Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 584/2015

Ședința publică de la 20 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E____ G________

Judecător G_______ P_____

Judecător C_______ P_____

Grefier A__-M____ P________

Pe rol se află judecarea cererilor de recurs formulate de recurentul-intimat P_____ C_________ A_____ în contradictoriu cu intimata-recurentă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI și intimata S_______ A_____, împotriva sentinței civile nr. 1970/20.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la primul termen de judecată; recurentul-intimat P_____ C_________ A_____ nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, iar recursul formulat de intimata-recurentă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași este scutit de plata taxei judiciare de timbru; la data de 06.10.2015, prin serviciul registratură recurentul-intimat P_____ C_________ A_____ a depus înscrisuri, ce nu au fost comunicate; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor, potrivit căruia acestea sunt declarate în termen. Recursul formulat de P_____ C_________ A_____ va fi analizat în raport de art. 304¹ Cod procedură civilă, iar cel formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmând a fi analizate și potrivit art. 304¹ Cod procedură civilă.

Deși recurentul-intimat P_____ C_________ A_____ a fost citat cu mențiunea să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, nu a făcut dovada achitării acesteia și având în vedere acest aspect nu se mai impune a fi comunicate înscrisurile depuse de recurentul-intimat.

Având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța va rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării cererii de recurs formulată de recurentul-intimat P_____ C_________ A_____ și pe fondul cauzei în ceea ce privește recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față,

Prin sentința civilă nr. 1970 din 20.11.2014 a Tribunalului Iași a admis in parte actiunea formulata de creditoarea Administratia Finantelor Publice a Municipiului Iasi in contradictoriu cu paratii P_____ C_________ A_____ si S_______ A_____.

A fost obligat paratul P_____ C_________ A_____ la acoperirea in parte a pasivului ramas neacoperit al debitoarei S.C. Auto Adria S.R.L., pana la concurenta sumei de 86.043 lei.

Au fost respinse restul pretentiilor.

A fost respinsă actiunea formulata de creditoare in contradictoriu cu parata S_______ A_____.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:

Potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, societatea debitoare s-a înmatriculat in anul 2006. În reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea membrilor organelor de conducere devine operantă în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit din culpa lor, când aceștia au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a – g ale articolului menționat, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită.

Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, săvârșirea acestor fapte să se fi produs în mandatul lor, iar aceste fapte să fi cauzat prejudiciul care a determinat starea de insolvență a debitoarei falite.

Răspunderea persoanelor enumerate în alin. 1 al art. 138 este condiționată, printre altele, de existența legăturii de cauzalitate între faptele expuse și starea de insolvență, această formă specială de răspundere fiind instituită exclusiv în favoarea debitorului falit, care se vede nevoit în această etapă, prin reprezentantul său care în procedura de față este administratorul judiciar, să readucă în patrimoniul său contravaloarea prejudiciilor care i-au determinat starea de insolvență.

Una din împrejurările în măsură să favorizeze, sub aspect subiectiv, săvârșirea faptei ilicite reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a, constă în tendința reprezentantului debitorului, de a confunda patrimoniul sau activitatea persoanei juridice debitoare cu propriul patrimoniu sau propria activitate.

Cu privire la fapta prevăzută in art. 138 lit. d din legea 85/2006, tribunalul a reținut faptul că ținerea contabilității reflectă înregistrarea operațiunilor efectuate de debitor și oferă creditorilor posibilitatea verificării acestora, sub aspectul legalității lor, a solvabilității debitorului. Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea 82/1991 și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte ce au determinat ajungerea debitorului in stare de insolvență.

Dupa cum rezulta din Raportul cauzelor si imprejurarilor care au condus la starea de insolventa, la finele anului 2008 societatea debitoare avea stocuri in valoare de 9602 lei si disponibil in casa si conturi la banci in valoare de xxxxx lei, data la care administrator si asociat al societatii era paratul P_____ C_________ A_____.

In luna aprilie 2009 acesta isi cedeaza partile sociale cu titlu gratuit in favoarea paratei S_______ A_____. Desi paratul P_____ C_________ A_____ a sustinut ca a predat celeilalte parate activul si pasivul societatii si intreaga documentatie contabila a acesteia, totusi aceasta a ramas o simpla afirmatie, nefăcându-se vreo dovada in acest sens. Astfel, nu s-a facut nici o dovada ca parata S_______ A_____ ar fi preluat in realitate activele societatii si contabilitatea acesteia. Prin urmare, nu s-a facut vreo dovada a vinovatiei acesteia. Dimpotriva, paratul P_____ C_________ A_____ este cel care, desi avea obligatia legala de a preda toate bunurile si valorile societatii catre noul asociat si administrator, nu a facut aceasta dovada, concluzionandu-se ca acesta si-a insusit aceste bunuri si valori, in interes personal sau in interesul unor alte persoane, fiind indeplinite conditiile prev. de art. 138 lit. a din Legea insolventei.

Apreciind că sunt întrunite cerințele răspunderii civile speciale prevăzute pentru administratorii societății falite de textul dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, c si d, instanța, în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a admis in parte acțiunea formulată de către creditoare privind stabilirea răspunderii personale a paratilor și a stabilit răspunderea personală a paratului P_____ C_________ A_____, insa numai in parte, în sensul că il va obliga să acopere pasivul rămas neacoperit al debitoarei, pana la concurenta sumei de xxxxx lei, compusa din 9602 lei contravaloare stocuri si xxxxx lei numerar existent in casa si la banci. Instanta a respins restul pretentiilor ca nedovedite.

Totodata, instanta a respins actiunea formulata in contradictoriu cu parata S_______ A_____, aceasta nefiind dovedita.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și pârâtul P_____ C_________ A_____.

Creditoarea-recurentă a criticat sentința primei instanțe, pentru următoarele considerente:

Desi judecătorul sindic a reținut incidența in cauza a prevederilor art. 138 alin. 1 lit.
a), constatând ca paratul P_____ C_________ A_____ a folosit bunurile si creditele societății in
interes personal, in condițiile in care s-a dovedit ca debitoarea figura la data de 31.12.2008 cu
active circulante in valoare de 1.368.178 lei (din care activele imobilizate in suma de 119.762
lei, 9.602 lei stocuri, 76.441 lei casa si conturi la banei, 1.162.373 lei creanțe), totuși, prin
dispozitiv, instanța a apreciat ca se impune obligarea fostului administrator statutar al
debitoarei doar la plata sumei de 86.043 lei, reprezentând stocuri si disponibilități in casa si in
banei.

Judecătorul sindic nu a analizat insa si suma de 1.162.373 lei, inscrisa in raportarea financiara de la 31.12.2007 la rubrica creanțe neincasate, cu toate ca paratul se face vinovat pentru lipsa diligentelor necesare recuperării contravalorii mărfurilor si serviciilor furnizate partenerilor cu care a desfășurat raporturi contractuale.

Faptul ca, potrivit raportărilor contabile depuse de către debitoare, in patrimoniul societății au existat active imobilizate si circulante, iar paratul nu le-a pus la dispoziția lichidatorului judiciar si nici nu a prezentat vreo explicație cu privire la situația acestora, demonstrează ca acesta se face vinovat de ascunderea activului societății si de prejudicierea creditorilor, motiv pentru care se impune obligarea acestuia Ia plata întregului pasiv înscris in tabelul definitiv al creditorilor, in suma de 829.735 lei.

In mod greșit a reținut judecătorul sindic faptul ca desi însușirea bunurilor din
patrimoniu a cauzat starea de insolventa, totuși nu sunt intrunite elementele faptelor de la art.
138 lit. c).

Netemeinicia soluției instanței de fond rezulta din faptul ca prezenta obligațiilor fiscale in sarcina debitorului, in calitatea sa de contribuabil, demonstrează ca acesta a desfășurat o activitate comerciala generatoare de venit, conform declarațiilor depuse la organul fiscal si in raport de care s-au calculat aceste obligații si pentru a căror neachitare la termen, se percep accesorii, fapta ce se incadreaza atat in prevederile art. 138 alin. l lit. a), cat si in cele de la lit. c) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, cu consecința obligării administratorilor P_____ C_________ A_____ si S_______ A_____ la plata intregului pasiv si nu doar a unei parti nesemnificative.

Împrejurarea ca societatea datorează bugetului de stat T.V.A., amenzi, CAS, CASS, șomaj, denota ca debitoarea a desfășurat activitate si a obținut venituri, care insa au fost destinate uzului personal al paratului.

Prin neplata datoriilor către A.F.P. Iasi, parații au creat un prejudiciu bugetului de stat, iar conform articolelor mai sus-citate administratorii sunt obligați la repararea acestui prejudiciu.

Nici fapta de a nu sesiza instanța pentru ______________________________ art. 27 nu a fost considerata, in mod greșit, de către judecătorul sindic ca un element al faptei de la art. 138 lit. c). Prin neintroducerea cererii de intrare in faliment la momentul intrării in incapacitate de plata, parata a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului, impovarand situația precara a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente, paratul trebuind sa răspundă pentru pasivitatea de care a dat dovada fata de situația firmei.

Administratori cu puteri depline, sus-numitii, sunt persoanele care a avut, in fapt si in drept, conducerea societății debitoare, situația financiara a S.C. Auto Adria S.R.L. fiind rezultatul activității desfășurate de reprezentanții acesteia.

Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatata si de judecătorul sindic prin incheierea prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât urmarea unui management defectuos, a unei activități lipsite de eficienta economica si a unei administrări total necorespunzatoare a societății. Aceasta situație de incetare a plaților a prejudiciat creditorii prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente. Asa cum arata si doctrina in acest domeniu, simpla stare de încetare de plați constituie un prejudiciu pentru creditori.

Vinovăția administratorului consta in aceea ca, in momentul in care societatea debitoare a ajuns in imposibilitatea de a-si mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea si ca nu a anunțat creditorii despre acesta, contribuind astfel la cumularea unor noi datorii. Nemairealizand profit, ba dimpotrivă, mergând in pierdere, situația financiara a societății a fost periclitata. Aceasta nu denota decât lipsa de interes a organelor de conducere pentru redresarea societății, de unde se poate înțelege ca activitatea desfășurata nu a urmărit decât realizarea unor interese personale.

Creanțele creditorilor ar fi fost cu mult diminuate (ori inexistente) daca administratorul societății si-ar fi îndeplinit atribuțiile stabilite prin actul constitutiv si, ocupandu-se de buna funcționare a societății, ar fi achitat taxele si impozitele. Administratorul-parat a continuat activitatea desi aceasta conducea la majorarea pasivului societății.

Pe de alta parte, referitor la vinovăția administratorilor, teoria si practica in dreptul comercial statuează ca răspunderea delictuala operează pentru cea mai ușoara culpa. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsa in incetare de plați, asa cum este reglementata de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere speciala având ca scop al reglementarii sale punerea la indemana creditorilor a unor mijloace juridice adecvate, a căror finalitate rezida in satisfacerea necesitații acoperirii pasivului debitoarei falite. Dispozițiile referitoare la aceasta fiind cuprinse ____________________ se completează cu legea generala acolo unde legea speciala nu prevede.

In cauza sunt incidente si dispozițiile art. 998-999 Cod civil care arata ca "orice fapta a omului care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat sa-1 repare" si "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudenta sa ".

Asa dupa cum a statuat teoria si practica judiciara, obligarea organelor de
conducere ale societății debitoare la suportarea pasivului acesteia cu bunurile personale
reprezenta, in situația închiderii procedurii falimentului, fara a fi acoperite creanțele anunțate
de creditori, singura posibilitate a statului de a-si recupera creanțele.

In lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atat o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei in stare de incapacitate de plata, dar, in același timp, si o garanție pentru terții aflați in raporturi juridice comerciale cu debitoarea in ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor in caz de insolventa.

Răspunderea organelor de conducere ale societății ajunsa in incetare de plați asa cum este reglementata de legea privind procedura insolventei, este o răspundere speciala care pune la indemana creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a sigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite si dispozițiile legale ce o conțin se completează cu norma _______________________ unde legea speciala nu dispune. Astfel, potrivit disp. art. 35 alin. 3 si 4 din Decretul nr. 31/1954 : « Faptele ilicite săvârșite de organele sale obliga insasi persoana juridica, daca au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag si răspunderea personala a celui ce le-a săvârșit, fata de persoana juridica, cat si fata de cel de-al treilea ».

In ceea ce privește incidența art. 138 din Legea 85/2006, prevederea legala trebuie
interpretata, in primul rand, pornind de la scopul urmărit de legiuitor atunci cand a edictat
norma de drept analizata, in sensul ca s-a urmărit apărarea drepturilor creditorilor
societății comerciale fata de faptele administratorilor acestor societăți care nu iau măsurile
cerute de lege in cazul în care societatea se afla in incetare de plați si principiul răspunderii
administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori.

Apreciază recurenta-creditoare ca parații se fac vinovați de folosirea bunurilor sau veniturilor debitoarei in interes personal sau in cel al altor persoane si au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea in mod vădit persoana juridica la încetarea de plați, fapte prevăzute si sancționate de prevederile art. 138 alin.l lit. a si c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Societatea nu si-a îndeplinit obligațiile financiar-fiscale prevăzute de Legea nr.
82/1991 si nici evidenta contabila nu a fost ținuta in conformitate cu dispozițiile legale in
materie, fapte prevăzute de art. 138 lit d) din legea nr. 85/2006.. Astfel, societatea a depus
ultimele declarații privind obligațiile de plata la bugetul de stat in luna martie 2009, iar
ultimul bilanț contabil predat organelor fiscale a fost cel de la 31.12.2008 (insolventa fiind
deschisa la data de 27.11.2012).

Administratorii nu au dat curs notificărilor lichidatorului judiciar, fapt pentru care se poate trage concluzia ca aceștia au omis cu știința sa tina contabilitatea societății debitoare in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 82/1991.

In conformitate cu prevederile art.10 din Legea nr. 82/1991, organizarea si conducerea contabilității si deci, a întocmirii si înregistrării la organele fiscale a raportărilor contabile, sunt in obligația si răspunderea administratorilor oricărei societăți comerciale presupusa a fi în activitate, pentru ca datele analitice cuprinse in aceste documente oferă o imagine a operațiunilor executate de societatea in cauza si a rezultatelor obținute, iar in conformitate cu prevederile art73 din Legea nr.31/1990 republicata, administratorii sunt solidari răspunzători pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere.

Este de presupus insa ca, daca in speța ar fi fost organizata si ținuta o contabilitate, aceste evidente contabile ar fi trebuit sa se reflecte in raportările contabile impuse de lege depuse la organele abilitate pentru verificarea lor. Insa, debitorul, prin administratorul-parat, nu s-a mai preocupat de gestionarea contabilității, conduita care reprezintă o incalcare atat a prevederilor art.10 din legea nr. 82/1991, dar si a prevederilor art. 201 din Legea nr.31/1990 si este de natura sa atragă aplicarea fata de acesta a prevederilor art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006.

Chiar daca lipsa unei evidente contabile sau netinerea contabilității in conformitate cu legea nu reprezintă in sine o fapta generatoare de prejudicii, omisiunea informării organelor fiscale asupra activității derulate de societate prin prezentarea raportărilor contabile la care legea obliga si respectiv publicitatea acestor raportări, denota intenția paratului de a păstra in clandestinitate atat operațiunile derulate de societatea administrate, cat si veniturile obținute din exploatare, si implicit de sustragere a acestora de la controlul fiscal, dar si de a ascunde patrimoniul societății fata de creditorii permițând concluzia ca administratorul a continuat comerțul in interes personal, cu însușirea rezultatelor acestui comerț si ignorarea plații obligațiilor sociale, fapte prevăzute de art 138 alin. (1) lit ai si ci din Legea nr. 85/2006.

Obligarea organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea
pasivului acesteia cu bunurile personale reprezenta, in situația închiderii procedurii
falimentului fora a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a
statului de a-si recupera creanțele.

In lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societarii reprezintă atat o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei in stare de incapacitate de plata, dar, in același timp, si o garanție pentru terții aflați in raporturi juridice comerciale cu debitoarea in ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor in caz de insolventa.

Răspunderea organelor de conducere ale societății ajunsa in incetare de plați asa cum este reglementata de legea privind procedura insolventei, este o răspundere speciala care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a sigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite si dispozițiile legale ce o conțin se completează cu norma _______________________ unde legea speciala nu dispune. Astfel, potrivit disp. Art. 35, alin. 3 si 4 din Decretul nr.. 31/1954 : «Faptele ilicite săvârșite de organele sale obliga insasi persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag si răspunderea personala a celui ce le-a săvârșit, fata de persoana juridica, cat si fata de cel de-al treilea ».

Pentru motivele mai sus prezentate, recurenta consideră ca sunt întrunite condițiile prevăzute de art 138 alin. 1 lit a, c, d din Legea nr. 85/2006, si ca cererea sa este dovedita, astfel incat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe, in sensul obligării paraților P_____ C_________ A_____ si S_______ A_____ la plata intregului pasiv neacoperit al societății debitoare, in suma de 829.735 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar.

Pârâtul-recurent P_____ C_________ A_____ a susținut prin cererea de recurs că în mod greșit i s-a atras răspunderea patrimonială, atâta timp cât contabilitatea societății debitoare a fost predată către pârâta S_______ A_____.

Cu privire la recursul formulat de P_____ C_________ A_____, Curtea constată că este netimbrat.

Recurentului i s-a pus în vedere pentru termen din 20.10.2015 să timbreze cererea de recurs cu suma de 100 lei, în raport de dispozițiile art. 24 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, fiind citat cu această mențiune.

Recurentul nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de a achita taxa judiciară de timbru pusă în vedere de instanță, astfel că, din oficiu, Curtea a invocat excepția netimbrării cererii de recurs.

Curtea constată că netimbrarea cererii de recurs atrage sancțiunea anulării acesteia ca netimbrată, dispozițiile legale cu privire la timbrarea acțiunilor și cererilor fiind imperative.

D____ consecință, recursul formulat de pârâtul P_____ C_________ A_____ va fi anulat ca netimbrat.

Cu privire la recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, Curtea constată că este nefondat.

În acest sens, Curtea reține că recurenta-creditoare a investit instanța de fond cu o acțiune în atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai societății debitoare _________________, pârâții P_____ C_________ A_____ și S_______ A_____, pentru pasivul rămas neacoperit de 829.535 lei, în temeiul art. 138 lit. a, c, d.

Instanța de fond a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S_______ A_____, soluție ce nu a fost criticată prin prezentul recurs.

Cu privire la soluția pronunțată în capătul de cerere ce-l vizează pe pârâtul P_____ C_________ A_____ și care formează obiectul prezentului recurs, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a constatat că se impunea admiterea numai în limita activelor nejustificate, aplicând la situația de fapt concretă dispozițiile art. 138 lit. a.

Astfel, răspunderea civilă delictuală specială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu operează automat, ci trebuie întrunite condițiile specifice impuse de acest text.

Cu privire la fapta prevăzută de art. 138 lit. a, este corect raționamentul instanței în sensul că atâta timp cât pârâtul nu a justificat utilizarea activelor, constând în stocuri în valoare de 9.602 lei și suma de 76.441 lei, reprezentând disponibilități bănești, operează prezumția că a folosit aceste active în folosul propriu sau al unei alte persoane, astfel că dispozițiile art. 138 lit. a sunt incidente.

Contrar susținerilor recurentei, sumele reprezentând creanțele debitoarei nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 138 lit. a, astfel că în mod corect judecătorul sindic l-a obligat pe pârâtul P_____ C_________ A_____ numai la suma ce reprezintă activele – stocuri și disponibilități bănești – ce nu au fost justificate.

Cu privire la faptele prevăzute de art. 138 lit. c și d, Curtea constată că prezența obligațiilor fiscale în sarcina debitoarei, pe care acesta nu le-a achitat, neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 27 din Legea nr. 85/2006, managementul defectuos și desfășurarea unei activități lipsite de eficiență economică nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 138 lit. a, c și d.

D____ consecință, în mod corect judecătorul sindic a constatat incidența în cauză numai a dispozițiilor art. 138 lit. a și a admit în parte acțiunea reclamantei-creditoare.

Pe cale de consecință, toate criticile fiind nefondate, recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 1970/20.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.

II. Anulează ca netimbrat recursul declarat de P_____ C_________ A_____ împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2015.

Președinte, E____ G________	Judecător, G_______ P_____	Judecător, C_______ P_____
	Grefier, A__-M____ P________

Redactat: GE

Tehnoredactat: PAM

2 exemplare/16.11.2015

Tribunalul Iași: Z______ N_______ L_____