Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 1641

Ședința publică de la 01 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ I___

Asistent judiciar C______ E____ I____

Asistent judiciar Ș______ I____

Grefier G________ D_____ V______

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul T______ M____ și pârâta _________________________ PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR AMT C______ și ________________________ ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.O_____ pentru reclamantul T______ M____, și av.O______ pentru pârâta _______________, lipsind pârâta _________________________ PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR AMT C______

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,

Instanța pune în discuție scoaterea din cauză a pârâtei _________________________ PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR AMT C______, avand in vedere precizarea reclamantului, conform careia acesta intelege sa se judece doar cu pârâta _______________, întrucât nu a fost angajatul societății _________________________, ci al _________________,societate care în prezent este radiată.

Apărătorii părților prezente,având pe rând cuvântul,arată că sunt de acord cu scoaterea din cauză a pârâtei _________________________ prin administrator judiciar AMT C______.

Instanța dispune scoaterea din cauză a pârâtei _________________________ PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR AMT C______.

Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune având în vedere data introducerii acțiunii.

Avocat O_____ pentru reclamant solicită respingerea excepției, întrucât acțiunea formulată este o acțiune în constatare, fiind imprescriptibila.

Av.O______ pentru pârâta _______________, arată că lasă la aprecierea instanței solutia cu privire la aceasta exceptie.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2014, reclamantul T______ M____, a chemat în judecată pe pârâta _________________________ SA , prin administrator judiciar AMT și pe pârâta __________________ în calitate de păstrător-depozitar al arhivelor _________________________ SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în perioada 11.08.xxxxxxxxxxxxx02 în funcția de lăcătuș se încadrează în grupa II de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 1, pct.30, pct.33 și pct.34 în procent de 100% și să se dispună obligarea pârâtelor la emiterea unei adeverințe în acest sens.

În motivare, a arătat că a fost salariatul unității _________________, pe perioada 11.08.xxxxxxxxxxxxx02 în baza contractului de muncă nr.1693/1976 și încadrat în funcția de lăcătuș .A menționat faptul că nu deține contractul individual de muncă și a solicitat instanței să oblige pârâta să-l depună la dosar împreună cu ștatele de plată aferente perioadei menționate mai sus.

Unitatea angajatoare a fost destinată să producă muniție de diverse tipuri-explosivă și reactivă, muniție pentru aruncătorul de grenade adoptat la pistolul mitralieră, de diverse tipuri-inertă, explosive ,de instructive, incendiară, fumigenă, iritantă, cu sau fără schije, fiind organizată pe trei secții: secția de uzinaj cu activitate de confecționare a elementelor mecanice și metalice din componența munițiilor, secția pirotehnic cu atribuții specific de realizare a amestecurilor pirotehnice pentru muniție-dozare, amestecare, cântărire, presare, lăcuire, asamblare și poligonul de încercări a muniției pe loturi de produse noi, precum și operații de distrugere a calupilor rebutați sau a muniției cu termen expirat sau depășite moral, aduse pentru neutralizare, delabare sau distrugere.

A învederat faptul că în îndeplinirea funcției de lăcătuș și-a desfășurat activitatea în cadrul secției uzinaj, la secția Sculărie, unde a desfășurat operații de nituire și de sudură, într-un spațiu unde funcționau aprox.100 utilaje cu care se executau operații de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare și ascuțire scule în condiții de noxe, zgomot care depășea 80dB, fără instalații de ventilație, pe tot parcursul programului de lucru.

Activitatea sa concretă a constat în polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase în spații unde nu au funcționat instalații de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție și, s-a desfășurat pe întreg parcursul programului de lucru.

Consideră că angajatorul __________________________ SA, nu a respectat prin omisiune dispozițiile legale prevăzute în pct.11 alin 1 din Ordinul 50/1990 cât și dispoz. art.1 alin.1 ale Decretului 92/1976 în sensul de a înregistra în carnetul de muncă perioadele în care a desfășurat activitatea în condițiile de grupa II de muncă, iar această nerespectare a dispozițiilor legale a condus la prejudicierea sa de un drept recunoscut de lege, în sensul de a beneficia de reducerea vârstei de pensionare, de cuantumul pensiei, etc..

A invocat în drept, art 35 C.p.civ., Ordinul 50/1990-anexa 2, poz.34, pct.3,7,10 din Ordinul 50/1990 Anexa 2, poz.34 și pct.3,7,10 din Ordinul 50/1990.

La data de 30.06.2014, reclamantul prin apărător a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură cererea de chemare în judecată, cartea de identitate, răspunsul _______________ C______ la cererea reclamantului nr.35/26.02.2014 privind eliberarea unei adeverințe de încadrare în grupa I a sau a II a de muncă, proces verbal privind medierea, carnet de muncă.

Pârâta __________________________ SA, prin lichidator judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL C______ a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive pe capătul de cerere privind eliberarea unei adeverințe, motivat de împrejurarea că așa cum rezultă din contractul de prestări servicii nr.67/15.02.2012 întreaga sa arhivă se află în posesia persoanei juridice _______________, singura unitate în măsură să elibereze un astfel de înscris.

A anexat în copie contractul de prestări servicii nr.67/15.02.2012.

În dovedire a depus la dosarul cauzei copia contractului de prestări servicii arhivistice nr.67/15.02.2012.

A solicitat judecarea cauzei în baza art.411 alin.1 pct.2C.p.civ.

Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare formulată de _________________________ SA, prin care învederează că nu a fost salariatul acesteia și că deținătorul arhivei este _______________ C______ și că în păstrarea acestuia se află documentele în baza cărora se poate întocmi și elibera adeverință și CIM.

Pârâta __________________ a formulat întâmpinare, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acțiunii formulate, precizând că, din documentele predate de angajatorul reclamantului rezultă că acesta figurează ca fiind salariat al _________________ și nu este nominalizat în tabelele întocmite de angajator și sindicate.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La întâmpinare, a anexat adresa nr.xxxxx/03.08.1990 privind propunerile de încadrare a personalului în grupe superioare de muncă

La data de 10.12.2014, reclamantul a depus prin serviciul registratură o precizare, prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu doar cu pârâta _______________, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că activitatea desfășurată în perioada 11.08.xxxxxxxxxxxxx02 în funcția de lăcătuș, ce se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100% , conform prevederile Ordinului 50/1990, anexa II, pct.34, pct.45 și pct.69 și să fie obligată pârâta și la eliberarea unei adeverințe în acest sens.

În motivare, a arătat că a fost salariatul unității _________________-Întreprinderea de Transformatoare Filiași, pe perioada 11.08.xxxxxxxxxxxxx02 cu contract de muncă, în funcția de lăcătuș .A menționat faptul că nu deține contractul individual de muncă și a solicitat instanței să oblige pârâta să-l depună la dosar, împreună cu ștatele de plată aferente perioadei menționate mai sus.

_________________-Întreprinderea de Transformatoare Filiași, ca unitate economică, a fost destinată să producă motoare, generatoare și transformatoare electrice, precum și aparate de distribuție și control a electricității, această unitate fiind radiată de la Oficiul Registrului Comerțului prin sentința civilă nr.1176/24.11.2012, arhiva fiind preluată de _______________.

A învederat faptul că în îndeplinirea funcției de lăcătuș și-a desfășurat activitatea în cadrul secției construcții mecanice, unde a desfășurat operații de nituire și de sudură, activități încadrate în grupa IșiIIde muncă, într-un spațiu unde funcționau foarte multe utilaje cu care se executau operații de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare și ascuțire scule în condiții de noxe, zgomot care depășea 80dB, fără instalații de ventilație, pe tot parcursul programului de lucru.

Activitatea sa concretă a constat în efectuarea de operații specifice în confecționarea elementelor mecanice și metalice din componența motoarelor, generatoarelor și transformatoarelor electrice și aparatelor de distribuție și control ale electricității, operații de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase,adesea degresând aceste piese în vederea pregătirii pentru lucru.

Consideră că angajatorul nu a respectat prin omisiune dispozițiile legale prevăzute în pct.15 alin 1 din Ordinul 50/1990 cât și a dispoz. art.1 alin.1 ale Decretului 92/1976 în sensul de a înregistra în carnetul de muncă perioadele în care a desfășurat activitatea în condițiile de grupa II de muncă, iar această nerespectare a dispozițiilor legale a condus la prejudicierea sa de un drept recunoscut de lege, în sensul de a beneficia de reducerea vârstei de pensionare, de cuantumul pensiei, etc..

A invocat în drept, art 35 C.p.civ., art.40 alin.2.lit.h din Codul muncii, Ordinul 50/ 1990-anexa 2, poz.34, poz.45 și poz.69.

Pentru termenul din data de 18.02.2015, pârâta _______________ a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive pe capătul de cerere privind încadrarea activității reclamantului în grupa a II a de muncă, arătând că în virtutea calității sale de păstrător–deținător de arhivă este în măsură doar să elibereze documente sau adeverințe cu privire la înscrisuri existente în arhiva fostului angajator _________________ cu care are încheiat contractul nr.1881/20.06.2007 de prestări servicii arhivistice.

Mai mult, părțile în litigiul de față, sunt _________________ în calitate de angajator și reclamantul în calitate de angajat, raporturi juridice de muncă existând doar între aceștia.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 11.08.xxxxxxxxxxxxx02 se încadrează în grupa a II a de muncă, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată inadmisibilă pentru perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx02, întrucât Ordinul nr.50/1990 a avut aplicabilitate doar până la data abrogării , respectiv data de 01.04.2001.

A anexat în copie contract de prestări servicii arhivistice nr. 1881/20.06.2007,sentința nr.1176/24.09.2012.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.

La termenul de judecată din data de 01.04.2015, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere data comunicării carnetului de muncă și data formulării acțiunii.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:

Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță, se reține că reclamantul a fost angajatul _________________-Întreprinderea de Transformatoare Filiași în perioada 11.08.xxxxxxxxxxxxx02 în funcția de lăcătuș, conform carnetului de muncă depus la dosarul cauzei.

Mențiunile referitoare la unitatea la care reclamantul și-a desfășurat activitatea, postul ocupat și salariu au fost înscrise în carnetul de muncă aflat în copie la dosar.

Potrivit acestor înscrieri, reclamantul nu a fost încadrat în grupa a II a de muncă, reclamantul luând cunoștință despre faptul că activitatea pe care a desfășurat-o în funcția de lăcătuș nu a fost încadrată în grupă de muncă la data de 01.01.2002, când a fost transferat conform art.11.lit.a din Legea nr.1/1970 și art.69 din Codul muncii la _________________ și i s-a înmânat carnetul de muncă.

Elementul principal care contează în soluționarea excepției prescripție este determinarea naturii juridice a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.

Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantei formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.

Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.

În acest sens sunt dispozițiile art.278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.

În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art.268 Codul muncii, republicat.

Astfel, articolul 268 din Codul muncii, prevede că:

"(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:

a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;

b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;

c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;

d) pe toata durata existentei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;

e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.

(2) In toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului."

Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.

Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 , devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.

Astfel, în cauza dedusă judecății nu se poate reține că obiectul acțiunii este imprescriptibil, cum s-a susținut, întrucât acesta nu se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept conform art.35 NCPC, ci la constatarea unei stări de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de muncă, care au consecințe patrimoniale și deci, eventualele acțiuni rezultate din acestea sunt prescriptibile, în condițiile legii.

Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.

In conformitate cu disoz. art.283 alin. 2 din Codul muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului, instanța constatând ca în speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată a cunoscut/putea cunoaște neânscrierea în carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv data la data de 01.01.2002, când a fost transferat conform art.11.lit.a din Legea nr.1/1970 și art.69 din Codul muncii la _________________, sau cel târziu data de 01.01.2011 - data abrogării dispozițiilor Decretului nr.92/1976, întrucât la acea dată, reclamanta a luat/putea lua cunoștință despre înscrierile existente în carnetul de muncă.

Pe de altă parte, trebuie reținut că, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.

Astfel, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut pentru formularea acțiunii în justiție, a început să curgă de la data de 01.01.2002, și s-a împlinit cu mult înaintea promovării acțiunii (20.05.2014).

Față de aceste considerente, instanța va admite excepția invocată din oficiu și va respinge cererea principală a reclamantului prin care a solicitat să se constate că activitatea desfășurată în perioada 11.08.xxxxxxxxxxxxx02 în funcția de lăcătuș se încadrează în grupa II de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 1, pct.30, pct.33 și pct.34 în procent de 100% și, conform principiului accesorium sequitur principale, va respinge si cererea accesorie privind obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens.

La pronunțarea soluției instanța are în vedere practica unitară, actuală, în această materie, a Curții de Apel C______, (dosar nr. XXXXXXXXXXXX), precum și necesitatea unificării practicii și la nivelul Tribunalului D___.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Respinge acțiunea precizată, formulată de reclamantul T______ M____, având CNP:xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Filiași,_________________________.4B, __________,_____________>jud. D___, în contradictoriu cu pârâta _______________, cu sediul în C______, ____________________,_____________, __________________.

Executorie. Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D___.

Pronunțată în ședința publică, azi, 01.04.2015.

PREȘEDINTE M______ I___

Asistent judiciar Ș______ I____

Asistent judiciar C______ E____ I____

Grefier G________ D_____ V______

Red./Tehnored.M.I.,Ș.I.

4 ex/23.04.2015