Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 04 Februarie 2013

Președinte - C_______ C_____ S___

Judecător C_____ D______

Grefier D____ C_____________

DECIZIA Nr. 56/2013

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelant D_________ V_____, apelant D_________ A___, apelant D_________ A___ și pe intimat M_______ P____, intimat MAȘTALERU V_____, având ca obiect servitute obligația de a face; autorizarea executării obligației de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 28.01.2013, când din aceleași motive instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/21.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M_______ P____, invocată de acesta.

A respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea prezentei acțiuni, invocată de către pârâtul M_______ P____.

A respins ca neîntemeiată excepția lipsei coparticipării procesuale pasive cu privire la terenul înscris în Titlul de Proprietate nr. xxxxx din 09.06.2004 eliberat de către Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, invocată din oficiu.

A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, având ca obiect stabilire servitute, formulată de către reclamanții D_________ V_____ și D_________ A___, în contradictoriu cu pârâții M_______ P____, și Maștaleru V_____.

A respins ca neîntemeiată cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtului Maștaleru V_____ la ridicarea gardului în vederea permiterii accesului, iar în caz de neîndeplinire a acestei obligații, de autorizare a reclamanților să ridice gardul, pe cheltuiala pârâtului.

Au fost obligați reclamanții la plata către pârâtul M_______ P____ a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1600 lei reprezentând onorariul apărătorului ales.

Au fost obligați reclamanții la plata în contul d-lui expert C_________ C_______ – specialitatea cadastru-topografie –geodezie din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Iași a sumei de 1030 lei reprezentând diferența de onorariu neachitată.

Instanța de fond a constatat că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 03.01.2011 sub nr. XXXXXXXXXXX, reclamanții D_________ V_____ și D_________ A___ au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâții M_______ P____ și Maștaleru V_____ să dispună obligarea acestora să asigure o servitute de trecere cu autovehiculul pe terenurile lor din intravilanul satului H______, ____________________________, în favoarea fondului reclamanților, să dispună obligarea pârâtului Maștaleru V_____ la ridicarea gardului în vederea permiterii accesului, iar în caz de neîndeplinire a acestei obligații, reclamanții să fie autorizați să ridice gardul, pe cheltuiala pârâtului. Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanții au susținut că sunt proprietarii terenului în suprafață de 1235 mp, teren categoria arabil, _____________________ intravilanul satului H______, ____________________________, având număr cadastral xxxxx, teren înscris în cartea funciară a localității H______, județul Iași, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1101 la B.N.P. A____ G_______. Fondul reclamanților se află la o distanță de 40 m de drumul de acces, neavând însă acces direct la drumul public, ceea ce le creează dificultăți în desfășurarea activităților specifice.

Au mai arătat reclamanții că printr-un proces-verbal întocmit de către Primăria comunei H______ s-a delimitat un drum de servitute cu o lățime de 1,5m în favoarea terenului lor, însă această lățime nu este suficientă pentru a ajunge la teren cu autovehiculul. Totodată, pârâtul Maștaleru V_____ a îngrădit acest drum și nu mai permite accesul.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 616 – art. 618, art. 1075 – art. 1077 Cod civil.

Pârâtul M_______ P____, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea excepțiilor, pârâtul a arăt că terenul reclamanților nu are caracter de loc înfundat, având acces la calea publică în partea de sud – vest. Terenul reclamanților are deschidere atât la un drum sătesc ce aparține unității administrativ – teritoriale ______________________ o lățime de 3,90 m (drum la care au deschidere toate loturile vecine: D_________, Aneculi, Blangoci și B_____) cât și deschidere la un drum privat realizat de către vecinul din partea de vest a proprietății reclamanților, respectiv Blangoci M____. Reclamanții au acces de la calea publică către proprietatea lor și pe un teren neamenajat ce aparține unității administrativ – teritoriale ____________________ deschidere de aproape 2 m, aflat în partea de sud-est a proprietății pârâtului, la limita cu proprietatea Maștaleru.

Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că acțiunea reclamanților este neîntemeiată întrucât terenul acestora are deschidere la calea publică, astfel încât trecerea pe terenul proprietatea pârâților nu este oportună. Reclamanții nu urmăresc asigurarea unui drum de trecere către proprietatea lor, ci îmbunătățirea capacității de exploatare a proprietății prin obținerea unei căi de acces mai scurtă, directă spre drumul principal și facilă cu autovehiculul.

A mai arătat pârâtul că reclamanții au cumpărat terenul pe riscul lor și în cunoștință de cauză.

S –a mai arătat că procesul-verbal din 31.05.2006 de constituire a servituții de trecere pe terenul proprietatea defunctului Maștaleru C_________ (autorul pârâtului Maștaleru V_____) și parțial pe terenul pârâtului M_______ P____, nu reprezintă un titlu în sensul art. 623 Cod civil, ca mod de dobândire a unei servituți, astfel încât reclamanții nu se pot prevala de acest înscris pentru justificarea acțiunii lor.

Instanța a invocat din oficiu, excepția lipsei coparticipării procesuale pasive cu privire la terenul înscris în Titlul de Proprietate nr. xxxxx din 09.06.2004 eliberat de către Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor.

Pârâtul M_______ P____ a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a învederat că nu mai insistă în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților.

Reclamanții și pârâtul M_______ P____ au depus și concluzii scrise.

Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1099 din 10.06.2010 de B.N.P. A____ G_______ numitele P______ L____, Hriapcă E____, S_____ A____ și B_____ M____ au hotărât dezmembrarea terenului în suprafață de 2.470 mp, categoria de folosință „arabil”, situat în intravilanul satului H______, ____________________________, având număr cadastral xxxxx, teren înscris în Cartea Funciară a Localității H______, județul Iași, sub nr. xxxxx, după cum urmează: Lotul 1 – număr cadastral xxxxx – suprafața totală de 1235 mp teren categoria de folosință arabil, ____________________ intravilanul satului H______, ____________________________, și Lotul nr. 2 – număr cadastral xxxxx – suprafața totală de 1235 mp, categoria de folosință arabil, _____________________ intravilanul satului H______, ____________________________.

P______ L____, Hriapcă E____, S_____ A____ și B_____ M____ au înstrăinat lotul nr. 2 reclamantei D_________ A___, căsătorită cu reclamantul D_________ V_____, în calitate de bun comun, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1101 din 10.06.2010 de B.N.P. A____ G_______.

Prin prezenta acțiune, reclamanții solicită obligarea pârâților M_______ P____ și Maștaleru V_____ să le asigure o servitute de trecere cu autovehiculul pe terenurile lor, precum și obligarea pârâtului Maștaleru V_____ la ridicarea gardului în vederea permiterii accesului, iar în caz de neîndeplinire a acestei obligații reclamanții să fie autorizați să ridice gardul, pe cheltuiala pârâtului.

A. Reclamanții au arătat că solicită stabilirea unui drept de trecere pe terenul proprietatea ambilor pârâți M_______ P____ și Maștaleru V_____, invocând nerespectarea dreptului de servitute constituit prin procesul-verbal din 31.05.2006, astfel încât instanța a apreciat că reclamanții justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, pârâtul M_______ P____ având calitate procesuală pasivă.

B. Instanța a reținut netemeinicia excepției lipsei coparticipării procesuale pasive cu privire la Titlul de Proprietate nr. xxxxx eliberat la data de 09.06.2004 de către Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, invocată din oficiu, având în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 643 alin.1 Cod civil, fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare, aceste dispoziții fiind aplicabile și în cazurile în care hotărârea judecătorească nu a rămas definitivă până la data intrării în vigoare a Codului civil, conform prevederilor art. 63 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

II. Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că prezenta cerere de chemare în judecată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale sau procedurale, în vigoare la data când acestea au fost pornite. Mai mult, prevederile art. 602 – art. 625 din Codul civil, referitoare la limitele juridice ale dreptului de proprietate printre care și dreptul de trecere, nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia (art. 59 din Legea nr. 71/2011).

Prin urmare instanța va avea în vedere prevederile Codului civil în vigoare la momentul sesizării instanței (03.01.2011).

Astfel, servitutea de trecere fie că este necontinuă și aparentă, atunci când se realizează pe un drum vizibil, fie că este necontinuă și neaparentă, atunci când nu există un drum vizibil, nu se poate stabili decât prin titlu, astfel cum impuneau prevederile art. 624 Cod civil, în vigoare la momentul sesizării instanței. Titlul, actul de constituire, trebuie să îndeplinească toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege la momentul constituirii.

La momentul încheierii procesului – verbal din 31.05.2006, prin care s-a stabilit în favoarea imobilului autoarelor reclamanților un drept de trecere pe o potecă având o lățime de 1,5 m, actul de constituire a dreptului de servitute trebuia să îndeplinească toate condițiile prevăzute de 2 din Titlul X din Legea nr. 247 din 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Potrivit textului legal menționat, terenurile cu sau fãrã construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrãinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autenticã, sub sancțiunea nulitãții absolute. În cazul în care prin acte juridice între vii se constituie un drept real asupra unui teren cu sau fãrã construcție, indiferent de destinația sau întinderea acestora, dispozițiile alin. (1) se aplica în mod corespunzãtor. Înscrierea căii de acces în cartea funciară precum și înstrăinarea lotului nr. 2 nu sunt de natură a înlătura sancțiunea nulității absolute.

Așadar, înscrisul invocat de către reclamanți în dovedirea dreptului de servitute de trecere pe un drum cu o lățime de 1,5 m nu reprezintă un titlu valabil și, deși nu a fost formulată o cerere reconvențională de contestare a valabilității acestuia, procesul-verbal din 31.05.2006 nu va fi avut în vedere la soluționarea prezentei cauze. Prin urmare, cererea reclamanților privind obligarea pârâtului Maștaleru V_____ la ridicarea gardului în vederea permiterii accesului ori de autorizare a reclamanților la ridicarea gardului pe cheltuiala acestui pârât este neîntemeiată.

Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la asigurarea unei servituți de trecere cu autovehiculul pe terenurile lor situate în intravilanul satului H______, ____________________________.

Instanța a aratat că dezmembrarea terenului în suprafață de 2.470 mp și formarea a două loturi nu dă dreptul coproprietarilor, și implicit succesorilor cu titlu particular ai acestora (reclamanții din prezenta cauză), să pretindă ieșire la calea publică pe fondul unui alt proprietar, străin de fondul indiviz. Astfel, la momentul efectuării dezmembrării, coproprietarii aveau obligația de a asigura o cale de acces valabilă pentru fiecare dintre cele două loturi.

Din răspunsurile la obiecțiuni formulate de către d-l expert C_________ C_______ (filele 161 - 162), rezultă că vânzătoarele P______ L____, Hriapcă E____, S_____ A____ și B_____ M____ nu au asigurat accesul la drumul public principal atunci când au format cele două loturi, prin dezmembrarea proprietății acestora. Lotul nr. 2, cu număr cadastral xxxxx, a fost cumpărat de către reclamanți fără cale de acces la drumul public principal.

Așadar, față de cele arătate mai sus, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 616 Cod civil, în vigoare la momentul sesizării instanței, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, reclamanții căzând în pretenții, instanța a obligat la plata către pârâtul M_______ P____ a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1600 lei reprezentând onorariul apărătorului ales.

Având în vedere neîndeplinirea de către reclamanți a obligației de a face dovada achitării diferenței de onorariu cuvenite expertului, instanța a obligat la plata în contul d-lui expert C_________ C_______ – specialitatea cadastru-topografie –geodezie din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Iași a sumei de 1030 lei reprezentând diferența de onorariu neachitată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D_________ V_____ și D_________ A___.

Apelanții au arătat că prin acțiune au solicitat a li se recunoaște dreptul de folosire a căii de acces, constituită de ___________________________ comunei, să fie obligați pârâții la restituirea stăpânirii materiale a acesteia și să se constituie în favoarea lor o servitute de trecere cu autoturismul pe terenurile pârâților.

Apelanții susțin că instanța de fond a greșit considerând că procesul verbal din 31.05.2006 este un act constitutiv al dreptului de servitute și s-a pronunțat asupra valabilității lui deși nu s-a cerut.

Apelanții arată că din planul parcelar rezultă că această cale de acces este singura ieșire la drumul public și s-a constituit din terenul aflat la dispoziția comisiei locale.

Consideră apelanții că această cale de acces este un drept de exploatare iar actul este un act administrativ întocmit de autoritatea locală în procedura reconstituirii dreptului de proprietate.

Apelanții arată că prezența acțiune este o acțiune confesorie, iar lipsa formei autentice a actului dă naștere la obligația de „a face”. Astfel cererea apelanților poate fi calificată ca o acțiune în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de drept de servitute.

Apelanții arată că vânzătoarele de la care au cumpărat ar fi putut asigura o cale de acces doar conform procesului verbal din 31.05.2006.

Se invocă art. 616 Cod civil și se susține aplicabilitatea sa chiar dacă ar exista o ieșire la calea publică ce a devenit ne îndestulătoare datorită modului de exploatare a fondului dominant.

Apelanții au susținut că drumul stabilit de expert este greșit deoarece la ____________________________ are aceeași lățime de 1,5 m.

Au solicitat admiterea apelului și a acțiunii.

Legal citat, intimatul M_______ P____ a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului. Arată intimatul că apelanții susțin pentru prima dată în apel faptul că procesul verbal din 31.10.2006 ar fi un act constitutiv de drum de exploatare contrar celor susținute la fond, instanța analizând actul în mod corect.

Această situație, consideră intimatul, nu poate fi invocată decât în procedură specială a Legii 18/1991. Intimatul consideră că instanța de fond nu s-a pronunțat decât asupra a ceea ce s-a cerut, potrivit acțiunii introductive.

Intimatul arată că este culpa vânzătoarelor de la care apelanții au cumpărat terenul că nu au stabilit o cale de acces la drumul public iar constituirea unui drum pe proprietatea sa ar fi mult mai împovărătoare decât drumul ce s-ar putea constitui pe proprietatea vânzătoarelor iar expertiza a fost corect realizată.

A solicitat respingerea apelului.

În apel nu s-au administrat noi probe.

Analizând sentința apelată în raport de motivele invocate cât și potrivit dispozițiilor art. 294 și urm. Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul neîntemeiat.

Prin acțiunea introductivă reclamanții apelanți au solicitat obligarea pârâților de a le asigura o servitute de trecere pe terenurile lor și obligarea pârâtului Maștaleru V_____ de a ridica gardul construit pentru a le permite accesul.

Au susținut reclamanții că nu au cale de acces la drumul public iar prin procesul verbal din 31.05.2006 Primăria a delimitat o servitute de 1,5 m în favoarea lor care nu este utilă ca lățime și a fost îngrădită de pârâtul Maștaleru V_____. Au invocat art. 616 – 618 Cod civil și 1075 – 1077 Cod civil. În concluziile scrise se susține că s-a solicitat instituirea unei căi de acces cu auto. și în subsidiar respectarea căii de acces de 1,5 m (acțiune confesorie în servitute) – fila 188 dosar fond.

Prin urmare, reclamanții formulând o acțiune confesorie nu pot urmări decât apărarea dreptului lor. Cu alte cuvinte, trebuie să existe o servitute constituită în favoarea fondului, dominant al reclamanților. În acest sens, reclamanții au invocat procesul verbal din 31.05.2006.

Acest proces verbal a fost întocmit de Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 și a avut în vedere constituirea unui drum de servitute pentru B_____ M____ (autoare a reclamanților).

Instanța de fond nu s-a pronunțat în legătură cu valabilitatea titlului de constituire a servituții reclamanților ci a apreciat că nu poate fi luat în considerare ca act pe baza căruia a fost întemeiată acțiunea confesorie.

Sub acest aspect, nu se poate reține că s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.

Apelanții susțin greșit că nu și-au întemeiat acțiunea pe dreptul de servitute ce rezultă din acest proces verbal deoarece din analiza acțiunii introductive și a concluziilor scrise, rezultă clar temeiul acțiunii.

S-a avut în vedere că cele mai multe aplicații practice o are constituirea servituții prin titlu (fiind o servitute stabilită prin fapta omului), titlu ce nu îndeplinește condițiile de formă legale. Dincolo de acest aspect, s-a stabilit corect faptul că la cumpărarea terenului, reclamanții și vânzătorii terenului nu s-au preocupat de constituirea unei căi de acces la drumul public.

Procesul verbal din 2006 reprezintă un act întocmit de Comisia Locală de fond funciar, după cum rezultă din cuprinsul său și se referă la situația existentă în teren în acel moment fără a stabili obligații în sarcina altor persoane.

Apelanții reclamanți nu pot susține că acțiunea are ca obiect „obligația de a face” deoarece art. 1075 – 1077 Cod civil nu sunt aplicabile, între părți neexistând raporturi juridice obligaționale ci încadrarea juridică corectă este cea de constituire a unei servituți.

Analiza modului în care se exercită dreptul de servitute, impune cercetarea situației proprietarilor celor două fonduri în sensul de drepturi și obligații ale acestora.

La stabilirea drumului de servitute trebuie avute în vedere atât interesele proprietarului fondului dominant cât și cele ale fondului aservit urmând a fi aleasă calea care să producă cea mai mică daună pentru proprietatea fondului aservit.

Din schița existentă la fila 147 dosar fond rezultă că drumul public principal se află în sudul proprietății reclamanților iar drumul hașurat lat de 1,5 m. duce spre o potecă și alt drum înfundat. Astfel cum sunt configurate proprietățile părților pe schiță, se observă că realizarea unei servituți de trecere potrivit cererii reclamanților ar fi deosebit de împovărătoare pentru fondurile aservite existând o altă posibilitate ce nu poate fi luată în considerare deoarece privește proprietatea unor persoane ce nu sunt părți în prezenta cauză și în legătură cu care instanța nu poate aprecia.

Faptul că situația prezentă s-a schimbat față de cea din anul 2006, astfel cum susțin apelanții, în sensul că este necesar un drum de acces mai larg, nu implică o îngreunare nejustificată a fondului aservit.

Procesul verbal din anul 2006 nu poate fi invocat pentru a obliga intimatul Maștaleru V_____ la ridicarea gardului, nefiind un act care să-i fie opozabil.

În raport de aceste considerente, constatăm că apelul este nefondat și va fi respins cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de către reclamanții D_________ V_____ și D_________ A___ împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 21 mai 2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

Obligă apelanții D_________ V_____ și D_________ A___ să plătească intimatului M_______ P____ suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2013.

Președinte, C_______ C_____ S___		Judecător, C_____ D______
	Grefier, D____ C_____________

Red: D.C.

Tehn. H.C.

Ex.9/29.07.2013

Judecător fond: E____ C______ B______