Dosar nr. XXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 1553/2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1998/2013

Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE I_____ P______

JUDECĂTOR G_______ G______

JUDECĂTOR S_____-E____ R____

GREFIER C______ L____

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentă petenta ___________________.A.S. împotriva Sentinței Civile nr. xxxxx/03.12.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul O______ R__________ COMERTULUI DE PE L____ TRIBUNALUL BUCURESTI.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta petenta, prin avocat cu delegație la dosar și prin asociat unic doamna Casandroiu V_______ identificată cu CI ________, Nr. xxxxxx, emisă la 26.06.2012, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Recurenta petenta, prin avocat depune concluzii scrise. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei petente în susținerea recursului.

Recurenta petentă, prin avocat solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Învederează instanței că prin acțiunea formulată în fața instanței de fond a fost atacată mențiunea nr. xxxxx/31.05.2000, criticând modalitățile de adoptare a hotărârii A__, precum și faptul că rezoluția nu a fost semnată de către judecătorul delegat, conform prevederilor legale. Arată faptul că rezoluția trebuia semnată de către judecătorul delegat, sub sancțiunea nulității, astfel cum este prevăzut în art.6 și 26 din Legea 26/1990, în vigoare în anul 2000.

În ceea ce privește nedepunerea plângerii la ONRC, ci direct la instanța de judecată, apreciază că acesta nu reprezintă un motiv de inadmisibilitate a cererii atât timp cât ONRC nu efectua o verificare prealabilă ci exclusiv transmitea cererea spre competenta soluționare către instanță.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. xxxxx din 03.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Civilă, instanța a admis excepția inadmisibilității, inadmisibilității, invocată din oficiu și în consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta _____________________.A.S. SRL, în contradictoriu cu pârâta O______ R__________ COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI , pentru considerentul că pe de o parte reclamanta a formulat plângere împotriva mențiunii nr. xxxxx/31.05.2000 și nu împotriva rezoluției judecătorului delegat astfel cum prevedeau dispozițiile art. 6 din OUG nr. 116/xxxxx, iar pe de altă parte plângerea a fost depusă direct în fața instanței în loc de registrul comerțului conform dispozițiilor art. 6 din OUG nr. 116/2009.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă a declarat recurs, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București – Secția a V a Civilă la data de 30.04.2013 a fost înregistrat dosarul nr. 1553/2013 (nr. unic XXXXXXXXXXXX).

Recurenta reclamantă consideră că sentința atacată este nelegală deoarece:

-instanța de fond în mod eronat a considerat că plângerea a fost făcută împotriva mențiunii nr. xxxxx din 31.05.2000 și nu a rezoluției respective, când din conținutul plângerii rezultă în mod clar faptul că nemulțumirile vizau pe lângă alte aspecte și nesemnarea rezoluției de către judecătorul delegat, conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr.26/1990.

-nici o normă legală nu sancționează nedepunerea plângerii direct la O.N.R.C., atâta vreme cât acesta nu are drept atribuții verificarea prealabilă ci doar trimiterea cererii spre competentă soluționare instanței judecătorești.

Se solicită în consecință admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe (art. 304¹ Cod procedură civilă).

Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.

Nu au fost administrate probe noi în sensul dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă.

Curtea, verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate și dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă constată că recursul este fondat pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 3 și alin. 4 din OUG nr. 116/2009 „Împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare”, alin. 4 „Plângerea se depune și se menționează în Registrul Comerțului unde s-a făcut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerțului înaintează instanței plângerea”.

Din interpretarea prevederilor legale menționate rezultă faptul că orice persoană nemulțumită de rezoluția dată de directorul sau persoana desemnată, cu prilejul înregistrării unei mențiuni poate face plângere împotriva respectivei rezoluții.

În practica judiciară s-a reținut faptul că prin sintagma „rezoluția directorului O.R.C./persoanei desemnate”, se înțelege acel act procedural prin care cei menționați soluționează cererea de înregistrare în registrul comerțului, aflată în competența sa de soluționare.

În soluționarea cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, alte cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat la O.R.C., autorizează, prin rezoluție, constituirea societăților comerciale, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerțului, a publicității precum și înregistrarea în registrul comerțului a declarațiilor – tip pe propria răspundere și a datelor cuprinse în acestea, după caz, conform prevederilor legale în vigoare.

Deci prin rezoluție se înțelege acel act procedural prin care judecătorul delegat, directorul și/sau persoana desemnată soluționează cererile societăților comerciale de înregistrate a diverselor mențiuni în registrul comerțului.

În raport de înțelesul termenului de rezoluție dat de jurisprudență, plângerea formulată de recurentă în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 3 din OUG nr. 116/2009 împotriva mențiunii nr. xxxxx din 31.05.2000 nu poate fi interpretată din punct de vedere logico-juridic decât ca fiind făcută împotriva rezoluției judecătorului delegat ca act procedural, susceptibil de verificare sub aspectul legalității și temeiniciei de către o instanță judecătorească.

Indiferent de felul în care recurenta a denumit obiectul plângerii mențiunea nr. xxxxx din 31.05.2000 în loc de rezoluție, judecătorul fondului analizând motivele plângerii ar fi trebuit să își dea seama că aceasta a fost îndreptată împotriva rezoluției judecătorului delegat, criticat tocmai pentru faptul că a omis să semneze respectivul act procedural.

Sub acest aspect este evidentă încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 6 alin. 3 din OUG nr. 116/2009 care printr-o interpretare greșită și străină de spiritul legii a considerat că plângerea a fost formulată împotriva mențiunii și nu rezoluției judecătorului delegat.

Cât privește faptul că, plângerea a fost înregistrată direct la instanța de fond și nu la O.R.C. astfel cum prevăd dispozițiile art. 6 alin. 4 din OUG nr. 116/2009, Curtea consideră că, atâta vreme cât norma legală nu prevede aplicarea vreunei sancțiuni procedurale pentru nerespectarea dispozițiilor menționate, (vezi în acest sens și decizia C.C. nr. 737/2008) iar partea adversă nu a făcut dovada vreunei vătămări în sensul dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, soluția de respingere a plângerii ca, inadmisibilă, pentru acest considerent, este absolut greșită, străină de dispozițiile art. 6 din CEDO și art. 21 pct. 1 din Constituția României care garantează accesul liber la justiție al oricărei persoane lezată în exercitarea drepturilor sale civile.

În consecință, pentru toate argumentele menționate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentă petenta ___________________.A.S. împotriva Sentinței Civile nr. xxxxx/03.12.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul O______ R__________ COMERTULUI DE PE L____ TRIBUNALUL BUCURESTI.

Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Noiembrie 2013

Președinte, I_____ P______	Judecător, G_______ G______	Judecător, E____-S_____ R____
	Grefier, C______ L____

Red.Jud.I.P.

Tehnored.A.A.

2 ex./20.11.2013

Tribunalul București – Secția a VI a Civilă

Judecător fond: C______ M____