Dosar nr. XXXXXXXXXXX.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a VIII-a de C_________ ADMINISTRATIV și FISCAL

Sentința civilă nr. 6819

Ședința publică din 29.11.2012

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: D_______ D_____ M_____

GREFIER: M_____ G________-D______

Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta _______________ ONEȘTI în contradictoriu cu pârâta A__________ NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE PENTRU SERVICIILE COMUNITARE DE UTILITĂȚI PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.11.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentință, însă Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra prezentei cauze în contencios administrativ, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la 29.06.2012, sub nr. XXXXXXXXXXX, pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta _______________ ONEȘTI a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A__________ NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE PENTRU SERVICIILE COMUNITARE DE UTILITĂȚI PUBLICE, anularea ordinului președintelui ANRSC nr. 721/21.12.2011, prin care i-a fost respinsă cererea de eliberare a licenței pentru prestarea serviciului public de alimentare cu energie termică.

În motivare, reclamanta a arătat următoarele:

Ordinul menționat a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 30 alin. 3 din HG nr. 745/2007 privind acordarea licențelor în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice, potrivit cărora data și locul desfășurării ședinței se comunică solicitantului cu 3 zile lucrătoare înainte, prin notă telefonică, fax, e-mail sau poștă, ceea ce nu s-a întâmplat, societatea reclamantă nefiind anunțată despre convocarea acestei ședințe.

Ordinul contestat nu a fost comunicat reclamantei în conformitate cu prevederile art. 38 din HG nr. 745/2007, respectiv în maxim 5 zile de la emitere, prin notă telefonică sau fax, ci prin poștă.

Contractul de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 236/01.11.2006 a fost atribuit societății reclamante de către Municipiul Onești, în calitate de autoritate, în condițiile legii, în conformitate cu prevederile OG nr. 73/2002, act normativ în vigoare la data perfectării contractului, iar comisia de licențiere nu precizează care este temeiul legal în baza căruia acesta nu ar fi trebuit să fie atribuit. Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 1270 din noul Cod Civil și art. 969 din vechiul Cod Civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, ceea ce demonstrează forța obligatorie a acestuia.

Pentru anii anteriori, în baza aceluiași contract de delegare a gestiunii precum și în baza aceleiași documentații tip, licențele au fost obținute după cum urmează: licența nr. 0043 valabilă din 29.10.2007 până la 29.10.2008, licența nr. 0349 valabilă din 10.11.2008 până la 10.11.2009; licența nr. 0870 valabilă din 01.03.2010 până la 30.10.2011. Reclamanta a arătat că, în data de 30.01.2012, a fost perfectat actul adițional la contractul de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică produsă centralizat nr. 1850 și înregistrat la societatea reclamantă cu nr. 28.

Cât privește respingerea eliberării licenței pe motivul că reclamanta nu îndeplinește cerințele de capabilitate financiară, a arătat că administrația publică locală, în calitate de autoritate și ca acționar unic al societății, în baza art. 35 lit. b din Legea nr. 215/2001 și art. 17 alin. 2 din contractul de delegare a gestiunii nr. 236/01.11.2006, are ca obligații și responsabilități asigurarea continuității serviciului public de alimentare cu energie termică către populația municipiului Onești, precum și coordonarea, monitorizarea și finanțarea activității societății, _______________ fiind o societate de interes public local.

Reclamanta a mai arătat că a formulat plângere prealabilă la data de 31.01.2012, prin care a solicitat revocarea ordinului menționat, la care s-a formulat răspuns negativ în 09.03.2012.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, art. 41 din HG nr. 745/2007, Legea nr. 215/2001.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 5-7).

Acțiunea a fost timbrată cu 4 lei taxă de timbru și 0,30 lei timbru judiciar (fila 13).

2. Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare.

Prin întâmpinarea depusă la data de 21.09.2012 (filele 15-18), pârâta A__________ NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE PENTRU SERVICIILE COMUNITARE DE UTILITĂȚI PUBLICE a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ordinului președintelui ANRSC nr. 721/21.12.2011 ca fiind emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pentru următoarele motive:

Afirmația reclamantei că la emiterea ordinului au fost încălcate dispozițiile art. 30 alin. 3 din HG nr. 745/2007 este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 31 alin. 7 din acest act normativ, participarea invitaților și a solicitantului la ședințele comisiei de licențiere nu este obligatorie.

Nici susținerea reclamantei, în sensul că ordinul nu a fost comunicat în termenul prevăzut de lege, nu poate fi primită, întrucât din confirmarea de primire rezultă că acesta a fost comunicat în termenul prevăzut de art. 38, respective în 5 zile de la emitere.

Cererea de acordare a licenței a fost în mod legal respinsă, întrucât reclamanta intră sub incidența dispozițiilor art. 47 lit. d (contractul de delegare a gestiunii serviciului nu a fost atribuit în condițiile legii) și art. 14 lit. d (societatea nu îndeplinește condițiile de capabilitate financiară) din HG nr. 745/2007.

Astfel, contractul de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică a mun. Onești nr. 236/01.11.2006 a fost atribuit cu o durată de 1 an, iar, începând cu anul 2007, această durată a fost prelungită de mai multe ori, prin acte adiționale succesive, cu toate că art. 32 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 prevede că durata unui asemenea contract poate fi prelungită o singură dată, pentru o perioadă care nu poate depăși jumătate din durata inițială, cu condiția ca durata totală să nu depășească 49 de ani.

Referitor la cerința de capabilitate financiară, pârâta a arătat că, potrivit documentelor atașate cererii de acordare a licenței, începând cu anul 2010, societatea reclamantă a înregistrat pierderi din exploatarea serviciului pentru care solicită acordarea licenței.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile Legii nr. 51/2006, HG nr. 745/2007.

În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri (filele 19-21).

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 25.10.2012 (filele 34-38), reclamanta a arătat că art. 30 alin. 3 din HG nr. 745/2007 impune o obligație în sarcina pârâtei, iar decizia de a participa sau nu la ședința comisiei de licențiere aparține celui interesat. A mai arătat că ordinul a fost comunicat în 7 zile de la emitere, iar nu în interiorul termenului de 5 zile, prevăzut de art. 38 din HG nr. 745/2007.

Referitor la motivele respingerii cererii, reclamanta a arătat, pe de o parte, că art. 1270 din noul Cod civil prevede că un contract valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, putând fi prelungit sau modificat prin acordul părților, iar, pe de altă parte, că pârâta a făcut referire în întâmpinare la situația prevăzută de art. 14 lit. e din HG nr. 745/2007 (societatea înregistrează pierderi din activitate), aspect care nu a fost însă invocat nici în ordinul contestat, nici în răspunsul la plângerea prealabilă, o astfel de completare fiind la acest moment tardivă.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 39-45, 47-48).

3. Soluția instanței. Motivarea în fapt și în drept a acesteia.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că prin ordinul președintelui ANRSC nr. 721/21.12.2011 a fost respinsă în mod legal cererea reclamantei de eliberare a licenței respective, motivele de anulare invocate prin prezenta acțiune fiind neîntemeiate.

Astfel, prin ordinul președintelui ANRSC nr. 721/21.12.2011 (filele 5-6), a fost respinsă cererea reclamantei de eliberare a licenței clasa 2, pentru serviciul public de alimentare cu energie termică, cu excepția procedurii energiei termice în cogenerare, întrucât societatea intră sub incidența dispozițiilor art. 47 lit. d (contractul de delegare a gestiunii serviciului nu a fost atribuit în condițiile legii) și art. 14 lit. d (societatea nu îndeplinește condițiile de capabilitate financiară) din Regulamentul privind acordarea licențelor în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice, aprobat prin HG nr. 745/2007.

Reclamanta a susținut, ca un prim motiv de nelegalitate a ordinului menționat, împrejurarea că acest act administrativ a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 30 alin. 3 din HG nr. 745/2007, întrucât societatea nu a fost anunțată despre convocarea ședinței, aspect în legătură cu care pârâta a susținut că, potrivit art. 31 alin. 7, participarea invitaților și a solicitantului la ședințele comisiei de licențiere nu este obligatorie.

Într-adevăr, Curtea constată că participarea solicitantului la ședința comisiei de licențiere nu este obligatorie, potrivit dispoziției legale invocate de pârâtă (art. 31 alin. 7), însă, pentru exercitarea acestui drept de opțiune, solicitantul trebuie în mod obligatoriu să fie anunțat despre data și locul desfășurării ședinței, urmând ca, în urma convocării primite, acesta să aleagă dacă participă sau nu la ședința respectivă. Dispozițiile art. 30 alin. 3 din HG nr. 745/2007 nu lasă loc niciunei interpretări, stabilind în sarcina pârâtei, prin direcția de specialitate, obligația de comunicare către solicitant a datei și orei desfășurării ședinței de licențiere, cu 3 zile lucrătoare înainte, prin notă telefonică, fax, e-mail sau poștă.

Pârâta a recunoscut implicit că nu a comunicat reclamantei data și ora desfășurării ședinței de licențiere, omisiune în legătură cu care Curtea constată că nu este însă de natură a atrage anularea ordinului contestat, întrucât reclamanta nu a invocat și nu a făcut dovada că ar fi suferit vreo vătămare într-un drept al său ori într-un interes legitim prin această neregularitate, astfel cum impune art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Fiind vorba despre un contencios subiectiv, Curtea constată că vătămarea invocată de reclamantă constă în neobținerea licenței pentru serviciul public de alimentare cu energie termică, ca urmare a constatării de către autoritatea pârâtă a faptului că societatea intră sub incidența dispozițiilor art. 47 lit. d și 14 lit. d din HG nr. 745/2007. Necomunicarea datei și locului ședinței nu a produs nicio vătămare reclamantei, împrejurare ce rezultă din circumstanțele cauzei și din poziția procesuală a societății, care s-a mulțumit doar să reprodusă textul art. 30 alin. 3 din HG nr. 745/2007, neindicând în ce modalitate ar fi fost prejudiciată prin nerespectarea de către pârâtă a obligației de convocare.

De altfel, Curtea constată că reclamanta nici nu putea fi vătămată prin neconvocarea la ședința de licențiere, întrucât cererea acesteia a fost analizată de comisie pe baza documentelor depuse de societate și a dispozițiilor legale incidente. În situația în care direcția de specialitate din cadrul autorității pârâte ar fi considerat necesare și alte documente sau anumite precizări din partea solicitantului, ar fi emis o adresă către acesta, în vederea completării dosarului, anterior întocmirii raportului de specialitate și predării acestuia către comisia de licențiere.

Or, în cauză acest lucru nu a fost necesar, întrucât reclamanta a atașat cererii toate documentele necesare, astfel încât, chiar dacă un reprezentant al societății ar fi participat la ședința de licențiere, acesta nu ar fi putut influența modul de soluționare a cererii sale, întrucât comisia a avut de analizat documentele depuse prin raportare la condițiile legale de acordare a licenței prevăzute în HG nr. 745/2007.

În acest sens, Curtea reține că procedura de analizare a documentației și de întocmire a raportului de specialitate (care cuprinde propunerea justificată de acordare/respingere a licenței) este în mod detaliat reglementată prin dispozițiile art. 25-34 din HG nr. 745/2007, după cum urmează:

A.N.R.S.C., prin direcția de specialitate, analizează documentele depuse de solicitant, în vederea acordării licenței, și, dacă este necesar, transmite solicitantului o adresă prin care i se aduce la cunoștință obligația de a face completări, corecturi sau clarificări, cu referire la cererea și documentele depuse, în termen de 30 de zile de la înregistrarea documentației (art. 25).

În cazul în care, în termen de 30 de zile de la data adresei de solicitare de completări, solicitantul nu furnizează toată documentația corespunzătoare prevăzută de prezentul regulament, inclusiv completările solicitate, A.N.R.S.C. va înapoia acestuia documentația aferentă, radiind solicitarea respectivă din procedura de acordare a licenței, comunicând această decizie solicitantului (art. 28).

În funcție de modul de prezentare și de complexitatea informațiilor conținute în documentația depusă de solicitant, A.N.R.S.C. poate decide convocarea la sediul A.N.R.S.C. a reprezentanților autorizați ai solicitantului, pentru a clarifica anumite aspecte care rezultă/nu rezultă din documentațiile puse la dispoziție, sau verificarea la fața locului a realității datelor din documentația transmisă de solicitant (art. 29).

După analizarea documentelor depuse, A.N.R.S.C., prin direcția de specialitate, întocmește un raport de specialitate, care include propunerea justificată de acordare/respingere a licenței și care se preia de către secretarul comisiei de licențiere, fiind prezentat spre analiză comisiei de licențiere a A.N.R.S.C., care se va pronunța, în cadrul unei ședințe convocate în acest scop, asupra modului de soluționare (art. 30 alin. 1 și 2).

Ca atare, în condițiile în care reclamanta a depus documentația completă, nefiind solicitată de pârâtă a face completări, corecturi sau clarificări, aceasta nu a suferit nicio vătămare directă prin neconvocarea sa la ședința de licențiere, iar simpla nerespectare de către pârâtă a obligației impuse prin dispozițiile art. 30 alin. 3 din HG nr. 745/2007 nu este de natură a atrage nulitatea ordinului contestat, întrucât litigiul de față este unul în contencios subiectiv, fiind necesară dovedirea vătămării produse prin emiterea ordinului în această modalitate, vătămare care însă nu a fost nici măcar invocată de reclamantă, darămite probată.

În al doilea rând, reclamanta a susținut că ordinul nr. 721/2011 nu i-a fost comunicat în termenul legal de maxim 5 zile de la data emiterii sale, conform art. 38 din HG nr. 745/2007.

Într-adevăr, având în vedere confirmarea de primire depusă la fila 20, Curtea constată că pârâta a depus ordinul respectiv la oficiul poștal în data de 28.12.2011, iar termenul de 5 zile, calculat în modalitatea prevăzută la art. 101 alin. 1 din C__, se împlinise deja cu o zi înainte, respectiv la 27.12.2011.

Însă, întârzierea în comunicarea actului administrativ nu este de natură a atrage nulitatea acestuia, întrucât este o formalitate ulterioară adoptării acestuia, iar cauzele de nelegalitate se raportează la situațiile anterioare și concomitente emiterii actului administrativ.

Mai mult, nici prin întârzierea comunicării ordinului reclamanta nu a suferit vreo vătămare, termenul de formulare a plângerii prealabile curgând de la data comunicării, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar întârzierea în cauză fiind doar de o zi. De altfel, reclamanta nici nu a invocat producerea vreunei vătămări sub acest aspect, ci doar s-a limitat la a invoca depășirea de către pârâtă a termenului prevăzut de art. 38 din HG nr. 745/2007, ceea ce nu este suficient în contenciosul subiectiv.

În ceea ce privește primul motiv de respingere de către pârâtă a cererii de acordare a licenței, reclamanta a arătat că respectivul contract de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 236/01.11.2006 a fost atribuit societății în conformitate cu prevederile OG nr. 73/2002, că are putere de lege între părțile contractante și că licențele au fost obținute în anii anteriori, în baza aceluiași contract și a aceleiași documentații tip.

În legătură cu acest aspect, Curtea reține că unul dintre criteriile obligatorii de atribuire a licenței, dintre cele prevăzute la art. 47 din HG nr. 745/2007, este ca contractul de delegare a gestiunii serviciului/activității prezentate de solicitant să fi fost atribuit în condițiile legii.

Or, după cum în mod întemeiat a constatat și pârâta, contractul de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică a mun. Onești nr. 236/01.11.2006 a fost atribuit inițial cu o durată de 1 an, iar, începând cu anul 2007, această durată a fost prelungită de mai multe ori, prin acte adiționale succesive, cu toate că art. 32 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 prevede în mod expres că durata unui asemenea contract poate fi prelungită o singură dată.

Invocarea de către reclamantă a principiului obligativității efectelor convențiilor între părțile contractante nu are relevanță în cauză, întrucât pârâta a avut de analizat îndeplinirea de către reclamantă a criteriului obligatoriu prevăzut de art. 47 lit. d din HG nr. 745/2007, iar nu modul de executare a obligațiilor contractuale de către aceasta.

Cu alte cuvinte, prin constatarea nelegalității prelungirii duratei contractului de mai multe ori, raportată la dispozițiile exprese ale art. 32 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, autoritatea pârâtă nu a înfrânt principiul forței obligatorii a contractului, întrucât, pe de o parte, acesta se aplică doar între părțile contractante, nu și față de terți, iar, pe de altă parte, pârâta avea obligația, conform art. 47 din HG nr. 745/2007, să verifice împrejurarea dacă respectivul contract a fost atribuit în condițiile legii.

Nici împrejurarea invocată de reclamantă, în sensul că licențele au fost obținute în anii anteriori, pe baza aceluiași contract și a aceleiași documentații tip, nu poate fi primită, întrucât practica administrativă nu este creatoare de drept, iar dispozițiile art. 32 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 nu pot fi trecute cu vederea, în contextul în care art. 47 lit. d din HG nr. 745/2007 impune autorității pârâte să verifice îndeplinirea de către solicitant a criteriului obligatoriu privind atribuirea în condițiile legii a contractului.

În legătură cu al doilea motiv de respingere de către pârâtă a cererii de acordare a licenței, reclamanta a arătat că administrația publică locală, în calitate de autoritate și ca acționar unic al societății, în baza art. 35 lit. b din Legea nr. 215/2001 și art. 17 alin. 2 din contractul de delegare a gestiunii nr. 236/01.11.2006, are ca obligații și responsabilități asigurarea continuității serviciului public de alimentare cu energie termică către populația municipiului Onești, precum și coordonarea, monitorizarea și finanțarea activității societății, _______________ fiind o societate de interes public local.

Sub acest aspect, Curtea constată că una dintre situațiile în care nu se acordă licența, dintre cele prevăzute la art. 14 din HG nr. 745/2007, este aceea în care solicitantul nu îndeplinește condițiile minimale de capabilitate financiară (lit. d).

Or, din înscrisul conținând indicatorii economico-financiari atașat de reclamantă cererii sale (fila 21), rezultă că, începând cu anul 2010, societatea a înregistrat pierderi din exploatarea serviciului pentru care solicită acordarea licenței, având datorii restante, inclusiv către bugetul consolidat al statului, mai mari decât valoarea creanțelor de recuperat.

Depunerea de către reclamantă a HCL Onești nr. 110/07.11.2012 (fila 48) nu este de natură a face dovada contrarie, întrucât, pe de o parte, pârâta a analizat indicatorii economico-financiari existenți la data depunerii cererii de acordare a licenței sau pe perioada relevantă, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că prin alocarea sumelor respective de către Consiliul Local Onești societatea reclamantă ar îndeplini condițiile de capabilitate financiară.

Față de aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 41 din HG nr. 745/2007, constatând că motivele de nelegalitate invocate de reclamantă sunt neîntemeiate și că ordinul președintelui ANRSC a fost emis în mod legal, Curtea va respinge prezenta acțiune ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanta _______________ ONEȘTI, cu sediul în Onești, __________________, județul Bacău, în contradictoriu cu pârâta A__________ NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE PENTRU SERVICIILE COMUNITARE DE UTILITĂȚI PUBLICE, cu sediul în București, sectorul 3, _______________________, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.11.2012.

PREȘEDINTE GREFIER

D_______ D_____ M_____ M_____ G________ D______

Red/thred. jud. DDM/ 4 ex/ 07.01.2013.