s-a emis Decizia de reverificare nr. xxxxx/04.09.2012, în baza art. 105¹ cod de procedură fiscală, deși prin rapoartele de inspecție fiscală anterioare fusese verificată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume la buget fără a fi semnalate debite fiscale, că potrivit disp. art. 105¹ alin. cod de procedură fiscală reverificarea reprezintă o excepție de la prevederile art. 105 alin. 3 cod de procedură fiscală și se face în limitele stabilite prin decizie, că potrivit acestei decizii s-a dispus reverificarea TVA pentru trei perioade și că prin raportul de inspecție fiscală nr. F-DB-705, în baza căruia s-a emis titlul executoriu contestat și decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, reverificarea s-a făcut pentru toate obligațiile fiscale, stabilindu-se debite pentru care s-au instituit măsuri asiguratorii și s-a emis titlul executoriu, acte ce sunt contestate în prezenta cerere, însă apreciază că acel raport s-a întocmit cu depășirea limitelor de competență a organului fiscal stabilite prin Decizia de reverificare încălcându-se disp. art. 105 alin. 3 din codul de procedură fiscală.

Totodată, prin cererea introductivă, contestatoarea a mai relatat că parte din debitul pentru care s-a emis titlul executoriu și s-au stabilit măsurile asiguratorii reprezintă TVA aferent perioadei 28.02.xxxxxxxxxxxxx12 perioadă pentru care nu există Decizie de reverificare-în schimb există raport de inspecție fiscală făcut în condițiile art. 105 alin. 3 cod de procedură fiscală și că în aceste condiții debitul fiscal total, pentru care s-a emis titlul executoriu și decizia de instituire a măsurilor asiguratorii s-a stabilit cu încălcarea normelor procedurale și este nereal.

De asemenea prin acțiune, contestatoarea a mai precizat că debitul fiscal total provin în cvasitotalitatea sa din nerecunoașterea de către organele fiscale a cheltuielilor făcute cu achiziționarea unor cantități de motorină de la ________________________ SRL, ____________________ și ___________________________, că nerecunoașterea acestor cheltuieli ca fiind deductibile și deci diminuând impozitul pe profit și TVA de rambursat cu accesoriile aferente s-a motivat de faptul că societățile furnizoare nu puteau emite facturi fiind pe lista societăților declarate inactive prin Ordin al Președintelui ANAF, situație în care nici ea nu putea înregistra facturile în contabilitate, însă această motivare a organului fiscal este nefondată.

În dovedirea acțiunii contestatoarea a anexat în copii Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 10.09.2012 și referatul justificativ al măsurilor asiguratorii emis la data de 10.09.2012.

În susținerea cererii contestatoarea nu a propus probe.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp. codului de procedură fiscală menționate în acțiune.

La data de 17.01.2013 contestatoarea a depus precizări la cererea introductivă prin care a arătat că prin cererea dedusă judecății a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. xxxxx/10.09.2012 și anularea Deciziei de impunere fiscală nr. F-DB 1054/10.09.2012 și a solicitat disjungerea capătului de cerere vizând anularea Deciziei de impunere fiscală nr. F-DB 1054/10.09.2012 și declinarea acestuia în favoarea tribunalului Dâmbovița.

Prin încheierea pronunțată la data de 20.03.2013 s-a dispus disjungerea capătului de cerere vizând contestarea/anularea Deciziei de impunere fiscală nr. F-DB 1054/10.09.2012 formându-se dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Prin sentința nr. 1692/10.04.2013 pronunțată în dosarul nr. 2971/xxxxxxxx, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței materiale invocată de contestatoarea ________________________ și a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea tribunalului Dâmbovița, unde dosarul a fost înregistrat la data de 09.05.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

Prin încheierea de ședință din data de 11.11.2013 instanța a admis pentru ambele părți, proba cu înscrisuri apreciind că este concludentă ,pertinentă și utilă soluționării cauzei, proba cu expertiză contabilă fiind admisă, la cererea reclamantei, prin încheierea de ședință din data de 22.9.2014, cu obiectivele propuse de aceasta (filele 54 și 64-66 dosar).

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile părților și a actelor normative în vigoare, reține următoarele:

Societatea reclamantă a fost supusă unei inspecții fiscale ce a cuprins perioada 01.01.2009 – 30.06.2012 în ceea ce privește impozitul pe profit și perioada 01.03.2011 – 30.06.2012 pentru TVA adăugat, controlul fiind efectuat prin sondaj. S-a procedat, de asemenea, pentru perioada 1.01.xxxxxxxxxxxxxx11 la o reverificare a TVA, aceasta deoarece s-a constatat că au apărut date suplimentare, necunoscute inspectorilor fiscali. Din acest punct de vedere, nu pot fi reținute susținerile reclamantei în sensul că reverificarea s-a făcut fără existența unor motive temeinice și că aceasta s-a efectuat, inițial, pentru toatele impozitele, taxele și contribuțiile datorate bugetului de stat, deoarece, așa cum rezultă din toate înscrisurile de la dosar, această reverificare s-a efectuat numai pentru sursa TVA, iar verificarea celorlalte impozite și taxe nu s-a efectuat în baza deciziei de reverificare, ci în baza avizului de inspecție fiscală.

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză reliefează faptul că societatea reclamantă are ca obiect de activitate „transport rutier de mărfuri”, că această activitate este în concordanță cu actul constitutiv și că aceasta își ține contabilitatea în conformitate cu Legea nr.82/1991 – legea contabilității.

Aceste concluzii ale expertizei contabile nu sunt de natură, însă a afirma faptul că reclamanta a achiziționat motorină, necesară într-adevăr activității pe care o desfășoară, de la firme „fantomă”, în legătură cu care s-a reținut , în mod corect, că au fost identificate neconcordanțe, organele de inspecție fiscală procedând la o reconsiderare a acestor operațiuni, întocmind Raportul de inspecție fiscală nr. F-DB-705/10.09.2012 în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. F-DB 1054/10.09.2012 și prin care s-a stabilit impozit pe profit suplimentar și TVA suplimentar, ca urmare a neacceptării la deducere a cheltuielilor și a TVA-ului aferent aprovizionării de motorină de la societățile „fantomă” care nu au depus declarații fiscale, bilanțuri contabile și deconturi de TVA.

De asemenea, instanța mai reține că, raportul de expertiză contabilă a evidențiat faptul că plata motorinei s-a făcut conform unor facturi fiscale ce au fost înregistrate în contabilitatea societății reclamante, însă, din nou, aceste concluzii nu fac vorbire despre societățile cu care a tranzacționat societatea reclamantă, acestea din urmă fiind, așa cum s-a arătat mai sus, societăți de tip „fantomă” (__________________________ SRL, ____________________ și ___________________________). Chiar dacă aceste societăți au fost declarate inactive, prin ordin al președintelui ANAF ulterior datei de emitere a facturilor, prin reconsiderarea achizițiilor de motorină de la aceste societăți, organele de inspecție fiscală au procedat, în mod corect și legal, la stabilirea unui impozit pe profit suplimentar și TVA suplimentară, cheltuielile și TVA-ul aferente aprovizionărilor cu motorină de la aceste societăți nefiind acceptate la deducere.

Pornind de la toate aceste aspecte, instanța constată că atât raportul de inspecție fiscală, cât și decizia de impunere atacată, au fost întocmite cu respectarea legislației în vigoare.

Referitor la celelalte concluzii ale raportului de expertiză se constată că acestea menționează că suma de 2.128 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar nedeclarat pentru anul 2009 a fost luat în calcul în mod corect de organul fiscal, la fel și sumele de bani reprezentând impozit pe profit suplimentar pentru neadmiterea la deducere a cheltuielilor reprezentând achiziții de bunuri ce nu sunt aferente veniturilor societății.

Coroborând toate aceste date cu celelalte înscrisuri de la dosar, tribunalul apreciază că acțiunea reclamantei nu poate fi admisă, motiv pentru care o va respinge în consecință, probele de la dosar, inclusiv expertiza contabilă, nefiind de natură a răsturna prezumția de veridicitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de reclamanta ________________________, cu sediul în comuna Comișani, _____________________________, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, __________________________.166, județul Dâmbovița.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 21.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Jud. C_____ E____ M_________ L_____ M____

Red. CEM./tehnored. ML

4 ex./5.11.2015

____________________>