Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE I CIVILA

DECIZIE CIVILA NR.865

Ședința publică din 13.11.2015

Completul compus din:

Președinte: R_____ G_____ F_____

Judecător: R_____ D___

Grefier: A_____ D_________

Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de apelanții ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU, cu sediul in București Splaiul Independenței nr.294 Corp A sector 6 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G_____, cu sediul in G_____ _________________ jud.G_____, împotriva sentinței civile nr.6407/2015 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații B__ C______ C_____ cu sediul in G_____ ___________________ ___________.2 și B_____ G___ cu domiciliul in G_____ __________________ ____________ jud.Galati, având ca obiect validare poprire.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că este primul termen de judecata, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care;

Tribunalul constată că apelurile formulate in cauză sunt scutite de taxa judiciară de timbru si revine asupra rezoluției prin care a stabilit câte o taxă de timbru în suma de 20 lei pentru fiecare din apelurile formulate.

Tribunalul, având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită și s-a solicitat judecată cauzei în lipsă, rămâne in pronunțare asupra apelurilor.

TRIBUNALUL

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecatoriei Galati sub nr.XXXXXXXXXXXXX, B__ C______ C_____ pentru creditorul B_____ G___, în contradictoriu cu debitoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ și cu terțul poprit ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU, a solicitat validarea popririi înființate de B__ C______ C_____ în dosarul execuțional nr. 203/2014. A solicitat și cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, B__ C______ C_____ a arătat că a început executarea în dosarul execuțional nr. 203/2014, pentru recuperarea sumei de 9352,57 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 404/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, irevocabilă prin decizia nr. 5566/2014, pronunțată de Curtea de Apel G_____.

A invocat faptul că a înființat poprire asupra sumelor datorate de Administrația F_______ pentru Mediu către debitoarea AJFP G_____, însă acesta, deși a primit adresa la 11.12.2014, nu și-a îndeplinit obligațiile nici până la data formulării cererii.

Cu privire la aspectul învederat de terțul poprit în sensul că în speță sunt incidente prevederile din OUG nr. 8/2014 care dispune la art. XV suspendarea executărilor silite și achitarea sumelor de bani în mod eșalonat pe o perioadă de 5 ani, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

A argumentat B__ C______ C_____ că dispozițiile art. XV OUG nr. 8/2014 nu sunt aplicabile în cauză, fiind contrare legislației europene și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ce trebuie aplicate cu prioritate.

A menționat B__ C______ C_____ că, potrivit jurisprudenței CEDO (Ruianu c României, Pini s.a. c României, S_____ c României, V. I______ c României, S____ P______ c României), statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prev. de art. 6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite iar refuzul de a aloca sume necesare plății, când statul are calitatea de debitor, constituie o atingere adusă art. 1 din Protocolul nr. I la Convenție.

A mai arătat și că procedura instituită de OUG nr. 8/2014 contravine și Hotărârii din 18.04.2013 a C.J.U.E. în cauza C-565/11, întrucât înlătură egalitatea de tratament care presupune că un creditor, al unei creanțe asupra statului, trebuie să beneficieze de aceleași proceduri și dispoziții legale, precum cele de care beneficiază A.J.F.P. în raporturile în care are calitatea de creditor.

În drept, a invocat art. 780 și urm. NCPC, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. I CEDO.

În susținerea acțiunii, a depus la dosar înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul și practică judiciară.

Legal informați cu privire la cererea B__ C______ C_____, pentru creditoarea B_____ G___, în procedura prealabilă prevăzută de art. 201 NCPC, atât debitoarea cât și terțul poprit au formulat întâmpinare.

Terțul poprit a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de validare poprire, arătând că executorul judecătoresc și creditorul nu au luat în considerare prevederile art. XV din OUG nr. 8/26.02.2014, potrivit cărora executările silite se suspendă de drept iar plata creanțelor creditorilor se face eșalonat pe o perioadă de 5 ani. Terțul poprit a detaliat procedura instituită de art. XV din OUG nr. 8/2014 și Ordinul XXXXXXXXXXXX din 19.03.2014 care a aprobat procedura de efectuare a plăților sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei de poluare, învederând că singura posibilitate de restituire a acestei sume o reprezintă formularea unei cereri la organul fiscal competent sau la Administrația F_______ pentru Mediu, orice altă formă de executare silită fiind suspendată de drept.

În drept, a invocat art. 205 NCPC:

La rândul său, debitoarea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de validare poprire, motivat de faptul că executorul judecătoresc a ignorat prevederile art. XV din OUG nr. 8/26.02.2014 potrivit cărora executările silite se suspendă de drept iar plata creanțelor creditorilor se face eșalonat pe o perioadă de 5 ani. A invocat în acest sens excepția inadmisibilității cererii, motivat de faptul că nu s-a respectat termenul de 5 ani prevăzut de acest text normativ.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

Pentru primul termen de judecată cu părțile legal citate, B__ C______ C_____ a comunicat la dosar o copie certificată a dosarului execuțional nr. 134/2014.

La termenul de judecată din data de 28.05.2015, instanța a unit excepția inadmisibilității invocată de debitoare cu fondul cererii și a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 6407/18.06.2015, Judecatoria Galati a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată, a admis cererea de validare a popririi formulată de B__ C______ în contradictoriu cu debitoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____, cu terțul poprit ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU și cu creditoarea B_____ G___ si a validat poprirea înființată la data de 09.12.2014 în dosarul execuțional nr. 203/2014 al B__ C______ C_____, asupra sumelor datorate de terțul poprit debitoarei până la concurența sumei de 9.352,57 lei. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:

În fapt, prin sentința civilă nr. 404/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, irevocabilă prin decizia nr. 5566/2014, pronunțată de Curtea de Apel G_____, instanțele au admis acțiunea formulată de reclamanta B_____ G___ și au obligat debitoarea AJFP G_____ la plata sumei de 6154 lei reprezentând taxă poluare, actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data de 02.12.2008 până la restituirea integrală și efectivă și 39,30 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. De asemenea, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de AJFP G_____ în contradictoriu cu Administrația F_______ pentru Mediu.

Creditoarea B_____ G___ a formulat cerere de executare silită formându-se dosarul execuțional nr. 203/2014 al B__ C______ C_____, executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria G_____ prin încheierea nr. 5306/19.08.2014, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/233/2014.

La data de 16.09.2014, B.E.J. C______ C_____ a emis adresa de înființare a popririi pentru suma de 9.339,67 lei, adresă comunicată terțului poprit la data de 22.09.2014.

Prin adresa nr. 4005/17.10.2014 terțul poprit Administrația F_______ pentru Mediu a comunicat executorului faptul că nu poate onora poprirea deoarece, potrivit art. XV din OUG nr. 8/2014, orice executare este suspendată de drept iar plata creanțelor se face o perioadă de 5 ani, în cuantum de 20% pentru fiecare an.

La data de 09.12.2014, B__ C______ C_____ a emis o nouă adresă de înființare a popririi către terțul poprit, pentru suma de 9352,57 lei, terțul refuzând din nou executarea acesteia prin adresa nr. 4685/30.12.2014, cu aceeași motivare.

În drept, potrivit art. 789 NCPC, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

Analizând cererea de validare a popririi, instanța a reținut că terțul poprit Administrația F_______ pentru Mediu a refuzat liberarea sumelor datorate către debitoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____, deoarece au intervenit dispozițiile legale prevăzute de art. XV din OUG nr. 8/2014, urmând ca sumele de bani să fie restituite eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, în cuantum anual de 20%.

Față de refuzul terțului poprit de a face aplicarea procedurii instituite de art. 789 NCPC, instanța a analizat prevederile art. XV din OUG nr. 8/2014 prin prisma prevederilor art. 6 par. 1 CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, în cauza Ș_____ c. României, din 2005, CEDO a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești. S-a constatat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți.

Totodată, CEDO a reținut că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6, de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești, își pierd orice rațiune de a fi. S-a mai reținut că nu este oportun să se ceară unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să ajungă să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.

În aceeași cauză CEDO a constatat și încălcarea art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție prin refuzul autorităților de a plăti despăgubirile recunoscute în favoarea reclamantei printr-o hotărâre judecătorească.

De asemenea, în cauza T_________ impotriva României, 2009, CEDO a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecatorești. CEDO a conchis ca statul nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune în executare hotărârea judecătorească în cauză, constatându-se astfel o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Conventie.

Pe de altă parte, prin Hotărârea Secției a II-a a CEDO din 25 octombrie 2001, definitivă la 25 iunie 2002, pronunțată în cauza Saggio contra Italiei, s-a stabilit că, în principiu, un sistem de suspendare temporară a plății creanțelor unei întreprinderi comerciale în criză, autorizată să continue activitatea sa productivă în interesul economiei naționale, nu este criticabilă în sine, având în vedere marja de apreciere autorizată de alineatul al doilea al art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO. Totuși, un astfel de sistem implică riscul de a impune creditorilor o sarcină excesivă în ceea ce privește posibilitatea de a recupera bunurile lor și trebuie, deci, prevăzute anumite garanții de procedură pentru a veghea ca această aplicare a sistemului și a incidenței sale asupra dreptului de proprietate al particularilor să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile

De asemenea, în cauza Bourdov c. Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor financiare pentru a onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului.

În prezenta speță, instanța a reținut că atât debitoarea cât și terțul poprit aveau cunoștință de obligația de plată a sumei de 6154 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată și 39,30 lei cheltuieli de judecată întrucât au fost parte în litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 404/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul G_____ și cu toate acestea, nu și-au îndeplinit obligațiile într-un termen rezonabil de la data rămânerii irevocabile a titlului executoriu.

În contextul jurisprudenței CEDO mai sus amintite, instanța a reținut că dispozițiile derogatorii ale OUG nr. 8/2014 favorizează statul în raporturile de drept privat, deși acesta ar trebui să se afle pe poziții de egalitate cu orice persoană fizică sau juridică care, în calitate de debitor al unei obligații, nu ar putea invoca niciodată lipsa fondurilor, putând fi urmărită asupra tuturor bunurilor sale până la satisfacerea creanței.

Deși se admite că statul poate beneficia de o marjă de apreciere care i-ar fi permis, o anumită perioadă de timp, să amâne executarea obligațiilor ce-i incumbă în considerarea unor situații speciale, analizând art. XV din OUG nr. 8/2014, instanța a observat că demersurile pe care statul trebuie să le îndeplinească nu sunt stabilite, creând dubiul alegerii lor la întâmplare, întrunind pe deplin condițiile arbitrariului și imprevizibilității, menționate în Hotărârea Saggio c. Italiei, ce au aplicabilitate mutatis mutandis în cauza de față.

Astfel, instanța a reținut că toate titlurile executorii emise până la data de 31 decembrie 2015 sunt suspendate de drept în privința executării lor, fie benevol, fie silit, potrivit alin. 4, cel puțin până la data de 31.12.2015, deși titlurile executorii emană de la puterea judecătorească și sunt executorii, fără a fi necesară nicio o altă procedură ulterioară.

Prin art. XV din OUG nr. 8/2014 nu se prevede, în concret, metoda de stabilire a duratei de 5 ani, în care în fiecare an se va restitui suma de 20% din valoarea creanței.

Titlurile executorii se supun, pe cale de consecință și Ordinului nr. XXXXXXXXXXXX potrivit căruia creditorul, deși deține o hotărâre judecătorească irevocabilă, este nevoit să facă o cerere către autoritatea administrativă și, în temeiul acestei cereri, va primi o decizie de impunere sau o decizie de restituire, după caz, potrivit Anexa nr. I la Ordin. În baza hotărârii autorității administrative se va stabili și durata de 5 ani în care se vor restitui cei 20% din creanță. Fără a exista o prevedere concretă, rezultă că primul an de la care începe restituirea este lăsat la latitudinea autorității administrative, potrivit Ordinului Ministerului căruia i se supune și care poate fi modificat de către acesta din urmă.

Instanța a mai reținut că art. XV din OUG nr. 8/2014 prevede și durata de 5 ani, care prin sine este o durată lungă de timp, încadrându-se ca termen juridic, potrivit dispozițiilor legale bugetare unui termen mediu spre lung. Așadar, în opinia instanței, simpla durată mare a termenului, fără a fi justificată ar fi fost suficientă pentru a constata încălcarea jurisprudenței CEDO.

Instanța a mai constatat că se impune restituirea sumei de 20% din creanță pe o perioadă de 1 (un) an, urmând ca în următorul an calendaristic (sau în următorul an în care se face noua achitare) să se achite o nouă tranșă de 20% din creanță, deși taxa a fost achitată integral. Are loc astfel ”sfărâmarea” în componente foarte mici a creanței, făcând-o indezirabilă. Pe de altă parte, câtimea însăși de 20% este acordată pe o perioadă mare de timp 1 (un) an calendaristic, creditorul fiind lipsit de beneficiul său, deși a fost și anterior lipsit, potrivit procedurilor legale de recuperare a sumei.

Mai mult, instanța a apreciat că nu există nicio garanție că la împlinirea termenului de plată Statul nu va hotărî din nou prelungirea termenului sau diminuarea procentului, printr-un procedeu identic cu cel urmat la suspendarea executării prin ordonanță.

În concluzie, instanța a reținut că, prin aplicarea OUG nr. 8/2014, invocată atât de debitoare cât și de terțul poprit - care prevede un regim diferențiat de executare a obligațiilor statului în raport cu alți debitori în baza unor titluri executorii și care stabilește în mod unilateral termene și condiții de plată ale creanțelor, în prezenta cauză se încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO și art. 6 din aceeași Convenție, atât sub aspectul nerespectării termenului rezonabil, al principiului egalității armelor în proces cât și sub aspectul nerespectării marjei de apreciere cu privire la stabilirea limitelor dreptului de proprietate asupra creanței al creditorilor.

Așadar, instanta a retinut ca exista un conflict între aplicarea OUG nr. 8/2014 ce prevede eșalonări în achitarea unor creanțe, constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile și aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a fost interpretată prin jurisprudența CEDO, care se soluționează în favoarea acestora din urmă, instanța fiind obligată să aplice prioritar dispozițiile Convenției în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.(1) și art.20 din Constituția României.

Împotriva acestei hotarari au declarat apel atat debitoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice G_____ cât și terțul poprit Administrația F_______ pentru Mediu, considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivarea cererii, debitoarea a arătat în esență că Judecătoria G_____ a dispus validarea popririi cu ignorarea faptului că procedura CEDO este numai împotriva statului, astfel că doar statul poate fi obligat la despăgubiri, însă o instituție a statului nu poate fi obligată în dreptul intern decât strict potrivit legii.

Mai arată că mecanismul de control instituit prin CEDO are caracter subsidiar, ceea ce presupune ca drepturile și libertățile garantate de art. 1 din Convenție să fie protejate mai întâi prin dreptul intern și aplicate de autoritățile naționale, iar instanța națională nu a luat în considerare dispozițiile OUG nr. 8/2014 prin care sunt reglementate termenele de plată a sumelor pre văzute prin hotărârile judecătorești având ca obiect restituire taxă de poluare pentru autovehicule, devenite executorii până la data de 31.12.2015, în sensul că se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

Se susține că această ordonanță a fost apreciată ca fiind nelegală de către instanța de fond, deși nu a fost declarată neconstituțională, depășindu-și astfel atribuțiile puterii judecătorești.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 C.pr.civ.

În motivarea apelului, terțul poprit a arătat în esență că instanța de fond și-a depășit limitele de competență privind judecarea pricinii, întrucât și-a argumentat întregul demers printr-o pretinsă neconformitate a prevederilor OUG nr. 8/2014 cu normele europene.

Mai arată că în mod greșit s-a reținut că terțul poprit a refuzat eliberarea sumelor datorate, având în vedere dispozițiile OUG nr. 8/2014, care reglementează modul de restituire a sumelor datorate, precum și procedura de efectuare a plăților stabilită prin Ordinul nr. XXXXXXXXXXXX.

Se susține și faptul că această procedură reglementată de dreptul intern nu este contrară dispozițiilor CEDO, întrucât instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor art. 6 CEDO, limitarea fiind permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite.

Astfel, arată că în cauză măsura contestată urmărește un scop legitim, respectiv asigur5area stabilității economice a țării, și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere, respectiv eșalonarea executării hotărârilor judecătorești.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 C.pr.civ.

Legal citati, intimatii nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței de judecată pentru a invoca apărări.

În calea de atac a apelului nu s-a administrat nicio probă.

Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține următoarele:

În mod corect a reținut instanța de fond că la cererea intimatei-creditoare B_____ G___ s-a pornit executarea silită împotriva apelantei-debitoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice G_____, în cadrul dosarului de executare nr. 203/2014 al B__ C______ C_____, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 404/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, irevocabilă prin decizia nr. 5566/2014, pronunțată de Curtea de Apel G_____, pentru recuperarea taxei de poluare.

S-a reținut că prin dispozițiile OUG nr. 8/2014 și Ordinul nr. 365/2014 sunt reglementate termenele de plată a sumelor prevăzute prin hotărârile judecătorești având ca obiect restituire taxă de poluare pentru autovehicule, devenite executorii până la data de 31.12.2015, în sensul că se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora, dispoziții care intră în contradicție cu CEDO.

Cu toate acestea nu se poate reține susținerea apelantelor în sensul că făcând aplicarea dispozițiilor art. 6 CEDO această ordonanță a fost apreciată de instanța de fond ca fiind nelegală, deși nu a fost declarată neconstituțională, depășindu-și astfel atribuțiile puterii judecătorești. În acest sens, se reține că în situația în care s-ar constata existența unui conflict intre dispozițiile interne din OG nr. 8/2014 și prevederile art. 6 CEDO, instanța, în baza art. 11 și art. 20 alin. 2 din Constituție, având în vedere forța supralegislativă a tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în dreptul intern, este obligată să dea prioritate dispozițiilor CEDO, fără a se putea reține că verifică legalitatea unui act normativ intern.

Se reține că instanța de fond a constatat că ar fi vorba de o încălcare a prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenție, apreciind că nu este oportun să i se solicite unei persoane care a obținut, în urma unei proceduri judiciare, o creanță împotriva statului, să inițieze ulterior o executare silită pentru a obține o reparație pe o durată îndelungată, însă pentru a răspunde la întrebarea dacă art. 6 a fost respectat, trebuie să ia în considerare comportamentul tuturor autorităților naționale implicate, inclusiv pe cel al legiuitorului național.

În consecință, se reține că măsurile luate prin OUG nr. 8/2014 pentru menținerea echilibrului bugetar între cheltuielile și veniturile publice pot fi considerate ca urmărind un scop de utilitate publică, având în vedere criza economică și financiară (aceeași criză determinând plata eșalonată și a drepturilor salariale obținute de diferite categorii sociale) și sunt proporționale cu scopul urmărit, respectiv restabilirea echilibrului bugetar, prin aceasta evitându-se totodată înrăutățirea situației sociale. În acest context, instanța constată că limitarea exercițiului dreptului intimatului este una temporară, expres și concret legiferată, printr-o normă care se bucură de atributul predictibilității, care nu aduce atingere dreptului pe fond și care, în temeiul art. 44 din Constituție se bucură de toate garanțiile Statului.

Prin urmare, având în vedere și faptul că pentru sumele ce vor fi restituite trebuie calculată și dobânda legală până la momentul achitării integrale a debitului, instanța consideră că plata eșalonată a sumelor datorate reclamanților nu poate fi considerată nerezonabilă.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. XV din OUG nr. 8/2014 este reglementată modalitatea de restituire a sumelor prevăzute prin hotărârile judecătorești având ca obiect restituire taxă de poluare pentru autovehicule, devenite executorii până la data de 31.12.2015, în sensul că se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

În acest sens, trebuie formulată o cerere de restituire care se soluționează în termen de 45 zile de la înregistrare, stabilindu-se un grafic, menționându-se totodată că pe toată această perioadă este suspendată de drept orice procedură de executare.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada formulării unei astfel de cereri, pentru a se putea verifica dacă a început să curgă termenul de 5 ani calendaristici și dacă a existat un refuz din partea autorităților obligate la restituire, care să justifice cererea de validare poprire, instanța reține că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, astfel că în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ., instanța va admite apelurile, va schimba în tot sentința civilă nr. 6407/18.06.2015 pronunțată de Judecătoria G_____ și în rejudecare va respinge cererea de validare poprire ca fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile formulate de apelanții ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU, cu sediul in București Splaiul Independenței nr.294 Corp A sector 6 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G_____, cu sediul în G_____ _________________ jud.G_____, împotriva sentintei civile nr.6407/18.06.2015 pronuntata de Judecatoria Galati in dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații B__ C______ C_____ cu sediul in G_____ ___________________ ___________.2 și B_____ G___ cu domiciliul in G_____ __________________ ____________ jud.Galati.

Schimbă în tot sentinta apelata si in rejudecare respinge actiunea ca nefondata.

Definitivă.

Pronuntata in sedinta publica astazi 13.11.2015.

Președinte, Pt.Judecător R_____ D___, Grefier,

R_____ G_____ F_____ Aflat în C.O., cf.art.426 al.4 C__ A_____ D_________

Semnează Presedintele Completului

Judecător R_____ G_____ F_____

Red.RGF/21.12.2015

Tehn.AD/21.12.2015

Fond R_____ C______ P___ T_________