Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

Secția Civilă

DECIZIA CIVILĂ NR.676/R

Ședința publică din 25 noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: C_____ B____

Judecător: L____ F______

Judecător: S_____ P______ G______

Grefier: L_______ N______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ și de pârâtul I____ R___ D__, împotriva sentinței civile nr.1303/sind din 07.09.2015 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului B_____ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentei reclamante Administrația Județeană a Finanțelor Publice pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B_____ și a recurentului pârât I____ R___ D__.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2015, potrivit celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze și să depună concluzii scrise, în temeiul prevederilor art.146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 25 noiembrie 2015.

C U R T E A,

Prin cererea formulată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____, în calitate de creditoare a debitoarei ______________ – în faliment, în contradictoriu cu pârâtul I____ R___-D__, în calitate de administrator social al debitoarei, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligat pârâtul la plata sumei de 82.489,86 lei, reprezentând pasivul debitoarei.

Prin sentința civilă nr. 1303/07.09.2015 Tribunalul B_____ a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____, în calitate de creditoare a debitoarei ______________– în faliment, cu sediul în B_____, _____________________________. 7, jud. B_____, în contradictoriu cu pârâtul I____ R___-D__, , cu domiciliul în B_____, _____________________, ____________, _________________________, în calitate de administrator social al debitoarei și în consecință:

A obligat pârâtul I____ R___-D__, CNP xxxxxxxxxxxxx să suporte din averea personală suma de 25.999 lei, aceasta urmând să intre în averea debitoarei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut , în esență , următoarele considerente:

Prin Sentința civilă nr.2255/Sind/2013 pronunțată în Dosarul de faliment nr. XXXXXXXXXX13 al Tribunalului B_____ s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva societății debitoare ______________, iar prin Sentința civilă nr. 820/Sind/2014 s-a deschis procedura simplificată a falimentului față de aceiași debitoare, societatea care l-a avut ca administrator pe pârât.

Pârâtul nu a predat actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 administratorului/lichidatorului judiciar.

Prin Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a debitoarei și prin Raportul final, administratorul/lichidatorul judiciar a arătat că la data de 31.12.2013 în patrimoniul debitoarei se găseau active imobilizate în sumă de 9.917 lei și disponibilități bănești în casă și conturi în sumă de 16.082 lei, bunuri și sume de bani care nu au fost găsite de administratorul/lichidatorul judiciar.

În ceea ce privește apărarea pârâtului în sensul că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 138 al. 1 lit. a, c, d și e din Legea nr.85/2006, acestea fiind abrogate prin art.344 lit. a din Legea nr. 85/2014, aceasta nu este întemeiată, acțiunea de față fiind un dosar asociat al Dosarului XXXXXXXXXX13, dosar în care procedura insolvenței s-a desfășurat în baza Legii nr.85/2006.

Cum acesta este un dosar asociat al Dosarului nr.XXXXXXXXXX13, deschis în baza Legii nr. 85/2006 și acțiunea în răspundere se introduce tot în baza Legii nr.85/2006, respectiv art.138 din această lege.

Pentru ca pârâtul să poată fi obligat la plata pasivului societății debitoare, trebuie ca faptele săvârșite de acesta să se încadreze în dispozițiile art. 998-999 Cod civil.

În cauza de față, faptele ilicite săvârșite de pârât sunt folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu al acestora și a altor persoane, dispunerea, în interes personal, de continuare a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, neținerea contabilității în conformitate cu legea și deturnarea unei părți din activul persoanei juridice, fapte ce au dus și la apariția stării de insolvabilitate a debitoarei.

Pârâtul nu a predat actele contabile administratorului și ulterior lichidatorului judiciar tocmai pentru a ascunde faptele săvârșite și întinderea prejudiciului produs.

Fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 se poate săvârși prin ținerea unei contabilități fictive, constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false, de natură să denatureze situația financiară a debitorului, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale sau prin dosirea unor documente contabile, în scopul denaturării situației financiare.

Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor conform cu documentele contabile, respectiv ținerea unei contabilități fictive, și nu numai nedepunerea documentelor cerute de lege la organele financiare.

Chiar dacă încălcarea normelor privind ținerea contabilității nu este producătoare de prejudicii, totuși coroborată cu celelalte probe existente în cauză, cu ridicarea din casă și bănci a unor sume de bani, cu lipsa stocurilor, cu producerea stării de insolvență și încetarea de plăți, poate constitui o faptă ilicită care atrage răspunderea materială a pârâților.

Că este așa reiese și din faptul că la data de 31.12.2013 în patrimoniul debitoarei se găseau active imobilizate în sumă de 9.917 lei și disponibilități bănești în casă și conturi în sumă de 16.082 lei (total 25.999 lei), bunuri și sume de bani care nu au fost găsite de administratorul/lichidatorul judiciar, conform Raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a debitoarei și Raportului final.

Tocmai pentru a acoperi acest lucru pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și nu a predat actele contabile administratorului/lichidatorului judiciar, faptă prevăzută de art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Prin săvârșirea faptelor ilicite arătate s-a cauzat un prejudiciu real de 25.999 lei, constând în active imobilizate în sumă de 9.917 lei și disponibilități bănești în casă și conturi în sumă de 16.082 lei care nu au fost găsite de administratorul/lichidatorul judiciar, nefiind predate de pârât.

Între faptele ilicite ale pârâtului de folosire a bunurilor persoanei juridice în folosul propriu al acestuia și a altor persoane, de dispunere, în interes personal, de continuare a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, de neținere a contabilității în conformitate cu legea și de deturnare a unei părți din activul persoanei juridice și prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece prejudiciul nu s-ar fi produs dacă pârâtul nu săvârșea faptele ilicite și nu ar fi apărut starea de insolvabilitate a societății debitoare.

Faptele ilicite au fost săvârșite cu vinovăție de pârât, deoarece prin faptele sale acesta a prevăzut rezultatul lor.

Cum răspunderea delictuală este atrasă chiar pentru cea mai mică culpă, rezultă că pârâtul este răspunzător de producerea prejudiciului și provocarea stării de insolvabilitate a societății debitoare.

În cauza de față pârâtul a acționat cu intenție directă în falimentarea societății debitoare.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile.

Prin recursul formulat reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, pentru următoarele motive:

Greșit s-a reținut că s-a produs un prejudiciu de xxxxx lei.

Prejudiciul s-a produs prin neprezentarea imobilizărilor corporale și a stocurilor în vederea valorificării precum și prin privarea societății de o importanță sumă de bani cu care puteau fi acoperite datoriile.

Este evidentă relația de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Culpa constă în faptul că pârâtul a realizat caracterul ilicit al faptelor sale, a prevăzut consecințele acestora respectiv creșterea gradului de îndatorare al debitoarei și a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Pârâtul avea avea obligația să întreprindă demersuri pentru recuperarea creanțelor.

Faptul că a desfășurat activități , dar nu a achitat datoriile prezumă că a folosit în interes personal veniturile și nu a virat cu rea credință obligațiile fiscale către stat.

Se prezumă că sumele de bani obținute din activități au fost deturnate în alte scopuri fiind întrunite condițile pentru stabilirea răspunderii în baza art.138 lit.e din Legea nr.85/2006.

În ceea ce privește art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, obligația de a ține evidența contabilă este prevăzută de art.73 alin.1, lit.c, art. 181 din Legea nr.31/1990, art.11 alin.4 din legea contabilității.

În cazul încălcării obligației de a ține evidența contabilă conform legii există o prezumție de culpă deoarece neținerea evidenței contabile conduce inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, existând relație de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Raportul de cauzalitate se prezumă absolut cât timp există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 săvârșite cu vinovăție.

Față de lipsa actelor contabile, lipsa stocurilor și a disponibilului bănesc se poate trage concluzia că pârâtul a folosit în interes propriu bunurile acesteia identificate în bilanț și că a deturnat și ascuns activul societății mărindu-i pasivul.

Nerecuperarea creanțelor se încadrează în art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, pârâtul dând dovadă de pasivitate.

Culpa rezultă din faptul că debitoarea a declarat obligații fără a le achita și deși înregistra dificultăți în achitarea obligațiilor a dispus continreau unei activități ce ducea la insolvență Răspunderea administratorului este o răspundere delictuală specială, simplu fapt al constatării vreunei fapte este suficientă fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun răspunderea.

Prin recursul formulat pârâtul I____ R___-D__ a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, pentru următoarele motive:

Nu există dovada unui managament defectuos. Cu privire la sancționarea continuării activității ce ducea la starea de încetare de plăți, în condițiile existente la momentul încetării plăților, societatea încerca să se redreseze într-o perioadă de criză pentru a avea posibilitatea să achite datoriile.

Nu există dovada relei credințe a pârâtului, acesta din veniturile membrilor familiei și din împrumuturile personale a continuat să plătească sume importante de bani la buget și sume din creditul contractat

Nu este real că nu s-au prezenta documentele societății, neexistând dovada că i-au fost solicitate.

Intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului arătând că pârâtul nu a predat actele contabile, fiind notificat în acest sens în condițiile în care procedura de lichidare a început din 2012, nu a întocmit și depus la organele fiscale declarațiile fiscale și celelalte acte contabile.

Curtea constată recursurile nefondate.

Față de debitoarea ______________ s-a deschis procedura insolvenței prin sentința civilă nr. 2255/2013 a Tribunalului B_____.

În art.138 din Legea nr.85/2006 sunt enumerate limitativ faptele a căror săvârșire atrage antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere și control, astfel că răspunderea nu poate fi antrenată în cazul săvârșirii altor fapte în afara celor prevăzute de text.

Răspunderea delictuală de drept comun izvorăște din orice faptă care a cauzat un prejudiciu art.998 Cod civil, pe când răspunderea administratorului are un dublu temei de fapt, respectiv starea de insolvență a debitoarei asociată cu săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.

Răspunderea administratorilor nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, ci delictuală.

Antrenarea răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează, condiții care trebuie dovedite, fiind neîntemeiată susținerea reclamantei că simplu fapt al constatării vreunei fapte e suficientă fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun răspunderea.

Potrivit raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a debitoarei și a bilanțului contabil de la 31.12.2013, în patrimoniul debitoarei se găseau active imobilizate în sumă de 9.917 lei și disponibilități bănești în casă și conturi în sumă de 16.082 lei, bunuri și sume de bani care nu au fost predate administratorului judiciar, prezumându-se însușirea acestora sau folosirea în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, fapte prevăzute de art.138 lit. a și e din Legea nr.85/2006.

Pârâtul nu a justificat lipsa bunurilor mai sus menționate.

Nepredarea actelor contabile ale debitoarei prezumă neținerea legală a contabilității faptă prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, faptul contrar putând fi dovedit prin prezentarea acestora lichidatorului judiciar, dovadă care nu s-a făcut. Este neîntemeiată susținerea pârâtului în sensul că nu a fost notificat asupra necesității predării contabilității, o astfel de notificare fiind realizată încă de la deschiderea procedurii insolvenței. Fapta de neținere legală a contabilității nu este în principiu producătoare de prejudicii, însă în speță se coroborează cu lipsa activelor pentru care nu există documente justificative.

Pentru atragerea răspunderii administratorului vinovăția nu trebuie să fie sub forma intenției, a relei credințe, chiar și culpa este suficientă.

Fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 este o faptă comisivă și presupune continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți.

Pentru a se antrena răspunderea administratorilor în temeiul art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 nu este suficient ca administratorii să-și încalce obligația prevăzută de art.32 din Legea nr.85/2006, ci este necesar a se face dovada și dovada că administratorii au obținut un folos prin continuarea activității debitoarei aflate în stare de insolvență, ceea nu s-a realizat în speță.

Desfășurarea unei activități manageriale neperformante nu poate constitui o cauză care să atragă răspunderea pârâților, nefiind printre faptele prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.

Răspunderea administratorului pentru fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c se poate antrena în situația în care continuarea activității era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real și a fost dispusă în interesul personal.

Reclamantul care are sarcina probei potrivit art.1169 cod civil nu a dovedit faptul că pârâtul ar fi continuat în interes personal activitatea.

Faptul că societatea a desfășurat activități economice, a declarat obligații de plată, însă nu a achita datoriile către buget nu prezumă că societatea a folosit în interes personal veniturile societății.

Nerecuperarea creanțelor nu se încadrează în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, întrucât nu s-a dovedit vreo conivență între pârât și debitorii acestuia.

Nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit. a, e și d și prejudiciul reclamat de reclamantă de 82.489,86 lei, prejudiciu creat fiind de 25.999 lei, constând în valoarea bunurilor a căror lipsă nu a fost justificată.

Pârâtul a depus în recurs dovada angajamentului de plată ca garant a diferenței rămase de achitat către ____________________ (960 euro și 1500 lei cheltuieli de executare) respectiv suma de 250 lei lunar, până la achitaera integrală a a sumei care formează obiectul executării silite începute în dosarul execuțional 1215/2015, contractul de credit 30-xxxxxx/22.04.2011, dovada transmiterii către Administrația Finanțelor Publice a notificării prevăzute de art.5 alin.4 din O.U.G. nr.44/21.10.2015 privind intenția contribuabilului de a beneficia de facilitățile privind stingerea la plată a obligației principale și de anulare potrivit legii a valorii accesorilor și penalităților de întârziere la sumele datorate statului, arătând că după _____________________ normelor metodologice contribuabilul va urma procedura de obținere a facilităților fiscale prevăzute de O.U.G. nr.44/2015.

Depunerea contractului de credit 30-xxxxxx/22.04.2011 către debitoare în care pârâtul are calitate de garant și angajamentul de plată a sumei de 250 lei lunar în dosarul execuțional nu dovedește plata efectivă a datoriei.

În ce privește transmiterea către Administrația Finanțelor Publice a notificării prevăzute de art.5 alin.4 din O.U.G. nr.44/21.10.2015 privind intenția contribuabilului de a beneficia de facilitățile privind stingerea la plată a obligației principale și de anulare potrivit legii a valorii accesorilor și penalităților de întârziere la sumele datorate statului, instanța se raportează la creanțele înscrise în tabelul definitiv de creanțe necontestat, intenția de obținere a unor facilități viitoare fără materializarea acesteia neavând relevanță.

Față de considerentele mai sus arătate, în baza art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursurile declarate de părți și va menține sentința judecătorului sindic.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ și recursul declarat de pârâtul I____ R___-D__ împotriva sentinței civile nr.1303/07.09.2015 pronunțate de Tribunalul B_____, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 25 noiembrie 2015.

Judecător, Judecător, Judecător,

C_____ B____ L____ F______ S_____ P______ G______

Grefier,

L_______ N______

Red. L.F./25.11.2015

Tehnored. L.N. / 09.12.2015 / - 2 ex-

Judecător sindic: S_____ O____