Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL C______
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 795/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
PREȘEDINTE L____ G________
Judecător D____ L____
Grefier L______ P____
Pe rol , judecarea apelului declarat de reclamanta A____________ J________ A FINANTELOR PUBLICE O__, în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, împotriva sentinței nr.273 din 28 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul O__– Secția a II-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant O.N.R.C. BUCUREȘTI - O______ R__________ COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O__ și intimata pârâtă _______________, prin lichidator judiciar A.C.M. INSOLV CORPORATE SPRL.
La apelul nominal făcut în ședința au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată următoarele:
P___ sentința nr. 273 din 28 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul O__– Secția a II-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de A____________ J________ A FINANTELOR PUBLICE O__, în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, În contradictoriu cu pârâtă _______________, prin lichidator judiciar A.C.M. INSOLV CORPORATE SPR și O______ R__________ COMERTULUI DE PE L____ TRIBUNALUL O__.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 din OUG 116/2009, „prin derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat aparține, până la reglementarea activității de înregistrare în registrul comerțului efectuată de registratori comerciali, directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al R__________ Comerțului.
Conform art. 2 /1 alin.1 din același act normativ, introdus prin Legea 84/2010, ,,competența de numire a lichidatorului în situațiile prevăzute la art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 31 alin. (4) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare, aparține directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate, care dispune/dispun și cu privire la plata onorariului lichidatorului, în cuantum fix de 1.000 lei”.
De asemenea, art. 6 alin. 1 dispune ca „în soluționarea cererilor potrivit art. 1 și 2, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate autorizează, prin rezoluție, constituirea societăților comerciale, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerțului, a publicității, precum și înregistrarea în registrul comerțului a declarațiilor-tip pe propria răspundere și a datelor cuprinse în acestea, după caz, conform prevederilor legale în vigoare”, iar art. 6 alin. 3 prevede că „ împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare pentru părți și de la data publicării rezoluției sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate”, art. 6 alin. 5 si 6 dispunând că „plângerea formulată împotriva rezoluțiilor directorului oficiului registrului comerțului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se soluționează de urgență și cu precădere, în condițiile dreptului comun”, iar „instanța soluționează plângerea în complet alcătuit dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citare. Instanța poate să solicite orice lămuriri și dovezi părții sau informații scrise autorităților competente”.
Instanța a constatat astfel că ______________ a fost dizolvată prin încheierea 967/21.04.2005, la solicitarea AFP O__ numindu-se lichidator judiciar înlocuit prin Rezoluția 472/22.01.2015 cu lichidatorul judiciar A.C.M. INSOLV CORPORATE SPRL, acesta întocmind raportul preliminar de lichidare, bilanțul de lichidare și bilanțul de sfârșit de lichidare și arătând că în patrimoniul societății nu au fost identificate bunuri .
În aceasta situație, s-a apreciat că în mod corect a fost întocmit raportul de lichidare și de asemenea s-a dispus radierea societății din registrul comerțului, neavând relevanță faptul că societatea comercială respectivă figura cu o datorie la bugetul general consolidat al statului în cuantum de 4925 lei câtă vreme lichidatorul judiciar nu a identificat posibilități de plată a acestei sume prin valorificarea vreunor bunuri ale societății.
Instanța de fond a considerat că existenta debitului către bugetul de stat nu reprezintă un motiv de neînchidere a operațiunilor de lichidare și de respingere a solicitării de radiere a societății respective, având în vedere și perioada de 10 ani scursă de la data dizolvării respectivei societăți, precum și necesitatea clarificării situației juridice a acestor societăți comerciale dizolvate, care nu au mai desfășurat activitate, nu au predat documentele contabile și nu au avut posibilitatea achitării tuturor obligațiilor fiscale.
Împotriva sentinței a declarat recurs ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O__, în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre de radiere a societății, fără a avea în vedere faptul că nu s-au produs dovezi din care să rezulte măsurile întreprinse pentru recuperarea datoriilor cu care figurează societatea la bugetul general consolidat, în cuantum de 4295 lei, așa cum rezultă din titlul executoriu nr. 700.898/28.01.2015, emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice O__.
A arătat că, în privința lipsei de bunuri, raportul lichidatorului nu este suficient, hotărârea instanței trebuind să se bazeze pe documente provenite de la autoritățile care dețin evidența bunurilor mobile și imobile, iar, potrivit atribuțiilor conferite lichidatorului se impunea examinarea amănunțită a cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de imposibilitate de plată, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Recurenta a invocat prematuritatea măsurii, arătând că se impunea o atenție sporită în cadrul acțiunii de identificare a bunurilor și în cadrul acțiunii de stabilire a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de incapacitate de plată, existând posibilitatea ca bunurile să fie sustrase de la urmărire și, deci, datele din evidența organelor locale să nu exprime realitatea.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de radiere și continuării operațiunilor de lichidare până la acoperirea integrală a creanțelor.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.488 pct. 8 C.pr.civ.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În ședința publică de la 15.09.2015, Curtea a calificat apel calea de atac declarată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O__, în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, în raport de dispozițiile art. 152 și art. 457 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, precum și de prevederile OUG nr. 116/2009, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012 ( art.7) pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, în vigoare din data de 15 februarie 2013.
Analizând apelul prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 260 alin.1 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2010, lichidarea societății trebuie terminată în cel mult un an de la data dizolvării, tribunalul putând prelungi acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni, cumulat, numai pentru motive temeinice.
Alineatele 5 și 6 ale aceluiași articol prevăd obligația lichidatorului de depunere la oficiul registrului comerțului a unui raport privind stadiul operațiunilor de lichidare la împlinirea unui termen de 6 luni de la numire, precum și obligația lichidatorului de depunere a unui nou raport, însoțit, dacă este cazul, și de hotărârea instanței de prelungire a termenului de lichidare, la împlinirea termenului de un an prevăzut la alin. (1), pentru fiecare prelungire a termenului de lichidare fiind necesară hotărârea instanței.
P___ alineatul 8 din art. 260 se stabilește obligația lichidatorului de a depune la registrul comerțului cererea de radiere a societății din registrul comerțului, în termen de 15 zile de la terminarea lichidării.
În conformitate cu dispozițiile aliniatului 10 ale art. 260 dacă în 3 luni de la expirarea termenului menționat la alin. (1), prelungit de tribunal, după caz, dacă oficiul registrului comerțului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere sau cu nicio cerere de numire a lichidatorului, societatea este radiată din oficiu din registrul comerțului.
În cuprinsul OUG nr. 43/2010 legiuitorul a precizat expres că prevederile articolului 260 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 43/2010, se aplică în mod corespunzător tuturor categoriilor de persoane juridice înregistrate în registrul comerțului și procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței, data de la care curg termenele prevăzute la art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a ordonanței de urgență – 15 mai 2010.
Ca urmare, având în vedere, pe de o parte, necesitatea valorificării cât mai rapide și eficiente a drepturilor care se cuvin asociaților, iar pe de altă parte, drepturile creditorilor societăților dizolvate, legiuitorul în articolul 260 a limitat durata procedurii de lichidare ( forțată sau voluntară) la un interval de timp de 1 an de la data luării hotărârii de dizolvare, cu posibilitatea prelungirii de către instanță, doar pentru motive temeinice, cu încă doi ani.
Așadar, intenția legiuitorului a fost aceea ca, indiferent dacă lichidarea va fi încheiată propriu-zis sau nu, la expirarea termenului maximal de 1 an (pentru ipoteza în care nu se cere prelungirea lui) sau de 3 ani, după caz, lichidarea să se considere terminată, din punct de vedere juridic, chiar dacă anumite bunuri nu vor putea fi valorificate, într-un fel sau altul și chiar dacă nu toate datoriile societății vor fi stinse.
În speță, _______________ a fost dizolvată prin Încheierea nr. 967/21.04.2005., deci cu aproximativ 10 ani în urmă.
În acest context, radierea _______________ a fost corect dispusă.
Existența datoriei societății, în sumă de 4295 lei, către bugetul general consolidat nu împiedică radierea societății, întrucât legiuitorul a prevăzut radierea la expirarea termenelor indicate în textul art. 260 din Legea nr. 31/1990, fără vreo condiționare de acoperire integrală a pasivului societății.
Motivele de apel privind întocmirea unui raport amănunțit privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția imposibilității de plată, identificarea persoanelor cărora imposibilitatea de plată le este imputabilă sunt nefondate, deoarece lichidarea a avut loc în temeiul Legii nr. 31/1990, iar lichidatorul numit a solicitat radierea, apreciind că nu sunt întrunite elementele pentru a formula o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, în cadrul căreia răspunderea organelor de conducere poate fi antrenată.
Cât privește motivul ce vizează prematuritatea radierii, pentru că nu s-au întreprins suficiente măsuri de identificare a bunurilor societății, se reține că nu poate fi primit, în condițiile în care lichidatorul a făcut demersuri de identificare a bunurilor societății, urmare cărora a constatat că societatea nu deține bunuri mobile sau imobile care să poată fi valorificate, așa cum reiese din adresa Primăriei Corabia nr. 1905/05.02.2015.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă A____________ JUDETEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O__, în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, împotriva sentinței nr.273 din 28 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul O__– Secția a II-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant O.N.R.C. BUCUREȘTI - O______ R__________ COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O__ și intimata pârâtă _______________, prin lichidator judiciar A.C.M. INSOLV CORPORATE SPRL, ca nefondat.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 27 octombrie 2015.
Președinte, L____ G________ |
|
Judecător, D____ L____ |
|
Grefier, L______ P____ |
|
Red.jud. D.L. 5 ex./10.11.2015
L.P. 03 Noiembrie 2015
Jud.fond. T.S________