Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 919/CA

Ședința publică de la 23 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E____ C_____ G______

Judecător N_______ C______

Judecător I______ M______ Ș_____

Grefier C______ V____

Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă C_______ NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ CF C________, cu sediul în C________, _________________________, ______________________, împotriva Sentinței civile nr.438 din 27.02.2015, pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât C________ L____ AL COMUNEI VALU LUI T_____, cu sediul în Valu lui T_____, ___________________, județ C________, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic N________ G_______, pentru recurenta reclamantă, în baza delegației nr.588/2013 și avocat B____ F_________ pentru intimatul pârât C________ L____ al Comunei Valu lui T_____, în baza împuternicirii avocațiale nr.4838 din 07.05.2015.

Procedura legal îndeplinită, conform art.155 NCPC.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cererii, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual. Recursul este motivat și timbrat cu 50 lei taxă judiciară de timbru, conform ordinului de plată nr.166/11.05.2015.

Consilier juridic N________ G_______, pentru recurenta reclamantă, precizează că nu are chestiuni prealabile de invocat.

Avocat B____ F_________ pentru intimatul pârât C________ L____ al Comunei Valu lui T_____, precizează că nu are alte cereri de formulat.

Curtea luând act de precizările părților și constatând că nu sunt incidente de soluționat, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.

Consilier juridic N________ G_______, pentru recurenta reclamantă, precizează că a formulat recurs, solicitând ca prin decizia ce se va pronunța să se schimbe în totalitate hotărârea atacată, cu consecința admiterii acțiunii.

Instanța de fond a respins acțiunea recurentei, cu motivul că a fost promovată în condițiile în care aceasta era prescrisă, în considerentele faptului că s-a depășit termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile, termen de decădere instituit de art.7 din Legea 554/2014.

În schimb, recurenta, față de situația de fapt prezentată în motivele de recurs, s-a prevalat de prescripția de 6 luni, prevăzută de art.7 pct.7 din Legea 554.

Așa cum a arătat în recurs, nici intimata, nici Oficiul de Cadastru nu au comunicat în cadrul procedurilor hotărârea Consiliului L____ Valu lui T_____ 166/12.06.2009, și astfel, având în vedere acest lucru, a avut cunoștință de hotărârea CL 166/12.06.2009 doar ca urmare a adresei 2336/18.03.2014 a intimatei.

Față de această situație, consideră că se încadra în termenul de prescripție de 6 luni și a promovat acțiunea exact la 6 luni de la data primirii acestui răspuns.

Față de motivele de recurs care țin de fondul cauzei solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată la fond și recurs.

Avocat B____ F_________ pentru intimatul pârât C________ L____ al Comunei Valu lui T_____, solicită respingerea recursului ca nefundat, de menținere a hotărârii instanței de fond.

Precizează că în mod corect instanța de fond a considerat că termenul cel mai târziu de la care puteau să formuleze acțiune în contencios administrativ în anularea HCLM contestat este data la care s-a pronunțat instanța în litigiul anterior, promovat la data de 12.06.2013.

În fapt, recurenta a aflat de existența acestei hotărâri a Consiliului local în 2012, când a încercat să intabuleze un drept de proprietate asupra aceluiași teren care făcea obiectul acelei hotărâri și care este deja intabulat, a formulat acțiune la Judecătoria C________, care avea ca și capăt de cerere, inclusiv anularea acestei hotărâri, și evident, instanța de fond nu se putea pronunța asupra acestui capăt de cerere. La un moment dat, s-a și renunțat la acesta.

Cert este faptul că în 12.06.2013, când Judecătoria C________ respinge plângerea OCPI și inclusiv indirect se pronunță și pe capătul de cerere având ca obiect anularea HCLM cu care fusese investită, de la momentul respectiv, recurenta a avut posibilitatea să formuleze o acțiune în anulare la instanța competentă, pentru că știa de existența acestei hotărâri și de conținutul ei, și de soluția de la Judecătoria C________, ca ultimă soluție, ca și cel mai târziu termen.

Abia în martie 2014 se reîncearcă a se face o adresă către C________ L____ Valu lui T_____, se solicită comunicarea hotărârii, se formulează acțiunea în contencios administrativ care face obiectul prezentei cauze.

Recurenta știa de existența acelei hotărâri, a și contestat-o.

A invocat excepția în întâmpinare în raport de dispozițiile speciale din legea contenciosului administrativ, respectiv faptul că s-au depășit termenele prevăzute de art.7.

Pe de o parte și plângerea a fost formulată tardiv și acțiunea a fost formulată tardiv. În ceea ce privește termenul de introducere a hotărârii, acesta se raportează la momentul la care s-a răspuns la plângerea respectivă.

Curtea pune în vedere părților să precizeze care termen de prescripție trebuie analizat, respectiv dacă termenul de prescripție este termenul de decădere, urmând ca acest lucru să fie clarificat, având în vedere că intimata a invocat prescripția dreptului la acțiune care diferă de prescripția dreptului de a formula o plângere prealabilă.

Avocat B____ F_________ pentru intimatul pârât C________ L____ al Comunei Valu lui T_____, precizează că la instanța de fond, chiar dacă nu a invocat prescripția, instanța a apreciat ca și un termen de decădere.

Instanța reține în considerentele hotărârii depășirea termenului de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile, termen de decădere instituit de dispozițiile art. 7 din Legea xxxxxxx.

Învederează că a clarificat în fața instanței de fond faptul că era o acțiune inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile.

Instanța de fond a reținut în mod corect și crede că a și clarificat acest lucru la momentul respectiv, când s-a pus în discuție.

În principal, solicită menținerea hotărârii instanței de fond, în subsidiar, chiar dacă se va casa hotărârea instanței de fond pentru chestiunea formală că a admis excepția prescripției, să se rejudece și să se constate că este inadmisibilă acțiunea, în condițiile în care nu a fost formulată o plângere prealabilă în termenul prevăzut de lege, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Curtea declară dezbaterile încheiate și reține cauza pentru deliberare.

CURTEA:

Asupra recursului în contencios administrativ de față.

Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C________ sub numărul XXXXXXXXXXXXX reclamanta C_______ NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. SA – SUCURSALA REGIONALĂ C.F. C________, în contradictoriu cu pârâtul C________ L____ AL COMUNEI VALU LUI TRAIANCOMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. SA – SUCURSALA REGIONALĂ C.F. C________ a solicitat anularea parțială a HCL nr. 166/1999 prin care s-a dispus introducerea în domeniul privat al comunei Valu lui T_____ a perdelei forestiere de protecție din stația CF Valu lui T_____.

Tribunalul C________, prin Sentința civilă nr.438 din 27.02.2015, a admis excepția prescripției dreptului de a formula acțiunea și a respins acțiunea promovată de reclamanta C_______ NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. SA – SUCURSALA REGIONALĂ C.F. C________, în contradictoriu cu pârâtul C________ L____ AL COMUNEI VALU LUI T_____, ca prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C_______ NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ CF C________, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Apreciază recurenta că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile Legii nr.554/2004. Data la care s-a născut dreptul recurentei la acțiune nu este data soluționării dosarului nr.xxxxx/212/2012, respectiv data de 12.06.2013.

Menționează recurenta că în anul 2012 a depus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C________ documentația cadastrală pentru imobilul constând în teren aferent perdelei forestiere de protecție din Stația CF Valu lui T_____ în suprafață de xxxxx mp, în vederea intabulării. Prin Încheierea nr.xxxxx/ 19.03.2012, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C________ s-a respins cererea recurentei, reținându-se că „imobilul se suprapune (este inclus) cu imobilul cu număr cadastral xxxxx, proprietar ______________________”.

Împotriva acestei încheieri recurenta a formulat cerere de reexaminare care, de asemenea, prin Încheierea nr.xxxxx/2012 a fost respinsă. Ulterior a formulat plângere la Judecătoria C________, ce a făcut obiectul dosarului nr.xxxxx/212/2012.

Precizează recurenta că nici intimata, nici Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C________ nu au comunicat acesteia în cadrul procedurilor precizate Hotărârea Consiliului L____ Valu lui T_____ nr.166/12.06.2009.

Concluzionând, recurenta precizează că a avut cunoștință de Hotărârea Consiliului L____ Valu lui T_____ nr.166/12.06.2009 doar ca urmare a adresei nr.2336/18.03.2014 a intimatei.

Ulterior, prin adresa nr.588/2013, recurenta a solicitat revocarea parțială a Hotărârii Consiliului L____ N______ B_______ nr.166/12.06.2009, prin care s-a dispus introducerea în domeniul privat al comunei Valu lui T_____ a perdelei forestiere de protecție din Stația CF Valu lui T_____ în suprafață de xxxxx mp situată în ______________________ de la km.214+614 la km.215+200, motivat de faptul că potrivit art.3 și Anexei 2 din HG nr.581/1998 privind înființarea CN CF „CFR”, modificată și completată prin HG nr.589/2006, terenul aferent perdelelor forestiere de protecție a căii ferate constituie domeniul public al statului, administrat de Ministerul Transporturilor și îi este dat în concesiune.

Întrucât intimata nu a dat curs cererii recurentei în termen legal aceasta a solicitat pe cale judecătorească revocarea parțială a Hotărârii Consiliului L____ N______ B_______ nr.166/12.06.2009.

Solicită a se observa că instanța de fond nu arată ce termen a depășit recurenta, respectiv nu arată termenul de la care curge și termenul la care se împlinește, pentru a pune în discuție întreruperea sau suspendarea acestuia.

În concluzie, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimatul pârât C________ L____ al Comunei Valu lui T_____ a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

Curtea constată că, deși recurenta nu a indicat expres temeiul de nelegalitate a hotărârii recurate, criticile sumare invocate fac ca instanța să le încadreze în dispozițiile art.488 pct.8 NCPC.

Examinând recursul raportat la criticile aduse Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 21 din Constituție "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.” Liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește.

Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (1) și (2) din Constituția României revizuită:

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

Art.73 alin. (3) lit. k) din Constituția României prevede ca lege organică Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 - „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său și într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente”.

Art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 prevede că - „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

Pe de alta parte, art.193 alin.1 C. proc. civilă prevede că – „ sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.”

Procedura prealabilă administrativă este o procedură obligatorie, fiind o condiție de admisibilitate a acțiunii la instanța de contencios administrativ, iar lipsa acesteia conduce la respingerea cererii ca inadmisibilă. Fiind vorba de o dispoziție imperativă , de ordine publică, nesocotirea ei nu se poate fi acoperită ulterior.

Curtea reține și incidența dispozițiilor art.12 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Reclamantul anexează la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorității publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situația în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu.”

Din analizarea materialului probator administrat în cauză rezultă că reclamantul , anterior adresării instanței de contencios administrative, nu a urmat procedura prevăzută de legiuitor motiv pentru care excepțiile invocate de pârâte sunt întemeiate urmând a fi admise.

Din dispozițiile art. 7 al.3 al Legii nr.554/2004 rezultă că este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim , printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, termenul de promovare a plângerii prealabile situându-se în limita celui prevăzut de art. 7 alin.7 din același act normativ și începe să curgă din momentul în care partea a luat cunoștință pe orice cale de existența acestuia.

În speță, reclamanta are calitatea de terț în raport cu actul administrativ cu caracter individual în discuție, fiind îndreptățită să introducă plângerea prealabilă din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale de existența acestuia potrivit dispozițiilor anterior enunțate și în această ipoteză operând limitele termenului de 6 luni de la emiterea actului prevăzută de art. 7 al.7, necesitatea instituirii unui astfel de termen de prescripție izvorând din considerente legate de respectarea principiului securității și stabilității raporturilor juridice.

Examinând argumentele expuse de recurentă în susținerea nelegalității hotărârii ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor art.7 al.6 din Legea nr.554/2004 de către instanța de fond, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Astfel, instanța de fond a reținut că, față de obiectul litigiului, reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă, obligatorie, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, fiind vorba de un act administrativ cu caracter individual, și nu unul cu caracter normativ.

S-a reținut că reclamanta avea cunoștință de existența și cuprinsul H.C.L. nr.166/2009 încă din anul 2012, când a formulat cerere de atribuire de număr cadastral cu privire la terenul de 17.561 mp și când prin Încheierea OCPI C________ nr.xxxxx/19.03.2012 i s-a respins această cerere. Împotriva acestei încheieri recurenta a formulat cerere de reexaminare care, de asemenea, prin Încheierea nr.xxxxx/2012 a fost respinsă.

Ulterior a formulat plângere la Judecătoria C________, ce a făcut obiectul dosarului nr.xxxxx/212/2012, plângere respinsă prin Sentința civilă nr. 8571/12.06.2013, hotărâre definitivă.

Curtea constată că, deși instanța de fond a reținut lipsa plângerii prealabile, plângere care să fi fost formulată în termenul de 30 de zile sau cel excepțional de 6 luni conform dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, a respins acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă, când în realitate este vorba de excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei tocmai pentru neparcurgerea procedurii prealabile obligatorii, care constituie un fine de neprimire a acțiunii în contencios administrativ.

Susținerile recurentei că a luat cunoștință de acest act administrativ la data de 18.03.2014 și drept urmare a adresat plângere către pârâtă la 17.04.2014 este neîntemeiată față de înscrisurile depuse la dosar.

Chiar și în situația în care s-ar pune în discuție eventuala incidență a dispozițiilor art.7 alin.6 din Legea nr.554/2006, Curtea constată că și în raport de acest text, termenul de 6 luni nu este respectat, deoarece luarea la cunoștință efectivă a avut loc la data de 12.06.2013, în timp ce plângerea de către reclamantă s-a făcut la 17.04.2014. – fila 13 - . Ori, neformularea plângerii în termenele prevăzute prin art.7 din Legea nr. 554/2004 echivalează cu lipsa acesteia, atrăgând inadmisibilitatea acțiunii în fața instanței de contencios administrativ.

Pe cale de consecință, pentru considerentele arătate, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale iar recursul reclamantei se vădește a fi nefondat, motiv pentru care, în temeiul art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la art.496 alin.1 NCPC coroborat cu cele ale art. 488 pct. 8 NCPC, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă C_______ NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ CF C________, cu sediul în C________, _________________________, ______________________, împotriva Sentinței civile nr.438 din 27.02.2015, pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât C________ L____ AL COMUNEI VALU LUI T_____, cu sediul în Valu lui T_____, ___________________, județ C________, având ca obiect anulare act administrativ.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2015.

Președinte, E____ C_____ G______	Judecător, N_______ C______	Judecător, I______ M______ Ș_____
	Grefier, C______ V____

jud.fond-A________ L____ N_____

Jud.red-N.C______

4 ex/23.11.2015

Emis 2 __________