Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

(Număr intern 1121/2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 855/R/2013

Ședința publică de la 22 aprilie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE:G_____ B_____ F_______

JUDECĂTOR:L______ C_______

JUDECĂTOR:C_____ H____ M_______

GREFIER: V______ G___

Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul D_________ D_____ împotriva Sentinței civile nr. 745 din 04.02.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații D_________ M____ D______, S.C. F___ P______ S.R.L. și O______ NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI, prin O______ REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.

La primul apel nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, prin avocat F_______ A_____, cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 407/2013, lipsind intimații.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței de recurs faptul că O______ Național al Registrului Comerțului a transmis la data de 22.04.2013, prin fax, întâmpinare; de asemenea, intimata D_________ Naria D______ a transmis, prin e-mail, întâmpinare.

În considerarea obiectului judecății, Curtea dispune judecarea prezentului recurs în ședință publică.

Apărătorul recurentului depune la dosar timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei și chitanța nr. xxxxxxx(119) din 11.04.2013, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 63,00 lei.

Curtea constată că în dosar s-a formulat de către doamna judecător M____ C_______ S______ declarație de abținere, care a fost admisă prin încheierea din camera de consiliu pronunțată astăzi, 22.04.2013.

Urmare admiterii declarației de abținere, în conformitate cu dispozițiile art. 98 alin.4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, instanța s-a compus prin includerea judecătorului din planificarea de permanență, respectiv domnul judecător M_______ C_____-H____.

La al doilea apel nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, prin avocat, lipsind intimații.

Apărătorul recurentului arată că nu are cereri de formulat.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Recurentul, prin avocat, pune concluzii de admitere a recursului și solicită: în principal, casarea sentinței atacate pentru motivul prevăzut de art. 304 alin.8 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, în temeiul art. 304 alin.9 Cod procedură civilă, modificarea hotărârii, iar pe cale de consecință, respingerea acțiunii. Învederează faptul că în luna ianuarie 2012 mandatul de administrator a expirat, iar până la 28.09.2012 când a demarat procedurile pentru efectuarea mențiunilor în registrul comerțului, prelungirea a operat conform art. 11 alin.3 din actul constitutiv al societății, în mod tacit, fie prin ratificarea anumitor acte de administrare de către celălalt asociat, fie prin neîndeplinirea condiției de revocare expresă. Consideră că instanța de fond în mod greșit a reținut ca fiind inadmisibil capătul de cerere referitor la anularea deciziei administratorului. În anul 2012 nu au existat acte care să invalideze mandatul de administrator, astfel că se impune prelungirea acestuia. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

C U R T E A,

Deliberând, constată următoarele:

I. Prin Sentința civilă nr. 745/04.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta D_________ M____ D______, în contradictoriu cu intimații O______ Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, ___________________ și D_________ D_____; au fost anulate Rezoluția nr. xxxxxx/02.10.2012 pronunțată în dosarul nr. xxxxxx/28.09.2012 și Rezoluțiile nr. xxxxxx/2012 pronunțată în dosar nr. xxxxxx/08.10.2012 și nr. xxxxxx/05.10.2012 pronunțată în dosar nr. xxxxxx/05.10.2012; a fost respinsă cererea de înregistrare mențiuni nr. xxxxxx/28.02.2012, cererea de îndreptare eroare materială nr. xxxxxx/08.10.2012 și de înregistrare din oficiu nr. xxxxxx/05.10.2012; a fost respins capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei administratorului unic din 28.09.2012 și a actelor subsecvente ca inadmisibil; a fost obligat D_________ D_____ să plătească petentei D_________ D______ M____ suma de 1008,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Plângerea formulată în temeiul art. 6 alin.2 din OUG nr. 116/2009 reprezintă o cale de atac împotriva soluției pronunțate la cererile de înregistrare în registrul comerțului, instanța urmând a se pronunța exclusiv asupra legalității măsurii adoptate de emitentul rezoluției, pe baza actelor depuse de petent la registrul comerțului în susținerea cererii de înregistrare. D__ fiind faptul că instanța efectuează un control judiciar asupra soluției emise de directorul registrului comerțului sau de persoana desemnată de directorul ONRC, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea formulării și a unor capete de cerere având ca obiect anularea actelor ce au făcut obiectul înregistrării, concluzia fiind că o astfel de cerere având ca obiect anularea deciziei administratorului unic și a actelor subsecvente este inadmisibilă în cadrul acestei proceduri.

În privința plângerii împotriva rezoluțiilor ORC, instanța a reținut că, prin cererea depusă la ORC-TB la data de 28.09.2012, s-a solicitat înregistrarea în registrul comerțului a Deciziei Administratorului unic al ___________________.

Prin Rezoluția nr. xxxxxx/02.10.2012, emisă de persoana desemnată din cadrul ORC-TB s-a admis cererea de înregistrare în registrul comerțului a unor modificări referitoare la date asociați persoane fizice, persoane împuternicite, potrivit datelor din Decizia din 28.09.2012.

Prin cererea depusă la ORC-TB la data de 08.10.2012, s-a solicitat îndreptarea erorii materiale în sensul de a se preciza că procentul deținut de D_________ D_____ din capitalul social al ___________________ este de 50% și nu de 100%.

Prin Rezoluția nr. xxxxxx/10.10.2012 s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale și s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a cererii de îndreptare a erorii materiale.

De asemenea, prin Rezoluția de rectificare nr. xxxxxx/05.10.2012, s-a admis îndreptarea erorii materiale din Rezoluția nr. xxxxxx/02.10.2012 în sensul ca „nu se dispune înregistrarea depunerii actului constitutiv actualizat și publicarea în Monitorul Oficial al României a notificării privind depunerea la oficiul registrului comerțului a actului constitutiv actualizat”.

În opinia tribunalului, față de dispozițiile art. 7 alin.4 din OUG nr. 116/2009 și de scopul publicității urmărit la edictarea normelor privind registrul comerțului, pentru a putea fi înregistrate în registrul comerțului, hotărârile comercianților trebuie să beneficieze de o prezumție de validitate, impunându-se efectuarea unui control formal de legalitate. În caz contrar, s-ar permite înregistrarea în registrul comerțului a unor mențiuni în temeiul unor acte nelegale și care nu reflectă voința socială, cu prejudicierea gravă a securității circuitului comercial și a comercianților.

În speță, la o verificare formală a înscrisului intitulat „decizia administratorului unic al ___________________”, corelată cu verificarea informațiilor deținute de ORC-TB cu privire la societate, se putea observa că D_________ D_____ nu avea calitatea de asociat unic, așa cum s-a menționat în decizie, ci deținea doar 50% din părțile sociale ale societății. Ca urmare, acesta nu putea să decidă singur prelungirea propriului mandat de administrator.

II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimatul D_________ D_____, solicitând casarea hotărârii atacate, și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 C.pr.civ.

În motivarea recursului, s-a arătat că mandatul administratorului D_________ D_____ a expirat în luna ianuarie 2012. Până la hotărârea AGEA din 22.11.2012, prelungirea a operat în mod tacit, prin ratificarea anumitor acte de administrare și prin neîndeplinirea condiției de revocare expresă. Decizia administratorului din data de 28.09.2012 vizează constatarea unei stări de fapt, în vederea efectuării unei înregistrări în registrul comerțului, fiind posibilă în raport de prevederile art. 11 alin.3 din actul constitutiv, conform cărora mandatul de administrator poate fi prelungit în mod tacit.

Întrucât până la data de 28.09.2012 asociații nu s-au manifestat în sensul retragerii mandatului administratorului, recurentul a demarat procedurile pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare la registrul comerțului, ca urmare a sesizării unui partener contractual cu privire la imposibilitatea semnării unui act adițional.

Recurentul a mai criticat și respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea Deciziei administratorului unic din 28.09.2012, susținând că legiuitorul nu interzice examinarea legalității actelor care stau la baza cererilor de înregistrare, iar controlul de legalitate trebuie efectuat sub toate aspectele. În consecință, instanța nu putea examina legalitatea rezoluțiilor directorului ORC fără a examina cu prioritate actul a cărui înregistrare s-a cerut. Deși ordinea logică a capetelor de cerere era inversată, instanța trebuia să stabilească relația cauză-efect a acestora. Trimiterea către dreptul comun și dezînvestirea prin admiterea excepției de inadmisibilitate cu privire la analiza legalității Deciziei administratorului din 28.09.2012 echivalează cu o denegare de dreptate, cu atât mai mult cu cât instanța a soluționat cauza în ședință publică, cu citarea părților.

Așadar, recurentul consideră că, pentru ca instanța de fond să poată soluționa temeinic și legal plângerea împotriva rezoluțiilor ORC-TB, se impune ca o condiție prioritară, analiza pe fond a legalității Deciziei administratorului din 28.09.2012.

În acest cadru, recurentul remarcă interpretarea greșită a instanței de fond cu privire la conținutul deciziei administratorului, în sensul că numărul părților sociale nu a fost reținut ca argument în prelungirea mandatului de administrator.

În subsidiar, recurentul a solicitat și modificarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii plângerii, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 C.pr.civ. A arătat că instanța a interpretat eronat decizia administratorului, atribuindu-i sensul de hotărâre a asociaților, unde era relevantă cota de deținere a părților sociale. Instanța a omis prevederile art. 11 din statutul societății, mandatul administratorului putând fi prelungit tacit. Decizia administratorului constată prelungirea tacită a mandatului de administrator, cererea de înregistrare fiind consecința acestui mod de prelungire, iar nu a unei hotărâri A__.

III. La data de 22.04.xxxxx, intimatul ONRC a formulat întâmpinare, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în judecarea recursului (filele 18-19).

De asemenea, la aceeași dată, a formulat întâmpinare intimata M____ D______ D_________, solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nelegal (filele 21-22). În motivare, a arătat în esență că nu au fost respectate prevederile art. 161 din Normele metodologice privind modul de ținere a registrului comerțului, în sensul că nu s-a depus de către recurent o hotărâre A__, iar prelungirea mandatului administratorului nu putea fi făcută prin decizie a administratorului, întrucât A__ nu a delegat o astfel de atribuție. Pentru a trece de vigilența funcționarilor ORC-TB, recurentul a declarat că deține 100% din capitalul social, pentru ca ulterior să îndrepte pretinsa eroare materială.

IV. Verificând hotărârea atacată, Curtea apreciază recursul întemeiat, însă în limitele și pentru următoarele considerente:

1. În procedura soluționării plângerii împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate din cadrul Oficiului Registrului Comerțului, prevăzute de art. 6 alin.3-7 din OUG nr. 116/2009, instanța exercită un control de legalitate atât cu privire la respectarea normelor de procedură prevăzute la art. 7 din OUG nr. 116/2009, cât și un control de legalitate formal cu privire la actele și faptele supuse înregistrării, verificând dacă documentația depusă este completă și în conformitate cu legea. Controlul de legalitate nu se extinde asupra condițiilor de fond prevăzute de lege pentru valabilitatea actului supus înregistrării.

Obiectul plângerii este așadar rezoluția ORC, iar nu actul juridic pe care se întemeiază cererea de înregistrare. Rezoluția emisă de directorul sau persoana desemnată din cadrul Oficiului Registrului Comerțului este un act administrativ, cu un regim juridic derogatoriu stabilit prin OUG nr. 116/2009, inclusiv în privința controlului judiciar. Potrivit art. 6 alin.5 din acest act normativ, plângerea împotriva rezoluției ORC se soluționează „în condițiile dreptului comun”. Aceasta nu înseamnă însă că instanța va analiza pe fond o cerere privind anularea actelor supuse înregistrării.

În acest cadru, este corectă afirmația primei instanțe conform căreia în procedura plângerii împotriva rezoluției ORC nu pot fi anulate actele care stau la baza înregistrării în registrul comerțului.

Nu este echivalentă cu denegarea de dreptate situația în care instanța înlătură ca nepertinente motivele invocate în susținerea plângerii. Prima instanță nu a refuzat să judece, ci doar a făcut o apreciere asupra relevanței argumentelor și cererilor petentei și a ajuns la concluzia că acestea nu pot fi analizate în procedura plângerii reglementate de art. 6 alin.3-7 din OUG nr. 116/2009, întrucât petenta are la dispoziție o altă cale legală pentru a supune judecății aspectele de nelegalitate ale deciziei administratorului.

Cu toate acestea, Curtea apreciază greșită concluzia primei instanțe potrivit căreia petenta putea solicita anularea deciziei administratorului pe calea unei acțiuni de drept comun. Deciziile consiliului de administrație nu pot fi atacate cu acțiune în nulitate, cu excepția cazului în care sunt date în executarea delegării exercițiului unor atribuții ale adunării generale (art. 114 alin.3 din Legea nr. 31/1990). Singura care poate decide anularea deciziilor obișnuite ale administratorului este adunarea generală a asociaților, în virtutea atribuției de control al activității și gestiunii administratorilor.

Cu aceste argumente, Curtea va înlătura motivele de recurs privind nelegalitatea respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea Deciziei administratorului unic din 28.09.2012.

2. Pe fondul plângerii împotriva rezoluțiilor ORC, Curtea constată că prima instanță a motivat soluția prin raportare la cota de 50% din capitalul social deținută de asociatul D_________ D_____, concluzionând că acesta nu putea să decidă singur prelungirea propriului mandat de administrator.

În mod eronat instanța de fond a atribuit deciziei administratorului sensul de hotărâre a adunării generale a asociaților și a analizat condiția de cvorum pentru adoptarea unei hotărâri. În condițiile în care anterior a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea deciziei administratorului, în mod contradictoriu instanța a trecut apoi la analiza unei condiții de fond privind valabilitatea acestui act al organului de conducere al societății, deși limitele controlului de legalitate formal împiedicau o asemenea cenzură.

Instanța de fond a omis analiza efectelor art. 11 alin.3 din actul constitutiv al ___________________, potrivit căruia mandatul administratorului este pe o durată de 4 ani de la data constituirii societății, mandat care poate fi prelungit de adunarea generală a asociaților, în mod expres sau tacit.

Prelungirea tacită a mandatului de administrator rezultă din împrejurări de fapt care fac neîndoielnică intenția părților, cum ar fi inexistența unei hotărâri A__ de revocare a administratorului sau de numire a unui nou administrator, coroborată cu exercitarea în fapt a atribuțiilor de către administratorul a cărui mandat a ajuns la termen.

Voința asociaților materializată în clauza menționată mai sus a fost ca mandatul administratorului să se prelungească și tacit, în lipsa unei hotărâri A__ care să dispună prelungirea.

Deși art. 161 alin.1 lit.a din Normele metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, adoptate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008, prevede că la cererea de înregistrare a modificării duratei mandatului administratorului se atașează hotărârea/decizia organului competent al persoanei juridice, Curtea observă că asociații au convenit asupra posibilității ca prelungirea mandatului administratorului să aibă loc și în lipsa unei hotărâri A__, din moment ce o asemenea hotărâre reprezintă o prelungire expresă a mandatului. Or, clauzele actului constitutiv trebuie interpretate în sensul de a produce efecte juridice. În cazul în care persoana desemnată de la ORC ar fi impus depunerea unei hotărâri A__ de prelungire a mandatului, ar fi însemnat să fie negate efectele clauzei privind prelungirea tacită.

Cum, prin ipoteză, prelungirea tacită rezultă doar din împrejurări de fapt, pentru respectarea formală a cerințelor legale, a fost emisă Decizia administratorului din 28.09.2012, privind menținerea în funcția de administrator a recurentului și prelungirea mandatului acestuia începând cu 15.01.2012 și până la 15.01.2016. Este însă evident că nu administratorul avea atribuția prelungirii mandatului său, ci adunarea generală a asociaților (art. 194 alin.1 lit.b din Legea nr. 31/1990 și art. 12 alin.3 lit.b din actul constitutiv), și că o decizie de prelungire însemna în realitate o prelungire expresă. Din punct de vedere legal, decizia administratorului din 28.09.2012 era inutilă, însă emiterea acesteia s-a făcut din considerente ce țin de formalismul înregistrărilor în registrul comerțului.

În consecință, Rezoluția nr. xxxxxx/02.10.2012 pronunțată în dosarul nr. xxxxxx/28.09.2012 al ORC-TB, astfel cum a fost îndreptată prin Rezoluția nr. xxxxxx/05.10.2012 pronunțată în dosar nr. xxxxxx/05.10.2012, este legală.

Curtea mai reține că petenta M____ D______ D_________ nu a invocat în plângere motive de nelegalitate proprii Rezoluțiilor de îndreptare a erorilor materiale nr. xxxxxx/05.10.2012 și nr. xxxxxx/10.10.2012.

În temeiul art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct.7 și 9, art. 304¹ C.pr.civ. 1865 și art. 6 alin.7 din OUG nr. 116/2009,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul D_________ D_____ împotriva Sentinței civile nr. 745/04.02.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge plângerea ca neîntemeiată.

Menține dispoziția privind respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei administratorului unic din 28.09.2012 și a actelor subsecvente.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 aprilie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G_____ B_____ F_______ L______ C_______ C_____ H____ M_______

GREFIER,

V______ G___

Red. jud.G.B.F. / 2 ex.

Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă

Judecător – E____ P___