R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1231/R/2014

Ședința publică din 9 octombrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A_____ A. C___

JUDECĂTOR: A__ I______

JUDECĂTOR: A_______ C______

GREFIER: C_______ B_____

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții J____ E____ ȘI J____ I___ împotriva sentinței civile nr. 351 din 10 iunie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, privind și pe pârâta intimată S______ M____, având ca obiect servitute.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanții recurenți J____ E____ și J____ I___, personal, pârâta intimată S______ M____ asistată de avocat P______ A____ V_____, cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 octombrie 2014 și la data de 6 octombrie 2014, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate S______ M____ întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.

Recurenții arată că au lecturat întâmpinarea depusă la dosar de pe portalul instanței.

Reclamanții recurenți depun la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 133,5 lei, astfel cum au fost citați.

Reclamanții recurenți arată că au anexat la motivele de recurs 2 titluri de proprietate ale lui J___ E____ și S______ E_______ care au fost anexate și la cererea de chemare în judecată, precum și o schiță efectuată de către domnul expert D_____, pe care a subliniat limitele dreptului de proprietate conform titlului de proprietate și solicită a fi avute în vedere de către instanță.

La întrebarea instanței, reclamantul recurent arată că schița depusă la dosar este un înscris ce emană de la domnul expert. Susține că în suplimentul la raportul de expertiză domnul expert D_____ se referă la aceste CF-uri, în sensul că acestea fac dovada că o porțiune din terenul pe unde trece calea de acces ar fi proprietatea lui S______ E_______.

Curtea, pune în discuția reclamanților recurenți dacă toate motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 C.proc. civ. sau unele dintre ele vizează o reapreciere a probelor.

Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reclamanții recurenți arată că aceste motive de recurs sunt motivele de nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C.pro.civ. dar a indicat și textele de lege care sunt încălcate.

De exemplu, art.129 alin. 5 C.proc. civ. care face referire chiar la faptul că faptele trebuie să fie corect identificate, ori acest articol nu poate fi pus în discuție dacă nu se referă și la probe.

Susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra explicațiilor pe care le-au dat cu privire la stare de fapt, dar nici asupra criticilor formulate cu privire la expertiza efectuată în cauză.

Consideră că este incorect și nelegal sancționarea lor prin respingerea acțiunii, cât timp instanța de fond cât și cea de apel s-au opus finalizării expertizei și avizării acesteia, cu toate că au arătat erorile grave din expertiză, inclusiv pe aceea pe care instanța de apel și-a motivat decizia când le-a respins acțiunea

Instanța de apel a ajuns la concluzia greșită că terenul lui S______ E_______ este situat între terenul lui Jurhe E____ și cel ce a aparținut lui G___ A_______. Terenul lui S______ E_______ nu este identificat de către experți și instanța de apel printr-un act de proprietate, titlu sau CF.

Arată că zona a fost cooperativizată, acest drum a existat și înainte și este inclus în titlul de proprietate a lui J____ E____.

Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat și menținerea deciziei civile nr. 351 din 10.06.2014 ca fiind temeinică și legală, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 3227 din 29 noiembrie 2013 Judecătoria Z____ a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanții J____ E____ și J____ I___, împotriva pârâtei S______ M____ și în consecință, s-a stabilit servitutea de trecere, pe o distanță de 50,10 m de la axul drumului comunal „Din V___” și până la limita proprietății reclamanților situate administrativ la nr. 377, inclusiv peste terenul proprietatea „S______ E_______” folosit tot de către reclamanți, în favoarea fondului dominant de 700 mp înscris în titlul de proprietate xxxxx/xxxxx/20.12.2002 aflat în proprietatea reclamantei J____ E____ și asupra fondului aservit de 4100 mp înscris în titlul de proprietate nr. xxxxx/xxxxx/25.11.1996 aflat în proprietatea autoarei pârâtei, F____ E________, așa cum este identificat acest drum de servitute prin varianta nr. 1 – fila 110 dosar, marcaj în culoare roșie – din raportul de expertiză întocmit în cauză de d-na exp. Molnár E____.

A fost obligată pârâta să se abțină de la efectuarea oricăror lucrări sau construcții care să împiedice ori să stânjenească accesul reclamanților, cu piciorul sau cu mijloace de transport, pe drumul de servitute stabilit.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind înscrierea servituții în cartea funciară și a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind stabilirea deschiderii și lățimii drumului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 1.730 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, admițând parțial cererea acestora în acest sens.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii gospodăriei situată la nr. 377 Agrij și terenul dedesubt este proprietatea reclamantei J____ E____, dobândită prin moștenire de la mama sa S______ M____, conform certificatului de moștenitor eliberat în anul 1992, fiind înscrisă și în titlul nr. xxxxx/xxxxx din 20.12.2002 eliberat în favoarea acestei reclamante.

Între gospodăria reclamanților și terenul pârâtei se intercalează o porțiune de teren din titlul eliberat lui S______ E_______, bunica reclamantei, folosit însă tot de reclamanți, în virtutea vocației la moștenirea titularei. Deși există diferende între părți cu privire la întinderea acestei proprietăți, este cert că proprietatea lui S______ E_______ nu se întinde până la drumul comunal, ci se limitează cu proprietatea pârâtei, căci altfel nu ar exista rațiunea reclamanților de a cere dreptul de servitute, drept care nu se poate acorda peste propriul teren, ci numai peste un fond aservit care este în proprietatea altei persoane.

Terenul pârâtei este înscris în titlul de proprietate nr. xxxxx/xxxxx din 25.11.1996 eliberat în favoarea lui F____ E________, a cărei moștenitoare pârâta este, fapt necontestat de reclamanți în care o indică drept pârâtă și proprietară a fondului asupra căruia se cere stabilirea drumului de servitute, nici în procesul penal în care reclamanții s-au plâns împotriva pârâtei de săvârșirea infracțiunii de fals cu privire la titlul de proprietate pe care aceasta îl deține.

Așa-numitul „drum de acces” care face legătura dintre drumul public comunal și proprietatea reclamanților, peste proprietatea pârâtei, a avut această destinație încă de la construirea lui, illo tempore. Drumul a fost făcut pentru a lega drumul comunal de o veche moară de apă, care a aparținut din timpuri străvechi antecesorilor reclamantei și avea o utilitate publică. Faptic, așa cum rezultă din expertiza tehnică, moara de apă și podețul peste pârâul morii încă mai există în teren. De asemenea, construcțiile edificate de reclamanți sunt astfel amplasate încât au deschiderea spre drumul de acces și, implicit, spre drumul comunal.

Instanța a stabilit servitutea de trecere, pe o distanță de 50,10 m de la axul drumului comunal „Din V___” și până la limita proprietății reclamanților situate administrativ la nr. 377, inclusiv peste terenul proprietatea „S______ E_______” folosit tot de către reclamanți, în favoarea fondului dominant de 700 mp înscris în titlul de proprietate nr. xxxxx/xxxxx/20.12.2002 aflat în proprietatea reclamantei J____ E____ și asupra fondului aservit de 4100 mp înscris în titlul de proprietate nr. xxxxx/xxxxx/25.11.1996 aflat în proprietatea autoarei pârâtei, F____ E________, așa cum este identificat acest drum de servitute prin varianta nr. 1 – fila 110 dosar, marcaj în culoare roșie – din raportul de expertiză întocmit în cauză de d-na exp. Molnár E____.

Reclamanții au cerut stabilirea servituții cu titlu gratuit, dar textul de lege mai sus citat prevede în partea sa finală, în mod expres, îndatorirea proprietarului fondului dominant de „a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona” pe proprietarul fondului aservit. Dreptul la despăgubire poate fi stabilit numai într-o acțiune pornită de titularul acestui drept, respectiv de proprietarul fondului aservit, acțiune care nu a fost formulată în cadrul acestui proces. Într-o astfel de acțiune, proprietarul fondului aservit va trebui să dovedească eventualele pagube suferite prin stabilirea drumului de servitute, ținând cont și de modul în care a luat naștere servitutea, așa cum este relevat acesta prin prezenta hotărâre.

Pârâta a încercat blocarea accesului reclamanților prin montarea unei porți de-a latul drumului, pe amplasamentul pe care l-a considerat ___________________________. În baza art. 634 Cod civil sus-menționat, instanța a obligat pârâta să se abțină de la efectuarea oricăror lucrări sau construcții care să împiedice ori să stânjenească accesul reclamanților, cu piciorul sau cu mijloace de transport, pe drumul de servitute stabilit.

Capătul de cerere formulat de reclamanți privind înscrierea servituții în cartea funciară fost apreciat neîntemeiat pentru simplul motiv că, la momentul actual, nici dreptul de proprietate al reclamanților, nici dreptul pârâtei nu sunt înscrise în cartea funciară. Trebuie să se realizeze mai întâi identificarea cu date de carte funciară a ambelor proprietăți învecinate, precum și a servituții stabilite prin prezenta hotărâre, și ulterior să se realizeze înscrierile, conform procedurilor stabilite prin legea specială.

Reclamanții au mai cerut ca instanța să stabilească dimensiunile deschiderii drumului de acces spre drumul comunal și lățimea drumul de acces, conform normelor tehnice privitoare la prevenirea și stingerea incendiilor. Așa cum au mai arătat, instanța a analizat modul în care a luat naștere servitutea și a stabilit dreptul de servitute al reclamanților în conformitate cu dispozițiile Codului civil sub imperiul căruia servitutea a luat naștere, neavând relevanță în această materie unele norme care aparțin dreptului administrativ și care se pun în aplicare pe căile procedurale specifice acestei ramuri de drept.

Prin decizia civilă nr. 351/10 iunie 2014 a Tribunalului S____ a fost admis apelul declarat de pârâta S______ M____ în contra sentinței civile nr.3227 din 29 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Z____ care a fost schimbată în tot și judecând în fond cauza a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților J____ E____ și J____ I___ pentru stabilirea dreptului de servitute de trecere, notarea în CF a dreptului de servitute și obligația de a nu face.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții J____ E____ și J____ I___ contra aceleași sentințe și au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei S______ M____ suma de 1037 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

În privința calificării căii de atac din recurs în apel invocată de către reclamanți instanța a reținut următoarele :

Potrivit art.282 ind.1 Cod procedură civilă sunt supuse apelului, printre altele hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv atât în materie civilă cât și comercială.

Conform art.3 lit.j din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile care au ca obiect servituți sunt acțiuni neevaluabile în bani și se taxează cu o taxă judiciară de timbru fixă.

În cazul în speță obiectul cererii introductive l-a constituit obligarea pârâtei la instituirea unei servituți de trecere pe trenul său, la calea publică de acces.

Pe cale de consecință acțiunile având ca obiect stabilirea unei servituți sunt supuse celor trei grade de jurisdicție : primă instanță, apel și recurs, astfel că raportat la cele arătate calea de atac în cazul în speță este cea a apelului și nu a recursului.

Potrivit art. 616 Cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona, iar conform art.617 Cod civil se prevede că trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum.

De asemenea potrivit art. 618 Cod civil cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.

Prima instanță a făcut aplicarea acestor texte legale, invocându-le drept temei legal a admiterii acțiunii dar nu a ținut cont efectiv de prevederile art. 617 Cod civil potrivit cărora trecerea trebuie regulat făcută pe partea care ar scurta calea proprietarului închis, care să iasă la drum.

În cazul în speță însă reclamanții au chemat în judecată doar pârâta S______ M____ în calitate de titular al fondului pe care trebuie să-l traverseze pentru a ajunge la calea publică.

Din concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciar efectuat în cauză de expertul M_____ E____ și din schița de la fila 110 din dosar fond a reieșit că ambele drumuri de servitute propuse în cele două variante de trecere străbat două proprietăți diferite : proprietatea pârâtei S______ M____ și terenul înscris pe numita S______ E_______ (f.107 – 120 dosar fond).

De asemenea din concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză de expertul D_____ G______ și din schița de la fila 152 dosar fond a rezultat că „continuarea accesului se face pe terenul proprietatea numitei S______ E_______, acces identificat pe Harta de la CF pe nr.topo,251 (care s-a dezmembrat în 251/a-CF-741 și 251/b-CF 16, dezmembrare neoperată pe hartă) și nr.topo 253-.CF-291”.(f.150-dosar fond).

Tribunalul a reținut că această propunere varianta II nu asigură accesul la terenul reclamanților, ajungând până la terenul numitei S______ E_______, care nu este parte în proces.(f.151-dosar fond).

Reclamanții nu au înțeles faptul că o cheme în judecată și pe vecina lor S______ E_______, dar acesta este riscul lor în condițiile în care prima instanță nu o putea împrocesua din oficiu, iar în apel nu se putea extinde procesul față de alte persoane.

În virtutea principiului disponibilității, reclamanții pot opta să se judece cu cine doresc, dar asta nu înseamnă că nechemarea în judecată a celor de la care pot solicita o servitute de trecere poate fi invocată în favoarea lor pentru admisibilitatea unei acțiuni împotriva altor proprietari vecini.

Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului de proprietate și de aplicarea directă în dreptul intern a art.1 din Protocolul nr.1, pentru că legea internă ocrotește suficient dreptul de proprietate și nu a fost, nici greșit aplicată, nici greșit interpretată întemeindu-se o jurisprudență constantă și previzibilă, în sensul că nu poate solicita servitute a locului înfundat cel care este în culpă pentru crearea acestuia.

Având în vedere că reclamanții nu au chemat în judecată toți proprietarii de terenuri a căror imobile vor fi afectate de servitutea de trecere nu se mai impune examinarea pe fond a motivelor de apel invocate de către reclamanții-apelanți.

Prin urmare apelul reclamanților a fost apreciat ca fiind neîntemeiat.

Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiat apelul declarat de pârâta S______ M____ care a solicitat a se stabili servitutea de trecere conform variantei II din Raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul M_____ E____, care este mai scurtă decât în varianta i propusă de expert.

În cazul în speță din concluziile raportului de expertiză rezultă că în varianta 2 calea de acces la proprietatea reclamanților este de 28,91 m iar în varianta 1 este de 50,10 metri (f.110 – dosar fond).

De asemenea și în variantele propuse de expertul D_____ G______ în varianta 2 propusă de pârâtă, calea de acces la terenul reclamanților este mai scurtă, respectiv de 25,70 m, pe când în varianta 1 este de 36,46 m. (f.152 – dosar fond).

În concluziile expertizei efectuate de D_____ G______ se s-a reținut că în varianta I propusă de reclamanți „Continuarea accesului se face pe terenul proprietatea numitei S______ E_______, acces identificat pe Harta de la CF pe nr.topo.251 și nr.topo. 253-CF-291, iar în varianta II propusă de pârâtă se menționează că această propunere nu asigură accesul la terenul reclamanților, ajungând până la terenul numitei S______ E_______, care nu este parte în proces (f.150-151 dosar fond).

Apoi și din schița întocmită de expertul D_____ G______ a reieșit că în varianta I propusă de reclamanți continuarea accesului se face și pe terenul numitei S______ E_______, care nu a fost chemată în judecată (f.152 – dosar fond).

Cu alte cuvinte în ambele variante propuse în cele două expertize tehnice judiciare topografice dreptul de servitute de trecere afectează și terenul numitei S______ E_______, dar care nu a fost chemată în judecată de reclamanți.

Așa încât instanța a admis apelul declarat de pârâta S______ M____ contra sentinței civile nr.3227 din 29 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Z____ pe care o schimbă în tot.

De altfel și pârâta apelantă la termenul de judecată din 3 iunie 2014 a solicitat admiterea apelului său și respingerea acțiunii reclamanților având ca obiect servitutea de trecere.

În consecință în baza art.296 a admis apelul declarat de pârâta S______ M____ contra sentinței civile nr. 3227 din 29 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Z____ pe care o schimbă în tot.

Judecând în fond cauza a respins ca nefondată acțiunea reclamanților J____ E____ și J____ I___ pentru stabilirea dreptului de servitute de trecere, notarea în CF a dreptului de servitute și obligația de a nu face.

În baza art.274 Cod procedură civilă, reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei S______ M____ suma de 1037 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții J____ E____ și J____ I___, recurs întemeiat p dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.,

În motivarea recursului, recurenții au invocat mai multe motive de nelegalitate.

Primul motiv de nelegalitate constă în încălcarea principiului contradictorialității procesului civile, instanța de apel nu a pus în dezbaterea părților împrejurarea că servitutea de trecere stabilită conform variantei I solicitată de ei trece și peste terenul proprietatea numitei S______ E_______, motivele invocate de ei referitoare la faptul că în varianta nr. I trece doar peste terenul ce a aparținut lui G___ A_______ după care se continuă pe terenul dominant a lui J____ E____ și nu a pus în dezbatere expertiza făcută de expertul M_____ E și cea făcută de M_____ E. și D_____ G.

Al doilea motiv de nelegalitate se referă la faptul că la pronunțarea deciziei atacate, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod proc. civ., prin aceea că nu a ținut cont că în dosar a fost dispusă o singură expertiză completată cu un supliment și nu s-a cerut și nu s-a dispus o a doua expertiză. Mai mult, expertiza comptată trebuia vizată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S____, cerință care nu este îndeplinită în cauză.

După expunerea modalității de reconstituire a titlurilor de proprietate pe numele lui J____ E____, G___ A_______, S______ E_______, a vecinătăților terenurilor pentru care acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, recurenții concluzionează că porțiunea de drum de acces delimitată prin conturul 15-16-21-22-15 nu este situată în terenul lui S______ E_______, astfel că aceasta nu trebuia chemată în judecată.

Al treilea motiv de nelegalitate invocat de recurenți se referă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat prin art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, constând în aceea că nu li s-a permis să beneficieze de probele cerute, nu sunt luate în considerare și analizate celelalte probe, respectiv titlul de proprietate a lui J____ E____ și S______ E_______, nu este analizat raportul de expertiză întocmit de expert M_____ E____ și D_____ G______.

Dacă instanța de apel a considerat că nu este suficient lămurită, trebuia să le solicite explicațiile și lămuririle necesare, așa cum cere art. 129 alin. 4 Cod proc. civ.

Al patrulea motiv de nelegalitate constă în încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod proc. civ., prin aceea că deși și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Noului cod civil, instanța de apel trebuia să pună în discuție și să stabilească în mod clar dispozițiile legale aplicabile. Neprocedând în această modalitate, soluția instanței de apel, întemeiată pe dispozițiile Vechiului cod civil este nelegală și se circumscrie dispozițiilor ar. 304 pct. 9 Cod proc. civ.

Al cincilea motiv de nelegalitate invocat de recurenți este identic cu cel invocat la pct. 4 al declarației de recurs.

Al șaselea motiv de nelegalitate invocat de recurenți se referă la faptul că decizia a fost dată cu aplicarea și încălcarea greșită a legii, constând în aceea că îi stopează în mod definitiv să mai poată solicita o servitute de trecere, care să treacă peste mejda comună dintre terenul lui Jurjde E____ și cel care a aparținut lui G___ A_______.

În concluzia declarației de recurs, se solicită în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul S____ în scopul solicitării expertului de a oferi lămuririle necesare și de a corecta erorile la suplimentul la expertiza efectuată în cauză, avizarea de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a expertizei, efectuarea cercetării la fața locului, analizarea și luarea în considerare a tuturor probelor propuse la instanța de fond, apel și recurs.

În subsidiar, recurenții au solicitat modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată, cu obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă intimata S______ M____ s-a opus admiterii recursului, arătând că S______ E_______ este antecesoarea reclamantei în prezent decedată, că varianta de drum în legătură cu care recurenții afirmă că a fost folosită de zeci de ani nu există în PUG-ul localității Agrij, că între proprietatea recurenților și proprietatea ei este interpusă proprietatea lui S______ E_______, care nu este parte în proces, fiind decedată.

Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs, încălcarea principiului contradictorialității procesului civil, prev. de art. 129 alin. 4 Cod proc. civ.
Potrivit acestui text de lege „ cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare”.

Acest principiu al contradictorialității presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.

În speță, se susține de către recurenți că instanța nu a pus în dezbatere motivele invocate de ei, respectiv faptul că servitutea de trecere în varianta solicitată de ei trece și peste terenul proprietatea numitei S______ E_______.

Susținerile recurenților sunt nefondate. Din practicaua deciziei civile nr. 351/10 iunie 2014 a Tribunalului S____ rezultă că recurenții solicită, alături de alte cereri, stabilirea servituții de trecere în varianta nr. 1 din suplimentul la expertiza tehnică efectuată de expert D_____ G______ „cu precizarea că în această variantă servitutea nu trece peste terenul proprietatea lui S______ E_______”.

Așadar, nu se poate reține încălcarea principiului contradictorialității pentru motivele invocate de recurenți, întrucât prin cuvântul pe fond în susținerea apelului, ca de altfel și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei (f. 106), reclamanții se referă la faptul că servitutea de trecere în varianta nr. 1 din suplimentul la expertiza tehnică, nu trece peste terenul numitei S______ E_______, iar dezbaterile au avut loc în prezența tuturor părților.

Al doilea motiv de nelegalitate referitor la încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod proc. civ., constând în aceea că instanța nu a ținut cont de faptul că în dosar a fost dispusă o singură expertiză completată cu un supliment, că nu s-a dispus efectuarea unei a doua expertize și că expertiza nu a fost avizată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S____:

Instanța de fond a administrat proba cu expertiza tehnică de specialitate și a încuviințat obiecțiunile formulate de reclamanți la această expertiză.

În ședința publică din 27 mai 2014 reclamanții au solicitat instanței de apel să acvireze un alt dosar al Judecătoriei Z____ în care a formulat o cerere prin care solicită să se verifice dacă pârâta care a depus la dosar un titlu de proprietate are sau nu calitatea de proprietară a terenului pe care se instituie servitutea sau este o persoană care împiedică exercitarea trecerii, a solicitat să se constate ca fals titlul de proprietate depus de pârâtă, cerere de acvirare respinsă de instanța de apel.

Art. 129 alin. 5 Cod proc. civ., prevede că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Din dispozițiile acestui text de lege rezultă că instanța nu avea obligația de a dispune administrarea probelor cerute de reclamanți, ci posibilitatea de a dispune administrarea acestor probe în scopul soluționării dosarului. Prin urmare, dacă instanța se consideră lămurită pe baza probelor administrate, poate respinge alte cereri în probațiune formulate de părți, cu atât mai mult cu cât, probele solicitate de reclamanți nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecății.

În cauză, instanța de apel considerându-se lămurită, a respins cererile în probațiune formulate de reclamanții apelanți. Procedând în această modalitate prin respingerea cererilor ca neconcludente, instanța nu a încălcat prevederile art. 129 alin. 5 Cod proc. civ., așa cum susțin recurenții.

Avizarea expertizei tehnice de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Z____ nu constituie un motiv de casare a deciziei atacate. Avizarea expertizei tehnice de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Z____ înainte de pronunțarea hotărârii, nu este o condiție prealabilă pentru valabilitatea acestei expertize. Din întreaga economie a Legii nr. 7/1996 și a Ordinului nr. 634 emis de ANCPI, nu rezultă că valabilitatea expertizei tehnice efectuată în cauză este condiționată de avizarea ei prealabilă de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru a fi reținută de instanța de judecată, aprecierea acesteia cât și necesitatea efectuării unei noi expertize fiind atributul exclusiv al instanței de judecată.

Al treilea motiv de nelegalitate invocat de recurenți, încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului:

Dreptul la un proces echitabil este consacrat prin art. 21 alin. 3 din Constituția României și prin art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil este dreptul unei persoane de a fi judecată în mod echitabil, de către un tribunal imparțial într-un termen rezonabil, garanțiile unui proces echitabil referindu-se la egalitatea armelor, respectarea contradictorialității în special în administrarea probelor și motivarea deciziilor.

În privința probelor, instanța europeană a statuat faptul că admisibilitatea, administrarea și pertinența probelor este lăsat la latitudinea instanței naționale, iar respingerea unor cereri în probațiune în condiții de deplină contradictorialitate în fața instanței de judecată nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Motivele invocate de recurenți la acest punct al recursului reiterează în realitate motivele invocate la pct. 1 și 2 ale declarației de recurs. Respingerea cererilor în probațiune, respingerea cererilor de examinare și de analizare a valabilității unor acte (titlul de proprietate emis pe numele lui S______ E_______) care nu fac obiectul prezentei cauze nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, instanța fiind obligată să hotărască asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății. Ori, obiectul prezentei cauze îl constituie stabilirea servituții de trecere pe terenul proprietate pârâților, pe amplasamentul existent cu destinația de drum de acces și nu examinarea valabilității sau nevalabilității unor acte prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate al unor persoane și care nu formează obiectul pricinii.

Nu se poate vorbi așadar despre o încălcare a dreptului de proprietate și a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, având în vedere că legea internă a fost corect interpretată și aplicată, că soluția pronunțată se bazează pe o jurisprudență constantă și previzibilă, în sensul că nu se poate solicita servitutea locului înfundat de către cel în culpă pentru crearea locului înfundat și fără chemarea în judecată a tuturor persoanelor proprietare ale terenurilor învecinate cu terenul reclamanților și care urmează să fie traversate de servitutea de trecere.

Instanța de apel nu a aplicat greșit legea și nici nu a interpretat greșit dispozițiile legale în materie, care prevăd că servitutea de trecere a locului înfundat se poate stabili pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului dominant.

Curtea reține că acest motiv de recurs nu poate fi primit, având în vedere că intabularea servituții se poate efectua numai împotriva aceluia care era înscris ca titular asupra fondului pe care urmează să fie făcută înscrierea. În speță, pentru grevarea dreptului de proprietate al pârâților este necesar ca aceștia să fie proprietari și, prin urmare, proprietarii de la data solicitării instituirii servituții de trecere să fi fost parte în proces. Ori, în cauză, așa cum corect au reținut cele două instanțe, reclamanții nu au înțeles să cheme în judecată și pe S______ E_______, al cărei teren este învecinat cu terenul proprietatea reclamanților și urmează să fie afectat de servitutea de trecere.

În susținerea celui de al patrulea motiv de nelegalitate, identic cu motivul de recurs invocat la pct. 1 al declarației de recurs, recurenții invocă încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod proc. civ., încălcare constând în aceea că instanța nu a pus în discuția părților și nu a stabilit în mod clar dispozițiile legii aplicabile și nu a dat o calificare corectă a acțiunii.

Critica este nefondată. Spre deosebire de obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat sau depășit, temeiul ei juridic nu leagă instanța care este obligată, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta și ocroti interesele părților, să dea acțiunii calificarea juridică exactă.

În cauză, instanța de fond și de apel a stabilit exact obiectul acțiunii, respectiv instituirea servituții de trecere a locului înfundat reglementată de art. 613 și urm. C. civil, acțiunea finind înregistrată la data de 2.02.2012, iar Noul Cod Civil a intrat în vigoare la data de 1.10.2012, de altfel reclamanții invocând ca temei de drept art. 616 și urm. și 759 C. civil.

Ultima critică adusă de recurenți se referă la faptul că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, că urmare acestei hotărâri nelegale, dacă ar iniția o nouă acțiune s-ar invoca autoritatea de lucru judecat:

Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să își dispute obiectul procesului.

Riscul de a fi invocată excepția autorității de lucru judecat într-un alt proces nu constituie un motiv care să ducă implicit și automat la admiterea recursului, reclamantul asumându-și acest risc în momentul promovării acțiunii.

Celelalte motive de recurs invocate de recurenți, referitoare la aprecierea și interpretarea probațiunii administrate în cauză, la greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat, modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate, nu mai pot constitui motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 Cod proc. civ., urmare abrogării pct. 11 al art. 304 Cod proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, motiv pentru care instanța de recurs nu va proceda la analizarea lor.

Urmare respingerii recursului, fiind în culpă procesuală, recurenții vor fi obligați să plătească intimatei S______ M____ suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la f. 45.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamanții J____ E____ și J____ I___ împotriva deciziei civile nr. 351 din 10 iunie 2014 a Tribunalului S____ pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o menține.

Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei S______ M____ suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

A_____ A. C___ A__ I______ A_______ C______ C_______ B_____

Red. IA dact. GC

2 ex/10.11.2014

Jud. apel:. G. D_____, M. L____