ROMÂNIA

JUDECĂTORIA REȘIȚA

JUDEȚUL C____ – S______ cod operator 2801

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA PENALĂ NR. 330

Ședința publică din data de 01.10.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P_______ I_____ L_______

GREFIER: D_____ M______

Ministerul Public a fost reprezentat de către doamna procuror P_____ C_____, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.

S-a luat în examinare cauza penală privind pe inculpatul R___ G_______ I____, trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 alin. 1 C. pen.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedura de citare este îndeplinită.

Potrivit art. 369 alin.1 C.pr.pen., desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în Încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 23.03.2015 dat în dosarul nr. 2662/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 26.03.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului R___ G_______ I____, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 alin. 1 C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt, în data de 11.09.2013, inculpatul R___ G_______ I____, a condus mopedul marca Kymco cu numărul de înregistrare 2X4P4, pe drumurile publice din mun.Reșița, respectiv pe ________________________ poseda permis de conducere.

Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului ( filele 9, 11-13 d.u.p.); proces-verbal de constatare din data de 11.09.2013 ( fila 7 d.u.p.); adresa nr.xxxxx/01.10.2013 a Serviciului Public Comunitar-Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor C____-S______ ( fila 16 d.u.p.); acte procesuale și procedurale.

La dosarul cauzei a fost anexat dosarul de urmărire penală nr. 2662/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.

Prin Încheierea din data de 26.05.2015 (f.16-17) s-a finalizat procedura de cameră preliminară, iar în temeiul art. 342 rap. la art.35 și 41 C.pr.pen., s-a constatat că Judecătoria Reșița este competentă să soluționeze prezenta cauză. Totodată, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2662/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița privind pe inculpatul R___ G_______ I____, trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cpen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

De asemenea, s-a dispus începerea judecății, fixându-se termen de judecată la data de 17.09.2015.

La termenul de judecată din data de 17.09.2015, inculpatul prin declarația de la fila 27, s-a prevalat de procedura recunoașterii învinuirii, sens în care a arătat că recunoaște integral fapta reținută în sarcina sa în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi.

De asemenea, a fost depusă la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar actualizată a acestuia (fila 25) și înscrisuri în circumstanțiere ( fila 29) .

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța reține următoarele:

În fapt, în data de 11.09.2013, în jurul orelor 17,14, inculpatul R___ G_______ I____, fără a poseda permis de conducere, a condus marca Kymco cu numărul de înregistrare 2X4P4, pe _______________________________ Reșița, fiind oprit de către organele de poliție pentru control.

Din verificările efectuate în evidențele SPCRPCIV din cadrul Instituției Prefectului C____ S______ a rezultat că inculpatul R___ G_______ I____ nu figurează ca posesor de permis de conducere auto – moto și nici ca admis în urma unui examen auto până la data de 01.10.2013 (fila 16 dup).

În faza de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul R___ G_______ I____, prin declarația notarială de la fila 27, a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi.

Recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, și anume: declarațiile inculpatului ( filele 9, 11-13 d.u.p.);proces-verbal de constatare din data de 11.09.2013 ( fila 7 d.u.p.); adresa nr.xxxxx/01.10.2013 emisă de către Serviciului Public Comunitar-Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor C____-S______ ( fila 16 d.u.p.); acte procesuale și procedurale.

Cu privire la legea penală aplicabilă instanța reține faptul că, de la săvârșirea acestei infracțiuni – 11.09.2013– și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanța urmează să analizeze prezenta infracțiune în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor.

De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile se va avea în vedere Decizia Curții Costituționale publicată în MO nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, instanța, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă, are în vedere faptul că, la momentul comiterii faptei, aceasta era prevăzută de dispozițiile art.86 alin 1 din OUG 195/2002, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 de ani iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, este prevăzută de dispozițiile art.335 alin 1 C. pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani. În aceste condiții, având în vedere faptul că regimul sancționator al acestei infracțiuni nu s-a modificat, instanța va avea în vedere acel criteriu care ar conduce la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, mai exact circumstanțele atenuante, criteriu în raport de care, apreciază că legea penală mai favorabilă este Vechiul Cod Penal, întrucât, potrivit acestei reglementări, există posibilitatea reținerii circumstanțelor atenuante, avându-se în vedere, totodată, și efectul reținerii unor astfel de circumstanțe -coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, efect care nu se mai regăsește în cuprinsul dispozițiilor art.76 Cod pen. în vigoare(în cazul reținerii circumstanțelor atenuante, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime).

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate legea penală mai favorabilă apare a fi legea penală veche în condițiile în care, raportat la starea de fapt și la persoana infractorului permite aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia, conform dispozițiilor art. 81 și urm. C.pen din 1969, modalitate de executare mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementate de art. 83 – 90 C.pen, respectiv art. 91 – 98 C.pen., deoarece nu presupune respectarea unor măsuri de supraveghere sau obligații.

Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și situația personală a inculpatului, instanța apreciază, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul cod penal și, astfel va analiza infracțiunea dedusă judecății prin raportare la dispozițiile acestui cod.

În drept, fapta inculpatul R___ G_______ I____, care, în data de 11.09.2013, în jurul orelor 17,14, a condus mopedul marca Kymco cu numărul de înregistrare 2X4P4, pe ______________________________ Reșița, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii sus-menționate, instanța reține că elementul material al acesteia a constat în acțiunea inculpatului de conducere pe drumurile publice de pe raza municipiului Reșița, a mopedului marca Kymco cu numărul de înregistrare 2X4P4, fără a poseda permis de conducere, aspect ce rezultă din adresa nr. xxxxx/01.10.2013 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor ( fila 16 d.u.p.).

Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C. pen.1969, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul, știind că nu deține permis de conducere, a condus mopedul marca Kymco cu numărul de înregistrare 2X4P4pe drumurile publice din municipiul Reșița, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.

În consecință, instanța apreciază că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.pr.pen., va pronunța o soluție de condamnare față de acesta.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va ține seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.pen 1969, care arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă prevăzute de OUG nr.195/2002 pentru această infracțiune, reduse cu o treime, în conformitate cu art.396 al.10 Cod.pr.pen. În acest sens, instanța va reține, pe de o parte, următoarele: gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizate în valorile sociale care au fost puse în pericol -infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat este infracțiune de pericol, iar nu de rezultat și au fost puse în pericol – viața persoanelor, sănătatea și integritatea fizică și psihică a participanților la trafic, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic. Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului pedepsei instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea sa constant sinceră manifestată pe parcursul procesului, recunoscând și regretând faptele comise, conduita bună înainte de săvârșirea faptei, aspect ce rezultă din fișa de cazier (fila 25), precum și din cuprinsul înscrisurilor în circumstanțiere(fila 29), urmând să-i aplice o pedeapsă cu închisoarea orientată sub minimul special, redus ca urmare a aplicării dispozițiile art.396 al.10 Cod.pr.pen., apreciind că această pedeapsă este de natură să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, respectiv, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru toate aceste considerente, instanța, în baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 coroborat cu art. 396 alin 10 C.pr.pen și cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.e teza I C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., va condamna pe inculpatul R___ G_______ I____ la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere.

În conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele acesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Prin urmare, având în vedere că în raport de infracțiunea comisă, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă Codul Penal din 1969, instanța urmează să aplice dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele aceesorii și complementare.

Prin urmare, cu privire la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, instanța reține că, aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele C__________ c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen.1969, ci va analiza în ce măsură, în prezența cauză, aceasta se impune față de natură și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 474 alin. 4 C.pr.pen., este obligatorie, urmând, astfel, să îi dea deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, va interzice inculpatului R___ G_______ I____, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, se reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen. 1969, întrucât pedeapsa aplicată prin prezenta sentință este de 6(șase) luni închisoare, anterior inculpatul nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea, în regim de detenție, a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în vârsta și integrarea sa pe deplin în familie și în societate, lipsa antecedentelor penale– astfel, va suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen. 1969.

În temeiul art.404 C.proc.pen., instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen.1969, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou, cu intenție, o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune. Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context instanța apreciază că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate la el însuși, cât și la societate în ansamblul său.

În temeiul art.71 alin.5 C.pen.1969 va suspenda și executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art.274 alin.1 C. pr.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002, coroborat cu art.375, art. 396 alin 10 C.pr.pen și cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.e teza I C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul R___ G_______ I____, fiul lui G_______ și A__ I_______, născut la 03.10.1988, în Mun. Reșița, jud.C____-S______, domiciliat în B____, ____________________________.2, jud. C____-S______, cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, studii: 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, ocupație: muncitor necalificat, loc de muncă: _______________________, fără antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx, la pedeapsa de 6(șase)luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.81 C.pen. 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2(doi)ani și 6(șase)luni stabilit in conformitate cu art.82 C.pen. 1969.

În temeiul art.71 alin.5 C.pen.1969 suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.274 alin.1 C. pr.pen., obligă pe inculpatul R___ G_______ I____ la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunțată în ședința publică azi, data de 01.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

P_______ I_____ L_______ D_____ M______

Red.PIL/17.11.2015

Tehnored.DM/18.11.2015

ex. 4