Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 2210/2015 din 16 decembrie 2015 dată de Tribunalul TIMIŞ

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul TIMIŞ

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
2210/2015 din 16 decembrie 2015

Sursa:
Rolii.ro

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2210/2015/A

Ședința publică de la 16 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ T____

Judecător A______ S______

Grefier S_____ C______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul S_____ F_____ , împotriva sentinței civile nr. 7886/29.05.2015 pronunțată de Judecatoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata D_______ P_______ LOCALE TIMISOARA , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică – se prezintă pentru apelant avocat Ernst T___, pentru intimată se prezintă consilier juridic T_____ D__.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza art.394 C.pr.civ. instanța încheie dezbaterile și acordă cuvântul pe apel.

Apărătorul apelantului solicită, admiterea apelului , fără cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului .

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7886/29.05.2015 Judecatoria Timișoara a admis plângerea formulată de petentul S_____ F_____ , a reindividualizat sancțiunea principală aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx, încheiat la data de 04.12.2014, din amendă contravențională în cuantum de 2000 de lei, în amendă contravențională în cuantum de 1000 de lei.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că , prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx, încheiat la data de 04.12.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 (f. 5).

În fapt, s-a reținut că petentul, a executat fără autorizație desființarea parțială a zidului pentru contoarele electrice iar în apartamentul nr. 7 a desființat zidul dintre holul comun și cameră și zidul dintre cameră și holul propriu.

Contravenientul nu s-a prezentat la sediul agentului constatator pentru a prezenta autorizația de construire, astfel cum a fost somat (f. 31-33), acesta fiind plecat în străinătate.

Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ.

Instanța nu a putut reține criticile invocate de petent referitoare la nulitatea procesului-verbal datorită faptului că fapta a fost constatată la data de 03.11.2014 iar întocmirea actului de constatare a avut loc după o lună de zile. Astfel, O.G. nr. 2/2001 nu obligă agentul constatator să întocmească pe loc procesul-verbal, acesta putând fi încheiat și ulterior, cum este cazul în speța de față, unde agentul l-a chemat în repetate rânduri pe contravenient la sediul Poliției Locale pentru a prezenta autorizația de construire/desființare precum și extrasul CF, pentru a putea verifica dacă lucrările pe care le-a perceput prin propriile simțuri au fost executate în mod legal, iar în caz contrar pentru a putea proceda la întocmirea procesului-verbal de contravenție.

Prin urmare, în astfel de situații, este imposibil pentru agentul constatator să întocmească procesul verbal fără a avea cunoștință despre existența sau inexistența documentelor ce îndreptățesc o persoană să efectueze lucrări de construcție/desființare, documente care vor fi puse la dispoziția agentului chiar de persoana vizată.

De asemenea, în cauză nu poate opera prescripția răspunderii contravenționale, deoarece procesul verbal a fost întocmit la data de 04.12.2014 și comunicat prin scrisoare recomandată petentului în termen de o lună de la această dată (f. 43), ca ulterior comunicarea să se facă și prin afișare (f. 42) datorită imposibilității de înmânare a scrisorii.

Referitor la temeinicia actului contestat, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

În cadrul procedurii reglementate de art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul să atace procesul-verbal constatator al contravenției. Astfel, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată are posibilitatea să atace procesul-verbal constatator al contravenției, iar în cadrul acestei proceduri, să utilizeze de toate mijloacele de probă pentru a dovedi că împrejurările de fapt consemnate în actul contestat nu sunt conforme cu realitatea. Totodată, în procedura contravențională fiind aplicabile principiile de drept procesual civil, părțile sunt obligate să respecte principiul stabilit în art. 249 din C.pr.civ. conform căruia, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Instanța a reținut faptul că petentul a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, potrivit căruia ”Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant;”

Instanța a reținut incidența a două prezumții legale relative, pe de o parte prezumția de legalitate a procesului-verbal profitabilă autorității emitente a procesului-verbal, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura de acuzație în materie penală a contravenției, în accepțiunea Convenției.

Întrucât atât prezumția de legalitate a procesului-verbal cât și prezumția de nevinovăție au caracter relativ, pentru a se asigura echilibrul procesul dintre părți, acestea trebuie să susțină prin probe afirmațiilor lor în fața instanței.

Conform extrasului de carte funciară nr. xxxxxx-C1, petentul este proprietar al apartamentului 7 (Unitatea individuală nr. 4) din imobilul situat în Timișoara, __________________________, nr. 13, fosta S_____ G________, nr. 13 (f. 34, 35).

Așa cum rezultă din raportul agentului constatator (f. 24) întocmit în baza sesizării telefonice nr. 2925/20.10.2014 (f. 23), din schița imobilului în cauză (f. 40), din planșele foto anexate (f. 21), precum și din declarațiile celorlalți locatari ai imobilului (f. 27,28), petentul a executat lucrări de desființare a zidului aflat în prelungirea balustradei, precum și a altor două ziduri din interiorul apartamentului nr. 7.

Instanța a reținut că aceste lucrări nu fac parte din cele menționate la art. 11 din Legea nr. 50/1991, ca fiind exceptate de la autorizare iar petentul nu a făcut dovada deținerii unei autorizații de construire/desființare. De asemenea, petentul nu contestă că a efectuat lucrări însă apreciază că aceste lucrări nu avea nevoie de autorizație.

În considerarea celor expuse mai sus, instanța a reținut că petentul nu a probat existența unei situații de fapt diferite de cea constatată de agentul constatator, nefiind răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, prezumție de care se bucură ca urmare a constatării contravenției în mod direct, prin propriile simțuri, de către agentul constatator legal abilitat în acest sens și aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța a reținut că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2000 lei, art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 sancționând această faptă cu amendă cuprinsă între 1000 lei și xxxxxx lei.

La individualizarea sancțiunii trebuie să țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Având în vedere lucrările efectuate pe petent, instanța a reindividualizat sancțiunea amenzii aplicate în sensul aplicării amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 1000 lei.

Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel petentul apelant S_____ F_____ solicitând, admiterea apelului , cu motivarea că , inițial s-a admis proba cu 2 martori pt. fiecare dintre părțile litigante insa in momentul in care petentul a ridicat mai multe excepții dirimante instanța a renunțat la audierea martorilor rămânând in promuntare .

Întrucât instanța nu a luat in considerare excepțiile invocate , trebuia sa redeschidă judecata citând martorii admiși .In alta ordine de idei , in speța trebuia despusa efectuarea unei expertize tehnice pentru a demonstra justețea plângerii deoarece un polițist local nu are pregătirea profesionala necesara in domeniul arhitecturii si in construcții .

De altfel, procesul-verbal atacat este nul de drept deoarece fapta in discuție a fost constatata la data de 03.11.2014 iar întocmirea actului de constatate a avut loc dupa 1 luna de zile , or este evident ca in mod obligatoriu agentul constatator trebuie sa întocmească la locul si data constatării contravenției procesul-verbal , chiar jurisprudenta in materie arata ca chiar daca procesul-verbal se încheie cu o singura zi dupa constatarea faptei" propriis sensibus " este lovit de nulitate absoluta . Un alt motiv de prescripție îl constituie faptul ca procesul-verbal in discuție , a fost intocmit la data de 04.12.2014 si a fost comunicat dupa o luna de la aceasta dată.

Prin întâmpinare intimata Direcția Poliției Locale Timișoara, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile apelate, cu motivarea că , , instanța a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv raporttul agentului constatator, declarațiile locatarilor imobilului, precum și planșele foto, din care rezultă că petentul a executat lucrări de desființare a zidului aflat în prelungirea balustradei, precum și a altor două ziduri din interiorul __________________>

Așadar, instanța a reținut că petentul nu a probat existența unei situații de fapt diferite de cea constatată de agentul constatator, nefiind răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, prezumție de care se bucură ca urmare a constatării contravenției în mod direct, prin propriile simțuri de către agentul constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Considerăm că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, fiind pronunțată cu judicioasă apreciere a stării de fapt și a probatoriului depus la dosarul cauzei.

Petentul nu menționează vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii instanței de fond. Privitor la motivele de nulitate invocate, apreciază că nu sunt întemeiate, raportat la prevederile art. 13 și 14 din OG nr. 2/2001, agentul constatator având posibilitatea de a aplica sancțiunea contravențională în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, actul constatator urmând a fi comunicat contravenientului în termen de două luni de la data aplicării sancțiunii. Or, așa cum se poate observa, termenele stabilite de OG nr. 2/2001 au fost respectate la încheierea actului sancționator, după cum în mod corect a reținut și instanța apreciind legalitatea actului constatator.

Pe fond, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 2000 lei în conformitate cu prevederile art. 26 lit.a) din Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fapta reținută în sarcina sa, constând în desființarea fără autorizație a următoarelor:parțial( cea lm) zidul parte comună a firidei pentru contoarele electrice aflat lângă balustrada scărilor comune de coborâre la demisol, precum și zidul dintre camera și holul comun și zidul dintre holul propriu și camera aparținând apartamentului nr. 7.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea 50/1991 republicată "autorizația de construire se eliberează pentru: a) lucrări de construire, reconstituire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora,cu excepția celor prevăzute la art.ll;art.26 al.l) constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni", a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la Ut. b), de către investitor și executant; Conform art.2, al. (2) contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă- de la 1.000 lei la 100.000 lei,( cele prevăzute la lit. a).

Din examinarea sentinței apelate prin prisma motivelor de apel și sub toate aspectele , tribunalul va retine următoarele :

În mod corect Judecatoria a admis plângerea formulată de petentul S_____ F_____ , a reindividualizat sancțiunea principală aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx, încheiat la data de 04.12.2014, din amendă contravențională în cuantum de 2000 de lei, în amendă contravențională în cuantum de 1000 de lei.

Astfel , prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx, încheiat la data de 04.12.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 (f. 5).

Tribunalul reține astfel că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 2000 lei în conformitate cu prevederile art. 26 lit.a) din Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fapta reținută în sarcina sa, constând în desființarea fără autorizație a următoarelor:parțial( cea lm) zidul parte comună a firidei pentru contoarele electrice aflat lângă balustrada scărilor comune de coborâre la demisol, precum și zidul dintre camera și holul comun și zidul dintre holul propriu și camera aparținând apartamentului nr. 7.

Cu referire la criticile aduse condițiilor de formă respectiv regimul sancționator al nulităților tribunalul reține că ,nulitatea absoluta este o sancțiune juridica expres prevăzuta de lege ,in materie contravenționala fiind vorba de un singur caz ,respectiv nulitatea prevazuta la art 17 din OG 2/2001 unde se prevede prevede ,,ca lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal,ceea ce insa nu e cazul in speta de fată.

In ce privește celelalte motive de nulitate , ,sunt incidente dispozitiile art 175 din codul de procedura civila,ceea ce ar fii presupus existenta unei vatamari, vatamare care insa nu a fost arătată de contravenient.

Nu pot fii reținute criticile invocate de petent referitoare la nulitatea procesului-verbal referitor la data închierii lui datorită împrejurări că fapta a fost constatată la data de 03.11.2014 iar întocmirea actului de constatare a avut loc după o lună de zile.

Astfel, O.G. nr. 2/2001 nu obligă agentul constatator să întocmească pe loc procesul-verbal, acesta putând fi încheiat și ulterior, cum este cazul în speța de față, unde agentul l-a chemat în repetate rânduri pe contravenient la sediul Poliției Locale pentru a prezenta autorizația de construire/desființare precum și extrasul CF, pentru a putea verifica dacă lucrările pe care le-a perceput prin propriile simțuri au fost executate în mod legal, iar în caz contrar pentru a putea proceda la întocmirea procesului-verbal de contravenție.

Tribunalul reține că petentul nu contestă că a efectuat lucrări însă apreciază că aceste lucrări nu avea nevoie de autorizație , prin urmare administrarea unei probe testimoniale ar fii inutilă.

Prin urmare în mod corect Judecătoria a reținut că aceste lucrări nu fac parte din cele menționate la art. 11 din Legea nr. 50/1991, ca fiind exceptate de la autorizare iar petentul nu a făcut dovada deținerii unei autorizații de construire/desființare.

Față de cele reținute mai sus Tribunalul în temeiul art 480 cod procedură civilă urmează să respingă ca nefondat apelul formulat

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul S_____ F_____ cu sediul procesual ales în TIMIȘOARA, ___________________ AV ERNST T___, nr. 8 , împotriva sentinței civile nr. 7886/29.05.2015 pronunțată de Judecatoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXX,în contradictoriu cu intimata D_______ P_______ LOCALE TIMISOARA cu sediul în TIMIȘOARA, ______________________. 54.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2015.

Președinte,

M_____ T____

Judecător,

A______ S______

Grefier,

S_____ C______

Red.M.T.

Tehnored..S.C.

4 ex/15.01.2016

____________.01.2016