DOSAR NR. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 167 R/2016

Ședința publică din data de 18.02.2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: D______ M_____ G_____

JUDECĂTOR: G_______ S____

JUDECĂTOR: STELUȚA M_____ C_______

GREFIER: D___ M________

Pe rol se află pronunțarea în recursul declarat de recurenta pârâtă V____ L____ I____ împotriva deciziei civile nr.747A/05.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații reclamanți I______ H________ M______ D____, S____-M_________ C_____ N______, S____-M_________ M____ și S____-M_________ M____ și cu intimații pârâți A____ M________ V______, A____ R____, D_________ S____ G_______ C________, F_______ D__ M_____ și F_______ L____ C_______, cauza având, ca obiect, „servitute de trecere”.

Dezbaterile cauzei și concluziile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, la solicitarea intimatei reclamante I______ H________ M______ D____, pentru a-i da posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2016, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Sectorului 4 București la data de 28.10.2008 reclamantele I______ H________ M______ D____ și S____ M_________ M____ N_______ au chemat in judecată pe pârâții A____ R____, A____ Micșunica V______, F_______ D__, F_______ L____ C_______ și D_________ S____ solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să stabilească o servitute de trecere pe terenul pârâților din București, _________________________.12, sector 4, care să aibă o lățime de 4,13 mp și o lungime de 34,10 mp.

La data de 03.09.2009, pârâții A____ R____, A____ Micșunica V______ și D_________ S____ au formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți, ca inadmisibilă, deoarece imobilul asupra căruia se cere a se constitui dreptul de servitute de trecere este proprietate indiviză și este un singur fond, iar folosința dreptului nu poate fi decât comună, reclamanții neputând face dovada locului înfundat pentru care ar solicita accesul la calea publică.

Prin cererea reconvențională, pârâții au solicitat obligarea reclamanților la acordarea în compensație a unui teren din proprietatea lor, în suprafață egală cu suprafața de teren din proprietatea pârâților asupra căreia s-ar constitui o eventuală servitute de trecere, conform aret. 616 Cod civil.

Prin sentința civilă nr. 4092 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București a fost respinsă excepția inadmisibilității, a fost admisă, în parte, cererea principală privind pe reclamanții-pârâți I______-H________ M______ D____, S____-M_________ M____, S____-M_________ C_____ N______ și S____-M_________ M____ și pe pârâții-reclamanți A____ R____ și A____ Micșunica V______, și D_________ S____ G_______ C________ și pârâții F_______ D__ M_____ și F_______ L____ C_______, au fost obligați pârâții să respecte dreptul de servitute de trecere pe traseul SRXVUT, identificat prin expertiza topografică întocmită în cauză de expertul ing. A____ D____ și a fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 747/A/05.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosar nr. XXXXXXXXXXX, a fost respins, ca nefondat, apelul pârâților inițial A____ R____ și A____ Micșunica V______, continuat de pârâta reclamantă V____ L____ I____ și apelul pârâtei D_________ S____ G_______ C________, fiind obligați pârâții apelanți să achite intimatei reclamante I______ H________ M______ D____ suma de 178 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel.

În motivarea deciziei s-au arătat următoarele:

În ceea ce privește motivul de apel referitor la nelegala citare a pârâtului-intimat F_______ D__ M_____ în fața instanței de fond, tribunalul a reținut că dispozițiile art. 108 al. 1 și 2 Cod pr. civilă prevăd că nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii iar celelalte nulități se declară numai după cererea părții care are interes să o invoce. Față de această împrejurare, tribunalul a constatat că motivul de apel este lipsit de interes în condițiile în care nelegala citare a unei părți este un motiv de nulitate relativă a actelor de procedură care nu poate fi invocată decât de partea care a fost vătămată prin această neregularitate și anume, pârâtul-intimat F_______ D__ M_____, care nu a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond și nu de pârâtele-apelante.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la greșita respingere de către prima instanță a excepției de inadmisibilitate a acțiunii, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 616 Cod civil 1864, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Din acest text de lege rezultă că în absența acordului proprietarului vecin, proprietarul locului înfundat are dreptul să ceară instanței de judecată să stabilească servitutea legală de trecere stricto sensu, inclusiv sub aspectul locului sau al întinderii acestuia.

Prin actul dotal autentificat sub nr. xxxxx/938 din data de 18 august 1938 la Secția Notariat a Tribunalului Ilfov, soții M______ și C_________ B________ i-au constituit ca dotă fiicei lor, E____ C. B________, cu ocazia căsătoriei acesteia cu căpitanul A____ P_______ o parte din imobilul proprietatea donatorilor situat în municipiul București, ________________________. 12 și anume, partea de la fund, în suprafață de 300 mp cuprinsă între dimensiunile adâncime 15 m l începând perpendicular de pe latura din fund a imobilului și mergând către stradă și lățimea 18 m.l, împreună cu toate construcțiile existente pe această parte de teren compuse din parter și etaj, formând fiecare câte un apartament din patru camere și dependințe, în actul dotal menționându-se că pe acest teren se află și un garaj, iar din prevederile acestuia rezultând că soții B________ i-au dat fiicei lor, E____ B________, în proprietate exclusivă suprafața de 300 mp teren și construcțiile edificate pe această suprafață de teren.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9538 din data de 16 iunie 1971 la fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 5 București, E____ P_______( fostă B________) i-a vândut numitei I______ V_______ apartamentul nr. 2 din imobilul situat în municipiul București, ________________________. 12, sector 5, apartament ce se compune din cota parte indiviză de 50% din suprafața totală de 80 mp, parter, antreu, una cameră, WC, debara și etaj, două camere și o chicinetă.

Cumpărătoarea I______ V_______ a decedat la data de 3 februarie 1976 iar unică moștenitoare legală acceptantă după aceasta a rămas I______ M______ D____ în calitate de fiică, după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 522/1976 din data de 22 iunie 1976 eliberat de fostul Notariat de Stat Local București, aceasta recăpătând numele de ,,I______ H________” după desfacerea căsătoriei.

Prin actul de donație transcris sub nr. 2631 din data de 18 mai 1949 la registrul de transcripțiuni al Tribunalului Ilfov, M______ C. B________ i-a donat fiicei sale, H________ C. M_________ apartamentul nr. 1 de la etajul imobilului situat în municipiul București, ________________________. 12, în suprafață de 75 mp, împreună cu jumătate din curtea și terenul pe care este construit imobilul, de 80 mp. H________ C. M_________ a decedat la data de 7 septembrie 2003 iar unic moștenitor al acesteia a rămas fiica acesteia, S____ M_________ M____ N_______, după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 3 din data de 18 februarie 2004 eliberat de Biroul Notarului Public ,,V_______ B_____”.

Proprietara inițială, B________ M______ a decedat la data de 17 ianuarie 1965, iar masa succesorală rămasă după aceasta a fost alcătuită din apartamentul nr. 1 de la parter ( imobilul A) compus dintr-o construcție de cărămidă și o cotă aferentă de teren de 265, 75 mp dintr-un total de 480 mp din care restul este deținut în indiviziune de către fiica defunctei M_________ Henrieta împreună cu apartamentul de la etaj conform actului de donație autentificat sub nr. 5629 din data de 14 mai 1949 și transcris sub nr. 2631 din același an de Tribunalul Ilfov. După cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. S 321 din data de 17 august 1965 eliberat de fostul Notariat de Stat al Raionului N______ B_______ din Regiunea București, moștenitoare legale după aceasta au rămas F_______ S____ M____ E___ și P_______ E____ S_____ T______, în calitate de fiice, iar prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1190 din data de 8 mai 1997 la Biroul Notarului Public T______ I_____ din București, F_______ S____ M____ E___ și P_______ E____ S_____ T______ și-au partajat apartamentul nr. 1 și au menținut starea de indiviziune asupra terenului, subsolului și podului imobilului.

După cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 103 din data de 5 octombrie 1998 eliberat de Biroul Notarului Public I_____ T______ din București, P_______ E____-S_____-T______ a decedat la data de 1 august 1998 iar moștenitoare testamentară după aceasta a rămas S____ M_________ M____-N_______ care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul București, ________________________.12, sector 4, lotul nr. 2, compus din două camere, baie, bucătărie, situate pe partea dreaptă cum intri în imobil, cu intrare din holul comun. Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 391/1075 din data de 15 aprilie 2004 la Biroul Notarului Public E_____ A_____ F______ din București, rezultă că S____ M_________ M____-N_______ i-a vândut lui A____ R____, apartamentul de la etajul 1 al imobilului situat în municipiul București, ________________________. 12, sector 4, împreună cu jumătate din curtea și terenul pe care este construit întreg imobilul dobândit prin moștenire de la M_________ Henrietta, conform certificatului de moștenitor nr. 3/2004, eliberat de Biroul Notarului Public B_____ V_______.

După cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 217 din data de 27 martie 2002 eliberat de Biroul Notarului Public I____ D_________ din București, F_______ S____ M____ E___ a decedat la data de 15 septembrie 1997 iar în masa succesorală rămasă după aceasta face parte și dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul București, ________________________. 12, sector 4, compus în întregul său din construcția alcătuită din patru camere, baie și dependințe, situate pe partea stângă cum intri în imobil, cu intrare din holul comun împreună cu cota-parte indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 260,75 mp, precum și cota corespunzătoare din părțile și dependințele din imobil care prin natura lor sunt în folosință comună a proprietarilor, cu mențiunea că _________________________ parterul imobilului este grevată de un drept de servitute în favoarea tuturor coproprietarilor imobilului, moștenitori legali după defunctă rămânând F_______ D__ M_____, F_______ L____ C_______ și D_________ S____ G_______ C________. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 80/255 din data de 23 ianuarie 2004 la Biroul Notarului Public E_____ A_____ F______ din București, S____-M_________ M____-N_______ i-a vândut lui C_________ P_____ lotul nr. II din imobilul situat în Municipiul București, ________________________.12, sector 4, compus din două camere, baie, bucătărie, situate pe partea dreaptă cum intri în imobil, cu intrare din hol comun, împreună cu cota parte indiviză de ½ din terenul, subsolul și podul imobilului, imobilul fiind dobândit de vânzătoare prin moștenire de la P_______ E____ –S_____-T______ în baza certificatului de moștenitor testamentar nr. 103/1998, eliberat de Biroul Notarului Public T______ I_____, iar soții C_________ P_____ și C_________ I_____ au vândut imobilul dobândit prin acest contract de vânzare-cumpărare pârâtului-apelant A____ R____, după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 390/1074 din data de 15 aprilie 2004 la Biroul Notarului Public E_____ M____-F______ din București.

La rândul lor, după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 887 din data de 24 iulie 2014 la Societatea profesională Notarială ,,L____ G________&B_____ M_________”, pârâții-apelanți A____ R____ și A____ Micșunica V______ au vândut pârâtei-apelante V____ L____ I____ imobilul situat în municipiul București, ________________________. 12, corp A, parter, apartamentul nr.1 (lotul nr. 2), sector 4, având număr cadastral xxxxxx-C1-U7, înscris în cartea funciară cu numărul xxxxxx-C1-U7 a municipiului București-sector 4, dobândit de la soții C_________ P_____ și C_________ E____, precum și imobilul situat în municipiul București, ________________________. 12, corp A, _________________ 4, având număr cadastral xxxxxx-C1-U6, înscris în cartea funciară cu numărul xxxxxx-C1-U6 a municipiului București-sector 4, imobil dobândit de vânzători de la S____-M_________ M____-N_______ în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 391 din data de 15 aprilie 2004 de către Biroul Notarului Public E_____ A_____ F______.

Conform adresei nr. IC/xxxxx/7 iunie 2007 a Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale București - Sector 4, la data efectuării acesteia, în evidențele fiscale ale unității administrativ teritoriale, la adresa ________________________. 12 figurau ca proprietari următorii: A____ R____ și A____ Micșunica V______: construcție 47 mp și teren 80 mp plus construcție 66,15 mp și teren 95 mp; F_______ D__ M_____, F_______ L____ C_______ și D_________ S____ G_______ cu construcție 63 mp; F_______ D__ M_____, F_______ L____ C_______, D_________ S____ G_______ și S____ M_________ M____ N_______ cu teren în suprafață de 260, 75 mp; S____ M_________ M____ N_______ cu construcție 61 mp și teren 150 mp și I______ H________ M______ D____ cu o construcție de 86,64 mp și teren în suprafață de 150 mp.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul A____ D____ a rezultat că reclamanta-intimată I______ H________ M______ este proprietara suprafeței de 150 mp teren în indiviziune( ½ din 300 mp) iar reclamanții-intimați S____-M_________ M____, S____-M_________ C_____ N______ și S____-M_________ M____ sunt proprietarii suprafeței de 150 mp teren în indiviziune ( ½ din 300 mp), reclamanții-intimați fiind coproprietarii unei suprafețe distincte de 300 mp asupra cărora pârâtele-apelante nu justifică nici un drept de proprietate, suprafața de teren deținută de pârâți fiind de 503 mp teren reprezentând o porțiune din terenul în suprafață totală de 754 mp teren situat în __________________________. 12, sector 4, București, suprafața de teren de 503 mp teren fiind determinată, fiind delimitată de punctele de contur 1-A-B-C-D-N, individualizată conform schiței anexe nr. 1 la raportul de expertiză.

În raportul de expertiză s-a arătat că, după cum rezultă din acte, terenul reclamanților-pârâți este o suprafață distinctă de teren de 300 mp în partea din spate a curții, dar ea nu se regăsește în folosință de-a lungul timpului și nici nu poate fi reconstituită ca formă respectând dimensiunile laturilor așa cum menționate în act, ci doar parte indiviză a suprafeței totale de 754 mp iar dacă se respectă prevederea din actul dotal nr. xxxxx din data de 18 august 1938, suprafața de teren de 300 mp proprietatea reclamanților-pârâți I______ H________ M______, S____-M_________ M____, S____-M_________ C_____ N______ și S____-M_________ M____ reprezintă teren înfundat, dar cum aceasta nu apare ca suprafață distinctă prin folosința sau împrejmuire de-a lungul timpului, precum și din descrierile cadastrale prin planuri și numărul poștal atribuit, această suprafață pare a reprezenta o cotă indiviză a suprafeței totale de 754 mp din măsurători situată în __________________________.12, sector 4, București.

Contrar susținerilor din cererea de apel, din înscrisuri, din evidențele fiscale și din raportul de expertiză topografică și cadastrală întocmit în primă instanță a rezultat că reclamanții-intimați sunt coproprietarii suprafeței distincte de 300 mp teren pe care defuncta M______ B________ a donat-o fiicei sale, E____ P_______ prin actul dotal autentificat sub nr. xxxxx/1938. Această împrejurare rezultă cu claritate din chiar din actul dotal, unde nu se face mențiunea că E____ B________ rămâne în indiviziune cu donatoarea cu această suprafață de teren iar suprafața de 300 mp ce face obiectul dotei este identificată în mod distinct, nefiind parte indiviză a suprafeței totale de 754 mp.

Reclamanții-intimați nu au pretins vreun drept de coproprietate asupra diferenței de teren de 503 mp teren deținută de pârâții-intimați și pârâtele apelante, astfel că în mod corect a respins prima instanță excepția de inadmisibilitate a introducerii acțiunii, invocată de pârâtele-apelante care nu au făcut dovada susținerilor lor din cererea de apel și anume că sunt coproprietarele suprafeței totale de 754 mp, mai ales că în data de 10 februarie 2015, pârâta-apelantă V____ L____ I____ a renunțat la proba cu expertiza solicitată prin cererea de apel iar pârâta-apelantă D_________ S____ G_______ C________ nu s-a prezentat să își susțină cererea de apel

Cum pârâtele-apelante au invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, ele trebuiau să facă dovada acestei excepții și nu au făcut-o iar cum reclamanții-intimați și-au dovedit pretențiile în primă instanță, pârâtele-apelante trebuiau să își dovedească susținerile din cererea de apel, având în vedere că partea care pretinde un fapt nou, contrar poziției dobândite de adversar, trebuie să îl dovedească iar pârâtele-apelante nu și-au dovedit susținerile din cererea de apel, obligație care le incumba în această fază procesuală, atâta timp cât susținerile lor sunt infirmate de probatoriul administrat în fața primei instanțe.

Prin urmare, din probatoriul administrat în cauză în primă instanță și în apel a rezultat că reclamanții-intimați sunt proprietarii suprafeței de 300 mp care reprezintă fondul dominant și care cuprinde și porțiunea din spatele curții de la adresa din cauză, proprietate care are caracter de loc înfundat după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul în specialitatea topografie și cadastru A____ D____ în care se arată că aceasta reprezintă teren înfundat, același lucru rezultând din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de experta Ș_____ E____, astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 616 Cod civil pentru a se putea proceda la instituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamanților-intimați.

În ceea ce privește critica referitoare la modalitatea defectuoasă în care s-a întocmit raportul de expertiză de către expertul A____ D____, motivat de faptul că expertul a refuzat să se raporteze la actele doveditoare ale dreptului de proprietate ale pârâților, tribunalul a reținut că această critică este neîntemeiată, în condițiile în care expertul a analizat actele de proprietate ale pârâților-apelanți inițiali A____ R____ și A____ Micșunica F______ care în momentul respectiv erau depuse la dosar iar, în ceea ce în privește pe ceilalți pârâți, expertul a reținut că aceștia nu au pus la dispoziție actele de proprietate, astfel că nu s-a putut stabili suprafața de teren deținută în proprietate.

În data de 11 aprilie 2011, pârâții-reclamanți au depus obiecțiuni la raportul de expertiză dar nu au solicitat efectuarea unei expertize contrarii și nici nu au insistat în aceste obiecțiuni iar neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond. În apel, pârâta-apelantă V____ L____ I____ a renunțat la administrarea acestei probe iar pârâta-apelantă D_________ S____ nu s-a prezentat în instanță să își susțină cererea de apel, astfel că tribunalul nu a avut nici nu motiv să înlăture forța probantă a raportului de expertiză și concluziile expertului, atâta timp cât aceste concluzii sunt confirmate și de celelalte probe administrate în cauză iar pârâtele-apelante nu au făcut dovada susținerilor lor contrarii din cererea de apel iar partea care pretinde un fapt nou, contrar poziției dobândite de adversar, trebuie să îl dovedească, astfel că tribunalul a respins și această critică ca neîntemeiată.

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că niciuna dintre variantele de trecere propuse de către expert un întrunesc condițiile esențiale impuse de dispozițiile art. 616-618 Cod civil, respectiv drumul cel mai scurt cu prejudiciul cel mai mic pentru pârâtele-apelante, tribunalul a reținut că din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în cauză rezultă că propunerea amplasamentului geografic și al formei geometrice a servituții de trecere de la calea publică la terenul în suprafață de 300 mp teren poate respecta drumul indicat de reclamanți în acțiune, astfel că se individualizează suprafața de teren de 84 mp teren delimitată de punctele de contur X-R-S-T-U-V cu dimensiunile laturilor conform schiței anexe nr. 1.

În raportul de expertiză se arată, într-adevăr, că suprafața de 84 mp teren nu respectă traseul cel mai scurt pe porțiunea de teren delimitată de punctele de contur X-R-U-V, aceasta fiind amplasată astfel încât să permită accesul reclamantei I______ H________ M______ la apartamentul deținut în proprietate, și că traseul cel mai scurt de la calea publică ( ___________________________ terenul de 300 mp este traseul ce înlocuiește porțiunea delimitată de punctele de contur X-R-U-V cu porțiunea delimitată de punctele de contur A-R-U-B, situație în care calea de acces este o servitute de trecere auto care ocupă 77 mp și este delimitată de punctele A-R-S-T-U-B, conform schiței anexă nr. 1, însă se arată că această din urmă cale de acces nu este drumul care prejudiciază cel mai puțin deoarece reprezintă o cale de acces auto și nu una pietonală.

Dispozițiile art. 617 Cod civil 1864 impun ca stabilirea unei servituți de trecere să se facă pe calea cea mai scurtă dar în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică. Prin raportul de expertiză s-a stabilit care este fondul cel mai puțin împovărător de trecerea exercitată de proprietarul fondului dominant și anume suprafața de teren delimitată de punctele de contur X-R-S-T-U-V de 84 mp iar servitutea de trecere auto reprezentată de suprafața de 77 mp delimitată de punctele a-R-S-T-U-b, conform schiței anexă nr. 1, deși este traseul cel mai scurt, nu este calea de acces care prejudiciază cel mai puțin.

Prin urmare, din probatoriul administrat a rezultat că servitutea de trecere stabilită prin hotărârea atacată reprezintă servitutea de trecere cea mai puțin împovărătoare pentru pârâtele-apelante, chiar dacă nu este calea cea mai scurtă, prima instanță făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 616 și 617 Cod civil, astfel încât criticile din cererea de apel au fost găsite neîntemeiate.

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că nu se poate stabili cu precizie suprafața de teren afectată de servitute, tribunalul a reținut că traseul ce reprezintă servitutea de trecere este suficient de delimitat în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul A____ D____, fiind vorba de suprafața de teren delimitată de punctele de contur X-R-S-T-U-V de 84 mp, astfel că criticile apelanților sunt neîntemeiate.

În apel pârâtele-apelante nu au făcut dovada contrară și anume că există o altă cale de acces de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului lor de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 1169 Cod civil 1864, mai ales că s-a renunțat la proba cu o expertiză solicitată prin cererea de apel, astfel că acest motiv de apel a fost respins ca neîntemeiat. În ceea ce privește schița plan topografic propusă de pârâtele-apelante cu stabilirea servituții de trecere pe traseul propus de expertul F______ L________, Tribunalul a reținut că această cale de acces a fost stabilită pe cale extrajudiciară, nu este opozabilă reclamanților-intimați, pe când traseul servituții de trecere stabilit de prima instanță a fost stabilit în urma administrării probei cu expertiză topografică și cadastrală, probă administrată în condiții de contradictorialitate pentru care pârâții-reclamanți nu au propus obiective și nici nu au achitat partea lor din onorariu, motiv pentru care instanța de fond i-a decăzut din probă prin încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2011.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la greșita respingere de către prima instanță a cererii reconvenționale formulată de pârâtele-apelante prin care au solicitat să fie despăgubite prin acordarea compensației unei suprafețe de teren din proprietatea reclamanților, Tribunalul a reținut că dispozițiile art. 616 Cod civil prevăd că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Prin urmare, din acest text de lege rezultă că servitutea legală de trecere se stabilește cu titlu oneros, astfel că proprietarul fondului dominant va fi ținut să despăgubească pe proprietarul fondului aservit cu echivalentul lipsei de folosință a terenului utilizat pentru trecere, stabilită în raport de valoarea de circulație, astfel că pârâtele-apelante au posibilitatea introducerii unei acțiuni în despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului aferent servituții stabilite de prima instanță, dispozițiile legale incidente în această materie neprevăzând vreo obligație legală în sarcina proprietarului fondului dominant de a oferi neapărat o suprafață de teren egală, în compensare, proprietarului fondului aservit.

În plus, din raportul de expertiză întocmit în primă instanță rezultă că terenul proprietatea reclamanților-intimați reprezintă teren amplasat în fața construcțiilor de locuit proprietatea acestora, astfel că nu s-a atribuit drept de proprietate pârâtelor-apelante din terenul reclamanților, deoarece și pe acesta ar trebui acordat servitute de trecere pentru acces sau ar reprezenta doar porțiuni de teren mici și izolate, astfel că în mod justificat a respins prima instanță cererea reconvențională ca neîntemeiată, soluția fiind corectă și prin prisma argumentului pertinent invocat de prima instanță privitor la faptul că fondul aservit a avut de la începutul constituirii lui destinația de curte a construcțiilor, iar lărgimea porțiunii de la intrare presupune destinația de acces cu vehicule de dimensiunile autoturismelor actuale, astfel că în mod corect a tras concluzia prima instanță că servitutea instituită nu le produce pârâtelor-apelante pagube.

În apel, pârâtele-apelante nu au făcut dovada că există teren ce le-ar putea fi oferit în compensare și că prejudiciul considerabil pe care o astfel de servitute l-ar aduce proprietății lor, deși au avut această posibilitate. În plus, aceste susțineri sunt contradictorii în condițiile în care, în primul motiv de apel, pârâtele-apelante susțin că terenul ce constituie fond aservit este în indiviziune cu reclamanții-intimați, iar ele nu au făcut o acțiune de ieșire din indiviziune pentru a se determina, în mod exact, suprafața de teren ce va aparține fiecărui copărtaș, astfel că nu pot invoca existența unui prejudiciu în persoana proprie.

Având în vedere că motivele de apel invocate s-au dovedit a fi neîntemeiate, situația de fapt reținută în hotărârea atacată fiind corespunzătoare realității, tribunalul a respins apelul ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate și a obligării apelanților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta V____ L____ I____.

În motivarea recursului, se susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 618 și art. 617 din Codul Civil și a refuzat să instituie o servitute pietonală care ar fi ocupat o suprafață mai mică de teren.

Intimata I______ H________ M______ D____ a depus întâmpinare și concluzii scrise.

Prin întâmpinare a arătat că recursul este nul deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 3021 lit. c din Codul de procedură civilă de la 1865 în sensul că nu cuprinde motivele de legalitate. De asemenea, a arătat că trimiterile recurentei la posibilitatea constituirii unei servituți de trecere pietonale nu este conformă cu drepturile proprietarilor în ultimii 30 de ani, astfel că, se impune respingerea recursului, ca nefondat.

În recurs, s-a constatat că intimata D_________ S____ G_______ C________ a vândut cota indiviză din imobilul aflat în litigiu către numitul T______ F_____, acesta fiind introdus în cauză, în calitate de intimat pârât, în locul autoarei menționate.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma și în limita motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:

Critica recurentei cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 618 Cod civil este verificată de către Curte, exclusiv prin raportare la respectarea ori nerespectarea cerințelor legale de către servitutea stabilită în fața instanțelor de fond.

Obligația instanței de a alege trecerea prin locul care ar pricinui o mai puțină pagubă a celui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă, a fost avută în vedere de către instanțele de fond, dar această obligație nu este una absolută și nu poate fi interpretată în sensul că ar putea duce la restrângerea dreptului de acces al beneficiarului servituții de trecere. Recurenta poate folosi curtea după bunul plac, cum arată prin motivele de recurs că dorește să facă, dar această libertate care este o manifestare a prerogativelor de care se bucură proprietarul unui bun, este limitată de drepturile recunoscute și constituite în favoarea altor persoane, în conformitate cu dispozițiile legale. Aceasta înseamnă că, recurenta nu poate avea pretenția de a edifica o construcție în propria curte care să facă imposibil accesul proprietarilor fondului dominant la propriul imobil. Tribunalul a arătat detaliat că servitutea aleasă nu este împovărătoare pentru proprietarii fondului aservit, în condițiile în care, aceștia nu au propus o altă servitute care, pe lângă faptul că ar fi mai puțin împovărătoare, ar respecta și dreptul proprietarului fondului dominant de a avea acces nestingherit la propriul imobil. În acest sens, tribunalul a arătat că, în raportul de expertiză se explică opțiunea expertului însușită de către instanță pentru reținerea unei servituți care afectează o suprafață de 84 mp, or instanța de recurs nu este îndrituită, în această cale extraordinară de atac, să procedeze la reinterpretarea probelor legal administrate în vederea stabilirii unei alte situații de fapt.

Prin urmare, nu se poate reține că, în speță s-ar fi nesocotit dispozițiile art. 618 din Codul civil de la 1864.

Relativ la susținerile recurentei, conform cărora, instanța de apel nu ar fi avut în vedere cerința legală din art. 617 Cod civil, conform căreia ”trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum”, Curtea le constată ca fiind nefondate, deoarece expertul a arătat, iar instanțele de fond au validat raționamentul acestuia, că lungimea căii de acces a servituții stabilite este în mod necesar mai mare decât lungimea căii de acces delimitată de punctele A-R-S-T-U-B care, deși ar permite accesul auto, ar deveni mai împovărătoare pentru fondul aservit, tocmai pentru că o cale de trecere care permite accesul auto este mai împovărătoare decât o cale de trecere care permite accesul pietonal.

Curtea se rezumă la a constata că instanțele de fond au optat pentru o servitute care, date fiind aspectele rezultate din probele administrate, respectă atât cerințele prevăzute de art. 617 Cod civil, cât și cerințele prevăzute de art. 618 Cod civil, cu precizarea că, respectivele cerințe nu sunt absolute și trebuie raportate la drepturile pe care le are beneficiarul servituții.

Ultima critică a recurentei, prin care se susține că lățimea de 3 m, a servituții de trecere îi afectează grav folosința terenului și că suprafața servituții pietonale propusă de către aceasta, ar fi de doar 30 m față de suprafața de 84 m atribuită de către instanță nu este dezvoltată din perspectiva unor considerente care să țină de nelegalitatea soluției primei instanțe, astfel că nu va fi analizată în calea de atac a recursului. Oricum, o astfel de susținerea trebuia probată în fața instanțelor de fond, ceea ce nu a fost cazul.

Față de toate cele arătate, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă V____ L____ I____, împotriva deciziei civile nr.747A/05.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații reclamanți I______ H________ M______ D____, S____-M_________ C_____ N______, S____-M_________ M____ și S____-M_________ M____ și cu intimații pârâți A____ M________ V______, A____ R____, D_________ S____ G_______ C________, F_______ D__ M_____ și F_______ L____ C_______.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D______ G_____ M_____ G_______ S____ Steluța M_____ C_______

GREFIER

M________ D___

Red. G.D.M./GC

2 ex./22.02.2016

Jud. apel: V______ E____ L____

M_______ N_______