ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991

DECIZIA CIVILĂ Nr. 241/2015

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: A_____ B_______

Judecător: A______ T___

Judecător: P___ M_____

Grefier: R_____ M____ G_______

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta IF H____ L____, cu sediul în com. B_____, _____________________, jud. M____, împotriva sentinței civile nr. 136 din data de 11.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de azi, 27 noiembrie 2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 136 din data de 11 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire introdusă de către revizuentul I.F. H____ L____, în contradictoriu cu intimata P___ R_____, cu privire la sentința civilă nr. 347/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX; prin încheierea de completare din data de 03.06.2015, a fost obligată revizuenta la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin sentința civilă nr. 347/2013 Judecătoria Târnăveni a soluționat dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P___ R_____ și în consecință, respingând cererea de chemare în judecată în ceea ce privește primul capăt de cerere – servitutea de trecere, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respingând excepția lipsei calității procesuale active cu privire la al doilea capăt de cerere, obligația de „a face” și în consecință, admițând acțiunea cu privire la al doilea capăt de cerere și obligând pârâta la demolarea gardului edificat nelegal la _____________________ 194, prin care a blocat accesul reclamantei la ferma înscrisă în CF nr. 1/N – Bernadea, nr. top 256/1/1 și terenul aferent în suprafața de 5660 mp, obligând pârâta să permită reclamantei accesul la fermă pe drumul DS 194.

Această hotărâre a fost atacată cu recurs la Tribunalul M____, care prin decizia civilă nr. 1042/2013, a admis recursul, modificând în parte sentința civilă nr. 347/2013, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta A.F. H____ L____, având ca obiect obligarea pârâtei P___ R_____ la demolarea gardului și la permiterea accesului la fermă pe drumul DS 194.

Art. 322 pct. 4 C. pr. civ. prevede că „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere … dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților...”

Revizuirea se poate exercita asupra hotărârilor definitive, putând fi atacate cu revizuire hotărârile de fond ale primei instanțe, pronunțate ca urmare a primei judecăți sau ca urmare a rejudecării după casarea cu trimitere de către instanța de recurs.

Analizând cererea de revizuire, s-a apreciat de judecătorie, că aceasta este inadmisibilă deoarece sentința civilă nr. 347/2013 a Judecătoriei Târnăveni a fost modificată prin admiterea recursului de către Tribunalul M____, care a pronunțat decizia civilă nr. 1042/2013.

Având în vedere cele expuse anterior, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire introdusă de către revizuent.

Cu referire la cheltuielile de judecată, acordate prin încheierea din data de 03.06.2015, de completare a sentinței pronunțate, s-a reținut că pârâta depusese la dosar, la fila 38, chitanța doveditoare a plății onorariului de avocat, dar cu ocazia pronunțării s-a omis a se dispune și privitor la această cerere.

Împotriva acestei sentințe civile și a încheierii de completare, a declarat recurs revizuenta I.F. H____ L____, aceasta solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea excepției inadmisibilității, cu admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată. Ulterior, cu ocazia concluziilor orale din recurs, s-a solicitat casarea hotărârii atacate și fie reținerea spre rejudecare, fie trimiterea spre rejudecare la prima instanță

În motivarea recursului formulat, revizuenta a arătat că și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, potrivit recurentei, în procesul inițial, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 347/23.04.2013 de către Judecătoria Târnăveni în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, fuseseră formulate două capete de cerere. Primul capăt de cerere, având ca obiect instituire drept de servitute, a fost respins pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei chemate în judecată, iar al doilea capăt de cerere, având ca obiect obligația de a face, constând în demolarea de către pârâtă a gardului edificat nelegal la __________________, prin blocarea accesului reclamantei la ferma înscrisă în CF nr. 1 Bernadea nr. top. 256/1/1, a fost admis. Ulterior, în calea de atac a recursului, prin decizia civilă nr. 1042/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul M____ în același dosar, s-a admis recursul și s-a modificat în parte hotărârea atacate. În sensul că s-a respins cererea formulată de către reclamanta AF H____ L___, având ca obiect obligarea pârâtei P___ R_____ la demolarea gardului și la permiterea accesului la ferma de drumul DS 194, înlăturându-se dispoziția referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, fiind obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă și menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pornind de la aceste date faptice, instanța de fond învestită cu cererea de revizuire a respins-o ca inadmisibilă pe aceasta, fără a sesiza faptul că decizia Tribunalului M____ nr. 1042/10.12.2013 nu casa ori desființa sentința instanței de fond, ci a dispus numai modificarea ei parțială, cu privire la petitul subsidiar, ținând cont tocmai de motivele respingerii petitului principal de către prima instanță. Ca atare, partea din hotărârea de primă instanță, privind dispoziția de respingere a petitului privind instituirea unei servituți de trecere pe terenul intimatei, către proprietatea recurentei, a rămas definitivă la instanța de fond, nefiind atacată și nu a făcut obiectul vreunei modificări, desființări sau casări, astfel că o eventuală cerere de revizuire a acesteia, pe motivul invocat cu privire la acest petit, nu poate fi îndreptată decât la instanța de fond. S-a făcut trimitere de către recurentă și la dispozițiile art. 323 alin. 1 și art. 377 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în care se definește noțiunea de hotărârea rămasă definitivă, prin prisma cererii de revizuire.

Cu referire la încheierea de completare din data de 03.06.2015 s-au formulat de către recurentă alte critici punctuale, arătându-se că deși în cuprinsul încheierii atacate se face referire la o chitanță depusă la fila 36 din dosar, apreciază că dacă într-adevăr era depusă la dosarul cauzei la momentul menționat, ar fi fost menționată în considerentele hotărârii și nu exclusiv în încheierea de completare a dispozitivului. De asemenea, a considerat recurenta, că în ipoteza admiterii recursului formulat împotriva sentinței de respingere ca inadmisibilă a sentinței de revizuire, în mod automat s-ar ajunge și la admiterea recursului împotriva încheierii de completare dată cu privire la chestiunea cheltuielilor de judecată.

Împotriva declarației de recurs a formulat întâmpinare intimata P___ R_____, solicitând respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata a reiterat în parte apărările împotriva cererii de revizuire pe care le-a făcut în fața primei instanțe. S-a arătat, în esență, că pot fi atacate cu revizuire hotărârile definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de instanța de recurs atunci când evocă fondul. Or, în speța de față, prin decizia civilă nr. 1042/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul M____ s-a admis recursul declarat de pârâta P___ R_____ și rejudecându-se fondul, s-a modificat sentința civilă nr. 347/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni. Astfel, potrivit intimatei, singura hotărâre ce putea fi supusă revizuirii este decizia civilă a tribunalului, prin care, evocându-se fondul, s-a admis recursul. A apreciat intimata, că din decizia menționată rezultă cu evidență că instanța de recurs a evocat fondul, respectiv situația de fapt și de drept avută în vedere de prima instanță. Pe de altă parte, instanța de recurs a plecat de la partea sentinței judecătorești intrată în puterea de lucru judecat, prin nepromovarea căii de atac a recursului de către revizuentă. Dar instanța de recurs a rejudecat cauza în ce privește petitul contestat, pronunțând o soluție pe fond, iar nu pe excepție, tocmai pornind de la aprecierea că instanța de fond a schimbat cauza și temeiul acțiunii.

Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și prin raportare la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul declarat de revizuenta I.F. H____ L____ este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

În acest sens, trebuie să remarcăm faptul că prima instanță și-a întemeiat soluția de respingere a cererii de revizuire pe împrejurarea că ar fi inadmisibilă, datorită faptului că sentința civilă nr. 347/2013 a Judecătoriei Târnăveni a fost modificată prin admiterea recursului de către Tribunalul M____, care a pronunțat decizia civilă nr. 1042/2013. Constatarea judecătoriei este numai parțial corectă, dar eroarea comisă impune admiterea recursului.

Astfel, reținem că prin sentința civilă nr. 347/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei P___ R_____, invocata de către instanță din oficiu și în consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AF H____ L____ în ceea ce privește primul capăt de cerere - servitutea de trecere, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, prin aceeași hotărâre s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la al doilea capăt de cerere - obligația de „a face” și s-a admis acțiunea reclamantei A.F. H____ L____ împotriva pârâtei P___ R_____ cu privire la al doilea capăt de cerere și în consecință, a fost obligată pârâta la demolarea gardului edificat nelegal la _____________________ 194 prin care a blocat accesul reclamantei la ferma înscrisă în CF nr. 1/N - Bernadea, nr. top. 256/1/1 și terenul aferent în suprafață de 5660 mp, fiind totodată obligată pârâta să-i permită reclamantei accesul la fermă pe drumul DS 194.

Această hotărâre de primă instanță a fost atacată cu recurs numai de către pârâta P___ R_____ și din studierea declarației de recurs, precum și a deciziei pronunțate în calea de atac de către Tribunalul M____, rezultă că singurul obiect al nemulțumirii pârâtei P___ R_____ în acea pricină a fost reprezentat de soluția pronunțată de prima instanță asupra celui de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect obligația de demolare a gardului și de permitere a accesului reclamantei pe drumul DS 194. Prin declarația de recurs din acel dosar (dosarul nr. XXXXXXXXXXXX), recurenta P___ R_____ nu a criticat în niciun fel soluția pronunțată de prima instanță asupra celui dintâi capăt de cerere, având ca obiect instituirea unui drept de servitute, ci s-a limitat să conteste soluția pronunțată asupra celui de-al doilea capăt de cerere, întrucât numai în privința acestuia a căzut în pretenții. În acest context, recurenta a apreciat că al doilea capăt al cererii de chemare în judecată este accesoriu față de primul și pe cale de consecință, în condițiile în care primul petit a fost respins, în temeiul principiului accesorium sequitur principale, trebuia respins și al doilea petit.

Cealaltă parte, reclamanta AF H____ L____, nu a declarat recurs împotriva acelei sentințe.

Prin decizia civilă nr. 1042/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul M____ în soluționarea căii de atac declarate de recurenta P___ R_____, s-a dispus admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta A.F. H____ L____, având ca obiect obligarea pârâtei P___ R_____ la demolarea gardului și la permiterea accesului la fermă pe drumul DS 194. A fost înlăturată dispoziția referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1651,77 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. Tribunalul M____ a reținut, în esență, că acțiunea introductivă a avut două capete de cerere: primul, prin care se solicită instituirea unui drept de servitute pe terenul proprietate privată a pârâtei și cel de-al doilea, cu caracter accesoriu, prin care se cere demolarea gardului în vederea exercitării dreptului de servitute. Reclamanta nu a învestit instanța de fond cu o acțiune având capete de cerere cu finalitate distinctă sau alternativă, acțiunea sa având un caracter unitar, temeiul juridic al cererii fiind dreptul de servitute pe care l-a pretins de la cel considerat proprietarul terenului în litigiu. Așadar, pârâta a fost chemată în judecată în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. În condițiile în care instanța de fond a apreciat că pârâta nu este proprietara respectivei porțiuni de teren, o obligă totuși să o pună la dispoziția reclamantei, fără însă să stabilească cine are calitatea de proprietar al terenului respectiv. În acest mod instanța nu numai că a schimbat cauza și temeiul acțiunii introductive, dar a și pronunțat o soluție cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă în conformitate cu care „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra cererii deduse judecății”. În condițiile în care instanța a reținut că pârâta nu este proprietarul terenului în litigiu, nu era posibil să stabilească în sarcina acesteia obligații față de reclamantă, care la rândul ei nu poate invoca vreun drept asupra respectivului teren. În contextul celor anterior expuse, tribunalul a constatat că instanța de fond a dat o greșită calificare capătului accesoriu de acțiune, tratându-l în mod eronat ca pe un capăt de cerere principal, în condițiile în care soluția dată primului capăt de cerere trebuia să se răsfrângă asupra întregii acțiuni.

Din coroborarea tuturor acestor informații, putem desprinde anumite concluzii cu privire la succesiunea hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX. Mai întâi, reținem că în calea de atac a recursului, declarată numai de către pârâta P___ R_____, s-a pus în discuție exclusiv soluția pronunțată de prima instanță asupra celui de-al doilea capăt de cerere. Nicio nemulțumire nu a fost exprimată cu privire la soluția dată de prima instanță asupra primului capăt de cerere, care avea ca obiect instituirea unui drept de servitute. În al doilea rând, întrucât pricina respectivă viza soluționarea a două capete de cerere distincte (chiar dacă aflate într-un raport de accesorialitate), iar calea de atac purta exclusiv asupra celui de-al doilea capăt de cerere (capătul de cerere accesoriu), concluzionăm că instanța de control judiciar nu a fost învestită să controleze, sub aspectul legalității și temeiniciei, soluția pronunțată asupra capătului de cerere principal. De altfel, examinarea considerentelor pronunțate de tribunal în recurs evidențiază că instanța de control judiciar nici nu a atins problematica soluției pronunțate asupra primului capăt de cerere, limitându-se numai la a analiza raportul dintre primul capăt de cerere și cel de-al doilea. Însă această analiză a fost efectuată exclusiv în scopul de a stabili efectele pe care le-ar produse eventuala accesorialitate între petite, asupra petitului nr. 2, cu care a fost învestită în recurs. Or, de vreme ce tribunalul nu a fost învestit cu o cale de atac formulată asupra primului petit al cererii de chemare în judecată și nici nu a analizat soluția dată asupra acestuia sub aspectul legalității și temeiniciei, reținem că din această perspectivă hotărârea primei instanțe, asupra petitului nr. 1, materializată în sentința civilă nr. 347/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni, a rămas definitivă prin nerecurare. În mod cert, Tribunalul M____, în decizia civilă nr. 1042/10.12.2013, a evocat fondul pricinii, dar numai în ceea ce privește petitul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, iar întregile considerente ale acestei decizii pun în evidență faptul că instanța de control judiciar a privit soluția asupra primului capăt de cerere ca pe o problemă deja rezolvată de judecătorie, ca pe un punct de pornire în soluționarea celui de-al doilea petit.

Ca atare, soluția asupra primului capăt de cerere, având ca obiect instituirea unui drept de servitute, nu a făcut obiectul recursului, nu a fost cercetată în recurs și a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare.

Mai departe, se impune să constatăm că prin cererea de revizuire formulată în prezentul dosar, revizuenta se fundamentează pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă și solicită admiterea căii extraordinare de atac, cu schimbarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P___ R_____ și admiterii capătului de cerere din acțiunea reclamantei, privind instituirea unui drept de servitute de trecere. Prin urmare, revizuenta se îndreaptă exclusiv asupra primului capăt de cerere, calificat prin decizia civilă nr. 1042/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul M____ ca fiind capătul de cerere principal. Ea nu critică soluția pronunțată asupra celui de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată.

Or, de vreme ce primul capăt al cererii de chemare în judecată a fost soluționat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 347/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni, întrucât pe de o parte, această porțiune din sentință nu a făcut obiect al recursului, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu a evocat fondul în legătură cu această soluție, ci numai în legătură cu soluția dată asupra celui de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată, se impune concluzia că revizuirea (cale extraordinară de atac) putea fi introdusă doar împotriva sentinței menționate și desigur, era de competența judecătoriei care a pronunțat-o.

În acest sens, avem în vedere dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. De asemenea, mai avem în vedere dispozițiile art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.

Pentru motivele mai sus expuse, instanța de recurs apreciază că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, pentru motivele invocate de judecătorie, este neîntemeiată. Din această perspectivă, în speță ne aflăm pe terenul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel încât, calea de atac declarată de revizuenta I.F. H____ L____, împotriva sentinței civile nr. 136 din data de 11 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX va fi admisă.

În ceea ce privește consecința admiterii recursului, vom face aplicarea prevederilor art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, în sensul că deși ne aflăm în fața unui motiv de modificare a sentinței atacate, vom dispune casarea cu trimitere în vederea rejudecării, întrucât instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul (cererea de revizuire) fără a intra în cercetarea fondului. Rațiunea pentru care vom adopta această soluție este dată de faptul că declararea inadmisibilă a cererii de revizuire s-a făcut pentru motivul că sentința atacată cu calea extraordinară de atac a fost modificată printr-o decizie civilă a tribunalului pronunțată în recurs, astfel că, implicit, decizia tribunalului ar fi putut fi atacată cu revizuire. Ca atare, judecătoria nu a mai examinat, sub aspectul temeiniciei sale, motivul de revizuire invocat de către revizuentă în sprijinul demersului său procesual.

În consecință, tribunalul va casa în întregime hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Târnăveni în vederea continuării judecății asupra cererii de revizuire.

Desigur că sunt întemeiate concluziile recurentei în ceea ce privește soarta încheierii de completare a sentinței Judecătoriei Târnăveni, în sensul că rezolvarea cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată, prin încheierea de completare a hotărârii judecătorești nu își mai are justificarea de a exista, de vreme ce a fost casată în întregime însăși sentința atacată. În rejudecare, judecătoria va examina motivul de revizuire invocat de către revizuentă și după ce va stabili dacă din această perspectivă calea de atac este întemeiată ori neîntemeiată, se va putea pronunța, din nou, inclusiv asupra eventualelor solicitări ale părților de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de revizuentul I.F. H____ L____, cu sediul în com. B_____, _____________________, jud. M____, împotriva sentinței civile nr. 136 din data de 11 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Casează în întregime hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Târnăveni în vederea continuării judecății asupra cererii de revizuire.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2015.

Red. P.M./Dact. P.M.

23.12.2015/2 ex.

Judecător fond: R__ A___ M______