Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX servitute

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

D E C I Z I A NR. 402

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 OCTOMBRIE 2013

PREȘEDINTE: V______ E____ L____

JUDECĂTOR : C____ N____ M___

GREFIER : S____ A__-M____

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de pârâții C_______ I___ și C_______ P_________ împotriva sentinței civile nr. 958 pronunțată la data de 29 iunie 2010 de către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimați fiind reclamantele F_____ M____, F_____ R______ și pârâții F_____ R______, F_____ G_______ și F_______ C_________.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 18 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25 octombrie 2013, când având în vedere lipsa unuia din membrii completului, aflat în concediu, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 28 octombrie 2013.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc la 24 octombrie 2008 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanții F_____ R______ și F_____ M____ i-au chemat în judecată pe pârâții C_______ I___, C_______ P_________ și F_____ S_______ solicitând obligarea pârâților de a le recunoaște un drept de servitute de trecere permanent, respectiv pe tot timpul anului, cu piciorul, cu atelajele și animalele peste terenul aflat în posesia și proprietatea lui C_______ I___, pe aliniamentul A,B menționat în planul de situație anexat la acțiune și să se înscrie în careta funciară această servitute, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că F_____ R______ a lui V_____ este proprietara tabulară a unei suprafețe de 1 ha fânaț situată la locul numit C______, F_____ M____ este unica fiică a defunctului proprietar tabular V_____ a lui V_____ F_____, decedat în 1980, că terenul proprietatea lor, identic cu parcelele 287 și 1573 din CF 1334 Pojorâta este îngrădit, este dobândit de F_____ R______, prin cumpărare împreună cu soțul său defunct F_____ V_____, în baza unui contract din 1950 și că este loc înfundat în înțelesul legii.

Au mai precizat reclamanții că pentru ei singura posibilitate de ieșire la calea publică de la acest teren agricol este pe traseul solicitat prin acțiunea de față, peste terenul dobândit de C_______ I___ prin cumpărare în anul 2008, teren care a aparținut lui F_____ S_______, menționând că au trecut peste acest teren de peste 50 de ani pe drumul deja existent, că traseul este cel mai scurt și pricinuiește cea mai mică pagubă fondului aservit, dar că în anul 2008 C_______ I___ le-a interzis accesul și trecerea peste teren.

Pârâții C_______ I___ și P_________, prezenți în instanță, au arătat că în realitate, peste terenul lor există o porțiune folosită ca și drum de trecere, dar pe alt aliniament decât cel solicitat prin acțiunea reclamanților, teren care a fost într-adevăr folosit timp de mai mulți ani atât de reclamanți, cât și de alte persoane care au proprietăți în zonă și că în aceste condiții ei sunt de acord ca și în continuare reclamanții să treacă pe același aliniament vechi și nu prin mijlocul livezii pe unde solicită în prezenta cauză, recunoscând că terenul reclamantelor este loc înfundat.

Au mai precizat pârâții că într-adevăr traseul solicitat în prezenta cauză este mai scurt, dar în ce-i privește le creează pagube întrucât acest traseu este chiar pe mijlocul livezii lor, care este teren agricol și prin trecerea pe tot parcursul anului, atât cu piciorul, cât și cu animale și atelaje, terenul se degradează, trebuie scos din circuitul agricol, situație care este păgubitoare.

Pârâtul F_____ S_______ prezent și el în instanță, în interogatoriul de la fila 35 dosar, a arătat că este frate cu reclamantele F_____ R______ și M____, că atât terenul reclamantelor, cât și terenul pârâților provine inițial dintr-o masă comună, că trecerea solicitată de reclamanți a fost exercitată până în prezent pe un drum de răzeșie pe un drum de bună vecinătate, că traseul la care au făcut referire pârâții în declarația lor (altul decât cel pretins în prezenta cauză) a fost folosit potrivit nevoilor gospodărești în sensul că se merge cu vitele la pășune, cu atelajele după fân, însă nu se făcea acces la vreo gospodărie care să impună trecerea zilnică.

Prin sentința civilă nr. 958 din data de 29 iunie 2010, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a admis acțiunea civilă având ca obiect „servitute de trecere” formulată de reclamanții F_____ R______ și F_____ M____, în contradictoriu cu pârâții C_______ I___, C_______ P_________ și F_____ S_______, și în consecință :

A obligat pe pârâții C_______ I___ și C_______ P_________ și F_____ S_______ să permită reclamantelor F_____ R______ și F_____ M____ trecerea peste terenul identic cu _________________ traseul A-D-B, menționat în planul de situație de la fila 119 dosar varianta I din expertiza întocmită de expertul T___ P_____ după cum urmează:

- numai cu piciorul în perioada 1 aprilie-31 octombrie a fiecărui an;

- cu animalele pentru pășunat (exclus atelaje) primăvara și toamna în perioada 1 mai-30 iunie și respectiv 15 septembrie-30 octombrie;

- cu atelajele numai pe timpul iernii pentru transportul fânului în perioada 1 noiembrie-31 martie a fiecărui an, cu respectarea strictă a limitelor traseului stabilit în expertiză în toate cele 3 variante de trecere și fără a afecta terenul limitrof.

A dispus intabularea în Cartea Funciară a dreptului de servitute sus menționat conform planului de situație de la fila 119 dosar, întocmit de T___ P_____ și expertiza din care face parte acest plan, expertiză datată 13 august 2009 și depusă la dosar la filele 110-121 și a compensat parțial cheltuielile de judecată justificate de reclamanți și pârâți referitoare la onorariile pentru apărători și a obligat pe pârâți să plătească reclamantelor ½ din contravaloarea expertizei efectuată în cauză, respectiv suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții dețin terenuri vecine cu terenul pârâților, atât terenul reclamanților, cât și al pârâților provine dintr-o masă inițială comună, sunt terenuri de fânaț și care implică trecerea reciprocă a unora peste terenurile celorlalți.

Terenul reclamanților indicat în prezenta cauză ca și fond dominant, este loc înfundat, astfel încât se impune într-adevăr stabilirea unei servituți de trecere peste terenul pârâților, însă, divergențele dintre părți poartă cu privire la traseul peste care să treacă această servitute și modul de exercitare al ei, având în vedere că nu se impune accesul la vreo gospodărie, ci numai la terenuri agricole, că fondul aservit este teren agricol, astfel încât s-a impus ca instanța să aibă în vedere, pe de o parte, asigurarea posibilității accesului reclamanților la terenul lor pentru a asigura exploatarea agricolă normală, dar în același timp și anumite limite în modul de exercitare a servituții peste terenul pârâților, în așa fel încât fondului aservit să-i fie cauzate pagube cât mai reduse pentru a nu scădea eficiența agricolă a acestuia.

În acest context, având în vedere că potrivit expertizei efectuate în cauză, traseul vechi, acceptat de pârâți ca drum de trecere, nu poate fi folosit întotdeauna în mod optim, în sensul că pe timp ploios acesta este impracticabil și timpul ploios este destul de întins pe parcursul unui an de zile în zonă, instanța a avut în vedere traseul solicitat de reclamanți, dar a stabilit limite de exercitare a acestuia pentru a nu-i împovăra pe pârâți.

În acest context, în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză, de destinația agricolă a fondului dominant și fondului aservit și în conformitate cu prevederile 616, 618, 627, 629, 635 cod civil, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâții C_______ I___ și C_______ P_________ și F_____ S_______ să permită reclamantelor F_____ R______ și F_____ M____ trecerea peste terenul identic cu _________________ traseul A-D-B, menționat în planul de situație de la fila 119 dosar varianta I din expertiza întocmită de expertul T___ P_____ după cum urmează:

- numai cu piciorul în perioada 1 aprilie-31 octombrie a fiecărui an;

- cu animalele pentru pășunat (exclus atelaje) primăvara și toamna în perioada 1 mai-30 iunie și respectiv 15 septembrie-30 octombrie;

- cu atelajele numai pe timpul iernii pentru transportul fânului în perioada 1 noiembrie-31 martie a fiecărui an, cu respectarea strictă a limitelor traseului stabilit în expertiză în toate cele 3 variante de trecere și fără a afecta terenul limitrof.

În raport de cele sus arătate, conform art.24 din Lg.115/1938 s-a dispus intabularea în Cartea Funciară a dreptului de servitute sus menționat conform planului de situație de la fila 119 dosar, întocmit de T___ P_____ și expertiza din care face parte acest plan, expertiză datată 13 august 2009 și depusă la dosar la filele 110-121.

Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere faptul că ambele categorii de părți au fost obligate pentru exprimarea punctelor de vedere să recurgă la serviciile avocaților și pârâții pentru apărarea drepturilor lor au fost nevoiți la astfel de cheltuieli, instanța a compensat parțial cheltuielile de judecată justificate de reclamanți și pârâți referitoare la onorariile pentru apărători și a obligat pe pârâți să plătească reclamantelor ½ din contravaloarea expertizei efectuată în cauză, respectiv suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere că potrivit expertizei s-a făcut dovada parțială a susținerilor reclamanților, în sensul că traseul vechi este parțial impracticabil (pe timp ploios), dar și a susținerilor pârâților în sensul că terenul peste care s-a solicitat servitutea este agricol, este pe mijlocul fânațului lor, existența drumului vechi, care a fost negată de către reclamanți, context în care instanța a apreciat că în vederea reglementării situației ambelor părți, expertiza s-a impus a fi suportată în cote de ½ de către reclamanți și pârâți.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în data de 17 august 2010 pârâții C_______ I___ și C_______ P_________ prin care au solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii sau stabilirii dreptului de trecere pe vechiul drum.

În motivare au arătat că, potrivit art. 616 Cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat sau închis și care nu are nicio ieșire la calea publică sau la drum poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului. Art. 617 Cod civil stabilește regula că trecerea se va face pe fondul ori pe fondurile care ar fi mai aproape de calea publică, tocmai pentru a limita paguba atât proprietarului fondului aservit cât și celui dominant. De la această regulă există excepția prevăzută de art. 618 Cod civil care stabilește că trecerea, se va alege „prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă celui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă".

Această dispoziție este o aplicare a principiului exercitării cu moderație a servituților (civiliter uti) și fără a întrece trebuințele celor in folosul cărora sunt stabilite. Prin urmare, legiuitorul urmărind respectarea efectivă a dreptului de proprietate, acordă proprietarului fondului aservit dreptul de a obține o limitare spre minim a pagubei ce i s-ar cauza prin stabilirea trecerii, astfel încât trecerea se va stabili și printr-un loc care ar lungi calea atunci când prin această modalitate de determinarea a căii de acces s-ar pricinui o pagubă mai mică celui pe a cărui fond trecerea urmează a fi deschisă.

De altfel, conform art. 634 Cod civil proprietarul fondului aservit are și dreptul de a cere strămutarea locului pe unde se exercită servitutea sau modificarea exercițiului ei „dacă acea stabilire primitivă a devenit mai împovărătoare proprietarului fondului supus", oferind proprietarului fondului dominant un alt loc de trecere „ce ar avea aceeași înlesnire pentru exercitarea drepturilor sale, și aceasta nu va putea refuza". Pe de altă parte, acțiunea confesorie prin care se reclamă stabilirea unui drept de servitute ar putea fi exercitată numai în cazul în care nu ar exista un titlu constitutiv al servituții iar proprietarul fondului dominant, chiar în lipsa unui asemenea titlu, nu ar recunoaște servitutea care deja se exercită. Recunoașterea existenței unei servituți de către proprietarul fondului aservit constituie titlu, așa cum rezultă din dispozițiile art. 628 Cod civil. Într-un asemenea caz, în care proprietarul fondului dominant exercită servitutea de trecere cu îngăduința proprietarului aservit care recunoaște această servitute și nu face nici un act prin care să nege și să îngrădească exercițiul acelei servituți, proprietarul fondului dominant nu justifică un interes legitim, personal sau actual pentru a exercita acțiunea în stabilirea unei servituți. Pe de altă parte, legea nu dă dreptul proprietarului fondului dominant de a cere strămutarea unei servituți pe care o exercită, un asemenea drept aparținând doar proprietarului fondului aservit, conform art. 634 Cod civil.

Prin urmare, proprietarul fondului dominant care exercită servitutea de trecere printr-un loc destinat și recunoscut în acest sens de către proprietarul fondului aservit, nu va putea, sub pretextul stabilirii unei servituți de trecere, să strămute locul prin care se exercită deja servitutea.

În cauză, prima instanță a încălcat dispozițiile legii în materia servituții de trecere.

Astfel, reclamanții și-au exercitat până în prezent, dreptul de trecere pe vechiul drum existent pe proprietatea pârâților, loc de trecere pe care pârâții l-au recunoscut și nu l-au negat niciodată.

Neexercitând nici un act de îngrădire a exercițiului acestei servituți, acțiunea reclamanților ar fi trebuit a fi respinsă pe excepția lipsei de interes.

În ipoteza în care, contrar dispozițiilor art. 628 Cod civil, s-ar considera că titlul de recunoaștere al servituții nu ar echivala cu titlul constitutiv al servituții atunci acțiunea putea fi admisă numai prin stabilirea servituții pe locul pe unde se exercită deja.

Stabilirea unui alt loc de exercitare a servituții constituie o strămutare, astfel încât o astfel de cerere formulată de proprietarul fondului dominant este inadmisibilă, întrucât potrivit art. 634 Cod civil numai proprietarul fondului aservit are facultatea de a cere strămutarea locului pe unde se exercită servitutea sau modificarea exercițiului ei.

Vechiul loc prin care se exercită deja servitutea corespunde unei aplicări corecte a dispozițiilor art. 617 și 618 Cod civil, a principiului exercitării cu moderație a servituții și a limitării pagubei aduse proprietarului fondului aservit.

Locul de trecere stabilit de prima instanță aduce grave prejudicii proprietarului fondului aservit, cauzând o depreciere a acestui fond care este fărâmițat prin căile de acces ce îl traversează, vechea cale fiind în continuare utilizată de alți proprietari ai fondurilor vecine care sunt înfundate (ex. B______ G_____, Ubreniuc E____, ș.a.).

Din moment ce proprietarul fondului aservit are acces direct la un anumit drum pe care îl folosește, nu este admisibil ca proprietarul fondului dominant să ceară acces la un alt drum care nu este limitrof fondului aservit.

În cauză, trebuie reținut că pe _________________________ nu există nici un drum.

Au mai precizat pârâții că anexa nr. 4 la raportul de expertiză nu corespunde vechii servituți de trecere pe care au propus-o, expertul consemnând în mod nereal că ar fi propus locul servituții pe linia A.D.C - culoare albastră.

Vechiul drum care traversează proprietatea pârâților și care constituie locul de exercitare a servituții și pentru reclamanți este redat grafic în plan însă este ignorat de expert și de prima instanță.

În dovedire pârâții au solicitat proba cu o cercetare la fața locului.

Reclamanții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:

Pârâții au reținut în motivarea recursului o situație de fapt contrară celei ce rezultă din probele administrate în cauză, încât interpretarea dată, cu trimitere la textele din codul civil care au fost invocate, este greșită, în speță fondul dominant fiind un loc înfundat.

Astfel, din probele administrate în cauză, a rezultat că în zona în care se află terenurile părților, există o cale de acces, cu privire la care atât martorii audiați în cauză, cât și expertul, au constatat că nu este practicabilă pe tot cursul anului.

Or, din punct de vedere juridic, o astfel de situație este total diferită de cea prezentată de pârâți în motivarea recursului, întrucât „vechiul drum" nu poate fi socotit ca o cale publică în sensul prevederilor art. 616 din codul civil.

Posibilitatea de întrebuințare limitată, cu caracter temporar a respectivei căi de acces nu poate duce la concluzia că locul nu este înfundat, în condițiile în care orice amenajare ar fi făcută, nu ar conduce la posibilitatea întrebuințării permanente a acestei căi de acces temporar. A susține că folosind acest drum vechi, pe timp de iarnă sau pe timp ploios, aș putea urca o pantă peste terenul fânaț, cu o înclinație de 15%, astfel cum a reținut expertul, reprezintă o greșeală.

În sensul că există un loc înfundat în situația în care este dată o cale de acces cu caracter temporar, limitată, s-au pronunțat soluții în practica judiciară (a se vedea: CA. Suceava, decizia civilă nr.49/1994, comentată de P.P____, Sinteză teoretică a jurisprudenței instanțelor din circumscripția CA. Suceava în materie civilă, în rev. Dreptul nr. 5/1995, pag.44), aceleași opinii fiind exprimate și în literatura juridică (a se vedea E. C______, C___ de drept civil, Drepturi reale principale, E___. All B___ 2000, p. 176, precum și V_____ T_____, Servituțile în dreptul civil român, E___. C.H. B___, B__. 2006, pag. 178).

Reclamantele au făcut dovada că fondul aservit provine dintr-o fostă proprietate unică a autorilor reclamanților și că pentru exploatarea agricolă a terenurilor, timp de peste 40 ani, moștenitorii fostului proprietar, au trecut pe traseul ADB cu animalele și cu transportul fânului de pe fondul dominant.

Din planșele fotografice depuse la dosar, cât și din declarațiile martorilor, a rezultat că pe fondul aservit (__________________), dobândit de pârâți prin cumpărare, de la un coindivizar al reclamantelor, există și alte căi de acces pentru alți proprietari, care le folosesc pentru exploatarea terenurilor proprietatea acestora.

Martorii C___ M_____ (fila 49), C___ Valenuța (fila 80), B______ D______ (fila 63) au confirmat existența și folosirea drumului cerut de reclamanți, iar fostul proprietar coindivizar cu reclamantele, F_____ S_______ a recunoscut că pe terenul vândut exista un drum „răzășesc" de bună vecinătate peste care au trecut de peste 50 ani (fila 35).

Pârâții au fost de acord în prezenta cauză să le permită reclamantelor trecerea în anumite condiții restrictive, încât aceste recunoașteri, susțin soluția dată de prima instanță.

Astfel, pârâții au depus un prim memoriu prin care sunt de acord să le lase pe reclamante pe terenul lor, pe care mai trec și alți vecini, cu condiția ca și acestea să-i lase să treacă pe terenul lor. Dacă nu, au arătat în continuare pârâții, reclamantele să treacă pe celălalt drum (drumul vechi), care trebuie reparat, pentru ca în final să arate că „ noi le lăsăm să treacă numai pe timp de iarnă, că terenul este moale și iarna îngheață", iar cu animalele să treacă doar dacă le țin de funie (fila 90 dosar).

Într-un al doilea memoriu (fila 158), pârâții au arătat că le lasă să treacă, dar și ele să-i lase să treacă prin livada lor. Au susțin apoi că le lasă numai pe reclamante, dar nu și alte persoane, cum ar fi concubinul reclamantei, „care umblă cu toporul și distruge gardurile" și să meargă cu vitele de funie, pe drum și nu în afara lui și să nu plătească cheltuielile de judecată.

Prin urmare, pârâții au recunoscut existența acestei căi de acces, au recunoscut că pe acest drum circulă și alți proprietari, după care le-au impus anumite restricții sub care le acceptă trecerea pe calea de acces cerută prin acțiune, astfel încât instanța, în condițiile restrictive pe care le-a apreciat pentru a proteja fondul aservit, a pronunțat o soluție legală și temeinică, pentru care a existat și acordul pârâților.

Pârâtul F_____ S_______, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 262 din data de 14 februarie 2011, Tribunalul Suceava a respins recursul declarat de către pârâții C_______ I___ și C_______ P_________, împotriva sentinței civile nr. 958 din data de 29 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimați fiind reclamantele F_____ R______, F_____ M____ și pârâtul F_____ S_______, ca nefondat și a obligat recurenții la plata către intimatele F_____ R______ și F_____ M____ a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Criticând sentința, pârâții, proprietari ai fondului aservit au invocat că prima instanță a ignorat faptul că între părți există deja raporturi de servitute, ce se exercită pe un alt traseu decât cel stabilit prin dispozitiv, anume pe aliniamentul marcat prin pct.1.48-1.71, cu culoare neagră, în anexa 5 la raportul de expertiză T___ P_____(f.121).

Or, recunoașterea existenței unei servituți de către proprietarul fondului aservit constituie titlu conform art.628 Cod civil, context în care s-a apreciat de către pârâți că reclamanții, proprietari ai fondului dominant, n-ar mai justifica interes pentru promovarea acțiunii.

Aceste critici nu au putut fi însă reținute câtă vreme din actele și lucrările dosarului nu a rezultat că între părți s-ar fi încheiat o convenție prin care pârâții să le recunoască reclamanților dreptul de trecere pe aliniamentul mai sus arătat și pe care reclamanții să-l și folosească efectiv.

Această variantă invocată în recurs nici nu a făcut obiect de dezbatere în primă instanță, reclamanții pledând pentru varianta I din raportul de expertiză întocmit de către ing.T___ P_____, materializată prin pct. A-D-B în anexa 3, cu culoare portocalie (f. 119), care a și fost aleasă de către instanță, iar pârâții-recurenți pledând pentru varianta a-II-a, pe aliniamentul A-D-C, materializată prin culoarea bleu în anexa 4 la raport (f.120).

Au invocat pârâții că acest din urmă aliniament nu ar corespunde acelei servituți pe care au propus-o și recunoscut-o în favoarea reclamanților, or contrariul a rezultat cu evidență din actele și lucrările dosarului de primă instanță.

În acest sens a fost de observat că în raport expertul a materializat pe plan varianta a-II-a (identificată prin pct. A-D-C, culoare bleu, anexa 4, f.120) ca fiind varianta propusă de către pârâți, iar aceștia nu au formulat obiecțiuni pe acest aspect, însușindu-și concluziile.

Mai mult, cu prilejul dezbaterilor asupra fondului cauzei, prezenți personal în fața instanței, pârâții au pus concluzii de admitere a acțiunii conform acestei variante a-II-a din raportul de expertiză.

Cum vechea servitute pretinsă în recurs nu a fost invocată de câtre pârâți și-n primă instanță, a fost evident că probele administrate în acea fază procesuală (planșe foto, martori) nu au putut-o confirma, fiind lipsite de concludență și pertinență pe acest aspect.

Inexistența unei servituți deja constituite prin convenție/titlu a exclus incidența în cauză a art. 634 Cod civil, invocat în recurs, care recunoaște facultatea de a cere strămutarea servituții sau modificarea exercițiului ei numai proprietarului fondului aservit.

În ceea ce privește varianta de trecere aleasă de instanță dintre cele două propuse de către expert, a apreciat tribunalul că este cea mai echitabilă, protejând nu numai interesul reclamanților de a ajunge la calea publică, ci si pe cel al pârâților, prin dezafectarea unei părți mai mici a terenului lor (44,92 ml lungime și 3 ml lățime), față de varianta pârâților (65,7 ml lungime și 3 ml lățime).

Fiind vorba de un traseu mai scurt, a fost evident că și prejudiciul este redus proporțional având în vedere că în ambele variante ceea ce se dezafectează este teren agricol, nepunându-se problema ridicării vreunei construcții ori lucrări și nici a blocării accesului la vreo construcție, astfel că au fost îndeplinite cerințele art. 617 și art. 618 Cod civil.

Pentru toate considerentele învederate, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă,tribunalul a respins recursul ca nefondat.

Fiind în culpă procesuală în baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat recurenții la plata către intimatele F_____ R______ și F_____ M____ a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate.

Au arătat, în dezvoltarea motivelor, că hotărârile pronunțate de prima instanță în acțiunile privind stabilirea unei servituți de trecere sunt supuse căii de atac a apelului, deoarece dreptul de servitute este un drept real cu caracter perpetuu, prin care se aduce o restrângere a prerogativelor dreptului de proprietate asupra fondului aservit, astfel că nu face parte din categoria drepturilor patrimoniale vizate de dispozițiile art. 282¹ Cod procedură civilă.

În drept, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă.

Intimatele au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, deoarece recursul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 958 din 29 iunie 2010 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc a fost soluționat de Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 262 din 14 februarie 2011.

Au mai arătat că prezenta cale de atac este îndreptată împotriva unei hotărâri irevocabile, iar față de dispozițiile art. 299 coroborat cu art. 377 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o astfel de hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin decizia civilă nr. 192 din data de 1 iunie 2011 Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de pârâții C_______ I___ și C_______ P_________, în contradictoriu cu pârâtul intimat F_____ S_______ și reclamanții intimați F_____ M____ și F_____ R______, împotriva deciziei civile nr. 262 din 14.02.2011 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a casat decizia civilă nr. 262 din 14 februarie 2011 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 282¹ Cod procedură civilă, interpretate prin Decizia nr. 32/9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial.

Dreptul de servitute este un drept real imobiliar, cu caracter perpetuu, care ia naștere pentru utilitatea și comoditatea unui fond, practic neexistând ca un drept al unei persoane. În consecință, dreptul de servitute nu face parte din categoria drepturilor patrimoniale vizate de dispozițiile art. 282¹ Cod procedură civilă, nefiind aplicabile dispozițiile amintite în cazul litigiilor având ca obiect stabilirea unei servituți. D____ urmare, calea de atac prevăzută de lege pentru hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță în cazul acestor litigii este apelul, tribunalul soluționând cauza în complet nelegal constituit, compus din trei judecători în loc de doi.

Nu au putut fi reținute susținerile expuse de reclamante în cuprinsul întâmpinării, deoarece, așa cum ele însele au arătat, potrivit dispozițiilor art. 299 coroborate cu cele ale art. 377 Cod procedură civilă, pot fi atacate cu recurs doar hotărârile definitive date fără drept de apel, or, în prezenta cauză, calea de atac prevăzută de lege după judecarea cauzei la fond este apelul, soluționat – așa cum s-a mai arătat – în complet nelegal constituit de către tribunal, decizia pronunțată de această instanță fiind doar formal una irevocabilă.

Având în vedere cele reținute anterior, constatând că în cauză a fost incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat decizia tribunalului și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

După cum rezultă din certificatul de deces de la f.53, în data de 31 martie 2011 a decedat intimatul F_____ S_______ iar în data de 25 septembrie 2012, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia, soția supraviețuitoare, F_____ R______ și a fiilor acestuia, F_____ G_______ și F_______ C_________( f.60-ds.apel).

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:

Servitutea este acel drept real principal, derivat, perpetuu și indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit, pentru uzul și utilitatea unui alt imobil, denumit fond dominant care aparține altui proprietar.

Proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică, poate, potrivit art. 616 Cod civil, să ceară vecinului să-i permită trecerea pe proprietatea acestuia, în scopul exploatării fondului său, cu obligația de a-l dezdăuna pentru paguba pe care i-o produce.

După cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, atât în primă instanță, cât și în apel, reclamantele-intimate F_____ M____ și F_____ R______ sunt proprietarele fondului dominant ce aparține parcelei 1573 și parcelei de clădire 287 din CF 1334 ce au ca proprietar tabular pe N______ a lui A_____ R___ cu ½, V_____ a lui D______ F_____ cu ¼ și R______ a lui V_____ F_____ cu ¼, teren situat pe raza comunei Pojorâta, jud. Suceava, la locul numit ,,C______”.

Imobilul a fost dobândit prin contractul de vindere-cumpărare autentificat sub nr. 1334 din data de 10 iulie 1950 iar dreptul de proprietate în cote de ½ pe numele reclamantei-intimate F_____ R______ și a lui F_____ V_____ a fost intabulat în CF nr. 1223, constând din parcelele nr. 287 și 1573, prin Încheierea nr. 175/1950 a Judecătoriei mixte Câmpulung(f.8 și 9-ds. fond).

După cum rezultă din certificatul de deces de la f. 13-ds.fond, F_____ V_____ a decedat la data de 8 iunie 1980 iar moștenitoare legale ale acestuia au rămas reclamanta-intimată F_____ R______, în calitate de soție supraviețuitoare și fiica acestuia, reclamanta-intimată F_____ M____, după cum rezultă din certificatul de naștere de la f. 14-ds. fond.

La rândul lor, pârâții-apelanți C_______ I___ și P_________ sunt proprietarii parcelei 1542 fânaț din CF 4124 ce are ca proprietari tabulari pe acești pârâți, după cum rezultă din raportul de expertiză de la f. 110-ds. fond întocmit de T___ P_____ și din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1186 din data de 16 mai 2008 la Biroul Notarului Public D_____ R_____ din municipiul Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava(f.24-ds. fond) și din extrasul de carte funciară de la f. 26-ds. fond.

După cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul T___ P_____ în primă instanță, terenul deținut de reclamante este loc înfundat și nu are ieșire la calea publică(f.113-ds. fond) iar același aspect a fost confirmat și de probatoriul administrat în apel și anume, de procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit în data de 16 decembrie 2011(f.13-ds-apel) și din suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul Răchitneanu I______ de la f.132-ds.apel în care se arată că terenul reclamantelor-intimate constituie loc înfundat motivat de faptul că pârâții sunt intabulați cu toată ___________________ cuprinde suprafețele de drum propuse, terenul este înconjurat de alte proprietăți străine, nu are acces la calea publică și că ____________________________ constituie loc înfundat în condițiile în care de la punctul O la drumul public există distanța de 27,76 m liniari pe proprietatea F_____ până la drumul public, adică până la poarta notată pe plan cu 76-77, după cum rezultă din planurile 1,2 și 3 anexă la suplimentul la raportul de expertiză(f.138-139-ds. apel).

Au invocat pârâții-apelanți excepția lipsei de interes a reclamantelor-intimate în promovarea acțiunii, motivat de faptul că acțiunea confesorie prin care se reclamă stabilirea unui drept de servitute ar putea fi exercitată numai în cazul în care nu ar exista un titlu constitutiv al servituții iar proprietarul fondului dominant, chiar în lipsa unui asemenea titlu, nu ar recunoaște servitutea care deja se exercită. În acest sens, au arătat pârâții prin cererea de apel, reclamanții și-au exercitat până în prezent, dreptul de trecere pe vechiul drum existent pe proprietatea pârâților, loc de trecere pe care pârâții l-au recunoscut și nu l-au negat niciodată și neexercitând nici un act de îngrădire a exercițiului acestei servituți, acțiunea reclamanților ar fi trebuit a fi respinsă pe excepția lipsei de interes și că vechiul drum care traversează proprietatea pârâților-apelanți și care constituie vechiul loc de exercitare a servituții și pentru reclamanți este redat grafic în plan, însă este ignorat de expert și de prima instanță.

Tribunalul reține că, ca orice drept de servitute, servitutea de trecere poate fi apărată prin intermediul acțiunii confesorii, care poate fi exercitată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului de servitute, chiar și a proprietarului terenului iar în acest sens, în practica judiciară s-a statuat că în privința servituților stabilite prin lege, cum este dreptul de trecere în favoarea proprietarului unui loc înfundat, titlul unei asemenea servituți îl constituie art. 616 Cod civil, astfel că pentru constituirea ei este necesar a se dovedi doar faptul că locul este înfundat.

Probatoriul administrat în primă instanță și în apel a infirmat existența unei convenții între părți cu privire la exercitarea dreptului de servitute de către reclamantele-intimate pe terenul proprietatea pârâților-apelanți.

Astfel, la interogatoriul luat pârâtului-intimat F_____ S_______ în primă instanță, acesta a arătat că în urmă cu trei ani i-a vândut lui C___ M_____ o suprafață de teren circa 57 de ari situată în ________________________________, teren de fânaț și că acest teren provine de la părinții săi și ai reclamantelor F_____ R______ și M____, iar lui i-a revenit lui prin partaj voluntar și că ambele reclamante au și ele terenuri în amonte față de proprietatea lui și că reclamantele nu au altă posibilitate de acces la gospodăria lor decât peste terenul în litigiu pentru că provine de la aceeași masă, dar această trecere nu este consfințită ca și drum în plan, ci este un drum de răzășie, de bună vecinătate(f. 35-ds. fond).

Cumpărătorul ulterior al terenului, martorul C___ M_____ a arătat că a cumpărat o suprafață de 5700 mp teren fânaț situat pe Valea Pojorîtei și îngrădit de la F_____ S_______ pe care l-a stăpânit până în primăvara lui 2007, când l-a vândut pârâților C_______ și că pe acest teren exista un fel de cărare folosită vara de vecinii terenurilor alăturate, cu piciorul, și de toamna până primăvara și cu atelaje pentru transportul fânului, așa cum se obișnuiește pe dealuri, dar era un fel de trecere convențională, respectiv cu acceptul fostului proprietar, F_____ S_______ și că pe acest drum, datorită trecerii repetate, s-au făcut hogașe astfel încât uneori era dificilă trecerea(f.50-ds. fond).

Din declarația martorului B______ D______ rezultă că terenul pretins de reclamante ca loc de trecere este circa 50 m pe care se traversează terenul cumpărat de C_______, acesta fiind și locul pe unde de 50 de ani se face accesul pe alte terenuri vecine iar reclamantele trec pe terenul pârâților direct pe terenul lor și nu au altă posibilitate de acces la proprietatea lor și că ambele fonduri provin de al același autor, F_____ G_______ a lui S_______(f.63-ds. fond).

Din declarația martorei C___ Valenuța, vechiul proprietar al terenului proprietatea pârâților-apelanți rezultă că a vândut terenul întrucât a fost deranjată de faptul că toată lumea vroia să treacă pe acolo și fiecare vroia să treacă pe unde avea chef și că exista o porțiune de teren folosită ca și cale de acces la terenurile învecinate de vreo 10 proprietari dar trecerea era mai mult iarna pentru transportul fânului pentru că vara se face fân acolo, mai ales că locul respectiv este cam mlăștinos și din acest motiv acest loc de trecere s-a degradat, s-au făcut șanțuri( hogașe) și unii au trecut și pe alte părți pentru că nu le mai convenea să treacă acolo, cum a fost cazul reclamantelor. Tot această martoră a arătat faptul că fostul proprietar era mai puțin tolerant și închidea accesul pe timp de vară și că există pe acest teren în litigiu diverse trasee folosite de proprietarii învecinați fiecare de la proprietatea lui și pe unde vor, însă aceste treceri erau totuși făcute cu acceptul proprietarului terenului(f.80-ds. fond).

Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă existența unei convenții între părți cu privire la instituirea unei servituți de trecere pe un anumit traseu. Dimpotrivă, din declarațiile martorilor și interogatoriile părților rezultă că au existat mereu disensiuni între proprietarii succesivi ai suprafeței de teren pe care se solicită instituirea servituții de trecere și proprietarii terenurilor vecine, inclusiv reclamantele, fiecare parte agreând o altă cale de acces iar caracterul de loc înfundat nu dispare dacă trecerea se face pe terenul unui vecin prin simpla îngăduință temporară a acestuia, care nu echivalează cu un titlu pentru constituirea dreptului real de servitute.

În absența acordului proprietarului vecin, proprietarul locului înfundat are dreptul să ceară instanței judecătorești să stabilească servitutea legală de trecere stricto sensu, inclusiv sub aspectul locului și al întinderii acestuia. În plus, în practica judiciară s-a statuat că există servituți care nu pot fi dobândite prin titlu, ca de exemplu, servituțile de trecere, astfel încât reclamantele-intimate își justifică interesul legitim, născut și actual în promovarea unei acțiuni prin care să se constituie dreptul lor de servitute și să se stabilească o cale de trecere spre proprietatea lor în condițiile art. 616 Cod civil.

Prin urmare, excepția lipsei de interes a reclamantelor în promovarea acțiunii, invocată de pârâții-apelanți prin cererea de apel, este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, în temeiul art. 137 al. 1 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 298 și 294 al. 1 Cod pr. civilă.

Pe fondul apelului, tribunalul reține că din probatoriul administrat în cauză rezultă că terenul proprietatea reclamantelor-intimate este loc înfundat iar pârâții-apelanți au pretins că anexa nr. 4 la raportul de expertiză nu corespunde vechii servituți de trecere pe care au propus-o, expertul consemnând în mod nereal că ar fi propus locul servituții pe linia A.D.C - culoare albastră și că vechiul drum care traversează proprietatea pârâților și care constituie locul de exercitare a servituții și pentru reclamanți este redat grafic în plan însă este ignorat de expert și de prima instanță.

Din raportul de expertiză întocmit de expertul T___ P_____ în primă instanță rezultă că traseul indicat de pârâții C_______ I___ și P_________ are lungimea de 65,70 ml și lățimea de 3 ml, este pe linia A,D,C și se identifică cu ___________________ că din acest drum se iese în drumul public, respectiv pe __________________ acest traseu este practicabil când nu plouă și accesul se face direct, această configurație fiind redată în anexa 4 a raportului de expertiză în hașură bleu(f.120-ds. fond) iar în planul de amplasament din anexa nr.5 a raportului de expertiză este redată cu culoare verde, drumul de acces spre calea publică care trece peste terenul reclamantelor(f.121 ds. fond).

După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară și în dispozițiile art. 617 și 618 Cod civil, la stabilirea servituții trebuie să se aibă în vedere nu numai interesul proprietarului fondului dominant, ci și interesele celui care va suporta consecințele servituții iar calea de acces propusă trebuie să fie calea cea mai scurtă și care este de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de acces asupra fondului ce are acces la calea publică.

Din raportul de expertiză întocmit de expertul T___ P_____ în primă instanță și din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de acest expert în data de 2 iunie 2010 rezultă că gradul de înclinație al traseului solicitat de pârâți este între 5° și 15° și acesta prezintă hogașe, este practicabil doar cu autoturisme de teren sau calul și căruța și este foarte greu de utilizat în perioadele ploioase ale anului și în perioada de iarnă iar distanța pe care trebuie să o parcurgă reclamantele de la gospodăria proprie, casa natală pe plan cu nr. 998, până la punctul C, pentru a putea utiliza traseul solicitat de pârâți este de 301, 26 m(f.172-ds. fond).

Contrar susținerilor pârâților-apelanți, din conținutul încheierii de dezbateri de la f. 185 ds. fond rezultă că aceștia au solicitat crearea unui drept de servitute pe varianta II din expertiză și anume cea din planul de amplasament din anexa nr. 4 a raportului de expertiză(f.120-ds.fond) și nu drumul de acces conturat cu verde din anexa nr. 5 a raportului de expertiză unde este indicată varianta nr. I, astfel încât criticile lor din motivele de apel cu privire la acest aspect sunt neîntemeiate, prima instanță analizând variantele propuse de părți în ceea ce privește traseul viitoarei servituți de trecere și pronunțându-se în limitele învestirii sale.

Or, din raportul de expertiză întocmit de expertul T___ P_____ în primă instanță și din suplimentul la raportul de expertiză ulterior rezultă că traseul indicat de pârâții C_______ I___ și P_________ redat în anexa 4 a raportului de expertiză în hașură bleu, nu întrunește condițiile prevăzute de art. 617 și 618 Cod civil pentru a fi instituită servitutea de trecere, deoarece este în pantă, practicabil doar cu autoturisme de teren sau calul și căruța și este foarte greu de utilizat în perioadele ploioase ale anului și în perioada de iarnă și că orice amenajare ar fi făcută, nu ar conduce la posibilitatea întrebuințării permanente a acestei căi de acces temporare iar declarațiile martorilor audiați în cauză au confirmat imposibilitatea utilizării acestui drum de trecere vechi, astfel încât concluziile la care a ajuns prima instanță sub acest aspect sunt corecte.

În doctrina și practica judiciară, noțiunea de ,,loc înfundat” a fost interpretată în sensul că ea include în sfera sa și situațiile în care, deși nu e vorba de o imposibilitate absolută de a ieși la calea publică, calea de acces existentă la drumul public este periculoasă sau prezintă inconveniente grave ori este insuficientă, cum este această cale de acces propusă de pârâții-apelanți iar împrejurarea că există o cale de acces temporară la drumul public, cu caracter de exploatare agricolă, creată prin înțelegerea mai multor proprietari în perioada necesară pentru transportarea recoltelor, nu exclude noțiunea de loc înfundat.

Din suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul Răchitneanu I______ în apel, rezultă că pârâții-apelanți folosesc drumul public începând din poarta lor notată cu 75-76 pe planul nr. 1, pentru exploatarea fondului lor, motivat de faptul că locuiesc mult la vale la o distanță de aproximativ 700 m față de ____________________/2, deci locuiesc în altă zonă față de locuința familiei F_____ iar calea de acces este un drum public care începe din poarta proprietății C_______ și se termină la poarta locuinței C_______ situată într-o altă zonă. Tot în acest supliment la raportul de expertiză se arată că pârâții-apelanți au fost de acord ca reclamantele să circule pe direcția M-N-O-75-76 care totalizează o suprafață de 256 mp numai ca aceste reclamante că ocolească cu încă 328 m liniari socotiți de la poarta lor până în dreptul gospodăriei familiei F_____(f.128-ds. apel). În suplimentul nr. 3 la raportul de expertiză se arată că drumul de la intersecția spre casa pârâților C_______ și până la gospodăria reclamanților F_____ este un drum dificil în pantă de lungime de aproximativ 302 m cu înclinație cuprinsă între 5-15 grade, greu de utilizat în perioadele ploioase iarna, practicabil cu căruța sau tractorul(f. 187-ds.apel).

La stabilirea concretă a unui drum de trecere trebuie să se țină seama, în aceeași măsură, de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit, dar și de nevoia celui care reclamă trecerea, pentru că numai astfel se poate garanta utilizarea netulburată a servituții și respectarea sa de bună voie.

Or, din cele două suplimente la raportul de expertiză rezultă că drumul de trecere propus de pârâții-apelanți pe direcția M-N-O-75-76 din planul de situație nr. 2 anexă la suplimentul la raportul de expertiză de la f.128-ds. apel nu întrunește condițiile prevăzute de art. 617-618 Cod civil pentru a se institui o servitute de trecere, fiind un drum ocolitor și lung, greu practicabil și a cărui amenajare ar presupune un efort financiar împovărător din partea reclamantelor-intimate, astfel încât această cale de trecere nu va fi însușită de instanța de apel.

Au arătat pârâții-apelanți că varianta nr. 1 de trecere propusă în raportul de expertiză întocmit de expertul T___ P_____ și agreată de prima instanță aduce grave prejudicii proprietarului fondului aservit, cauzând o depreciere a acestui fond care este fărâmițat prin căile de acces ce îl traversează, vechea cale fiind în continuare utilizată de alți proprietari ai fondurilor vecine care sunt înfundate

Într-adevăr, la alegerea traseului servituții, instanța trebuie să aleagă trecerea care să producă cea mai mică daună pentru proprietarul fondului aservit, care urmează să suporte consecințele ei și nu neapărat cea mai scurtă cale de acces.

În acest sens, în suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul Răchitneanu I______ la f. 138-ds. apel, expertul a propus instituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantelor-intimate F_____ M____ și F_____ R______ în suprafață de 192 mp teren (169 mp + 14 mp +9 mp), în sarcina parcelei funciare 1542/2 din CF 4124 a comunei cadastrale Pojorâta - proprietar tabular C_______ I___ și P_________ în devălmășie cu câte 1/2 părți în favoarea parcelei funciare 1573 din CF 1334 a comunei cadastrale Pojorâta - proprietar tabular F_____ R______ și V_____ cu 1/2 părți din anul 1950 și N______ a lui A_____ R___ cu 1/2 părți din anul 1920 pe traseul M-N-P-O din planul de situație nr. 1 anexă la suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Răchitneanu I______ de la f. 138-ds. apel.

În suplimentul la raportul de expertiză, expertul a arătat că aceasta constituie calea de acces cea mai scurtă de la _________________________________ gospodăria acestora și este de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului aservit și asigură legătura dintre un loc înfundat adică ____________________________ și gospodăria și grădina familiei F_____ iar faptul că pârâții-apelanți C_______ nu sunt de acord ca reclamantele-intimate să treacă pe cei 9 mp colorați cu albastru din planul nr. 3 anexă la acest supliment la raportul de expertiză, nu constituie un impediment pentru instituirea unei servituți de trecere pe drumul de acces propus de expert, care este calea de acces cea mai directă la terenul proprietatea reclamantelor și cea mai puțin păgubitoare pentru ________________ familiei C_______(f.135-ds.apel).

În ceea ce privește eventualul disconfort produs pârâților-apelanți de crearea acestei căi de acces, tribunalul reține că prin notele de concluzii scrise din data de 16 octombrie 2013, reclamantele-intimate au arătat că sunt de acord, în subsidiar, cu stabilirea servituții de trecere pe traseul MNPO propus de expert și s-au obligat să îl amenajeze ca drum de trecere care ar ocupa fără acordul pârâților doar 9 mp din terenul lor, astfel că instituirea acestei căi de acces ar produce prejudicii minime proprietarilor fondului aservit.

Constatând că terenul proprietatea reclamantelor-intimate își menține caracterul de loc înfundat, că drumul de trecere propus de expertul judiciar desemnat în apel aduce o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului care are acces la calea publică și anume, terenul proprietatea pârâților(spre deosebire de calea de acces stabilită de prima instanță), că reclamantele-intimate nu au altă cale de acces la drumul public care să întrunească condițiile menționate și că prin notele de concluzii din data de 16 octombrie 2013, acestea au agreat și această servitute de trecere, tribunalul constată că apelul este întemeiat.

Prin urmare, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 295 al.1 Cod pr. civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că va admite în parte acțiunea și, în temeiul art. 616-618 Cod civil, va dispune instituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantelor-intimate F_____ M____ și F_____ R______ în suprafață de 192 mp teren (169 mp + 14 mp +9 mp), în sarcina parcelei funciare 1542/2 din CF 4124 a comunei cadastrale Pojorâta - proprietar tabular C_______ I___ și P_________ în devălmășie cu câte 1/2 părți în favoarea parcelei funciare 1573 din CF 1334 a comunei cadastrale Pojorâta - proprietar tabular F_____ R______ și V_____ cu 1/2 părți din anul 1950 și N______ a lui A_____ R___ cu 1/2 părți din anul 1920 pe traseul M-N-P-O din planul de situație nr. 1 anexă la suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Răchitneanu I______ de la f. 138-ds. apel iar întinderea și modul de exercitare a dreptului de servitute vor fi păstrate în modalitatea stabilită de prima instanță și anume:

- numai cu piciorul în perioada 1 aprilie -31 octombrie a fiecărui an;

- cu animalele pentru pășunat (exclus atelaje) primăvara și toamna în perioada 1 mai-30 iunie și, respectiv, 15 septembrie-30 octombrie;

- cu atelajele numai pe timpul iernii pentru transportul fânului în perioada 1 noiembrie-31 martie a fiecărui an, cu respectarea strictă a limitelor traseului stabilit în suplimentul la raportul de expertiză în toate cele trei variante de trecere și fără a afecta terenul limitrof.

Tribunalul va dispune obligarea pârâților să respecte această servitute de trecere și să permită reclamantelor-intimate trecerea pe această cale de acces, în condițiile menționate mai sus și înscrierea în cartea funciară a dreptului de servitute menționat mai sus conform planului de situație nr. 1 anexă la suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Răchitneanu I______ de la f. 138-ds. apel, pentru temeiurile de fapt și de drept reținute de prima instanță și va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Văzând că reclamantele-intimate au căzut în pretenții și sunt în culpă procesuală ca efect al admiterii apelului declarat în cauză, în temeiul art. 274 și 277 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 298 din același act normativ și dat fiind felul raportului de drept dintre reclamantele-intimate, tribunalul va dispune obligarea în solidar a acestora să achite pârâților-apelanți suma de 1028,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, după cum rezultă din chitanța de la f. 28-ds. recurs inițial și cea de la f.17-ds. recurs Curtea de Apel și contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din chitanța și factura de la f.29-30 ds. recurs inițial, nefiind incluse în cheltuielile de judecată din apel contravaloarea onorariului pentru expert de 601, 80 lei achitat cu chitanța nr. xxxxxxx/1 din data de 25 februarie 2013, acesta fiind achitat de o persoană străină, T____ L_______, care nu a făcut dovada calității de reprezentant convențional a pârâtului-apelant.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge excepția lipsei de interes a reclamantelor în introducerea cererii de chemare în judecată, invocată prin cererea de apel, ca neîntemeiată.

Admite apelul declarat de pârâții C_______ I___ și C_______ P_________, domiciliați în comuna Pojorîta, _________________________. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 958 pronunțată la data de 29 iunie 2010 de către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimați fiind reclamantele F_____ M____, F_____ R______, domiciliate în comuna Pojorîta, ________________________. 998, jud. Suceava și pârâții F_____ R______, domiciliată în ______________________________, F_____ G_______, domiciliat în comuna Șcheia, ______________________________ și prin afișare la ușa instanței și F_______ C_________ – prin afișare la ușa instanței.

Schimbă în parte sentința civilă nr. 958 din data de 29 iunie 2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc (dosar nr. XXXXXXXXXXXXX), în sensul că:

Admite în parte acțiunea.

Dispune instituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantelor-intimate F_____ M____ și F_____ R______ în suprafață de 192 mp teren (169 mp + 14 mp +9 mp), în sarcina parcelei funciare 1542/2 din CF 4124 a comunei cadastrale Pojorâta - proprietar tabular C_______ I___ și P_________ în devălmășie cu câte 1/2 părți în favoarea parcelei funciare 1573 din CF 1334 a comunei cadastrale Pojorâta - proprietar tabular F_____ R______ și V_____ cu 1/2 părți din anul 1950 și N______ a lui A_____ R___ cu 1/2 părți din anul 1920 pe traseul M-N-P-O din planul de situație nr. 1 anexă la suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Răchitneanu I______ de la f. 138-ds. apel, după cum urmează:

- numai cu piciorul în perioada 1 aprilie -31 octombrie a fiecărui an;

- cu animalele pentru pășunat (exclus atelaje) primăvara și toamna în perioada 1 mai-30 iunie și, respectiv, 15 septembrie-30 octombrie;

- cu atelajele numai pe timpul iernii pentru transportul fânului în perioada 1 noiembrie-31 martie a fiecărui an, cu respectarea strictă a limitelor traseului stabilit în suplimentul la raportul de expertiză în toate cele trei variante de trecere și fără a afecta terenul limitrof.

Dispune obligarea pârâților să respecte această servitute de trecere și să permită reclamantelor-intimate trecerea pe această cale de acces, în condițiile menționate mai sus.

Dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de servitute menționat mai sus conform planului de situație nr. 1 anexă la suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Răchitneanu I______ de la f. 138-ds. apel.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Dispune obligarea în solidar a reclamantelor-intimate să achite pârâților-apelanți suma de 1028,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2013.

Președinte Judecător Grefier

V______ E____ L____ C____ N____ M___ S____ A__ M____

Red. .V.E.L.

Judecător fond M____ M____

Tehnored. S.A.M.

10 ex./09.12.2013