DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ

Decizia civilă nr. 98 A

Ședința publică de la 11.01.2016

Tribunalul compus din :

PREȘEDINTE : C_______ D_______

JUDECĂTOR : C______ C__________ I____

GREFIER : M______ V_____

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta terț poprit A______ Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 6976/02.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul creditor I______ I_____ C_______ și intimata debitoare Direcția Generală a Finanțelor Publice C____ S______, având ca obiect „validare poprire„.

Procedura legal îndeplinită.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta terț poprit prin consilier juridic cu delegație la dosar și intimatul creditor I______ I_____ C_______, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata debitoare Direcția Generală a Finanțelor Publice C____ S______.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că s-a depus întâmpinare de către intimata debitoare, după care:

Tribunalul încuviințează intimatei debitoare proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat,tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.

Apelanta, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului având în vedere puterea lucrului judecat.

Intimatul-creditor, prin avocat, solicită respingerea apelului, ca nefundat, arătând că adresa de înființare a popririi este din data de 05.08.2015, motiv pentru care solicită respingerea excepției tardivității. De asemenea, se arată că instanța de fond a respins autoritatea de lucru judecat și solicită menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 15.09.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, creditorul I______ I_____ C_______ a formulat, în contradictoriu cu debitoarea D_______ G_______ A FINANTELOR PUBLICE C____-S______ și terțul poprit A______ N________ DE ADMINISTRARE FISCALA, cerere de validare a popririi pentru recuperarea debitului reprezentat de: suma de 22.374 lei, cu titlu de drepturi bănești conform titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX irevocabilă prin decizia nr. 519/02.04.2009, pronunțată în același dosar de către Curtea de Apel Timișoara și suma de 5.046 lei, cu titlu de cheltuieli de executare, conform procesului verbal de cheltuieli întocmit în cadrul dosarului de executare.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că ulterior încuviințării executării silite de către instanță, în cadrul dosarului de executare nr. 756/2012 a fost instituită măsura popririi față de ANAF, prin adresă legal comunicată, fiind astfel poprite veniturile prezente și viitoare ale debitorului urmărit, D_______ G_______ A FINANTELOR PUBLICE C____-S______, până la concurența sumei de 27.429 lei.

S-a mai arătat că măsura popririi a fost luată legal de către B__ Casagranda-S____ A____, însă în mod nejustificat, ANAF nu a dat niciun răspuns scris, refuzând implicit consemnarea, plata ori cel puțin alocarea sumei datorate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 452 - 461 C.pr.civ.

Până la închiderea dezbaterilor în prezenta cauză, nici debitorul, nici terțul poprit nu au depus întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 6976/02.10.2015, Judecătoria Sectorului 5 București a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect validare poprire, formulată de creditorul I______ I_____-C_______, în contradictoriu cu debitorul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C____ S______ și terțul poprit A______ N________ DE ADMINISTRARE FISCALA; a validat poprirea a cărei validare s-a solicitat, comunicată la data de 05.08.2015, în cadrul dosarului de executare nr. 756/2012, instrumentat de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC CASAGRANDA – S____ A____; a obligat terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței (în valoare de 27.429 lei la data de 05.08.2015), suma datorată debitorului și a obligat terțul poprit să ramburseze creditorului cheltuielile de judecată în valoare de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cererea creditorului este întemeiată, motiv pentru care a admis-o.

Astfel, calitatea procesuală necesară formulării prezentei cereri rezultă din dispozițiile art. 460 C.proc.civ., care prevede că, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile care-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, în termen 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

În ceea ce privește fondul validării popririi solicitate, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 460 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cu care instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.

Din această perspectivă, în ceea ce privește raporturile dintre Direcția Generală a Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, instanța constată că DGFP este o instituție care nu se autofinanțează, ci banii necesari cheltuielilor pe care le are de efectuat, inclusiv pentru acoperirea sumelor de bani la care este obligată prin hotărâri judecătorești, trebuie să i se aloce prin deschiderea de credite bugetare. Or, deschiderea creditelor bugetare pentru cheltuielile Direcției Generale a Finanțelor Publice C____ S______ se realizează de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, conform art. 4 alin. (3) pct. 4 lit. e) din HG nr. 109/2009, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, act normativ în vigoare la data primirii de către ANAF a adresei de înființare a popririi. Conform articolului menționat, Agenția Națională de Administrare Fiscală deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar. Instanța constată că, până la reorganizarea ANAF din 01.08.2013, calitatea de ordonator terțiar de credite o deținea directorul Direcției Generale a Finanțelor Publice.

Prin urmare, atunci când ANAF a primit adresa de înființare a popririi emisă de executor pentru recuperarea sumei datorate de DGFP C____ S______, ANAF ar fi trebuit să efectueze toate demersurile necesare pentru deschiderea creditelor bugetare, în vederea plății sumei datorate de DGFP, având în vedere că deschiderea creditelor bugetare pentru cheltuielile direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se realizează de către ANAF.

Cu toate acestea, ANAF nu a procedat în acest sens. Prin urmare, în baza art. 460 C.proc.civ., se impune validarea împotriva Agenției Naționale de Administrare Fiscală a popririi înființate prin adresa de înființare a popririi emisă de executor judecătoresc Casagranda-S____ A____ în dosar de executare nr. 756/2012 și, pe cale de consecință, obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală la plata către creditorul I______ I_____-C_______ a sumei de 27.420 lei.

Cu privire la raporturile juridice dintre terțul poprit și debitoarea executată silit, pe care se întemeiază adresa de înființare a popriri ce face obiectul cauzei, instanța a reținut că acestea există.

Astfel, instanța a reținut că direcțiile generale ale finanțelor publice județene se află în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în baza art. 2 din HG nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. De asemenea, în baza art. 4 alin. 3 pct. 4 lit. e din același act normativ, Agenția Națională de Administrare Fiscală deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite.

În concret, ministrul finanțelor publice deține calitatea de ordonator principal de credite, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală deține calitatea de ordonator secundar de credite, iar directorii direcțiilor județene ale finanțelor publice au calitatea de ordonatori terțiari de credite. În acest sistem piramidal de organizare, fondurile necesare pentru buna funcționare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a direcțiilor subordonate provin de la Ministerul Finanțelor Publice. La rândul său, Agenția Națională de Administrare Fiscală, din fondurile care îi sunt repartizate, își organizează propria activitate, dar totodată distribuie fondurile necesare către direcțiile județene ale finanțelor publice.

Deși aceste raporturi de subordonare financiară între instituții, existente în temeiul legii, nu sunt raporturile clasice dintre un debitor și un terț poprit, prin care acesta din urmă să datoreze sume de bani debitorului, instanța apreciază că ele fac parte din domeniul de aplicare al art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă. Aceasta deoarece DGFP nu se angajează, pe cont propriu, în raporturi contractuale cu terțe persoane, prin care să obțină venituri, ci doar distribuie sumele de bani primite în temeiul legii bugetului de stat conform alocației bugetare. Prin urmare, în lipsa alimentării cu fonduri a acestei instituții de către ordonatorii superiori de credite, debitoarea ar fi în imposibilitate de a executa vreodată obligațiile de plată pe care le are, situație ce nu poate fi remediată decât prin instituirea unei popriri pentru sumele de bani ce i se cuvin, la ordonatorii superiori de credite.

Prin urmare, nu a reținut că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu ar datora sume de bani către DGFP C____ S______, ci din contră, DGFP C____ S______ se administrează chiar din fondurile pe care i le alocă Agenția.

În ceea ce privește împrejurarea potrivit cu care cheltuielile bugetare au o destinație precisă și limitată, veniturile și cheltuielile bugetare fiind aprobate prin lege, instanța reține că prevederile legale nu trebuie interpretate în sensul că instituțiile publice își execută obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile doar dacă legea permite acest lucru prin mențiuni speciale inserate în actul normativ care reglementează bugetul instituțiilor respective. O asemenea interpretare ar crea premisele unei reale „imunități la executare” a instituțiilor publice, statul putând astfel oricând să ignore dispozițiile din hotărâri judecătorești prin nefinanțarea cheltuielilor izvorâte din titlurile executorii pronunțate de instanțele judecătorești. În această manieră s-ar ignora principiul securității raporturilor juridice și forța obligatorie a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.

Într-adevăr, instituțiile publice pot antrena cheltuieli doar conform destinației stabilite prin bugetul anual. Tocmai de aceea, pentru a nu se ajunge în situația unei „imunități la executare”, este necesar ca bugetul anual să conțină un capitol distinct pentru executarea obligațiilor izvorâte din hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. În cazul în care bugetul anual nu conține un asemenea capitol ori fondurile alocate acelui capitol sunt insuficiente, atunci instituția publică are obligația de a solicita fonduri suplimentare ori de a redistribui fondurile între capitolele bugetului, astfel încât aspectele statuate în mod definitiv și irevocabil de o instanță de judecată să fie pe deplin respectate.

În cazul în care aceste măsuri nu sunt luate, creditorul este pe deplin îndreptățit să procedeze la executarea silită a obligației, chiar și prin poprirea conturilor instituției publice, tocmai pentru respectarea securității raporturilor juridice, dar și pentru că instituțiile publice trebuie să ofere un exemplu de bună conduită în raporturile cu creditorii săi, prin asigurarea fondurilor necesare plății acestora și apoi prin plata benevolă. Or, dacă instituția publică nu efectuează demersuri pentru asigurarea fondurilor necesare plății creditorilor săi, atunci îndatorirea sa de plată benevolă este încălcată, iar creditorul poate urmări silit oricare din veniturile instituției publice, cu excepția celor indicate expres de legiuitor.

Potrivit art. 452 C.proc.civ., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Potrivit art. 452-457 C.proc.civ., se analizează măsura în care terțul poprit și-a îndeplinit obligațiile legale ce îi revin pe parcursul procedurii executării silite în această formă.

Dispozițiile legale menționate reglementeze cadrul legal in contextul căruia terțul poprit intervine in executarea silita, in sensul ca după dovedirea calității de terț poprit se analizează îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege privind consemnarea/plata. In cea ce privește calitatea de terț poprit, instanța a analizat raportul juridic existent intre acesta si debitor, respectiv daca in baza unor raporturi juridice preexistente terțul poprit datorează debitorului sume de bani. Astfel, dispozițiile legale amintite constituie in același timp si limite ale intervenției terțului poprit in ceea ce privește executarea silita a debitorului in sensul ca terțul nu poate invoca decât chestiuni care privesc raportul sau cu debitorul si nu aspecte ce țin de raportul juridic dintre creditorul urmăritor si debitor.

Potrivit art. 21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice: „(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. (2) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. (3) Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale”.

Prin urmare, se arata ca Agenția Națională de Administrare Fiscală, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, repartizează către Direcția generala a finanțelor publice a județului C____-S______ creditele bugetare aprobate de către Ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Finanțelor Publice.

În calitatea sa de ordonator terțiar de credite, Direcția generală a finanțelor publice a județului C____-S______ utilizează aceste credite pentru realizarea sarcinilor, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.

Dispozițiile legale sus citate justifica calitatea de terț poprit a ANAF.

Aceste dispoziții conduc la concluzia ca ______________________, ANAF este cel care alimentează conturile debitoarei, prin urmare datorează acesteia sume de bani. Situația atipica determinata de calitatea ANAF de ordonator de credite nu poate conduce la concluzia ca nu exista un raport juridic intre ANAF si debitoare, ci așa cum s-a arătat interpretarea corecta este cea potrivit cu care ANAF datorează sume de bani ce pot forma obiectul executării prin poprire. Fiind in discuție raporturi juridice intre instituții publice, faptul ca exista reglementari specifice privind activitatea acestora nu poate determina imposibilitatea executării câtă vreme din textele legale rezulta ca sume de bani sunt datorate, repartizarea creditelor fiind o îndatorire legala a ANAF ca si ordonator secundar de credite. Nu se poate face o distincție intre a datora si a repartiza, ci in speța dedusa judecății repartizarea creditelor este forma specifica in care terțul poprit datorează sumele de bani către debitoare si este de netăgăduit ca intre acestea exista raporturi juridice. D__ fiind raportul specific existent in situația instituțiilor publice si poprirea reglementata de codul de procedura civila trebuie analizata in sens larg, caci intre instituțiile publice un raport obligațional de drept comun nu poate exista in condițiile in care activitatea acestor instituții a primit o reglementare speciala.

În lumina tuturor celor de mai sus, instanța de fonda admis cererea având ca obiect validare poprire și a validat poprirea a cărei validare s-a solicitat, comunicată la data de 05.08.2015, în cadrul dosarului de executare nr. 756/2012, instrumentat de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC CASAGRANDA – S____ A____.

Potrivit art. 460 alin. 4 C.proc.civ., după validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită s-a făcut împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.

În temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedere soluția ce s-a impus în privința cererii de validare poprire, constatând în acest context culpa procesuală a terțului poprit în generarea prezentului litigiu, instanța a obligat terțul poprit să ramburseze creditorului cheltuielile de judecată în valoare de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel terțul poprit Agenția Naționala de Administrare Fiscala, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, la data de 10.12.2015, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 299 și urm. C.proc.civ., admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de validare a popririi în dosarul de executare nr. 756/2012 privind pe creditorul I______ I_____-C_______, în principal ca tardiv formulată, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În motivarea apelului, s-a arătat că în mod cu totul neîntemeiat instanța de fond reține în cuprinsul sentinței atacate faptul că „nici debitorul, nici terțul poprit nu au depus întâmpinare”.

Neavând cunoștință de întâmpinarea formulată de apelantă în cauza dedusă judecății, instanța de fond nu a analizat excepția tardivității cererii de validare a popririi invocată, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică.

În susținerea excepției, a invocat Decizia ICCJ nr. 7 din 15 aprilie 2013 (Decizia 7/2013) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casate și Justiție privind natura juridică a termenului de 3 luni prevăzut de dispozițiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la dispoziția creditorului, debitorului sau organului de executare, pentru a sesiza instanța de executare cu validarea popririi.

În această Decizie a I.C.C.J. s-au menționat că în interpretarea si aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila stabilește că termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.

Prin urmare, raportat la data la care a fost înregistrata adresa de înființare a popririi apelantei - anul 2012 - prezenta acțiune prin care se solicită validarea popririi în dosarul de executare silita nr.1086/2012, este tardivă.

Ca atare, sancțiunea nerespectării termenului procedural prevăzut de lege - 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă (art.460 alin. 1) - este decăderea.

În considerarea celor de mai sus, solicită instanței să admită apelul formulat să admită excepția tardivității formulării cererii de validare a popririi, cu consecința decăderii creditorului urmăritor I______ I_____-C_______.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că validarea de poprire, în general este admisă și aplicată ca o accelerare a executării silite, și in ultimă instanță ca o sancțiune aplicata terțului poprit atunci când acesta nesocotește, cu rea-credință obligațiile sale prevăzute de actele normative în vigoare în materia executării silite prin poprire.

Or, în condițiile în care Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu datorează către Direcția G_______ a Finanțelor Publice C____-S______ sume de bani pentru a se putea da curs adresei de înființare a popririi, nu se poate considera ca acțiunea terțului-poprit Agenția Naționala de Administrare Fiscala de a se prevala de dispozițiile art. 460 din Codul de Procedura civila, reprezintă un refuz exprimat cu rea credință.

Dispozițiile art. 460 C.proc.civ., potrivit cărora: „Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popriri.

Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul si terțul poprit si, daca din probele administrate rezulta ca terțului poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit sa plătească debitorului, in limita creanței, suma datorata debitorului, iar in caz contrar, va hotărî desființarea popririi”.

Textul de lege impune două condiții esențiale: 1) calitatea de debitor a terțului poprit față de debitorul poprit; 2) și neexecutarea de către terțul poprit a obligațiilor privind efectuarea popririi.

Cu privire la prima condiție impusa de textul legal mai sus menționat, s-a învederat că intimatul nu a fost si nu este angajat al Agenției Naționale de Administrare Fiscala pentru a ni se opune o eventuala nerespectare a drepturilor de natura salariala, ci este angajat al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C____ S______ - actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice C____-S______, față de care a fost sau se afla _________________ serviciu, specific funcției publice.

În plus, Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu are calitatea de terț poprit pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București, cu atât mai puțin pentru Direcția G_______ a Finanțelor Publice C____ S______, atâta timp cat exista bugete separate pe fiecare ordonator de credite in parte, in acest sens fiind si prevederile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările si completările ulterioare.

Totodată, A.J.F.P. C____-S______ NU are conturile de credite bugetare si de cheltuieli bugetare deschise la Agenția Naționala de Administrare Fiscala, acestea fiind deschise la Trezoreria Municipiului Reșița.

În acest sens sunt si adresele comunicate de Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Județului C____ S______, ca urmare a solicitării Judecătoriei Sectorului 5 București in dosarele având ca obiect validare poprire.

În cuprinsul acestora se menționează clar că, in conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. a , art. 5 alin. 1 din O.U.G. 146/2002, art. 19, art. 20, art. 21 si art. 22 din Legea 500/2002, apelanta nu are calitatea de terț poprit pentru Direcția G_______ a Finanțelor Publice C____ S______.

În acest sens trebuie să se țină cont și de dispozițiile H.G. nr.109/2009 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, care coroborate cu cele mai sus arătate, stabilesc fără echivoc faptul ca nu avem calitatea de teri poprit.

De asemenea, se menționează și faptul că, „în raport de normele legale invocate, Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Județului C____ S______ are conturi deschise doar la Trezoreria Reșița, județul C____ S______”.

Judecătoria Sectorului 5 București a omis sa evidențieze faptul ca Agenția Naționala de Administrare Fiscala distribuie fondurile necesare către direcțiile județene ale finanțelor publice însă la solicitările lor, cu alte cuvinte la solicitarea ordonatorilor terțiari de credite.

Plata acestor sume se realizează prin suplimentarea bugetului de cheltuieli prin Hotărâre de Guvern. Rezultă că aceste sume se pot aproba doar pe baza unor cereri ale ordonatorilor terțiari de credite.

A avea calitatea de terț poprit presupune ca debitoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Județului C____ S______ sa aibă conturi deschise la Agenția Naționala de Administrare Fiscala, prin care sa ruleze in mod direct si nemijlocit sume de bani. Or, acest fapt este negat chiar de către Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Județului C____ S______ in adresele comunicate Judecătoriei sectorului 5 București în dosarele având ca obiect validare de poprire.

Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu are calitatea de terț poprit, în înțelesul prevederilor art. 452 alin. 1 C.proc.civ., în raporturile cu debitorul Direcția G_______ a Finanțelor Publice a județului C____ S______, dimpotrivă, prin intermediul instituției noastre, se realizează proceduri de centralizare si încasare de venituri.

Din perspectiva dispozițiilor art.452 alin.1 C.proc.civ., la momentul înființării popririi de către executorul judecătoresc, este necesar ca între persoana care are calitatea de terț poprit și cea care are calitatea de debitor urmărit silit, să existe un raport juridic obligațional de natură civilă, generator al unei creanțe exigibile sau care va deveni exigibilă ulterior, raport în cadrul căruia debitorul urmărit silit să aibă calitatea de creditor al terțului poprit.

În cauza dedusă judecății, pe de o parte între ANAF ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, și DGFP C____ S______ (actualmente AJFP C____ S______), la rândul ei instituție publică cu personalitate juridică, nu există un astfel de raport juridic obligațional de natură juridică, ci unul de drept administrativ, cea din urmă funcționând în subordinea ANAF.

Pe de altă parte, președintele ANAF are calitatea de ordonator secundar de credite, în timp ce directorul executiv al DGFP C____ S______ o are pe aceea de ordonator terțiar de credite (art.20 alin.4 din legea nr.500/2002), or „raportul ordonator secundar de credite - ordonator terțiar de credite” nu reprezintă o specie a „raportului debitor – creditor”.

Astfel, în sistemul nostru legislativ financiar bugetar, ordonatorii secundari de credite repartizează conducătorilor instituțiilor publice subordonate, care au calitatea de ordonatori terțiari de credite, creditele bugetare care au fost aprobate pentru bugetele acestor instituții (art.21 alin.2 din Legea nr.500/2002), în cadrul operațiunii denumite `deschidere de credite bugetare” (art.49 din lege).

Această operațiune constă, în esență, în aprobarea folosirii creditelor bugetare pe care ordonatorul secundar o dă celui terțiar, la cererea formulată în acest sens de acesta din urmă, în funcție de gradul de încasare a veniturilor bugetare și de posibilitățile de finanțare a deficitului bugetar, precum și gradul de folosire a fondurilor puse la dispoziție anterior ordonatorului terțiar de credite, însă aceste credite aparțin bugetului aprobat prin legile bugetare anuale instituției publice al cărei conducător este ordonatorul terțiar de credite, iar nu bugetului instituției al cărei conducător este ordonatorul secundar.

În acest context, aprobarea de către ordonatorul secundar de credite a folosirii de către cel terțiar a creditelor bugetare din bugetul propriu celui din urmă, în cadrul operațiunii „deschidere de credite bugetare” nu învederează existența unui raport juridic obligațional de natură civilă între cei doi ordonatori de credite, din care să rezulte calitatea ordonatorului secundar de debitor al ordonatorului terțiar, ci a unuia de natură administrativă, a cărui esență rațiune decurge din necesitatea asigurării unei angajări și utilizări de credite bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate prin cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice subordonate ordonatorului secundar (art.22 alin.1 din Legea nr.500/2002).

În consecință, creditele bugetare aprobate de ANAF a fi folosite de către DGFP C____ S______ în condițiile sus arătate nu reprezintă acele creanțe exigibile sau care urmează să devină exigibile și care să fie supuse executării silite prin poprire, conform art. 452 C.proc.civ.

În altă ordine de idei, s-a solicitat a se observa faptul că dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.

În cauza de față, sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX - titlul executoriu invocat prin adresa de înființare poprire contestată, a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 519/02.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul cu același număr.

Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 1843/28.10.2008 a început să curgă de la data de 28.10.2008 și s-a împlinit la data de 28.10.2011.

Așadar, la data emiterii adresei de înființare a popririi, dreptul de a cere executarea silită era prescris.

Mai mult decât atât, acest drept era prescris inclusiv la data pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite și, chiar dacă am lua în considerare data pronunțării Deciziei civile nr. 519/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, se poate observa că termenul până la care se putea solicita executarea silită în dosarul de executare nr. 756/2012 întocmit de B__ „Casagranda S____ A____” s-a împlinit cu mult înainte de înregistrarea adresei de înființare poprire.

Apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii judecătorești, în sensul respingerii cererii de validare a popririi formulata de I______ I_____-C_______, si pe cale de consecință să dispuneți desființarea popririi dispusă de B__ Casagranda S____-A____ în dosarul de executare nr.756/2012, având în vedere și următoarele considerente, intervenite în cadrul executărilor silite demarate prin intermediul B__ Casagranda S____ A____, executare silită demarată la cererea creditorilor salariați ai instituției D.G.F.P. C____ S______ (actuala A.J.F.P, C____ S______), printre care și creditorul din prezenta cauza.

Astfel, solicită respingerea cererii de validare a popririi ca neîntemeiată, sens în care invocăm și puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX*, irevocabilă prin Decizia civilă nr.67/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul C____ S______ în dosarul înregistrat cu același număr, soluție intervenită după demararea executării silite asupra Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv ulterior pronunțării Sentinței civile atacate prin prezentul.

Creditorul susmenționat a demarat procedura de executare silită în baza sentinței civile nr.1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C____ S______, sentință ce a fost analizată de Judecătoria Reșița într-un alt dosar de executare silită, menționat mai sus, constatându-se în mod corect și legal, faptul că un astfel de titlu executoriu nu cuprinde o creanță certă și lichida.

Instanța din acel dosar (nr.XXXXXXXXXXXXX*) a avut în vedere, în mod relevant și sub un aspect logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, și considerentele Deciziei nr.20/21.09.2009, (decizie asupra căreia vom reveni la punctul 2), dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în temeiul art.329 alin.3 Cod procedura civilă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, dar și potrivit art.330 indice 7 alin.4 Cod procedură civilă.

Potrivit acestor considerente, în măsura în care nu este reglementată modalitatea de calcul al suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, suntem în prezența unei intenții a legiuitorului de a acorda funcționarilor publici două drepturi de natură salarială, intenție materializată prin instituirea drepturilor, dar nefinalizată deoarece nu este stabilit cuantumul acestora sau criterii pe baza cărora pot fi calculate.

În atare situație, nefiind creat cadrul funcțional de acordare a drepturilor, acestea rămân doar drepturi „virtuale”.

În considerarea acestor mențiuni, instanța a dispus admiterea contestației la executare silită formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C____ S______ și anularea actelor de executare silită emise în cadrul primului execuțional nr.123/2012 al B__ N_____ N______.

Raportat la această soluție, precum și la celelalte considerente ce vor fi expuse în continuare, considerăm că nelegalitatea noilor acte de executare silită, ce o continuă pe crima, este evidentă.

Este important de reținut faptul că s-a instituit, în mod irevocabil, faptul că, creanța solicitată spre executare silită nu este certă și lichidă, ea neputând fi executată în detrimentul debitorului inițial - D.G.F.P. C____ S______.

Prin urmare, executarea silită demarată ulterior asupra terților, în cascadă, este una la fel de nelegală, cea de-a doua executare silită având un caracter subsidiar, în raport de prima.

Actele de executare silită - somația și procesul verbal emise de B__ N_____ N______ în dosarul nr.123/2012, anulate prin sentința civilă nr.2136/30.09.2013, au stat la baza executării silite prin poprire din dosarul nr.756/2012, astfel că, odată ce aceste acte au fost anulate, conform principiului „accesorium sequitur principale” (accesoriul urmează principalului), toate celelalte acte ulterioare emise în continuarea executării silite a sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, cum sunt cele din noul dosar de executare silită, devin nule de drept.

Dispozitivul sentinței civile nr. 6976/02.10.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, prin care s-a admis validarea popririi în contradictoriu cu terțul-poprit în dosarul nr.756/2012, face referire la suma de 22.374 lei, sumă în care se regăsește debitul inițial din executarea silită a B__ N_____ N______, executare silită anulată irevocabil.

La o verificare atentă a dosarului de executare al B__ Casagranda S____ A____, se poate observa faptul că actele din dosarul de executare nr.123/2012 au fost valorificate pentru continuarea executării silite.

Executarea silită în noul dosar, aflat în continuarea primului (anulat), are o legătură indisolubilă cu primul, întrucât au același obiect - încercarea de valorificare a Sentinței civile nr. 1843/2008 (titlu de creanță) chiar dacă, ulterior primei executări silite a sumei de 13.547.774 lei (debit solicitat de toți creditorii prin Sindicat), s-a solicitat prin B__ Casagranda S____ A____ executarea fiecărei sume luată individual pe persoană/creditor, reprezentând o așa-zisă cuantificare a suplimentului gradului și suplimentului postului treptei de salarizare.

Din punct de vedere juridic, există o identitate de părți, cauză și obiect, și atunci când este vorba de partea cuprinsă într-un întreg, întrucât, odată realizată verificarea jurisdicționala cu privire la întreg, nu se poate pretinde contrariul pentru partea din acest întreg.

Atât timp cât așa-zisul debit de 13.547.774 lei (solicitat în primul dosar de executare silită) nu poate fi solicitat debitorului D.G.F.P. C____ S______, este evident că parte din acest debit (în ceea ce privește pretinsa creanță a creditorului susmenționat, la care se adaugă cheltuieli de executare) nu poate fi pretins de la terțul poprit - Agenția Națională de Administrare Fiscală - sau de la ceilalți terți chemați în judecată în continuare.

Suma de 22.374 lei rezultă din același centralizator nr.4/16.02.2012, înscris valorificat de B__ N_____ N______ (pentru toți „creditorii”) și B__ Casagranda S____ A____ (pentru "creditorul" luat individual – I______ I_____-C_______), la care au fost adăugate, în mod etapizat, cheltuieli de executare.

Prin raportare la Sentința civilă nr.2136/2013, raportul obligațional creditor (I______ I_____-C_______) - debitor (D.G.F.P. C____ S______) a dispărut.

În considerarea acestui aspect, raportul obligațional creditor - terț poprit (A.N.A.F.) nu mai subzistă, întrucât se observă faptul că, la acest moment, titlul deținut de creditor, nu poate fi valorificat împotriva debitorului, dovadă în acest sens fiind hotărârile mai sus menționate.

Executarea silită împotriva instituției noastre, s-a pornit inițial prin poprire, solicitându-se Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitate de terț poprit al D.G.F.P. C____ S______, virarea tuturor sumelor datorate către debitoare, în vederea acoperirii creanței creditorului susmenționat.

Întrucât s-a pronunțat validarea popririi, Agenția Națională de Administrare Fiscală, este somată în continuare la plata sumelor datorate de D.G.F.P. C____ S______ creditorului susmenționat, deși, așa cum a menționat, titlul de creanță în baza căruia a fost demarată executarea silită nu mai poate fi opus însăși debitoarei.

Atât timp cât titlul de creanță nu mai poate fi opus debitoarei, consideră că este nelegal ca terțul/terții să fie executați în baza sentinței civile nr.1843/2008.

Rațiunea pentru care se „insista” în executarea apelantei și a așa zișilor terți ai Agenției Naționale de Administrare Fiscală - motivat de existența unei hotărâri prin care s-a dispus validarea popririi (acțiune aflată la acest moment în recurs), însă, întrucât, pe parcursul judecății, titlul de creanță ce se încearcă a fi modificat, a suferit modificări - s-au pronunțat în mod irevocabil hotărâri prin care s-a statuat că sentința civilă nr.1843/2008 nu poate fi executată întrucât nu cuprinde o creanță certă și lichidă - consideră un abuz executarea silită a terțului/terților și generarea în continuare a unor serii de litigii care tind doar la acumularea de cheltuieli de executare.

În concluzie, consideră că este abuzivă încercarea valorificării unui titlu de creanță de la o terță persoană, în condițiile în care debitorului nu i se mai poate impune plata datoriei.

Un alt motiv care dovedește nelegală executarea silită demarată prin B__ Casagranda S____ A____, este dat de soluționarea unui alt dosar, respectiv nr.XXXXXXXXXXX, dosar soluționat irevocabil de Curtea de Apel Timișoara, care, după casare, a admis recursul Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea Sindicatului Direcției Financiare C____-S______, dosar ce a avut drept obiect obligația de a face.

Prin acțiunea Sindicatului Direcției Financiare C____-S______ în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat prin intermediul instanței de judecată, să se constate refuzul nejustificat, exprimat cu exces de putere de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice implicat în calitate de ordonator principal de credite bugetare în faza de executare a Sentinței civile nr.1843/2008 - același titlu de creanță în baza căruia se solicită executarea apelantei - de efectuare a operațiunilor administrative pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești menționate, deschiderea și virarea de credite bugetare necesare către ordonatorul terțiar de credite bugetare D.G.F.P. C____ S______, debitoare a obligației de plată stabilite prin titlurile executorii.

Astfel, s-a solicitat instanței competente, obligarea Ministerului Finanțelor Publice, implicate în calitatea de ordonator principal de credite bugetare în faza de executare a Sentinței civile nr. 1843/2008, pronunțată de Tribunalul C____ S______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, irevocabilă, să efectueze operațiunile administrative necesare executării acestui titlu executoriu, ...., respectiv acordarea a câte 25% pentru fiecare creditori, pentru perioada 22.03.xxxxxxxxxxxxx08, să repartizeze (să deschidă și să vireze) creditele bugetare necesare efectuării plății sumei de 13.547.774 lei.

La data de 07.02.2014, Tribunalul C____ S______ a admis în parte acțiunea reclamantului Sindicatul Direcției Financiare C____ S______ în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, obligând pe cel din urmă să stabilească cuantumul procentului aferent suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, pentru perioada 22.03.xxxxxxxxxxxxx08, corespunzător perioadei lucrate de fiecare funcționar public prevăzut în Sentința civilă nr.1843/2008 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX. Obligă pârâtul să repartizeze creditele bugetare necesare efectuării de către Direcția Generală a Finanțelor Publice C____-S______ a plății cuantumului procentului astfel stabilit pentru suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.

În recurs, Curtea de Apel Timișoara, admite recursul Ministerului Finanțelor Publice, și respinge acțiunea Sindicatului Direcției Generale Financiare C____ S______. - Decizia nr.5826/24.06.2014.

Ceea ce trebuie reținut este faptul că Tribunalul C____ S______, prin sentința civilă nr. 137/07.02.2014, în considerente hotărârii, a motivat următoarele: „Tribunalul va respinge cererile reclamantului privind negocierea acestor suplimente în cuantum de 25% fiecare si actualizarea sumelor reprezentând suplimentele salariate, pentru următoarele considerente: instanța, în lipsa unui act infralegislativ emis de către autoritatea administrativă competentă, prin care să fie stabilit cuantumul acestor procente, nu are puterea juridică de a determina mărimea acestora; în caz contrar s-ar substitui în atribuțiile și competențele acesteia, ceea ce ar echivala cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, principiu consacrat de art.4 alin A din Constituția României”.

În raport de aceste ultime dispoziții, cât și pentru mențiunile de la punctul 1, executarea silită demarată de I______ I_____-C_______, este nelegală.

Procentul de 25%, calculat de D.G.F.P. C____ S______, este unul fără susținere legală.

Cuantumul în baza căruia se solicită executarea silită - procentul de 25% - este nelegal.

Executarea silită inițială demarată de același Sindicat, prin B__ N_____ N______, a avut la bază un procent calculat de 25% (pentru toți salariații menționați în sentința civilă nr.1843/2008), iar executarea silită continuată de B__ Casagranda S____ A____, pentru creditorii luați în mod individual, s-a bazat pe același procent, ori, acest procent este infirmat de Tribunalul C____ S______ prin Sentința civilă nr.137/07.02.2014, irevocabilă prin Decizia nr.5826/24.06.2014.

Prin urmare, cele două litigii mai sus învederate, în care au fost pronunțate: sentința civilă nr.2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX* - irevocabilă, cât și sentința civilă nr.137/07.02.2014 pronunțată de Tribunalul C____ S______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXX* - și ea irevocabilă dovedesc faptul că executarea silită demarată de B__ Casagranda S____ A____, este una evident nelegală, pe de o parte stabilindu-se că Sentința civilă nr.1843/2008 nu este susceptibilă de executare, întrucât „acest titlu executoriu nu cuprinde o creanță certă și lichidă...”, iar pe de alta parte, procentul de 25% solicitat spre executare, la care s-au adăugat cheltuieli, nu are susținere legală.

În prezent, practica Tribunalului București a fost în sensul admiterii recursurilor promovate de instituția apelantă împotriva sentințelor civile prin care a fost admisă cererea de validare a popririi in contradictoriu cu A__.

În concluzia celor de mai sus amintite, precum și a tuturor motivelor expuse prin actele comunicate anterior, solicită reanalizarea întregului litigiu, nu doar raportat la prezentul dosar, luat în mod individual, ci raportat la întreaga situație creată, respectiv de la data de la care a fost obținut titlul de creanță ce se tinde a fi valorificat de creditorul I______ I_____-C_______.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ., iar în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.2 C.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Intimata-debitoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, continuator în drepturi și obligații al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C____ S______, prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat, în temeiul art.115 C.proc.civ., întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului și, pe cale de consecință, respingerea cererii de validare a popririi în dosarul de executare nr. 756/2012 privind pe creditorul I______ I_____-C_______.

În motivare, s-a arătat că prin cererea de validare poprire, creditorul apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 460 Cod procedură civilă solicitând validarea popririi îndosarul de executare nr. 756/2012 al B__ Casagranda S____ A____ față de ANAF, citat în cauză în calitate de terț poprit în acest sens, creditorul pretinde că suma de 27.429 lei, invocată cu titlu de debit, este compusă din suma de 22.374 lei cu titlu de drepturi bănești rezultate din sentința civilă nr.1843/28.10.2008 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și suma de 5.046 lei, accesorii calculate cu titlu de cheltuieli de executare.

Astfel, intimata a invocat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX* de Judecătoria Reșița, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.67/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul C____-S______.

În raport de dezlegările de drept intrate în puterea lucrului judecat rezultate din sentința civilă nr.2136/30.09.2013, executarea silită prin poprire, derulată de B__ Casagranda S____ A____ în cadrul dosarului de executare nr. 756/2012, în continuarea executării silite începută de B__ N_____ N______ în dosarul de executare nr. 123/2012, a încetat de drept, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 12.03.2014 emis de B__ N_____ N______, anexată în copie, prin care se constata că, atât pentru cheltuielile de executare, cât, mai ales pentru creanța totală în sumă de 13.547.774 lei - din care face parte și suma de 22.374 lei invocată cu titlu de debit în cauză, potrivit dispozițiilor art. 404 alin.(1) și alin.(11) Cod procedură civilă, executorul judecătoresc a dispus trimiterea cauzei la arhivă, dosarul execuțional fiind terminat din punct de vedere execuțional, în aceste condiții s-a solicitat a se constata că executarea silită prin poprire în dosarul de executare nr. 756/2012 a încetat de drept, aflându-ne în situația în care prin hotărâre judecătorească definitivă șl Irevocabilă instanța de judecată a constatat că debitorul D.G.F.P. C____ S______ nu datorează creditorului suma de bani invocată cu titlu de debit - drepturi salariale suplimentul gradului și suplimentul treptei de salarizare), în baza sentinței civile nr. 1843/28.10.2008.

Prin sentința civilă nr.2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX*, au fost anulate actele de executare emise în dosarul de executare nr. 123/2012, prin admiterea contestației la executare formulată de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru D.G.F.P. C____-S______, în calitate de debitor. Împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 123/2012 al B__ ,N_____ N______, în contradictoriu cu Sindicatul Direcției Financiare C____-S______, prin urmare și în contradictoriu cu creditorul din prezenta cauză.

Intimata apreciază că această soluționare se impune cu putere de lucru judecat întrucât problema juridică dedusă judecății este identică cu cea soluționată în cadrul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX* (legalitatea executării silite în temeiul sentinței civile nr. nr,1843/28.10.2008, rămasă irevocabilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX), or dezlegările irevocabile date problemelor de drept ________________________ au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare. Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri Judecătorești Irevocabile privind soluționarea unei probleme Juridice nu este necesara existenta triplei identități de părți, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea Identității intre problema soluționata irevocabil si problema dedusa judecații, instanța de judecata fiind ținuta sa pronunțe aceeași soluție, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Astfel, prin sentința civila nr.2136/30.09.2013, definitivă și irevocabilă, pronunțata de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX*, instanța învestită cu soluționarea contestației la executare formulată de Direcția G_______ a Finanțelor Publice a județului C____-S______, prin Ministerul Finanțelor Publice, analizând actele de executare emise de B__ N_____ N______ in dosarul de executare nr, 123/2012, emise în vederea punerii in executare silita a sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, a constatat următoarele: prin actul de executare contestat, cuantumul creanței stabilite prin hotărârea judecătoreasca - sentința civila nr.1843/28.10,2008 a fost stabilit la suma de 13.547,774,00 lei; din verificările efectuate, instanța reține ca nici până la aceasta dată puterea executivă nu a identificat procentul aferent acestor drepturi și nici criteriile de determinare a acestor drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit. c) si d) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicata (mai mult, aceste dispoziții au fost abrogate de legiuitor, anterior datei la care s-a început executarea silită și în prezenta cauză); în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de baza suntem în prezenta unui drept virtual, astfel ca suplimentele salariate ia plata cărora contestatoarea a fost obligată sunt imposibil sa fie calculate, iar hotărârea pronunțata in aceste condiții nu este susceptibilă de executare; potrivit dispozițiilor art. 372 Cod procedura civila executarea silită se va efectua numai în temeiul unui înscris care constituie titlu executoriu si care se referă ia o creanță certă, lichidă și exigibilă; analizând sentința civila nr.1843/28.10.2008, pronunțata de Tribunalul C____-S______, ce face obiectul și prezentei executări silite, Instanța a constatat ca acest titlu executoriu nu cuprinde o creanța certă si lichidă: instanța a avut în vedere, considerându-le relevante sub aspectul raționamentului logico-juridic care a fundamentat soluția adoptata si considerentele Deciziei nr.20/21.09.2009, data în interesul legii de Înalta Curte de Casație si Justiție, obligatorie pentru instanțe in temeiul art.329 alin.3 Cod procedura civila, in interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.31 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr.188/1999, dar si potrivit art. 330 alin.4 C.proc.civ.

Potrivit acestor considerente, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul al suplimentului postului si suplimentului treptei de salarizare, suntem in prezenta doar a unei intenții a legiuitorului de a acorda funcționarilor publici doua drepturi de natura salarială, intenție materializata prin instituirea drepturilor, dar nefinalizata deoarece nu este stabilit cuantumul acestora sau criterii pe baza cărora pot fi calculate. In atare situație, nefiind creat cadrul funcțional de acordare a drepturilor, acestea rămân doar drepturi „virtuale”.

În raport de aceste considerente, instanța a dispus admiterea contestației la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice pentru Direcția G_______ a Finanțelor Publice a județului C____-S______ si anularea actelor de executare emise in cadrul dosarului execuțional nr.123/2012 al B.E.J. ,N_____ N______.

Raportat și la această soluție, considerăm că rezultă, o dată în plus nelegalitatea actelor de executare emise în executarea silită continuată în dosarul de executare nr. 756/2012, cu cât, față de debitorul D.G.F.P. C____-S______ s-a constatat nelegalitatea executări silite a sentinței civile nr.1843/28.10.2008 din dosarul de executare nr.123/2012, motivat de faptul că s-a reținut cu caracter irevocabil că această hotărâre judecătorească nu cuprinde o creanță certă și exigibilă, susceptibilă de executare silită.

Executarea silită din dosarul de executare nr. 756/2012 are caracter subsidiar față de executarea silită din dosarul de executare nr.123/2012, fiind valorificate de către creditor prin B__ Casagranda S____ A____, actele de executare anulate din dosarul de executare m.123/2012, al B__ N_____ N______, pentru executarea silită a aceleiași Sentințe civile nr. 1843/28.10.2008.

Prin urmare, executarea silită, prin poprire, începută prin B__ Casagranda S____ A____ în dosarul de executare nr. 756/2012 este în strânsă legătură cu prima executare silită, din dosarul nr. XXXXXXXXX, întrucât au același obiect-executarea silită a sentinței civile nr.1843/28.10.2008, chiar dacă, ulterior primei executări silite a sumei de 13,547.774 lei invocată cu titlu de debit, s-a solicitat executarea silită a fiecărei sume componente a sumei de 13.547.774 lei, cum este si cazul de față, reprezentând așa-zisa cuantificare a suplimentului gradului și suplimentului treptei de salarizare.

Pe cale de consecință, absența pretinsei creanțe invocată față de debitor-D.G.F.P. C____-S______, conduce la inexistența raportului juridic obligațional, artificial instituit, între debitor - fosta Direcție a Finanțelor Publice a județului C____ S______(în prezent, Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara) și terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Sentința civilă nr.2136/30.09.2013, definitivă și irevocabilă, devine cu atât mai mult obligatorie și se impune în privința constatării nelegalității oricărei executări silite a sentinței civile nr.1843/28.10.2008, în absența unei creanțe certe și lichide și în dosarul de executare nr. 756/2012 al B__ Casagranda S____ A____, întrucât în cadrul acestui dosar de executare nu au fost emise alte acte de executare anterioare adresei de validare poprire, ci B__ Casagranda S____ A____ s-a prevalat de somația nr.123/2012 emisă de B__ N_____ N______, respectiv de executarea silită începută în dosarul de executare nr. 123/2012.

Sentința civilă nr.2136/30.09.2013, definitivă și irevocabilă, este, în mod nemijlocit, cunoscută, prin urmare, opozabilă creditorului, fiind pronunțată în contradictoriu cu Sindicatul Direcției Financiare C____-S______, care a asigurat reprezentarea sa și a tuturor celorlalte persoane fizice ce se regăsesc în Sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, în calitate de reclamanți.

Cu putere de lucru judecat se impune și decizia civilă nr.67/R/05.03.2014, pronunțată de Tribunalul C____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX*, prin care instanța de recurs a menținut, pentru legalitate, sentința civilă nr.2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița, intrând în puterea lucrului judecat statuarea instanței în sensul că în speță nu suntem în prezența unei creanțe certe și lichide, susceptibilă de executare silită, deci, nu poate fi executată silit prin poprire.

Cu aceeași statuare, a invocat și sentința penală nr.311/PI/16.12.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, prin care Curtea de Apel Timișoara, Secția Penală a reținut printre altele, și faptul că „procentul de 25% aplicat pentru calcului acestor sporuri a fost cerut de sindicat iar în răspunsul întocmit se consemnează într-una din adrese că acea situație, nu reprezintă un document administrativ oficial si nu poate sta la baza executării silite, dovadă fiind faptul că acele drepturi salariale nu au fost nici în acest moment executate”, per a contrario, conducând, la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de ..conflict de interese: „Este necesară dovedirea producerii unui folos material pentru sine, soț, rudă sau altă persoană cu care s-a aflat într-un raport comercial ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură ori în cauză prin actul semnat de către intimați nu s-a produs un folos material pentru sine sau pentru cei cu care s-a aflat în raporturi de muncă, drepturile salariale fiind stabilite prin hotărâre judecătorească și nu prin documentul semnat de intimați.

Se mai constată că procentul de 25% aplicat pentru calculul acestor sporuri a fost cerut de sindicat, iar în răspunsul întocmit se consemnează într-una din adrese că acea situație nu reprezintă un document administrativ oficial și nu poate sta la baza executării silite, dovadă fiind faptul că acele drepturi salariale nu au fost nici în acest moment executate”.

Dacă, prin reducere la absurd, s-ar considera că o astfel de executare silită, în care sindicatul ar indica un cuantum, de 25%, este legală și, instanța de recurs ar valida poprirea inclusiv asupra terțului poprit ANAF, așa cum solicită creditorul, ar rezulta că în baza actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 756/2012, conform centralizatorului nr.4/16.02.2012, funcționarii publici din cadrul Sindicatului Direcției Financiare C____ S______ ar încasa debitele individuale astfel „calculate”, ceea ce ar conduce în mod direct și nemijlocit la întrunirea laturii obiective a infracțiunii de „conflict de interese”, întrucât ar deveni astfel posibilă executarea pretinsei creanțe.

Ținând seama de dezlegările de drept rezultate din sentința penală nr.311/PI/16.12,2013, s-a solicitat a se constata că și această hotărâre judecătorească se impune în cauză, în sensul că procentul de 25% nu are temei legal, pe de o parte, iar pe de altă parte, în sensul că nu suntem în prezența unui document administrativ oficial care să poată sta la baza executării silite prin poprire în dosarul nr. 756/2012.

Atât Decizia civilă nr.67/R/05.03.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX* de Tribunalul C____ S______, cât și sentința penală nr. 311/PI/16.12.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, sunt binecunoscute creditorului, întrucât, pe de o parte, în privința primei hotărâri, creditorul, prin Sindicatul Direcției Financiare C____ S______ a formulat revizuire-respinsă, iar pe de altă parte, în privința celei de-a doua hotărâri, aceasta ne-a fost comunicată chiar de către apărătorul ales al Sindicatului (domnul avocat A________ P___), în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX* în fața Tribunalului C____-S______, cu ocazia dezbaterilor care au precedat pronunțării Deciziei civile nr.67/R/05.03.2014.

Așadar, creditorul nu mai poate pretinde în prezenta cauză recunoașterea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare în cuantum de 25% fiecare, întrucât statuările instanței, cu privire la respingerea unei astfel de cuantificări, au intrat în puterea lucrului judecat, fiind lipsite de relevanță situațiile particulare invocate, prin trimiteri la hotărâri judecătorești pronunțate înainte de Decizia RIL nr.20/2009, prin care instanțele au dispus în mod expres, prin dispozitiv, o anumită formă de cuantificare a celor două suplimente, spre deosebire de dispozitivul sentinței civile nr, 1843/28.10.2008, prin care instanța a respins