R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr.131/A/2013

Ședința publică din data de 30 octombrie 2013

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE : B_____ R______ I____

JUDECĂTOR : M_____ L_____ B____

GREFIER : N_____ G____

Pe rol fiind pronunțarea deciziei asupra apelului declarat de pârâții F______ D_____ și F______ M______ împotriva sentinței civile nr. 749/2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect servitute.

Dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2013.Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată pentru data de 30 octombrie 2013.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin sentința civilă nr. nr. 749/2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, prima instanță admite acțiunea civilă precizată de către reclamanta C_____ D______ – domiciliată. în _______________________, județul Bistrița-Năsăud – și îndreptată împotriva pârâților M__ E________, F______ D_____, F______ M______ – toți domiciliați în loc. Târlișua, nr. 184, jud. BN, C_____ G_______ – dom. în loc. Târlișua, nr.208, jud.BN, R__ L____ – dom. în loc. Târlișua, nr.180, jud.BN și R__ G______ – dom. în loc. Târlișua, nr. 180, jud.BN și, în consecință:dispune instituirea unei servituți de trecere, cu piciorul și cu atelajele, în favoarea reclamantei, de la drumul public și până la imobilele casă de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, situate în loc. Târlișua, la nr. adm. 184; obligă pârâții să permită reclamantei trecerea cu piciorul și cu atelajele pe traseul sus menționat ; dispune notarea în coala C de CF a servituții de trecere cu atelajele și cu piciorul pe tot timpul anului pe traseul A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-E¹-L-A- cu l=2,88 m și L= 263,47 m, peste fondul aservit înscris sub nr. topo. 248 din CF 25.031 Târlișua și sub nr. topo. 249/1, 249/2, 250/1, 250/2, 251, 252, 253 și 255 din CF 25.032 Târlișua, respectiv pe traseul X-Y-Z-Q-M-N-P-X cu l=3,36 m și L = 120,74 m peste fondul aservit înscris sub nr. topo. 2700/1 și 2700/2 din CF nr. 67 Târlișua și în favoarea fondului dominant înscris în CF nr. xxxxx Tîrlișua, sub nr. topo. 2660, 2661 și 2662, conform raportului de expertiză judiciară și a tabelului de mișcare parcelară nr. 2 - Varianta nr. II, întocmite de către expertul P__ V_____, expertiză ce face parte integrantă din prezenta sentință.; obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei totale de 2.508,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:

Prin acțiunea civilă legal timbrată și înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta C_____ D______ i-a chemat în judecată pe pârâții M__ S____ si F______ D_____, solicitând instanței ca, în urma administrării probelor, să pronunțe o sentință prin care să dispună obligarea pârâților în a-i permite accesul la domiciliul său, permanent, cu orice mijloc de transport.

În fapt, reclamanta a arătat că pârâții M__ S____ si F______ D_____ i-au închis drumul de acces la domiciliul său, nemaiavând altă cale de trecere. Arată că pe această cale de acces, închisă de pârâți, a trecut la domiciliul său, cu piciorul sau cu orice alt mijloc, de mai bine de 60 de ani, împreună cu ceilalți vecini.

Acțiunea nu a fost motivată în drept.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, un act sub semnătură privată intitulat „Contract” și încheiat la data de 13 iulie 1975, schița terenului în litigiu, extrasul de CF nr. 67 Târlișua, extrasul de CF nr. xxxxx Târlișua, extrasul de CF nr. xxxxx Târlișua și extrasul de CF nr. xxxxx Târlișua (f.3-8).

La data de 21.10.2010, reclamanta, prin mandatar avocat, a formulat completare și precizare de acțiune (fil. 22-23), prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a numitelor M__ E________ și F______ M______, respectiv ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună: instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și cu atelajele, de la drumul public până la imobilele (casă de locuit, anexe gospodărești și teren aferent) proprietatea reclamantei, terenuri care sunt înfundate; obligarea pârâților în a-i permite trecerea cu piciorul și cu atelajele, de la calea publică și până la terenurile proprietatea sa; obligarea pârâților în a desființa gardul pe porțiunea necesară trecerii cu piciorul și cu atelajele, iar in caz contrar să fie autorizată ea, reclamanta să facă această lucrare pe cheltuiala pârâților; înscrierea în cartea funciară a acestei servituți de trecere, conform expertizei ce se va efectua în cauză. Cu cheltuieli de judecată.

În fapt, s-a arătat de către reclamantă că imobilele casă de locuit, anexele gospodărești și terenul arabil aferent, situate în loc. Târlișua, la nr. adm. 184, proprietatea sa, se găsesc dincolo de pârâul Ilișua, respectiv că, pentru a ajunge la drumul public 171, trebuie să treacă apa pe o punte din lemn și peste o porțiune de teren, loc pe unde, de peste 30 de ani, se trecea cu animalele și atelajele spre imobilele reclamantei și spre terenurile altor cetățeni, aflate dincolo de apă.

În luna noiembrie 2009 – s-a mai menționat în precizarea de acțiune - pârâții F______ D_____ și M__ S____ au îngrădit terenul peste care ea trecea spre drumul public, au dislocat puntea, distrugând stâlpii de susținere și balustrada.

Urmare a unor plângeri penale (ce formează obiectul dosarului nr. 1002/P/2009 și 1003/P/2009), până la urmă, cei doi pârâți au repus puntea la loc, însă nu au desființat gardul pentru a putea trece cu animalele și atelajele spre proprietatea sa (a reclamantei).

Din aceste motive, a fost nevoită să formuleze și o cerere de ordonanță președințială, obiect al dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Beclean, cerere ce a fost admisă (așa cum rezultă din Sentința Civilă nr.894/2010 rămasă definitivă și irevocabilă).

În drept, s-au invocat disp. art. 616 și urm. din vechiul Cod civil, art. 274 C__.

Legal citată și reprezentată în instanță prin mandatar avocat, reclamanta a arătat că stăruie în acțiunea formulată, în dovedirea acesteia solicitând administrarea probei cu interogatoriul pârâților, atașarea dosarului civil nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Beclean și administrarea probei cu expertiza tehnică.

Legal citați și reprezentați prin mandatar avocat, pârâții au depus la dosar întâmpinare (f. 25-26), prin care au solicitat respingerea acțiunii completată și precizată de reclamanta, ca neîntemeiată.

Cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei poziții, au arătat că reclamanta a cumpărat imobilul teren pe care are construite imobilele casă de locuit și anexe gospodărești, de la numitul R__ Liviuț, respectiv că, la momentul când a achiziționat acest imobil teren, aceasta avea cunoștință despre faptul că suprafața respectivă reprezintă un loc înfundat. În acest condiții, s-a înțeles cu numitul R__ Liviuț (cel care-i vânduse imobilele) să-i permită trecerea, la locul ei, peste terenul acestuia. Timp de mai mulți ani, acesta i-a permis accesul peste locul lui, dar, ca urmare a unor divergențe, i-a interzis reclamantei să mai facă acest lucru.

În această situație, reclamanta a început să folosească ca și cale de trecere o suprafață de teren din grădina lor, a pârâților. Inițial, i-au permis accesul la imobilele sale peste terenul lor, însă reclamanta - împreună cu familia - a început să le distrugă culturile realizate pe acest teren.

Văzând acest lucru, au împrejmuit grădina lor cu un gard din sârmă zincată, lăsând pe la capătul acesteia o cale de acces la imobilele reclamantei. Cu toate acestea, reclamanta și familia acesteia a tăiat această împrejmuire de mai multe ori, distrugând și însușindu-și din recolta lor (a pârâților).

S-a mai menționat în cuprinsul întâmpinării că, deși la mai puțin de 50 m de locul unde dorește reclamanta să treacă la imobilele ei, există deja o cale de acces pe care o folosesc toți ceilalți riverani, singura care refuză să o folosească este reclamanta împreună cu familia ei.

Pârâții au solicitat, totodată, a se avea în vedere și aspectul potrivit căruia, pentru a crea o cale de acces prin grădina lor, reclamanta ar trebui să aducă mai multe rabe de pământ, deoarece diferența de nivel dintre drumul public și grădină este de cel puțin 2 metri. A-i permite reclamantei să realizeze o astfel de lucrare ar presupune ca aceasta să distrugă o mare parte din grădina ce le aparține (lucrare pe care reclamanta a încercat să o înfăptuiască, însă ei, pârâții nu au fost de acord). Consideră, de asemenea, că o astfel de lucrare ar necesita costuri mai mari decât cele pe care le-ar presupune construirea unui mic podeț peste canalul despre care se face vorbire în ordonanța președințială. Practic, chiar această diferență de nivel, de circa 2 metri, dovedește că, pe acolo, nu a existat niciodată un drum de trecere.

Pentru a arăta și reaua credință a reclamantei – au mai învederat pârâții - în cererea de ordonanță președințială, aceasta a afirmat că ei au îngrădit grădina în primăvara anului 2009, iar în completarea și precizarea acțiunii din prezentul dosar se afirmă că împrejmuirea s-a realizat în luna octombrie 2009.

Față de cele arătate, pârâții au apreciat acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, cu motivarea că cel împotriva căruia ar fi trebuit să se îndrepte cu o astfel de cerere era numitul R__ Liviuț, persoana care le-a vândut locul înfundat, respectiv că există o altă cale de acces, cu câțiva metri mai lungă, către proprietatea reclamantei.

În probațiune, pârâții au solicitat administrarea probatoriului testimonial și a altor probe ce se vor dovedi pertinente.

În drept, s-au invocat disp. art. 115-118 Cod pr.civilă.

Raportat la obiectul prezentei acțiuni, instanța a încuviințat administrarea probelor solicitate de către părți, sens în care s-a procedat la luarea de interogatorii reclamantei și pârâtului F______ D_____ (mandatarul reclamantei precizând că nu mai solicită luarea de interogatorii și celorlalți trei pârâți - fil. 34-36), la efectuarea unei expertize topografice judiciare de către expertul P__ V_____, potrivit obiectivelor depuse, în scris, de către părți și încuviințate de instanță (f.52,53), respectiv la audierea martorilor A_____ G_______ I___, N____ A________, B____ V____, S___ D_____ și M__ G_______ (fil. 125, 130, 131, 134, 185-186 și 198) și la atașarea dosarului civil nr. XXXXXXXXXXXXX, respectiv a dosarelor nr. 1002/P/2009 și 1003/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean.

La termenul de judecată din data de 23.02.2012, expertul P__ V_____ a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică judiciară, propunerile referitoare la calea de acces a reclamantei la imobilele sale casă de locuit și teren aferent vizând trei variante (cu întocmirea tabelelor de mișcare parcelară și a schițelor aferente).

Față de variantele prezentate, mandatarul reclamantei - av. D__ S_______ – a arătat că optează pentru varianta I-a, întrucât aceasta corespunde modului de folosință actual al imobilului. Pentru a dovedi acest aspect, a solicitat încuviințarea audierii martorului A_____ G_______ I___ și B____ V____ (f.125, 130, 134).

Mandatara pârâților - av. T___ T______ – a precizat că opinează pentru varianta a III-a, întrucât această variantă presupune ca reclamanta să treacă peste terenul vânzătorului, persoană ce a procedat la vânzarea unui loc înfundat. Cât privește varianta I-a menționată de către expert, a precizat că pârâții au plantat pe respectivul traseu pomi (ce au o vechime de cca. 10 ani), respectiv că există o diferență de nivel apreciabilă între calea de acces și drumul public. A depus, totodată, la dosar obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză tehnică, solicitând audierea martorilor N____ A________ și Sâmbouan T_______ (f.131).

Față de susținerile părților, respectiv variantele prezentate de către expert, la termenul de judecată din data de 19.04.2012, instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei cercetări locale, probă administrată la data de 07.05.2012 (conf. procesului-verbal aferent – fil. 152-153).

S-a constatat, drept urmare, că diferența de nivel dintre drumul principal și terenul situat pe marginea dreaptă a șanțului colector este de circa 1,30 m, respectiv că șanțul colector este poziționat paralel cu gardul din plasă de sârmă ce împrejmuiește terenul aferent casei de locuit a pârâților F______, gard amplasat, de asemenea, pe latura paralelă cu drumul principal; s-a mai constatat că tubul de scurgere spre șanțul colector traversează perpendicular drumul principal, pe dedesubt, în șanțul adâncit de către pârâți fiind colectată apa de ploaie.

S-a parcurs, apoi, cu piciorul, traseul marcat de către expert cu culoarea V____ (pe planul de ansamblu existent la fila 102 din dosar), pârâții F______ D_____ și M______ arătând că, în cazul în care instanța va aprecia că această variantă este oportună, sunt de acord să-i permită reclamantei trecerea pe această variantă marcată cu verde. Au precizat că, în principal, solicită ca accesul pe terenul reclamantei să vizeze traseul marcat de către expert cu culoarea MOV.

Completul de judecată și părțile au străbătut cu piciorul întreg traseul marcat cu V____, la finele acestuia ajungând pe terenul proprietatea reclamantei, dincolo de apă, respectiv la capătul traseului marcat pe schiță cu culoare PORTOCALIE (cele două marcaje suprapunându-se în punctele A-B-C-D-E-L-A – fil. 102 din dosar).

S-a mai constatat că traseul marcat cu culoarea verde și portocaliu, după traversarea pe punte, peste apă, este reprezentat de o cărare ce duce la imobilul casă al reclamantei.

S-a reținut, de asemenea, că, pe traseul marcat cu culoarea MOV, respectiv pe limita terenurilor aparținând numiților C_____ G_______ șu R__ L____, există un șanț colector, marcat cu o linie dreaptă, în punctele 161-165 in planul de la fila 102, șanț ce a fost realizat la scurt timp după demararea procesului, în toamna anului 2010 (părțile confirmând acest lucru).

Numitul C_____ G_______, prezent la fața locului, a susținut că drumul de acces la imobilul casă al reclamantei a fost întotdeauna pe „varianta PORTOCALIE”, respectiv că nu este de acord să fie stabilită calea de acces pe „varianta V____” (pe terenul său).

A fost străbătut cu piciorul și traseul marcat cu „culoarea MOV”, ocazie cu care s-a constatat că, la capătul acestuia, spre apă, se poate trece, atât cu atelajele, cât și cu piciorul prin apă, lățimea drumului până la apă fiind de circa 2,80 m. Se observă că, și în trecut, dincolo de apă, pe cele două maluri, a existat un drum ce era parcurs cu atelajele.

Traseul marcat cu culoare portocalie parcurge terenul îngrădit de către pârâți, aferent casei lor de locuit, pe latura paralelă cu albia pârâului, in amonte. Capătul traseului acestei variante (punctele H-I, potrivit schiței realizată de către expert) este poziționat mai sus față de terenul pârâților cu circa 5-8 m, față de capătul terenului reclamantei (reclamanta susținând că, prin aceste puncte H-I, se traversa pârâul cu atelajele și cu piciorul doar atunci când apa era mică, întrucât atunci când apa era mare, traversarea acesteia se realiza doar cu piciorul pe puntea ce există și în prezent).

Pe traseul marcat cu culoarea portocalie, s-a constatat că se află amplasată și toaleta pârâților și, în continuarea acesteia, un număr de 6 pomi fructiferi ajunși la o anumită maturitate (părțile au mai arătat că pârâul în discuție, numit „Valea Țibleșului” a provocat „Catastrofa de la Târlișua”, ce a avut loc în anul 2006, ca urmare a viiturilor generate de ploile torențiale).

S-a mai reținut de către instanță că nu există nicăieri un pod pentru atelaje, ci doar puntea mai sus amintită.

La data de 21.05.2012, reclamanta - prin mandatar avocat - a solicitat introducerea în calitate de pârâți a numiților C_____ G_______, R__ L____ și R__ G______, cu motivarea conform căreia, în situația în care calea de acces a reclamantei va fi stabilită pe proprietatea acestora, hotărârea ce se va pronunța să le fie opozabilă (fil. 138 din dosar).

Legal citați și prezenți în instanță la termenul de judecată din data de 14 iunie 2012, pârâții C_____ G_______ și R__ L____ au arătat că se opun instituirii unei servituți de trecere pe terenurile lor, cu motivarea că drumul de acces spre imobilul casă al reclamantei a vizat terenul pârâților F______ (fil. 144).

La solicitarea părților – încuviințată de către instanță - Primăria comunei Târlișua a comunicat faptul că drumul din apropierea imobilului casă al pârâților F______ D_____ și M______ este un drum județean, iar nu unul comunal, respectiv că tubul colector ce traversează acest drum nu a fost introdus de către această instituție, ci de către Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Bistrița-Năsăud. S-a mai menționat în cuprinsul adresei faptul că drumul de acces de la șoseaua județeană și – peste apă – până la pășune – presupunea traversarea proprietății lui M__ A________ și, în continuare, pe lângă apă, proprietatea lui M__ S____ (fil. 150 din dosar).

Pârâții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză - f.152 - prin care au solicitat întocmirea unei noi variante prin care să se localizeze o altă cale de acces care să traverseze pășunea comunală, neafectând terenurile în litigiu, cerere respinsă de către instanță, ca nefiind pertinentă, utilă și concludentă.

Statuările primei instanțe

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a reținut, în fapt, următoarele:

Reclamanta și pârâții F______ D_____, F______ M______ și M__ E________ sunt vecini, imobilele casă de locuit ale acestora, situate în localitatea Târlișua, la nr. adm. 184 și 185, fiind despărțite de pârâul „Valea Țibleșului”.

Din probatoriul testimonial administrat, instanța a reținut că, potrivit obiceiului locului, calea de acces din drumul județean și până la pășunea comunală – situată dincolo de locul unde este amplasat imobilul casă de locuit al reclamantei – presupunea traversarea unei porțiuni din terenul de categorie grădină al pârâților F______, apoi parcurgerea punții situate peste apă (punte edificată, în urmă cu câteva zeci de ani - conf. depoziției martorei B____ V____, în vârstă de 71 ani, încă de pe vremea când aceasta era copil) după care deplasarea cu piciorul pe porțiunea de teren situată pe celălalt mal al apei (în concret, traseul sus menționat fiind identificat pe planul de ansamblu întocmit de către expert drept „VARIANTA NR. II ”, colorată cu V____ și aferentă punctelor A-B-C-D-E-Y-Z-Q-M-N-P-X-E-E-L-A, având o lățime de 3,15 m și o lungime de 203,44 m – fil. 102 din dosar).

Potrivit aceleiași martore, instanța a mai reținut că drumul parcurs de atelaje și animale se realiza pe traseul marcat cu culoarea portocalie de către expert, respectiv că trecerea prin apă se realiza potrivit aceluiași traseu chiar și atunci când volumul apei era crescut (trecerea fiind, evident, mai greoaie). S-a reținut, de asemenea, că același traseu era parcurs și de către proprietarul inițial al terenului vândut reclamantei, respectiv pârâtul R__ V_____.

Din cuprinsul depozițiilor testimoniale, instanța a mai reținut că, întotdeauna traversarea apei („Valea Țibleșului”) s-a realizat pe punte, respectiv că nu a existat niciodată – ca și cale de trecere - vreun pod, această cale de acces fiind utilizată și de către posesorii celorlalte terenuri situate dincolo de apă sau de către localnicii ce doreau să acceadă la pășunea comunală (amplasată într-o zonă situată dincolo de imobilele casă de locuit și teren aferent aparținând reclamantei).

Față de împrejurarea că, în cauză, reiese cu certitudine că reclamanta – în calitatea sa de persoană ce a exercitat o posesie neviciată - nu are posibilitatea de ieșire la calea publică, respectiv că accesul acesteia la imobilele sale casă de locuit și teren aferent – înscrise în CF nr. 25.033 sub nr. topo. 2660, 2661 și 2662 - nu poate fi realizat decât prin crearea unei servituți de trecere în favoarea fondului dominant și în sarcina fondurilor aservite proprietatea pârâților din prezenta cauză, în virtutea disp. art. 616 din vechiul Cod civil, va admite acțiunea precizată, sens în care va dispune instituirea unei servituți de trecere, cu piciorul și cu atelajele, în favoarea reclamantei, de la drumul public și până la imobilele casă de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, situate în loc. Târlișua, la nr. adm. 184, urmând a-i obliga pe pârâți în a-i permite reclamantei trecerea cu piciorul și cu atelajele pe traseul sus menționat.

La stabilirea acestui traseu – marcat cu culoarea verde și aferent variantei nr. II, potrivit planului de ansamblu aflat la fil. 102 din dosar – instanța a avut în vedere, starea de fapt reieșită din probatoriul testimonial administrat, constatările relevate cu ocazia cercetării la fața locului și, nu în ultimul rând, poziția exprimată de către pârâții soți F______, cu ocazia efectuării cercetării locale (au învederat că - în cazul în care instanța va aprecia ca necesar - sunt de acord ca servitutea de trecere să vizeze „varianta verde” întocmită de către expert).

Va dispune, de asemenea, notarea în cartea funciară a dreptului de servitute de trecere, cu atelajele și cu piciorul pe tot timpul anului, conform raportului de expertiză judiciară și a tabelului de mișcare parcelară nr. 2 - Varianta nr. II (fil. 168 din dosar), întocmite de către expertul P__ V_____, respectiv pe traseul A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-E¹-L-A, cu l=2,88 m și L= 263,47 m, peste fondul aservit înscris sub nr. topo. 248 din CF 25.031 Târlișua și sub nr. topo. 249/1, 249/2, 250/1, 250/2, 251, 252, 253 si 255 din CF 25.032 Târlișua, respectiv pe traseul X-Y-Z-Q-M-N-P-X cu l=3,36 m și L = 120,74 m, peste fondul aservit înscris sub nr. topo. 2700/1 și 2700/2 din CF nr. 67 Târlișua și în favoarea fondului dominant înscris în CF nr. xxxxx Tîrlișua sub nr. topo. 2660, 2661 și 2662, conform raportului de expertiză judiciară și a tabelului de mișcare parcelară nr. 2 - Varianta nr. II (fil. 168 din dosar), întocmite de către expertul P__ V_____, expertiză ce va face parte integrantă din prezenta sentință.

Raportat la soluția adoptată și având în vedere poziția exprimată de către pârâți, în virtutea disp. art. 274 și 277 din vechiul Cod de pr. civilă, îi va obliga pe aceștia, în solidar, la plata sumei totale de 2.508,3 lei, din care 8,3 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, 500 lei onorariu avocațial (conf. chitanței depuse la fil. 15 din dosar), iar 2.000 lei onorariu expert (conf. chitanțelor fiscale depuse la fil. 49, 146, 184 și 199 din dosar).

Recursul declarat în cauză

Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat recurs pârâții F______ D_____ și M______, prin avocat B_____ T______, prin care, în baza art.312 rap. ta art. 304 pct.5,7,8,9 si 304 7 Cod procedură civilă au solicitat , în principal, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibila/neîntemeiată(in principal) sau in subsidiar admiterea acțiunii in sensul adoptării variantei a treia („mov”`) din raportul de expertiză, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenții susțin că hotărârea este nelegală și netemeinică, invocând în esență următoarele critici:

1.Potrivit art. 576 Cod civil servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil având alt proprietar. Doctrina definește servitutea ca fiind dreptul real principal derivat (dezmembrământ al dreptului de proprietate) ,perpetuu si indivizibil ,constituit asupra unui imobil numit fond aservit , pentru uzul si utilitatea altui imobil ,numit fond dominant imobile care aparțin la proprietari diferiți.

Ca atare, regula este că acțiunea pentru instituirea servituții să fie promovată de un proprietar ( ca si in cazul acțiunii in revendicare, de exemplu). În speță , reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate ,iar din extrasul de carte funciară existent in raportul de expertiză se observa că reclamanta nu este proprietara fondului dominant.

Pe de altă parte, în ciuda legii și a doctrinei, o parte a jurisprudenței a conchis că si un posesor poate sa promoveze o astfel de acțiune însă cu condiția ca acesta să dovedească ca posesia sa este una utilă adică să fie continuă , neîntreruptă ,netulburat ,publica si sub nume de proprietar. Aceste calități ale posesiei sunt absolut necesare pentru producerea efectelor juridice ale posesiei.

Posesia utilă, însă, trebuie dovedită ( ca si in cazul uzucapiunii),ea neputând fi prezumată așa cum, în mod eronat, a procedat instanța de fond.

În speță , reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada unei posesii utile (care se putea dovedi, ca si in cazul uzucapiunii, prin martori ).

În aceste condiții ,în care reclamanta nu a făcut dovada ca este proprietara sau măcar un posesor util al imobilului pe care-I folosește, acțiunea acesteia este inadmisibilă.

2. În al doilea rând, este de principiu ca servitutea de trecere poate fi instituită cu condiția ca fondul dominant să se învecineze cu fondul aservit.

În speță, proprietatea pârâților se învecinează în partea de Sud (spre reclamantă) cu Valea Țibleșului, așa cum am constatat și Ia cercetarea locală, precum si din lucrarea de expertiză efectuată în cauză . Nefiind vecină directă cu proprietatea noastră, reclamanta nu are decât sa solicite „ stabilirea de servituți” , în mod succesiv, de Ia vecinii săi ,ceilalți pârâți împrocesuați ulterior, până Ia limita terenului cu ieșire spre calea publică. În oricare dintre cele trei variante , reclamanta , pentru a i se putea instituit servituți succesive de trecere până Ia calea publică , trebuia sa cheme in judecat și Statul român întrucât Valea Tiblesului peste care urmează a se institui o servitute , este proprietate de stat, precum și proprietarii tabulari. Se încalcă astfel disp. art. 47 si 48 al.2 Cod procedură civilă vechi care prevăd obligativitatea coparticipării pasive in cauzele care au ca obiect un drept sau o obligație comună. Neprocedând astfel, reclamanta nu poate solicita instituirea niciunei servituți care ar trebui sa traverseze și Valea Țibleșului ! (decizia 391/2007 CA C______ si decizia 440/02.02.2012 a C A Cluj -ambele postate pe portalul instanțelor). Instanței nu i s-ar putea invoca lipsa rolului activ întrucât reclamanta a fost asistată de către avocat iar, pe de altă parte, după efectuarea variantelor de către expert -deci când s-a observat clar care sunt eventualele fonduri aservite - s-a pus in discuție împrocesuarea și a celorlalți pârâții ce se impuneau iar reclamanta nici atunci nu a înțeles ca trebuia împrocesuat Statul roman și proprietarii tabulari, ci doar C_____ G_______, R__ Liviuț și R__ G______ (Încheiere fila 135 si extindere de acțiune fila 138).

3.Ei au solicitat completarea expertizei cu varianta a IV-a care traversa pășunea comunală. Chiar dacă această cerere le-a fost respinsă, se arată că această variantă ar fi fost , probabil, cea corectă întrucât nu afecta proprietățile persoanelor fizice , ci urma același traseu instituit pentru accesul la pășunea comunala unde a si fost amenajat drum cu ajutorul unui taf ( martorul S____ D_____).Acest traseu a fost folosit uneori și de reclamanta ( martorul A_____ G_______ loan).

În aceste condiții se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completării raportului de expertiză și cu aceasta varianta.

În ceea ce privește cele 3 variante efectuate de către expert ,consideră - în temeiul probelor administrate în cauză, că varianta a IlI-a („mov") este cea pe care trebuie instituită servitutea de trecere întrucât: 1..aceasta varianta era calea de acces a Iui R__ V_____ (tatăl paratului R__ Liviut, de Ia care reclamanta a cumpărat terenul deținut) de Ia terenul deținut în prezent de reclamantă și până la drumul public (martorii B____ V____,S____ D_____).Chiar și reclamanta recunoaște o astfel de variantă ,prin răspunsul Ia întrebarea 3 din interogatoriu : „ avea ieșire la drum ,in jos fata de terenul cumpărat...pe un drum pe unde ne puteam deplasa cu carul ( singurul drum pe unde se poate merge cu carul este pe varianta mov întrucât ieșirea la drum pe primele doua variante face imposibilă trecerea cu orice atelaj).Așa fiind, este bine știut ca nimeni nu poate dobândi mai mult sau altceva decât a avut autorul său ,respectiv : atâta vreme cat reclamanta nu a făcut dovada că autorul său (R__ V_____) a folosit traseul „portocaliu" sau „verde" , pe de o parte și atâta vreme cât, din probele administrate reiese că autorul său a folosit traseul „mov", pe de altă parte , servitutea de trecere trebuie instituită pe aceasta din urma varianta; 2. traseul portocaliu a fost creat recent, prin mutarea punții care inițial se afla situată cu cca 40-150 m (distanta variază de la un martor la altul) mai în aval decât locul unde este acum poziționată. Această punte a fost mutată tocmai pentru a „nu îl încurca R__ V_____" (martorii A_____ G_______ loan, N____ A________) care în calitate de vânzător al terenului reclamantei ar fi trebuit să permită trecerea peste acest traseu (mov) iar nu să o interzică și sa oblige la crearea altor trasee! Chiar reclamanta , in procesul verbal de cercetare locală recunoaște că vânzătorul R__ V_____ nu a mai lăsat-o să treacă peste puntea c se afla mai jos cu 50-60 m!! . Accesul pe aceasta varianta se putea face doar cu acordul lor, dovada că nu era recunoscut ca drum de trecere, iar toleranta sau ajutorul acestora trebuie privite ca atare, iar nicidecum „transformate " în servitute de trecere.

3.daca s-ar alege una dintre primele doua variante (portocaliu sau verde) .atunci accesul s-ar face prin gospodăria lor. Astfel, ei nu ar putea îngrădi proprietatea fără a limita servitutea având în vedere că accesul final la drum (punctele A-B) se face prin mijlocul terenului lor .Pe de altă parte, pe malul râului sunt plantați pomi care ,în ipoteza in care s-ar admite prima variantă, ar trebui tăiați. Un astfel de traseu ar fi un real inconvenient pentru ei , opinie împărtășita si de Tribunalul Bistrița-Năsăud care, prin dec. dec.63/A/27.06.2008(existenta pe portalul instanței ) a schimbat o servitute de trecere întrucât după instituirea ei , pârâții își edificaseră casa de locuit si anexe gospodărești. Deci, cu atât mai mult cu cat in speța gospodăria subsemnaților parați este deja edificată , nu se poate alege niciuna dintre primele doua variante( portocaliu sau verde); 4.Martorii audiați arată că sătenii consideră ca drumul de acces este pe varianta mov(martor S____ D_____).Pe aceasta variantă se putea trece cu animalele și cu atelajele ( martor A_____ G_______ (la o distanta de cea 30-40 m fata de punte" ). Chiar si reclamanta recunoaște în fața instanței ( fila 132), că drumul cu atelaje era altul (respectiv varianta mov —singura pe care se putea merge cu atelaje). Adresa de la fila 150-151 nu poate fi luată în considerare întrucât a fost infirmată de adresa de Ia fila 160 din care reiese că prima informație furnizată se baza pe o stare de fapt care nu este încă clarificată ,fiind un alt proces pe rol; 5.Pe oricare dintre primele două variante , trecerea efectivă de pe terenul pârâților F______ și M__ la drumul public este împiedecată de o diferența de nivel de 1,30 m și un șanț colector care separă proprietatea acestor pârâți de drum. Această diferența de nivel este dovada că pe acolo nu a fost amenajat niciodată un drum de trecere ! Șanțul colector este necesar având în vedere că adună apele pluviale de pe versanți care trec printr-un tub de ciment ce traversează șoseaua .Dacă nu ar exista acel sanț colector, atunci toate apele care se scurg prin acel tub de ciment ar inunda gospodăria lor.

Acestea sunt așadar impedimente care fac imposibilă trecerea cu atelajele pe vreuna dintre primele două variante.

Pe de altă parte, varianta mov permite accesul cu atelajele, fiind chiar amenajată o trecere în acest sens, nefiind necesare niciun fel de lucrări. 6.La instituirea servituții de trecere trebuie aleasa calea cea mai puțin prejudiciabila ,chiar dacă este mai lungă.

În speță, această cale este traseul „mov" care nu trece pe lângă nicio gospodărie si care nu presupune nicio lucrare specială de amenajare. Nu in ultimul rând este de remarcat că niciuna dintre probele administrate în cauză și învederate mai sus nu au fost reținute de către instanța de fond care și-a întemeiat hotărârea, aproape în exclusivitate, pe depoziția unei singure martore (B____ V____) care nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.

4.Instanta de fond a lăsat nesoluționată cererea reclamantei de desființare a gardului (completare și precizare de acțiune din data de 21 oct.2010), acesta fiind unul dintre motivele pentru care am solicitat casarea hotărârii.

Poziția intimaților față de calea de atac

Intimata reclamantă C_____ D______, prin avocat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate , ca fiind legală și temeinică, arătând că recurenții susțin neîntemeiat că instanța a ales o variantă greșită pentru traseul servituții(f.17-18).

Intimații C_____ G_______, R__ L____ și R__ G______, s-au prezentat personal în instanță, în ședința publică din23 octombrie 2013 și au solicitat respingerea recursului.

Intimații R__ L____ și R__ G______ au arătat că, servitutea de trecere trebuia stabilită pe traseul menționat în varianta I, adică cel colorat cu portocaliu.

Intimatul C_____ G_______,a arătat, totodată că, deși nu a declarat cale de atac nu este de acord cu sentința atacată de recurenți, susținând că se impune stabilirea traseului servituții, integral pe malul stâng al pârâului, conform variantei I(varianta trasată cu culoare portocalie) și nu conform variantei aleasă de prima instanță, care traversează și terenul său,, invocând faptul că recurenții au îngrădit și terenul care avea destinația de drum pe lângă malul apei, drum care există și în cartea funciară.

Intimata M__ E________ nu s-a nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat apărări.

Recalificarea căii de atac declarate de pârâții F______

În ședința publică din 23 octombrie 2013 , având în vedere obiectul acțiunii, stabilire servitute de trecere, acțiune neevaluabilă în bani, tribunalul, a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.

Probe administrate în apel

Nici apelanții și nici intimații nu au solicitat administrarea de probe noi în apel.

Statuările tribunalului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate de apelanți, prin apelul declarat, tribunalul constată că sentința este legală și temeinică , nefiind dat nici un motiv de schimbare a acesteia.

1. Printr-o primă critică formulată de apelanți aceștia invocă inadmisibilitatea acțiunii reclamantei pentru stabilirea unei servituți de trecere cu motivarea că aceasta nu este proprietara ternului ce constituie lot înfundat în condițiile în care dispozițiile art.616 din Cocul civil din anul 1865 se referă doar la dreptul proprietarului de a solicita o servitute de trecere.

Critica nu este fondată.

Chiar dacă dispozițiile art.616 din Codul civil de în anul 1865 se referă doar la proprietarul terenului ce constituie loc înfundat, ar fi exagerat să nu se recunoască și pentru posesorul unui teren care posedă terenul în condițiile unei posesii utile de un timp îndelungat și care se comportă ca un veritabil proprietar și este recunoscut ca proprietar al acestuia, să solicite stabilirea unei servituți de trecere, aceasta cu atât mai mult cu cât dreptul de trecere nu se stabilește în favoarea unei persoanei ci în favoarea fondului, adică al terenului.

În susținerea acțiunii reclamanta a invocat că stăpânește terenul din anul 1975, când ea și soțul l-au cumpărat de la numitul R__ V_____, actul fiind consemnat în înscrisul sub semnătură privată depus în copie la fila 3 din dosarul judecătoriei.

Deși apelanții susțin că nu s-a probat posesia utilă în cauză, nu se poate reține temeinicia acesteia întrucât, din toate probele administrate atât în dosarul primei instanțe cât și în dosarele atașate(având obiect ordonanță președințială, nr.xxxxxxxxxxxxx al Judecătoriei Beclean; distrugere-dosar de cercetare penală nr.1002/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean; tulburare în posesie - dosar de cercetare penală nr.1003/P/2009), inclusiv declarațiile martorilor cu vârste înaintate: B____ V____, 71 ani în 2012, f.134 dosar fond; A_____ G_______, 61 ani, în 2012, f.125 dosar fond; R__ A__, 68 ani , în 2010, f.19 dosar ordonanță președințială; R__ V_____, 60 ani, în 2010, f.33 același dosar; Cucură V______, născută în anul 1948, f.17 dosar cercetare penală pentru distrugere; rezultă că reclamanta este recunoscută ca proprietară a terenului și pe acesta și-a construit o casă și îl folosește continuu și netulburat de la data cumpărării și că anterior era proprietar R__ V_____.

Din extrasul de carte funciară privind terenul pe care îl posedă reclamantă(f.8 dosar fond) înscrierea datează din anul 1906, proprietar fiind R__ I___ a lui T_____(proprietar care, dacă ar fi în viață, ar trebui să aibă 107 ani or, este de notorietate că în județul Bistrița Năsăud nu sunt persoane cu această vârstă), astfel că și vânzătorul, pe care-l cheamă R__ V_____(cu mențiunea că din dosarele anterior arătate reiese că numele de R__ este purtat de mai multe persoane din localitate), deși era recunoscut ca fiind proprietar, sub aspectul situației juridice , el era doar posesor.

Cum terenul este situat într-o localitate care nu a fost cooperativizată proprietarii și-au transmis terenurile fără să-și reglementeze și situația juridică a acestora și cum atât posesia reclamantei cât și celui de la care a dobândit aceasta sunt atât utile, apte de a determina dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, cât și îndelungate oricând reclamanta poate solicita constatarea dobândirii proprietății asupra terenului.

Dacă s-ar îmbrățișa, concepția restrictivă susținută de apelanți, în sensul că doar proprietarul ar avea legitimare procesuală activă și nu s-ar îngădui o extindere a sferei titularilor unei acțiuni în stabilirea servituții de trecere, câtă vreme esențială rămâne nevoia de a asigura accesul la un imobil fără ieșire la calea publică, s-ar ajunge la situații de neconceput în care posesorii, recunoscuți ca proprietari să fie în imposibilitatea de folosi un loc înfundat.

Pe de altă parte, în speță, nici apelanții nu sunt înscriși în cartea funciară asupra terenului pe care-l consideră proprietatea lor deși, ei au dobândit posesia doar la data de 04.05.2010, conform contractului încheiat cu bunicii apelantei numitul M__ S____ și intimata M__ E________(f.27 dosar ordonanță președințială), proprietari tabulari fiind C_____ M____, născută R__, întabulată în 1908(f.6 dosar fond); numiții C_____ A__ născută R__, C_____ G_____ a lui A________, întabulare din anul 1925(f. 7 dosar fond), iar matorul A_____ G_______ a declarat că tatăl lui a vândut o parte din terenul folosit acum de apelanți, bunicului apelantei, numitul M__ S____. Martora Cucură, în dosarul de cercetare penală pentru distrugere(f.17) a declarat că stâlpul punții a fost pus pe terenul lui C_____ G_______, nu pe terenul lui M__ S____( , conform antecontractului de vânzare cumpărare din anul 2010. De altfel apelanții au un dosar înregistrat la Judecătoria Beclean, al cărui obiect îl constituie întabularea lor în cartea funciară, fiind întocmită în acest sens o expertiză extrajudiciară, așa cum afirmă expertul P__ V_____, în cuprinsul expertizei depuse la fond (f.97).

2. A doua critică se referă la faptul că terenul apelanților nu este limitrof cu terenul reclamantei astfel că, se susține că nu s-ar putea institui servitute peste acesta deoarece dispozițiile art.616 Cod civil se referă la terenuri limitrofe.

Or,susțin apelanții, terenul reclamantei nu se învecinează cu terenul lor ci se învecinează cu pârâul Țibleș și cu terenul lui C_____ G_______ reclamanta trebuia să cheme în judecată și Statul român în calitate de proprietar al pârâului.

Nici această critică nu este întemeiată.

Noțiunea de vecinătate prevăzută de art.616 din Codul civil nu trebuie înțeleasă restrictiv ca fiind doar terenul limitrof locului înfundat întrucât, prin dispoziția legală s-a prevăzut dreptul de a solicita ieșirea la calea publică, în vederea exploatării fondului, astfel că, prin vecinătate se înțelege întregul teren situat între terenul ce constituie loc înfundat și calea publică, indiferent dacă acest teren aparține unui singur proprietar sau este format din loturi ce aparțin mai multor proprietari.

Faptul că reclamanta nu a chemat în judecată Statul Român nu are nicio relevanță cu privire la faptul că instanța a dispus instituirea servituții asupra terenului apelanților, întrucât apelanții au interes legitim să formuleze critici doar cu privire la modul de soluționare a acțiunii față de ei.

Prin urmare, doar Statul Român poate formula critici în ce privește folosirea de către reclamantă a punții de lemn amplasată peste pârâul Țibleș, care a fost construită în urmă cu peste 40 de ani și care permite doar trecerea cu piciorul peste pârâul Țibleș și, eventual, poate să interzică reclamantei amenajarea malurilor pârâului, în scopul facilitării trecerii cu atelajele prin apă, având în vedre că, în prezent, potrivit susținerilor expertului P__ V_____, trecerea cu atelajele nu ar fi posibilă nici prin apă iar pentru a fi posibil accesul cu atelajele se impune „ruperea ambelor maluri ale pârâului” (f.97 dosar fond).

Este problema reclamantei dacă va fi în imposibilitatea de a trece cu atelajele prin apă sau dacă Statul Român nu-i va permite să intervină pentru as amenaja malurile pârâului.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității astfel că rămâne la latitudinea reclamantei pe cine cheamă în judecată. Cum, până în prezent reclamanta nu a întâmpinat impedimente din partea Statului, aceasta nu l-a chemat în judecată.

Reclamanta a chemat în judecată persoanele care se opun treceri, fiind posibil ca servitutea de trecere să fie stabilită și pe bază de convenție, fără intervenția instanței.

3.Cea de-a treia critică formulată de apelanți privește traseul servituții stabilit de prima instanță, susținând că trebuia aleasă varianta a III, cea colorată cu mov , pe schița din raportul de expertiză, traseu care este situat în întregime pe malul drept al pârâului Țibleș și care străbate terenul deținut de pârâții intimați R__ L____ și R__ G______ apoi se continuă pe terenul pârâtului intimat C_____ G_______.

Tribunalul reține că, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit traseul servituții potrivit variantei a II-a, parțial pe malul stâng al pârâului Țibleș, pe terenul pârâților apelanți și parțial pe malul drept al pârâului, pe terenul pârâtului intimat C_____ G_______.

Susținerile intimatului C_____ G_______, al cărui teren este grevat de servitute atât în varianta stabilită de prima instanță cât și în varianta solicitată de apelanți, în apel, în sensul că se impune a fi stabilită servitutea conform variantei I, adică cea în care traseul servituții este situat în întregime pe terenul de pe malul stâng al pârâului, pe terenul apelanților F______, nu pot duce la schimbarea sentinței în acest sens întrucât pârâtul intimat nu a formulat cale de atac împotriva sentinței, astfel că, în ce privește traseul servituții începând de la punte, pe terenul pârâtului situat pe malul drept al pârâului sentința a intrat în puterea lucrului judecat, tribunalul fiind obligat să se pronunțe doar în limita învestirii și fără a agrava situația apelanților în propria cale de atac.

Aspectele invocate de apelanți, referitor la imposibilitatea practicării efective a trecerii cu atelajele la nivelul drumului județean, unde este un șanț colector, nu reprezintă motive temeinice care să facă imposibilă instituirea servituții, întrucât revine proprietarul terenului în beneficiul căruia s-a stabilit dreptul de trecere, să suporte cheltuielile de amenajare a terenului pe care trece servitutea pentru a fi practicabilă și cu atelajele.

Cum reclamanta a fost cea care a solicitat traseul respectiv apelanții nu justifică interes legitim să invoce faptul că traseul nu este practicabil.

Neîntemeiată este și susținerea apelanților în sensul că înfundarea locului reclamantei este rezultatul conduitei vânzătorului R__ V_____, care a creat locul înfundat, invocând că el era proprietar și al terenului situat pe malul drept al pârâului, în aval de terenul vândut reclamantei, ceea ce, ar justifica ca doar pe terenul acestuia să fie stabilită servitutea .

În realitate, în anul 1975, atunci când reclamanta și soțul acesteia au dobândit terenul de la numitul R__ V_____, vânzătorul nu era proprietarul terenului situat în aval de terenul vândut.

Atât atunci, cât și în prezent, terenul situat limitrof cu cel al reclamantei a fost și este al pârâtului C_____ G_______ iar terenul situat în aval de terenul intimatului C_____ G_______ care, în prezent, este în posesia pârâților R__ L____ și R__ G_____, a fost cumpărat de R__ V_____(care este și vânzătorul terenului dobândit de reclamantă), ulterior vânzării terenului care, acum, este al reclamantei.

Aceasta rezultă atât din declarația martorului A_____ G_______(f.125 dosar fond) care relatează că terenul a fost cumpărat de R__ V_____ , de la tatăl martorului și, la data când l-a cumpărat exista o punte, care era situată mai jos cu 50-100 m, în aval, față de actuala punte, pe care trecea reclamanta cu piciorul, punte pe care a folosit-o și R__ V_____ înainte de vânzare, pentru a ajunge la terenul său. De la punte, calea de acces era paralelă cu pârâul, inițial pe terenul tatălui martorului(parțial) și apoi în continuare pe întreg terenul pârâtului C_____ G_______. P_____ a fost mutată mai sus , după ce R__ V_____ a cumpărat terenul de la tatăl martorului, fapt recunoscut și de reclamantă la interogatoriu(f.35 dosar fond).

Faptul că vechea punte a existat și că aceasta nu mai există de mult timp, respectiv de la data la care R__ V_____ a dobândit terenul, folosit acum de pârâții R__ L____ și R__ G______, conform celor anterior reținute, deci în apropierea anului 1975, este confirmată atât de martori cât și de reclamantă. Astfel aprecierea martorilor cu privire la data la care a avut loc mutarea amplasamentului vechii punți este undeva în jurul anului 1970( potrivit martorilor AG, f.125 dosar fond, NA, f.131 dosar fond), sau în urmă cu aproximativ 40 de ani(martor VI, f. 41 dosar penal- pentru distrugere), sau de 40-50 ani(declarație martor CV același dosar) sau , după ce R__ V_____ a cumpărat terenul , deoarece nu a mai lăsat-o nici pe reclamantă și nici pe intimatul C_____ G_______ să treacă peste vechea punte(declarație martora BV, f.134 dosar fond)..

Din declarațiile martorilor reiese că actuala punte a fost construită de cetățenii din localitate și nu doar de reclamantă și a fost folosită, nu numai de reclamantă ci și de alte persoane, fie pentru a ajunge la terenurilor lor, situate în parte dreaptă a pârâului, fie pentru a ajunge la pășunea comunală.

Este neîntemeiată și susținerea apelanților în sensul că numai martora B____ V____(f.134 dosar fond) ar fi declarat că s-a folosit calea de acces situată în partea stângă a drumului. Toți martorii, inclusiv martorul invocat de apelanți, S___(f.185 dosar fond), care este născut doar în anul 1978(avea 35 de ani la data audierii, 31.01.2013) au declarat că reclamanta a circulat pe traseul dublu colorat verde și portocaliu, când terenul era al lui M__ S____(persoană de la care au dobândit terenul apelanții și C_____ G_____(persoană care, probabil, este cea care figurează coproprietar înscris în cf. asupra aceluiași teren), înainte ca terenul să fie îngrădit și cât timp nimeni nu au împiedicat accesul, martorul proprietarii au lăsat-o,.

D___ după ce apelanții au distrus puntea și au îngrădit terenul pe care reclamanta îl folosea ca drum spre locuința ei, interzicându-i accesul reclamantei, reclamanta a început să folosească traseul colorat cu mov, pe partea dreaptă a pârâului.

În condițiile în care apelanții au îngrădit terenul și au interzis accesul altor persoane, atât reclamanta cât și intimatul Condrate au fost nevoiți să treacă pe cealaltă parte a pârâului, peste terenul pârâților R__.

Or, faptul că, începând din anul 2009 apelanții F______ , prin comportamentul lor, au determinat reclamanta să recurgă la o altă cale de acces, cu permisiunea proprietarilor, permisiune dată , având în vedere situația critică în care reclamanta se afla( aceea de a nu putea ajunge la locuință) până la soluționarea litigiului ivit, în condițiile în care reclamanta a promovat și cerere de ordonanță președințială și a formulat plângeri penale, nu justifică stabilirea unei alte căii de acces decât cea folosită timp îndelungat.

Stabilirea servituții de trecere pe partea stângă a pârâului, pe terenul apelanților, este justificată nu numai de faptul că acest traseu a fost folosit timp îndelungat ci, având în vedere și faptul că pe schița de carte funciară că paralele cu pârâul, pe malul stâng al acestuia, figurează un drum, amplasat între pârâu și terenul cu nr.top.148. din c.f. nr.xxxxx și cel care are 8 nr.top., de la 149/1-155, din c.f.nr. 25.032 și despre acest drum face vorbire și martora B____ V____(f.134 dosar fond) și a cărui existență a fost invocată și de intimații C_____ G_______ și R__ L____ și G_____.

Astfel, așa cum și expertul menționează în conținutul raportului de expertiză(f.97), potrivit schiței ce reprezintă planul numerelor topo din cartea funciară (f.4 dosar fond) schiță inclusă și în raportul de expertiză, din drumul județean, la începutul terenului folosit de apelanți, se bifurcă un alt drum, pe lângă pârâul Țibleș, paralel cu malul stâng al acestuia, situat între pârâu și terenul cu nr. top. nr.top.148. din c.f. nr.xxxxx și cel care are 8 nr.top., de la 149/1-155, din c.f.nr. 25.032, pe toată lungimea terenului folosit acum de apelanți, până la pășunea comunală, drum care nu are atribuit nr. top și nici suprafață, regulă care se aplică în privința drumurilor din domeniul public.

Acest drum a fost folosit nu numai de reclamantă ci și de ceilalți locuitori din Târlișua, atunci când duceau animalele la pășune(f.134 dosar fond).

Drumul se termină puțin mai sus de casa reclamantei situată pe cealaltă partea apei și, la sfârșitul drumului, este posibilă trecerea pârâului cu atelajele(f.312 și f.134 ) iar trecerea cu piciorul este posibilă doar când apa este mică și la acest punct se unește cea de-a patra variantă de servitute configurată de expert, care pleacă din drumul județean peste pășunea comunală, potrivit schiței de la fila f.78 dosar fond).

Cât timp terenul limitrof drumului care figurează în cartea funciară a fost folosit de bunicul apelantei, numitul M__ S____ și de numitul C_____ G_____, adică anterior stabilirii apelanților F______ în locuința intimatei M__ E________, aceștia nu au îngrădit terenul și nici nu au exercitat acte de posesie asupra drumului , drum care, deși nu era amenajat(pietruit) , în fapt, exista sub forma unei poteci și era folosit ca atare.

D___ recent, în anul 2009, apelanții au îngrădit terenul și, cu ocazia construirii gardului, s-au extins în lateral, cu 1,5-2 m, potrivit martorului AndrasGh.( f.130 dosar de fond), îngrădind astfel și lățimea drumului care figurează în cartea funciară.

Cum apelanții pretind că ei sunt proprietari asupra acestui teren, alăturându-l terenului limitrof drumului, înscris în c.f. nr.25.031 și 25.032 Târlișua , îngrădindu-l și interzicând reclamantei să-l folosească(având proces pe rolul Judecătoriei Beclean, pentru întabularea pe numele lor și a terenului cu destinația de drum, prin includere în nr. top. din c.f. 2032 Târlișua, dosar nr.XXXXXXXXXXXXX) , în mod legal și temeinic s-a stabilit un drept de servitute pe acest teren și s-a dispus întabularea în cartea funciară.

Se constată că apelanții nu recunosc existența drumului , care apare menționat în planul de carte funciară și nici nu invocă nelegalitatea sentinței pentru acest motiv ci ei susțin că, în calitate de proprietari ai terenului sunt îndreptățiți să solicite stabilirea dreptului de trecere pe un alt traseu.

Nu se impune completarea raportului de expertiză , cu privire la identificarea unei alte posibile căi de acces, în condițiile în care expertul, în schița de la fila 78, a localizat și cea de-a IV variantă, (cea punctată și colorată în verde), pornind din drumul județean peste pășunea comunală, însă această variantă este exclusă, având în vedere lungimea ei foarte mare cât și faptul că, prin pârâu, nu se poate trece cu piciorul tot timpul(neexistând o punte).

Varianta I, colorată cu portocaliu, situată în întregime pe malul stând al pârâului, numai peste terenul apelanților nu poate fi stabilită de tribunalul întrucât s-ar agrava situația apelanților în propria cale de atac și, potrivit acestei variante, nu este posibilă traversarea pârâului cu piciorul în orice condiții meteorologice și hidrologice, neexistând o punte peste pârâu.

4. referitor la ultimul motiv de apel se reține de tribunal, că cerere formulată de reclamantă nu a fost nesoluționarea de către instanța de fond a unei cereri formulată de reclamantă nu poate constitui un motiv de apel pe care să-l invoce apelanții, în calitate de pârâți, aceștia neavând un interes legitim să formuleze o astfel de critică.

Față de aceste considerente, de fapt și de drept, apelul apare ca fiind nefondat și, în baza art.296 Cod de procedură civilă din 1865, va fi respins ca atare și, conform art.274 din același cod, apelanții vor fi obligați să plătească intimatei C_____ D______ suma de 600 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța de la fila 20 dosar apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefiind fondat, apelul declarat de pârâții F______ D_____ și F______ M______, domiciliați în localitatea Târlișua, nr. 184, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 749/2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o menține.

Obligă apelanții să plătească intimatei C_____ D______, domiciliată în localitatea Târlișua, nr. 184, județul Bistrița-Năsăud, suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

B_____ R______-I____ B____ M_____-L_____ G____ N_____

Redactat BRI/tehnoredactat BRI/14.02.2014/6 ex.

Judecător fond VLM