Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- ART.335 N.C.P. -

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 1246

Ședința publică de la 02 Octombrie 2015

Instanța constituita din:

PREȘEDINTE M_____ E____ M______

JUDECĂTOR C______ Ș____

Grefier L_______ M________ P___

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M______ burcă din cadrul

Parchetului de pe lângă curtea de Apel C______

¤¤¤¤

Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA TÂRGU-J__ și apelantul inculpat P______ A________ M_____, împotriva sentinței penale nr.1445 din 9.06.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat asistat de avocat N_____ F_____ M_____, apărător ales.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Avocat N_____ F_____ M_____ depune înscrisuri cu privire la inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune probei cu înscrisuri.

Potrivit art.100 C.p.p., instanța încuviințează proba cu înscrisuri, fiind pertinenta, concludenta si utila soluționării cauzei , acestea reprezentând caracterizări si documente privind situația sa din Belgia, unde are reședința .

În temeiul art.420 alin.4 C.p.p., a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de parchet și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Avocat N_____ F_____ M_____ având cuvântul pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului, criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, respectiv privarea de libertate este prea aspră în raport cu fapta săvârșită.

În mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul s-a sustras de la cercetare cu intenție, motivând că a fost căutat în repetate rânduri la domiciliu în vederea audierii.

De asemenea, instanța nu a ținut cont de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că a avut o atitudine sinceră în timpul cercetării penale, a recunoscut și regretat fapta săvârșită printr-o declarație dată în fața notarului din Belgia, declarație ce a fost comunicată instanței de judecată, acesta neputându-se prezenta în fața instanței, lucrând cu contract de muncă în Belgia.

Pedeapsa aplicată inculpatului este corect stabilită, însă modalitatea de executare, respectiv privarea de libertate este prea aspră în raport cu fapta săvârșită. Aplicarea modalității de executare a pedepsei de 1 an închisoare cu suspendare sub supraveghere prev.de art.91 C.p., este suficientă pentru ași atinge scopul educativ al pedepsei, cu rugămintea de a se dispune să meargă în Belgia să nu-și piardă locul de muncă; nu poate pleca lunar de la serviciu, să vină în țară la 3 luni.

Cu privire la apelul formulat de parchet, lasă soluția la aprecierea instanței.

Reprezentantul Ministerului Public, în replică, solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat.

Apelantul inculpat P______ A________ M_____ în ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă comiterea faptei.

Dezbaterile fiind închise.

C U R T E A

Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1445 din 9.06.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în baza art. 335 alin. (1) Cod penal, a condamnat inculpatul P______ A________ M_____, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 65 alin 1 raportat la art.66 alin 1 lit. a, b Cod penal, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.1297/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J__ a fost trimis în judecată inculpatul P______ A________ M_____, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.335 alin 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 23.02.2014, în jurul orelor 22:00, organele de poliție care efectuau controlul traficului rutier pe DE 79 C______, jud. Gorj, au oprit pentru control un autoturism marca VW cu numărul de înmatriculare B3680PW ce circula din direcția Rovinari spre Filiași.

Cu ocazia controlului s-a stabilit că autoturismul respectiv era condus de către inculpatul P______ A________ M_____, care avea ca pasageri pe martorii B______ O_____ C_______ și B______ D____ E_____.

Solicitându-i-se documentelor personale și cele ale autoturismului, conducătorul auto nu a putut prezenta niciun document, declarând că nu este posesor de permis de conducere pentru nicio categorie.

Inculpatul P______ A________ M_____ a recunoscut că a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare B3680PW, pe DE 79, pe traseul Plopșoru - Broșteni - Stația Lukoil, iar martorii B______ O_____ C_______ și B______ D____ E_____ au declarat că nu cunoșteau faptul că P______ A________ M_____ nu avea permis de conducere.

În cursul urmăririi penale, inculpatul P______ A________ M_____ a fost căutat în repetate rânduri la domiciliu în vederea audierii și aducerii la cunoștință a calității de suspect/inculpat și a drepturilor procesuale, însă nu a fost găsit, stabilindu-se că este plecat la muncă în Belgia din data de 14.05.2004.

Din declarația lui P______ P___ C________, tatăl inculpatului, reiese faptul a i-a adus la cunoștință fiului său P______ A________ M_____ învinuirea ce i se duce , cât și faptul că este inculpat în dosarul 1297/P/2014, fiind căutat de mai multe ori la domiciliu de către organele de poliție, însă P______ A________ M_____ i-a comunicat că nu poate să ajungă în țară deoarece lucrează cu forme legale în Belgia.

Din adresa nr. xxxxx din 05.05.2014 emisă de S.P.C.R.P.C.Î.V. Gorj reiese că inculpatului P______ A________ M_____ nu figurează cu permis conducere auto.

Starea de fapt a fost dovedită cu declarațiile inculpatului și ale martorilor P______ P___ C________, B______ O_____ C_______ și B______ D____ E_____, adresa nr. xxxxx din 05.05.2014 emisă de S.P.C.R.P.C.Î.V. Gorj și procese verbale de căutare.

Potrivit art.344 alin 2 Cod procedură penală la data de 02.03.2015 s-a constatat comunicarea către inculpatul P______ A________ M_____ a unei copii certificate a rechizitoriului, aducându-i la cunoștință obiectul procedurii de cameră preliminară și stabilindu-se un termen de 20 de zile , până la expirarea căruia inculpatul are posibilitatea de a formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Inculpatul nu a formulat cereri și excepții în termenul acordat; prin încheierea de camera preliminară din data de 31.03.2015, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J__ cu numărul 1297/P/2014, privind pe inculpatul P______ A________ M_____ trimis în judecată pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 335 alin 1 Cod penal, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală dispunând începerea judecății.

Deși legal citat inculpatul P______ A________ M_____, nu s-a prezentat la termenele de judecată fixate de instanță.

La termenul de judecată din 09.06.2015 apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar traducerea declarației date de inculpatul P______ A________ M_____ în fața notarului – Maestrul A___ Rutten în Saint-Gilles – Iez - Bruxelles și o declarație sub semnătură privată, prin care menționează că recunoaște și regretă fapta și nu mai are probe de adus în apărarea sa.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 23.02.2014, în jurul orelor 22:00, organele de poliție care efectuau controlul traficului rutier pe DE 79 C______, jud. Gorj, au oprit pentru control un autoturism marca VW cu numărul de înmatriculare B3680PW ce circula din direcția Rovinari spre Filiași, stabilindu-se că autoturismul respectiv era condus de către inculpatul P______ A________ M_____, care avea ca pasageri pe martorii B______ O_____ C_______ și B______ D____ E_____.

Solicitându-i-se documentele personale și cele ale autoturismului, conducătorul auto nu a putut prezenta niciun document, declarând că nu este posesor de permis de conducere pentru nicio categorie, fapt consemnat în procesul verbal de constatare întocmit de poliția rutieră la urmărirea penală.

Starea de fapt așa cum a fost reținută și descrisă în actul de sesizare a instanței a fost dovedită cu declarațiile inculpatului și ale martorilor P______ P___ C________, B______ O_____ C_______ și B______ D____ E_____, adresa nr. xxxxx din 05.05.2014 emisă de S.P.C.R.P.C.Î.V. Gorj și procese verbale de căutare, coroborate cu declarațiile de recunoaștere date la urmărirea penală, iar în timpul cercetării judecătorești în fața notarului – Maestrul A___ Rutten în Saint-Gilles –Iez – Bruxelles.

Pe baza ansamblului material probator s-a reținut că fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, fără a deține permis de conducere comisă de inculpat la data de 23.02.2014 în jurul orelor 22:00, există și întrunește cerințe normei de încriminare, inclusiv vinovăția ca element al actului de conduită.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 C.pen., instanța reține că elementul material al acesteia constă în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere .

Urmarea imediată în cazul acestor infracțiuni constă într-o stare de pericol pentru pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptelor, acestea fiind infracțiuni de pericol, pentru a căror existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. b C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lor. Astfel, inculpatul, deși știa că nu are permis de conducere, a condus autoturismul pe drumurile publice, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză și totodată a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției.

Așa fiind, văzând și disp. art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. coroborat cu art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., instanța constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, a pronunțat în cauză o soluție de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen., potrivit cărora stabilirea duratei și a cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prevăzute la lit. a-g din această normă legală, raportate în prezenta cauză, reținând așadar gradul relativ scăzut de pericol social concret al faptei săvârșite.

Astfel, că instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, respective de 1 an închisoare, având în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă , însă s-a sustras de la cercetări plecând în străinătate la data de 24.05.2014.

Totodată s-a reținut că este incontestabil că din punct de vedere strict formal, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere prezintă un pericol social pentru traficul rutier, chiar dacă nu a fost provocat nici un accident.

De asemenea la individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului P______ A________ M_____ în vederea satisfacerii scopului preventiv și educativ al pedepsei, instanța ținând seama la stabilirea cuantumului pedepsei de gravitatea infracțiunii, respectiv împrejurările și modul de comitere, starea de pericol creată, mobilul activității infracționale, urmările produse respectiv rezultatul direct constând în conducerea pe drumurile publice ale unui vehicul fără a poseda permis de conducere, conducând la un real pericol pentru traficul rutier.

Cu privire la modalitatea de executare instanța a înlăturat susținerea inculpatului prin apărător, în sensul de a-i fi aplicate dispozițiile art. 396 alin 10 Cod procedură penală, întrucât potrivit disp. art. 375 alin 1 Cod procedură penală „ dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute de art. 374 alin 4 , instanța procedează la ascultarea acestuia”, în cauza dedusă judecății inculpatul nu s-a prezentat la termenele de judecată fiind imposibilă de altfel și ascultarea acestuia cu privire la dispozițiile art 83 Cod penal, împrejurare care ar fi putut constitui pentru instanță aplicarea unei alte modalități de executare a pedepsei închisorii deoarece sancționarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv cea prev. de art 335 alin 1 Cod penal , nu prevede pedeapsa alternativă a amenzii( așa cum a solicitat apărătorul ales al inculpatului).

În baza art. 65 alin 1 raportat la art.66 alin 1 lit. a, b Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel P________ de pe lângă Judecătoria Tg.J__ și inculpatul P______ A________ M_____.

În motivarea apelului formulat de parchet, s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond a aplicat pedeapsa accesorie, în condițiile în care nu a aplicat pedeapsa complementară, conform art.65 alin.1 C.p. De altfel, instanța poate dispune interzicerea exercitării unor drepturi ca pedeapsă accesorie, doar dacă a interzis aceste drepturi și ca pedeapsă complementară.

Inculpatul P______ A________ M_____ prin apelul formulat, a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, respectiv privarea de libertate este prea aspră în raport cu fapta săvârșită. În mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul s-a sustras de la cercetare cu intenție, motivând că a fost căutat în repetate rânduri la domiciliu în vederea audierii.

De asemenea, instanța nu a ținut cont de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că a avut o atitudine sinceră în timpul cercetării penale, a recunoscut și regretat fapta săvârșită printr-o declarație dată în fața notarului din Belgia, declarație ce a fost comunicată instanței de judecată, acesta neputându-se prezenta în fața instanței, lucrând cu contract de muncă în Belgia.

Pedeapsa aplicată inculpatului este corect stabilită, însă modalitatea de executare, respectiv privarea de libertate este prea aspră în raport cu fapta săvârșită. Aplicarea modalității de executare a pedepsei de 1 an închisoare cu suspendare sub supraveghere prev.de art.91 C.p., este suficientă pentru ași atinge scopul educativ al pedepsei, cu rugămintea de a se dispune să meargă în Belgia să nu-și piardă locul de muncă; nu poate pleca lunar de la serviciu, să vină în țară la 3 luni.

In cursul judecații in apel a fost audiat inculpatul, conform art. 420 alin 4 Cpp, care a menținut atitudinea de recunoaștere a faptei si a exprimat acordul prestării unei munci in folosul comunitatii , conform art. 378 alin 3 Cpp.

Verificând hotărârea apelată raportat la motivele de apel formulate în cauză, dar și din oficiu, conform art.417 alin.2 c.p.p., instanța de control judiciar constată următoarele:

Coroborând probele administrate în cursul urmării penale, respectiv declarațiile inculpatului, care a recunoscut acuzațiile, ale martorilor, înscrisuri, proces verbal de depistare încheiat la data de 23.02.2014 de către organele de poliție rutieră, însușit prin semnătură de către inculpat, rezultă că în data de 23.02.2014 inculpatul P______ A________ M_____ a condus un autoturism pe DE 79, deși nu este titularul unui permis de conducere valabil obținut, astfel cum rezultă și din adresa nr.xxxxx din 5.05.2014 emisă de M.A.I. – Instituția Prefectului Județul Gorj – Serviciul public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Desfășurarea de către inculpat a activității de conducere a autoturismului pe drumurile publice, rezultă și din declarațiile martorilor B______ O_____ C_______ și B______ D____ E_____, care se aflau în interiorul respectivului autoturism și care au confirmat că inculpatul a condus pe drumul public.

În drept, corect a stabilit prima instanță că fapta inculpatului de a conduce în data de 23.02.2014, un autoturism pe drumul public DE 79 C______ , județul Gorj, deși nu este titular al unui permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.335 alin.1 C.p.

În cursul judecății, inculpatul nu a participat personal la cercetarea judecătorească, ci a depus la dosarul cauzei o declarație autentificată din 8 aprilie 2015, prin care a menționat că recunoaște și regretă fapta și solicită aplicarea procedurii simplificate, recunoscând și acceptând probele administrate în cauză.

În mod corect, prima instanță a respins cererea de judecare conform dispozițiilor art.375-377 C.p.p., procedură specială de recunoaștere a învinuirii, întrucât astfel cum rezultă din dispozițiile art.374 alin.4 C.p.p., o condiție procedură de aplicare a acestei proceduri speciale, o constituie prezența personală a inculpatului la judecarea cauzei si formularea persoanl a unei astfel de cereri.

Daca prima instanță a respins cererea de judecare conform procedurii speciale, prev.de art.375 – 377 C.p.p. ar fi trebuit să parcurgă cercetarea judecătorească de drept comun, conform art.378 și următ. C.p.p., și să administreze probe. Omisiunea primei instanțe de a parcurge cercetarea judecătorească de drept comun, în condițiile respingerii cererii de judecare conform procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii, urmare a neîndeplinirii unei condiții procedurale, nu atrage nici o sancțiune procesuală, întrucât atitudinea inculpatului a recunoaștere a faptei, de însușire și acceptare a probelor administrate în cursul procesului penal, va dobândi valențe juridice în cadrul unei alte instituții procesuale, și anume necontestarea probelor conform art.374 alin.7 C.p.p. O asemenea instituție procesuală presupune atitudinea participanților la procesul penal de cunoaștere, însușire, acceptare și asumare a conținutului informativ al probelor administrate în cursul procesului penal, fiind un mijloc juridic de valorificare a fiabilității probelor. Pe de altă parte, prin apelurile formulate în cauză nu s-au contestat elementele esențiale ale stabilirii răspunderii penale, constând în existența faptei, a vinovăției și a condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii penale, conform art.396 alin.2 C.p.p., și nici atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptelor și asumarea probelor, aceste elemente ale procesului penal dobândind astfel autoritate de lucru judecat.

Individualizarea executării pedepsei reprezintă operațiunea tehnico-judiciară prin care organul judiciar stabilește cadrul juridic execuțional penal, în cadrul căruia urmează să se îndeplinească scopul preventiv al pedepsei și funcțiile acesteia, constând reeducare, exemplaritate, eliminare.

Instituția amânării a aplicării pedepsei permite instanței care constată, conform art.396 alin.4 C.p.p., dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, să nu pronunțe o soluție de condamnare , ci soluția amânării aplicării pedepsei, ce reprezintă o facultate a instanței, și privește atât pedeapsa amenzii ori pedeapsa închisorii, atunci când acestea sunt stabilite separat, ori cumulativ. Amânarea aplicării pedepsei presupune stabilirea și amânarea aplicării pedepsei principale a închisorii sau/și amenzii, iar instanța care stabilește pedeapsa princiupală poate, și în cazurile prevăzute de art.67 C.p. este obligată să stabilească și pedeapsa complementară și implicit pedeapsa accesorie. În aceste cazuri, amânarea aplicării pedepsei privește atât amânarea aplicării pedepsei principale stabilite, cât și amânarea aplicării pedepsei complementare și accesorii stabilite.

Apelul formulat de inculpat se va admite sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei, care sub aspectul cuantumului corespunde dispozițiilor art.74 C.p., fiind proporționala cu împrejurările și modul de comitere, pe un drum european inculpatul desfășurând activitate de conducere, deși nu avea permis de conducere valabil obținut, pe timpul nopții, determinând augmentarea gradului de pericol social abstract al infracțiunii, conduita anterioară săvârșirii infracțiunii, inculpatul fiind sancționat cu amendă administrativă în cuantum de 1000 lei, prin ordonanța nr.3707/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu J__, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.217 C.p., anterior, și art.321 C.p., anterior.

Aplicând criteriile generale de individualizare a pedepsei prev.de art.74 C.p., care se subsumează celor doi piloni esențiali în stabilirea duratei ori cuantumului pedepsei, respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului, rezultă următoarele argumente pentru aplicarea instituției amânării aplicării pedepsei prev.de art.83 și următ. C.p.

Se constată îndeplinirea în prezenta cauză a condițiilor în care se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, conform art.83 C.p. actual: pedeapsa stabilita este situată sub limita de 2 ani închisoare; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mică de 7 ani; pedeapsa analizată nu constituie o rezultantă generată de anularea renunțării la aplicarea pedepsei ori anularea sau revocarea amânării aplicării pedepsei pentru săvârșirea unei noi infracțiuni, ori în urma revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prin prisma faptului că în această ipoteză există deja o pedeapsă aplicată; pedeapsa stabilită în prezenta cauză nu a avut în vedere dispozițiile art.129 alin.2 lit.b C.p. actual; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, indiferent de durată, cu excepția cazurilor prev.art.42 lit.a ( faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală) și lit.d ( infracțiunile amnistiate) sau a condamnărilor pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității prin declarația dată în fața instanței de apel în ședința publică . Acordul pentru prestarea unei munci nu înseamnă alegerea naturii activității, ci numai manifestarea voluntară cu privire la prestarea unei munci în general, această condiție fiind imperativă pentru dispunerea amânării aplicării pedepsei, conform art.83 lit.c C.p. actual, însă, impunerea efectuării unei munci este facultativă, astfel cum rezultă din dispozițiile art.85 alin.2 lit.b C.p. actual, care instituie caracterul opțional al unei asemenea obligații, important fiind acordul dat de inculpat, menit să sublinieze dorința de a activa în folosul ordinii sociale pe care a tulburat-o prin fapta sa. Acordul prestării unei munci reprezintă o condiție indispensabilă dispunerii instituției amânării aplicării pedepsei, chiar și atunci când instanța nu dispune obligarea prestării unei munci în folosul comunității astfel cum este cazul în prezenta speță, unde raportat la persoana inculpatului nu rezultă necesitatea unei astfel de obligații.

Este obligatoriu conform art.83 alin.1 lit.d C.p., ca în raport de persoana infractorului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de persoana și posibilitățile de îndreptare ale inculpatului, instanța să aprecieze că aplicarea unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Pedeapsa stabilită de prima instanță și menținuta în apel respectă condiția negativă prev. de art.83 lit.a C.p., permițând aplicarea amânării aplicării pedepsei; inculpatul nu are antecedente penale, nefiind condamnat penal anterior comiterii prezentei infracțiuni; în ședința publică din 2.10.2014 din cursul judecății în apel inculpatul a exprimat acordul pentru a presta o muncă în folosul comunității, fiind astfel îndeplinită și cerința prev. de art.83 alin.1 lit.c C.p.; în raport de persoana inculpatului, de vârstă tânără, cu un comportament corespunzător, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, comportament esențial, sincer și cooperant, instanța reține existența posibilităților sale de îndreptare, astfel încât, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, conform art.83 alin.1 lit.d C.p. Înscrisurile depuse la dosar atestă că inculpatul și-a desfășurat viața personală și profesională în Belgia, însă, în perioada termenului de supraveghere de 2 ani prev.de art.84 C.p., trebuie să dea dovadă de cooperare și supunere măsurilor de supraveghere sub sancțiunea revocării amânării aplicării pedepsei, conform art.88 alin.1 C.p., și executării efective a pedepsei stabilite.

Există date care susțin aptitudinea persoanei inculpatului de a se îndrepta chiar fără aplicarea unei pedepse, atât gravitatea faptelor, cât și trecutul lipsit de antecedente penale ale acestuia , mediul în care trăiește, modul de comportare în familie și în societate, astfel cum rezultă din înscrisurile administrate în cursul cercetării judecătorești, inculpatul fiind caracterizat, ca reprezentând o persoană muncitoare, provenind dintr-o familie organizată, cu un comportament civilizat în societate, avand pregătirea școlară.

Apelul formulat de P________ de pe lângă judecătoria Târgu J__ se va respinge pentru următoarele considerente:

Pedepsele accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prev.de art.66 alin.1 lit.a,b,d – o C.p., se pot stabili și aplica de către instanță numai dacă, în prealabil, aceste drepturi formează conținutul unei pedepse complementare stabilite sau aplicate de instanța de judecată, pedepsele accesorii neavând o existență autonomă ci numai însoțind, sub aspectul existenței și al conținutului, pedepsele complementare.

Prima instanță in mod nelegal a dispus aplicarea unei pedepse accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev.de art.66 alin.1 lit.a și b C.p., deși, în prealabil, nu a aplicat aceeași interdicție în conținutul unei pedepse complementare, conform art.65 și art.66 C.p.

Instanța de apel constată că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare inculpatului, astfel încât, va dispune și înlăturarea pedepsei accesorii stabilite și aplicate de către prima instanță de judecată, luând în considerare datele care rezultă din dosarul cauzei, și care nu reflectă o periculozitate crescută a persoanei inculpatului, prin care să se reflecte necesitatea întregirii rolului pedepsei principale prin aplicarea unei pedepse complementare.

Din dispozițiile art.67 c.p.p. rezultă principiile necesității și proporționalității pedepsei complementare cu natura și gravitatea infracțiunii dedusă judecății și persoana inculpatului, prevederile legale enunțate impunând condiția ca instanța de judecată să aprecieze necesitatea supunerii persoanei inculpatului după executarea pedepsei principale, unui proces de reeducare , resocializare, aplicând astfel pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Examinând datele și informațiile care rezultă din probele administrate în cauză, instanța de apel reține că față de împrejurările cauzei, persoana infractorului, nu este necesară aplicarea unei pedepse complementare, considerată disproporționată în raport cu gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului – nu are antecedente penale, vârstă tânără, viața profesională desfășurată în altă țară, comportament procesual corespunzător, nu a încercat să împiedice aflarea adevărului, nu a întreprins demersuri pentru tergiversarea cauzei, participând personal la judecata în apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Targu J__,ca nefondat .

In temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cpp, va admite apelul formulat de apelantul inculpat P______ A________ M_____, împotriva sentinței penale nr.1445/2015 a Judecătoriei Targu J__, va desființa în parte, sentința penala nr. 1445/2015 a Judecătoriei Targu J__ si rejudecând,va înlătura dispozițiile privind condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev de art. 335 Cp, precum si dispozițiile art. 65 alin 1 Cp.

În baza 335 alin 1 Cp, va stabili pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului, iar în baza art. 83 alin. (1) C. pen., va amâna aplicarea pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 84 C. pen

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj la datele fixate de acesta; b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Gorj

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale, în măsura in care nu contravin prezentei decizii.

In baza art. 275 alin 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu J__, formulat împotriva sentinței penale nr.1445 din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ ca nefondat.

In temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul formulat de apelantul inculpat P______ A________ M_____, fiul lui P___ C________ și N_______, născută la data de 31.10.1988 în mun. Târgu J__, jud. Gorj, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în comuna Bîlteni, ___________________, jud. Gorj împotriva sentinței penale nr.1445/2015 a Judecătoriei Târgu J__.

Desființează in parte, sentința penala nr. 1445/2015 a Judecătoriei Târgu J__ si rejudecând :

Înlătura dispozițiile privind condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev de art. 335 Cp, precum si dispozițiile art. 65 alin 1 Cp.

În baza 335 alin 1 Cp stabilește pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului .

In baza art. 83 alin. (1) C. pen. amâna aplicarea pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 84 C. pen

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Gorj la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunica Serviciului de Probațiune Gorj.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale, in măsura in care nu contravin prezentei decizii.

In baza art. 275 alin 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.

Definitiva

Pronunțată în ședința publică de la 02 octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

M_____ E____ M______ C______ Ș____

Grefier,

L_______ M________ P___

Red.jud.M.E.M______

J.fond:A.B_____

G.S. 09 Octombrie 2015/7 ex.