Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 12/C

Ședința publică din 21 ianuarie 2013

Completul de judecată constituit din:

PREȘEDINTE - G______ L_____

JUDECĂTOR - M______ G____

JUDECĂTOR - VANGHELIȚA T___

Grefier - A__ B___

Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant M____ M_____, domiciliat în București, ________________________. 96, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 83 din 19.09.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA–DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C________, cu sediul în __________________________________ C________, având ca obiect servitute de trecere.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant avocat F______ C________, în baza delegației de substituire nr. 15 din 27.11.2012, depusă la fila 27 dosar, iar pentru intimata pârâtă, răspunde consilier juridic A_____ D____ Tisa, în baza delegației nr. J 4512 DIN 27.11.2012, depusă la fila 28 dosar.

Grefierul de ședință expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază: părțile, stadiul dosarului, faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă, precum și împrejurarea că la filele 32, 33 dosar se află întâmpinarea ce trebuia comunicată recurentului reclamant și care a fost restituită cu mențiunea „destinatar necunoscut la adresă”, iar la fila 34 dosar se află relațiile comunicate la dosar de către Primăria Municipiului Tulcea la solicitarea instanței.

Întrebat fiind de către instanță care este suprafața de teren pe care se solicită instituirea servituții de trecere și dacă există vreun document prin care să se arate situația juridică a respectivului teren, apărătorul recurentului reclamant se referă la delimitarea punctelor 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 8 din planurile situație anexă a raportului de expertiză G__________ P______.

Reprezentantul intimatei pârâte CNADNR se referă la contractul de concesiune și la normele impuse de O.G. nr.43/1997.

Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.

Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.

Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, face un scurt istoric al speței.

Consideră hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică și concluzionează în sensul admiterii recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecința admiterii apelului și, respectiv, a admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată: -să se constate faptul că terenul proprietatea reclamantului, situat în localitatea Babadag nr. 189, este un loc înfundat care nu are nici o ieșire la calea publică; -să se dispună instituirea unei servituți de trecere, conform expertizei judiciare, pe tot timpul anului, cu piciorul și cu mijloacele de transport, pe terenul proprietatea pârâtei în favoarea fondului dominant reprezentat de terenul proprietatea reclamantului.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Învederează că instanțele au interpretat în mod eronat probatoriul administrat în cauză. Astfel, în cuprinsul deciziei recurate, Tribunalul Tulcea reține faptul că „imobilul este un loc înfundat” întrucât „caracterul de loc înfundat a imobilului este determinat de conduita proprietarului însuși, care nu a respectat condițiile de autorizare, în absența consimțământului administratorului drumului, autorizația de construire fiind acordată cu posibilitatea de acces la drumul public printr-un drum colector.”

Se referă la art. 616 din Codul civil vechi.

Interpretarea instanțelor este eronată și nu ține seama de prevederile legale în vigoare, cât și de probatoriul administrat.

Precizează că a obținut toate avizele și autorizațiile impuse de Primăria Tulcea și a respectat cu strictețe legislația în vigoare, precum și autorizația de construire, fapt constatat și de către Primăria Tulcea prin procesul verbal de recepție. Iar toate acestea demonstrează, fără echivoc, că nu există nici o culpă care să-i fie imputabilă reclamantului, astfel încât să nu poată avea un drept de servitute.

Mai arată că drumul colector despre care se face vorbire în realitate nu există. Nu se poate reține vina reclamantului în nerespectarea condițiilor de autorizare prin uzitarea drumului colector, atâta timp cât această cale de acces nu poate fi realizată de către Primăria Tulcea din cauza „impactului economic nefavorabil atât asupra investitorilor, dar și asupra bugetului local.”

Solicită instanței să aibă în vedere motivele pe larg dezvoltate în cererea de recurs.

Reprezentantul intimatei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, având în vedere următoarele considerente:

-Nu este îndeplinită condiția ca înfundarea să fie una naturală și străină de fapta proprietarului, iar culpa reclamantului constă în faptul că nu a respectat Planul de situație „vizat spre neschimbare” privind calea de acces prin drumul colector – paralel cu drumul național DN22, acțiune ce a generat prezentul litigiu.

-Instanța va trebui să țină seama de gravele și periculoasele inconveniente pe care le va cauza instituirea unui drept de servitute și nu să țină cont numai de interesul particular al unui comerciant; ci în special de interesul general care va fi grav afectat prin punerea în pericol a tuturor participanților la traficul rutier.

Mai arată, totodată, că nici CNADNR S.A. și nici DRDP C________ nu se află în subordinea Primăriei Tulcea, fiind două entități separate și, pe cale de consecință, administrația locală nu are calitatea de a impune administratorului drumului o soluție de renunțare la „breteaua” prin drumuri colectoare, ținând cont și de faptul că soluția de acces prin drumuri paralele a fost aprobată direct de CNADNR S.A. București.

Pe sensul de drum C________ – Tulcea este montat un indicator rutier de restricție a vitezei la 50 km/h la poziția km 183+205 cu aproximativ 5 km înainte de obiectivul reclamantului motivat de faptul că încep o ________ curbe periculoase, iar marcajul rutier este reprezentat prin linie continuă.

Solicită a se avea în vedere că reclamantul nu înțelege să își asume nici o responsabilitate în ceea ce privește eventualele accidente rutiere care se pot produce ca urmare a amenajării ilegale a accesului rutier sau ca urmare a admiterii prezentei acțiuni.

Arată că a solicitat la instanța de fond o cercetare la fața locului pentru o identificare mai bună a situației.

Este de părere că o soluție de admitere a acțiunii ar crea un precedent periculos, în sensul că orice proprietar aflat în această situație nu va mai respecta obligațiile stabilite de Primăria Tulcea împreună cu CNADNR S.A. cu privire la modalitatea de acces prin drum colector și își va amenaja o cale de acces direct la drumul național DN22 pe aceleași considerente ca și reclamantul din prezenta cauză.

Solicită instanței să aibă în vedere motivele pe larg dezvoltate prin întâmpinare.

În replică, apărătorul recurentului reclamant arată că nu reclamantul este cel obligat la a edifica, ci în raport de PUZ și autorizație de construire, soluția de acces fiind stabilită printr-o ordonanță, soluție necontestabilă.

Se solicită amânarea pronunțării pentru a se depune la dosar concluzii scrise.

C U R T E A

Asupra prezentului recurs, constată:

Prin decizia civilă nr. 83/19.09.2012 a Tribunalului Tulcea a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M____ M_____ împotriva sentinței 183/24.01.2012 a Judecătoriei Tulcea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că în cauză sunt evocate dispozițiile art. 616 din Codul civil 1865: ,,proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.”

S-a avut în vedere că potrivit actului de dezmembrare și contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 40/03.12.2007, reclamantul M____ M_____ a cumpărat suprafața de 700 mp teren arabil în intravilanul mun. Tulcea, înscris în Cartea Funciară nr. 4821/N a localității Tulcea, având număr cadastral 7148, amplasat în ___________________ 1755, fiind astfel îndeplinită condiția ca reclamantul să fie proprietarul fondului dominant.

Cât privește însă cerința ca acest fond să nu aibă ieșire la calea publică, tribunalul a reținut că la 03.04.2009, Primăria Mun. Tulcea a emis – la cererea reclamantului – Certificatul de urbanism nr. 293/9747/03.04.2009, prin care a fost confirmat planul de situație pentru acest imobil, din care rezultă că regimul economic și tehnic al acestuia se conformează Planului Urbanistic Zonal, aprobat prin HCL NR.193/2005. Ulterior, prin Autorizația de construire nr. 386/xxxxx/ 24.08.2009 emisă de Primărie a fost autorizată executarea lucrărilor de construire pentru SHOWROOM ECHIPAMENTE nautice și divertisment D+P pe acest teren.

Potrivit Adresei TU 179/11.01.2001 emise de Primăria Tulcea, Planul de situație ,,vizat spre neschimbare”, face parte integrantă din Autorizația de construire nr. 386/xxxxx/24.08.2009, soluția de acces prin drumuri colectoare paralele cu DN 22, pe tronsonul km 178+400+690 fiind aprobată prin HCL nr. 193/2005 și HCL nr. 135/2008, pentru PUZ - urile pentru dezvoltarea urbanistică a municipiului, ca soluție impusă de C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri.

S-a făcut referire la art. 46 din Ordonanța Nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, care arată că ,,(1)Realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții, accesuri, amenajări sau instalații, în orice scop, fără a periclita siguranța circulației, este permisă pe baza autorizației de construire și doar în condițiile existenței acordului prealabil și a autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public emise de administratorul drumului respectiv. Prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local sau județean, se reglementează situațiile în care se emite autorizație de amplasare și/sau de acces în zona drumului public fără acord prealabil.’’

Tribunalul a avut în vedere că expertiza tehnică efectuată de expert G__________ P______ a conchis că terenul proprietatea reclamantului nu este un loc înfundat, învecinându-se în partea de vest cu drumul european, singura cale de acces fiind însă cea folosită în prezent, neexistând altă variantă de acces în contextul în care nu există un drum colector. Conform opiniei exprimate însă prin expertiza extrajudiciară P___ Ș_____ (îmbrățișată ca element în ansamblul probator), natura de loc înfundat este dată de amplasarea parapeților, calea de acces spre drumul public fiind porțiunea dintre limita proprietății și limita drumului public, neexistând o altă variantă de acces.

Instanța a avut în vedere totodată că absența unei căi de acces la drumul public este determinată de însăși conduita proprietarului, care nu a respectat condițiile de autorizare, în absența consimțământului administratorului drumului, autorizația de construire fiind acordată cu posibilitatea de acces la drumul public printr-un drum colector.

Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, recurs reclamantul M____ M_____, care a apreciat că soluția este nelegală.

Recurentul reclamant a arătat că instanțele devolutive au interpretat în mod eronat probatoriul administrat, tribunalul considerând că imobilul este ,,un loc înfundat’’, dar că acest caracter a fost generat de însuși proprietarul său, care nu a respectat condițiile de autorizare, în absența consimțământului administratorului drumului, autorizația de construire fiind acordată cu posibilitatea de acces la drumul public printr-o bretea colectoare.

Recurentul a solicitat instanței să constate că obligația ce îi revenea a constat doar în obținerea avizelor și autorizațiilor impuse prin certificatul de urbanism și prin Autorizația de construire eliberate de Primăria Mun. Tulcea și pe care el le-a îndeplinit – aspect constatat și prin procesul-verbal de recepție finală nr. 250/20.07.2010.

Că această statuare intră în contradicție cu soluția primei instanțe, care a considerat că terenul nu constituie un loc înfundat, pentru că el are ieșire la drumul public, chiar dacă drumul colector nu este încă realizat.

S-a solicitat să se constate că prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 150/20.07.2010 emis de Primăria Tulcea se atestă că reclamantul și-a îndeplinit toate obligațiile impuse prin certificatul de urbanism acest ultim act indicând explicit că ,,accesul carosabil și pietonal se va face din __________________________ a renunțării primăriei la edificarea drumului colector (aspect comunicat în scris către CNADNR).

S-a subliniat faptul că autorizația de construire din 24.08.2009 este un act administrativ de autoritate, opozabil erga omnes conform Legii nr. 554/2004; că în măsura în care acest act nu este contestat în procedura contenciosului administrativ, el se bucură de prezumția de legalitate.

Recurentul a solicitat să se constate că potrivit rapoartelor de expertiză depuse la dosar nu există altă cale de acces decât cea prin traversarea proprietății învecinate, aspect de care instanța de apel nu a ținut seama în dezlegarea dată. Pârâta intimată nu a avut obiecțiuni asupra expertizei, ceea ce conduce la concluzia indubitabilă a existenței unei singure căi de acces, anume cea delimitată prin punctele 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14 și 15.

S-a mai susținut că accesul la imobilul deținut în proprietate a fost blocat prin edificarea unui gard de fier, deși nu există deschidere realizată către _______________________________> Prin întâmpinare, intimata pârâtă C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C________ a cerut respingerea căii de atac, apreciindu-se că în mod corect expertul a clarificat că imobilul nu este loc înfundat, ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. 2974/20.10.2010 a Judecătoriei Tulcea, în procedura ordonanței președințiale.

A fost criticată argumentația recurentului, arătându-se că reclamantul nu a respectat planul de situație ,,vizat spre neschimbare’’ de Primăria Mun. Tulcea, anexă la autorizația de construire nr. 386/24.08.2009, care impunea ca soluție de acces la proprietatea reclamantului pe cea dată de CNADNR (în calitate de administrator al drumului public) doar prin intermediul drumului colector realizat în paralel cu DN 22; că această soluție a fost aprobată prin PUZ-urile privind dezvoltarea urbanistică a municipiului.

Că în aceste condiții este inadmisibilă organizarea unei alte căi de acces, cu ieșire directă la drumul național, măsura realizării bretelei de acces fiind una definitivă – primăria neputând renunța în mod unilateral la ea.

Intimatul pârât a cerut să se aibă în vedere că, după pronunțarea ordonanței președințiale prin care M____ M_____ a obținut posibilitatea accesului la imobilul proprietatea sa direct din DN 22, în acel loc a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate trei autoturisme și care a condus la rănirea a două persoane, între care și a unui minor de 6 luni, cu întocmirea unui dosar penal pentru vătămare corporală; că imposibilitatea realizării directe a unei ieșiri la calea publică este generată de poziționarea în curbă deosebit de periculoasă și în pantă a acestui imobil, fiind redusă la minim vizibilitatea șoferilor.

Analizând criticile recurentului reclamant și care ar putea fi încadrate doar în disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civilă (,,când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii’’), nu și în cele ale art. 8 (,,când instanța, interpretând greșit actul juridic judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia’’) câtă vreme în acest litigiu nu se pune în discuție interpretarea greșită a unui act juridic supus judecății, Curtea va reține că recursul este nefondat.

Cu toate că dezlegarea aspectelor care țin de situația de fapt este un atribut al instanțelor devolutive, neputând fi reformată (prin reinterpretarea probatoriului) în recurs în măsura în care nu sunt incidente dispozițiile art. 304¹ cod proc. civilă, urmează a fi făcute succinte considerente asupra situației reținute de instanța de fond și de cea din apel – criticile recurentului fiind în sensul regăsirii unor considerente contradictorii în legătură cu starea de ,,loc înfundat’’ a proprietății sale. Astfel, sintagma ,,loc înfundat’’ exprimă inexistența vreunui acces de pe proprietate către o cale publică, înțeleasă la rândul său ca element de infrastructură ce permite circulația, deplasarea înspre această proprietate; ea este analizată din perspectiva tuturor proprietăților adiacente și își pierde valența dacă există o cale de acces pietonală, nu și una auto.

În cauză, tribunalul a apreciat în final că terenul de 700 mp, arabil dar aflat în limita de intravilan a mun. Tulcea, este lipsit de orice ieșire la calea publică, înlăturând – după cum rezultă din considerente – argumentul d-nei expert G__________ P______ potrivit cu care imobilul beneficiază de o cale de acces în temeiul hotărârii judecătorești pronunțate prin ordonanță președințială.

Prin urmare, instanța de apel nu s-a raportat ambiguu la această chestiune, apreciind (în opoziție cu instanța de fond) că terenul nu beneficiază de o ieșire la calea publică – apreciind în continuare că de această situație se face vinovat însuși reclamantul.

Chestiunea culpei proprietarului fondului în crearea naturii de loc înfundat este una rezolvată în jurisprudență (ex., decizia 2154/18.03.2005 a Î.C.C.J.-Secția civilă și de proprietate intelectuală), însă în cauză ea trebuia urmărită din perspectiva faptelor personale ale recurentului reclamant și obligațiilor impuse acestuia prin actele emise de autoritatea locală în legătură cu această proprietate.

Ori, certificatul de urbanism nr. 293/9747 din 3.04.2009 a stabilit, așa cum au reținut ambele instanțe devolutive, că accesul carosabil și pietonal la acest obiectiv comercial se va asigura din ____________________ drumul de acces din partea de sud-est, conform Planului urbanistic zonal aprobat.

Sub acest aspect, recurentul susține că nici o atribuție nu îi revenea în legătură cu constituirea drumului de acces, din perspectiva autorizației 386/xxxxx din 24.08.2009 emise de Primăria Mun. Tulcea; că, dimpotrivă, procesul-verbal de recepție finală datat 20.07.2010 a confirmat executarea lucrărilor în acord cu autorizațiile emise și prin urmare, Tribunalul Tulcea nu-i putea reține vreo culpă în conduită.

Acest aserțiuni pornesc de la o exprimare neclară a instanței de apel, pentru că nici o documentație nu îi impunea acestei părți obligația de a edifica ea însăși drumul colector către calea publică. Însă, culpa recurentului nu îi incumbă din perspectiva nerespectării cerințelor impuse conform certificatului de urbanism și prin autorizația de construire, ci din negarea, ignorarea soluției tehnice prevăzute de documentația anexă autorizației de construire; sub acest aspect instanța de apel a arătat că, deși această documentație nu a fost contestată în contencios administrativ și nici nu s-a probat că administratorul drumului național și-a exprimat acceptul asupra unei noi rezolvări tehnice privind calea de acces, reclamantul a pretins în continuare deschiderea unei asemenea căi direct în drumul național, alegând să trimită în derizoriu problema stabilită prin PUZ și prin certificatul de urbanism.

Astfel fiind, cum necesitatea realizării de drumuri colectoare paralele cu DN22 a fost impusă prin aprobarea PUZ-urilor privind dezvoltarea urbanistică a municipiului Tulcea, așa cum a arătat și autoritatea publică locală, reclamantul nu putea pretinde – pe considerentul needificării de către primărie a acestor drumuri – deschiderea unei căi de acces în modalitatea cerută.

Pe de altă parte, în acest domeniu există reglementări speciale, la care s-a referit și intimatul pârât, care exclud aplicarea normei generale din Codul civil.

Art. 52 din O.G. nr. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor stabilea, la data aprobării documentației privind edificarea construcției, că proiectarea, construcția sau amenajarea căilor de acces la drumurile publice se face potrivit legislației în vigoare, de către cei interesați, cu acordul prealabil al administratorului drumului public și al Poliției rutiere.

Art. 37 alin. 4 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, completată și modificată prin O.G. nr. 7/2010, intrată în vigoare la 30.04.2010, prevede explicit că ,,Accesul la zonele funcționale din afara localităților care sunt în vecinătatea drumurilor de interes național se realizează numai prin drumuri colectoare, în condițiile stabilite de administratorul drumului." A___. 3 impune autorităților administrației publice locale obligația de a prevedea, în documentațiile de urbanism, cu acordul administratorului drumului, intersecțiile pentru accesul la variantele ocolitoare.

Astfel fiind, recurentul nu putea pretinde, așa cum corect au reținut și instanțele de fond și apel, o altă soluție tehnică decât cea prevăzută în documentațiile care au stat la baza emiterii autorizației de construire, pe simplul argument al lipsei drumurilor de acces, nerealizate de către autoritatea publică locală.

Pentru toate aceste considerente, constatând că în cauză a fost pronunțată o soluție legală și temeinică, neimpunându-se reformarea ei, în raport de art. 312 alin. 1 cod proc. civilă recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant M____ M_____, domiciliat în București, ________________________. 96, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 83 din 19.09.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA–DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C________, cu sediul în __________________________________ C________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,

G______ L_____ M______ G____

VANGHELIȚA T___

Grefier,

A__ B___

Red.hot.jud.fond Anuți S______

Red.dec.jud.apel L.N________

Red.dec.jud.recurs M.G____/

12.02.2013/2 ex.