Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR. 1770

Ședința publică de la 9 decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE -D______ P____

JUDECĂTORI-S_____ C______

-L______ C______

GREFIER-M_____ D___

La ordine au venit spre pronunțare recursurile civile declarate de pârâții D_______ A_____, C________ F______, M____ ANIȘOARA, N_______ M____ și C____ A_______ împotriva deciziei civile nr. 98/AC/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.

C U R T E A

- deliberând –

Asupra recursurilor de față reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 98 bis/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX s-a admis apelurile formulate de reclamanții B_______ A__, B_______ V_____, B_______ D. D______, B_______ M____, toți cu domiciliul în comuna B____, ______________________. N____, F______ Anișoara, domiciliată în comuna Farcașa, _______________________, și de pârâții N_______ M____, C____ A_______, ambele domiciliate în comuna B____, ______________________. N____, și D_______ A_____, domiciliată în comuna Broșteni, ________________________, împotriva sentinței civile nr.1025/4.07.2012 a Judecătoriei B____, precum și cererea de intervenție în interes alăturat reclamanților-apelanți formulată de M_____ A_______, C______ A______, ambele domiciliate în ____________________________________. N____, C______ G_______, domiciliat în ____________________________________________, V________ R_____, domiciliată în comuna Tașca, ________________ 4, ___________, jud. N____, S______ V_______, domiciliat în comuna B____, ______________________, în contradictoriu cu intimații-pârâți C________ F______, domiciliată în comuna B____, ______________________, M____ Anișoara, domiciliată în comuna B____, _____________________. N____, T______ E____, domiciliată în comuna Farcașa, _______________________, N_______ R_____, domiciliat în comuna B____, ______________________. N____, N_______ I___, domiciliat în comuna B____, ______________________. N____, și C______ R_____, domiciliată în comuna Broșteni, _________________, jud. N____, și în consecință:

S-a schimbat, în parte, sentința în sensul următor:

În temeiul dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea pârâților N_______ V_____ și N_______ M____ la judecarea cererii reconvenționale.

Au fost înlăturate dispozițiile referitoare la obligarea reclamanților la plata sumelor de 3900 lei către pârâții N_______ M____, C____ A_______ și D_______ A_____ și la 2800 lei către pârâții C________ F______ și M____ Anișoara, precum și cea referitoare la respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâții N_______ V_____ și N_______ M____.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr.1025/04.07.2012 a Judecătoriei B____ s-a admis acțiunea reclamanților B_______ A__, B_______ V_____, B_______ D______, B_______ M____ și F______ Anișoara în contradictoriu cu pârâții N_______ M____, C____ A_______, D_______ A_____, C________ F______, M____ Anișoara, T_____ E____, N_______ R_____, C______ R_____, N_______ G______ și N_______ I__, și în consecință: s-a stabilit o servitute de trecere pentru exploatarea terenului reclamanților, de la domiciliul acestora, pe terenul pârâților, potrivit traseului indicat (cu galben) în schița raportului de expertiză topografică efectuată în cauză; s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții N_______ V_____ și N_______ M____; au fost obligați reclamanții să plătească pârâților echivalentul lipsei de folosință a terenului pe care s-a instituit servitutea de trecere în cuantum total de 6700 lei, iar pârâții N_______ M____, C____ A_______ și D_______ A_____ au fost obligați la 1000 cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Reclamanții B_______ D______ (decedat pe parcursul judecății) și B_______ A__ au solicitat, în contradictoriu cu pârâții N_______ V_____ – decedat , N_______ M____, C____ A_______, D_______ A_____, C________ F______ și M____ Anișoara, crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea acestora din urmă, situat în intravilanul comunei B____ de la calea publică până la proprietatea reclamanților (teren care se află in spatele proprietăților pârâților), pe o lățime necesară pentru acces cu mijloc auto.

În motivare, reclamanții au arătat că, sunt proprietarii suprafeței de 2574 mp teren curți construcții și arabil, situat în _________________________ construcțiile aferente, că terenul este înfundat, singura cale de acces se află pe terenul pârâților, și că accesul la terenul proprietatea lor s-a făcut întotdeauna pe terenul pârâților, așa cum rezultă din actele de vânzare-cumpărare ale reclamanților și documentația cadastrală aferentă. Dreptul de trecere le-a fost asigurat reclamanților pe cale verbală însă, în prezent, pârâții nu își mai dau acordul în acest sens.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 616-618 Cod civil.

Pârâții N_______ V_____ – decedat, N_______ M____, C____ A_______, D_______ A_____, C________ F______ și M____ Anișoara au depus cerere reconvențională prin care au solicitat ca, în cazul admiterii cererii principale, despăgubirea să reprezinte o indemnizație anuală, arătând că reclamanții au posibilitatea de a utiliza o altă cale de acces și, anume pe terenul vecinilor situat în lateralul trupului de teren stăpânit de aceștia.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că reclamanții au dobândit în proprietate suprafața de 2574 mp teren curți construcții și arabil, situat în _________________________ construcțiile aferente. Așa cum rezultă din documentația cadastrală depusă la dosar, terenul proprietatea reclamanților are ca vecini: N - B_______ V_____, S - C________ F______ și B_______ M______, V-C_________ C_________ D_____, E - C______ G_______, S______ D______. Acest lucru atestă în mod cert că a existat o înțelegere între părți cu privire la exercitarea de către reclamanți a unei servituți de trecere pe terenul pârâților, de vreme ce terenul acestora din urmă face parte din același trup stăpânit odinioară în întregime de autorul părților, B_______ G_______, care a împărțit copiilor săi terenul deținut în proprietate în conformitate cu loturile indicate în raportul de expertiză, stabilind totodată ca accesul reclamanților se va face pe terenul pârâților. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor aceasta este calea de acces folosită de reclamanți de aproximativ 30 de ani.

Din coroborarea raportului de expertiză, a suplimentului de expertiză, precum și a cercetării efectuate de instanță la fața locului, rezultă că terenul-proprietate personală a reclamanților este înfundat, singura cale de acces aflându-se pe terenul pârâților. Astfel, deoarece există deja o cale de trecere pe terenul pârâților care se îngustează, nepermițând accesul cu un vehicul, instanța a constatat că este necesară lărgirea căii de acces în vederea posibilității folosirii terenului reclamanților conform scopului lor social și economic, în conformitate cu dispozițiile art. 616 Cod civil. Suplimentul de expertiză coroborat cu constatările instanței din cadrul cercetării la fața locului atestă faptul că nu există alte construcții pe terenul pârâților, iar groapa săpată in vederea turnării fundației care se află acolo nu împiedică crearea unei căi de acces așa cum a fost indicată în raportul de expertiză inițial.

În baza art. 616 Cod civil, instanța a obligat reclamanții să plătească pârâților N_______ M____, C____ A_______ D_______ A_____, în compensare, suma de 3900 lei - echivalentul utilizării terenului proprietatea acestora, și pârâților C________ F______, M____ Anișoara, în compensare, suma de 2800 lei echivalentul utilizării terenului proprietatea acestora.

Împotriva sentinței, atât reclamanții-pârâți, cât și pârâții-reclamanți au declarat recurs (care, la primul termen de judecată a fost recalificat de tribunal, în raport de obiectul acțiunii și dispozițiile art.282 Cod procedură civilă, ca apel).

În apelul declarat, reclamanții-pârâți au criticat sentința ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

Cu privire la obiectul cererii reclamanților-recurenți, instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că aceștia au solicitat crearea unei servituți, de vreme ce însăși instanța de judecată menționează în dispozitivul hotărârii atacate faptul că: „ De altfel, accesul la terenul reclamanților proprietatea reclamanților s-a făcut întotdeauna pe terenul pârâților, așa cum rezultă din actele de vânzare-cumpărare ale reclamanților și documentația cadastrală aferentă”.

Prin urmare, instanța stabilește un fapt concret, negat cu vehemență de pârâți, anume cum s-a făcut, până la data introducerii acțiunii judiciare, accesul la terenul proprietatea reclamanților și indică și elementele de probațiune a modului cum s-a realizat aceasta.

Consideră apelanții că argumentația cu privire la acest aspect este „superfluă”, nu este susceptibilă de interpretare și instanța trebuia să rețină că obiectul cererii a fost constatarea servituții drumului de trecere, iar nu crearea servituții respective, ceea ce ar califica diferit acțiunea reclamanților-apelanții și ar îndreptăți just și echitabil pe pârâți la o soluție remuneratorie în compensație pentru folosința terenului drept cale de acces.

Având în vedere aceste considerente, se impune ca instanța de control judiciar să conchidă că pârâții nu sunt îndreptățiți la plata unui echivalent bănesc pentru utilizarea, iar nu exploatarea terenului care nu este al lor, așa cum greșit a interpretat prima instanță și să modifice sentința atacată în sensul înlăturării obligării reclamanților la plata sumei de 3900 lei, respectiv 2800 lei ca reprezentând echivalentul utilizării terenului care nu este proprietatea pârâților.

Deși doi dintre pârâți nu au ridicat nici o pretenție față de reclamanți, prima instanță i-a obligat la plata unor sume exorbitante, necuvenite, nereale și lipsite de motivare și fundament juridic.

Cu privire la cuantumul echivalentului utilizării terenului, în lipsa unor criterii bine stabilite care să conducă la aceste sume, în lipsa precizării cotelor procentuale acordate, în lipsa unor elemente care să stabilească o valoare de adevăr a echității și justeței acestor sume, în lipsa solicitării unor astfel de sume din partea pârâților, consideră că instanța de fond nu numai că nu și-a motivat propria concluzie cu privire la această chestiune, dar s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, având la bază doar aprecieri subiective și golite de valoare și substanță.

De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la durata obligației de plată către pârâți, în sensul că nu a motivat explicit dacă obligația bănească este anuală sau aplicabilă doar o singură dată după ce sentința va deveni irevocabilă și învestită cu formulă executorie.

Elementul de noutate al apelului lor este apariția unor noi înscrisuri, care nu au fost înfățișate înaintea instanței de fond, despre care părțile și nici prima instanță nu au avut posibilitatea de a lua cunoștință și care au legătură directă cu cauza și asupra cărora prima instanță n-a avut posibilitatea de a se pronunța.

În acest sens, aduc în atenție faptul că reclamanții-apelanți fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce reprezintă calea de acces și implicit conduce la dreptul de servitute ca rezultând din dreptul de proprietate, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între B_______ G_______ și B_______ D______ – defunctul lor autor comun, cel din urmă cumpărând terenul în suprafață de 2574 m.p. situat în intravilanul comunei B____, __________________________ N____, cu vecinii menționați în schița cadastrală care face parte integrantă din contract, autentificat la Notariatul de Stat județean N____ prin încheierea de autentificare nr.xxxxx din 18 sept. 1992 de către notar B____ D_____.

În speță, reclamanții probează și fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului lor și implicit a terenului ce constituie calea de acces pentru care, după peste 30 de ani și profitând de dispariția soțului reclamantei-apelante, defunctul B_______ D______, pârâții au solicitat sume de bani pentru folosirea căii de acces de acces care, paradoxal, este proprietatea reclamanților.

Prin cererea reconvențională pârâții au solicitat să se instituie în favoarea lor o indemnizație compensatorie anuală pentru tranzitarea servituții deja existente, iar nu cea care urma să fie creată, însă ulterior, aceștia au renunțat la cerere, solicitând dosar respingerea acțiunii principale, motivând aceasta prin aceea că există o posibilitate de creare a unei servituți de trecere pe o cale mai scurtă.

În aceste condiții, cum cererea reconvențională a rămas fără obiect, în mod greșit a fost soluționată de instanță.

În concluzie și având în vedere cele expuse și dezvoltate mai sus, solicită instanței de control judiciar să constate existența dreptului de proprietate al reclamanților-recurenți asupra terenului pe care se găsește calea de acces și să modifice în parte sentința atacată, în sensul înlăturării obligației la plata către pârâți a sumelor de 3900 lei, respectiv de 2800 lei în compensare ca echivalent bănesc a utilizării terenului ca urmare a faptului că pârâții nu sunt titularii dreptului de proprietate.

Pârâții-reclamanți în apelul declarat au criticat sentința pentru următoarele motive:

Prin cererea adresată instanței, reclamanții au solicitat crearea unei servituți de trecere de pe terenul proprietatea lor spre calea publică, pe terenul aparținând apelanților precum și celorlalți moștenitori ai autorului lor decedat în timpul judecății, N_______ V_____.

De asemenea, crearea servituții s-a solicitat și pe tronsonul fondului aservit aflat în posesia pârâtelor C________ F______ și M____ Anișoara.

Prin aceeași acțiune, reclamanții au mai arătat că solicită să se constituie în sarcina lor obligația de a le plăti cu titlu de despăgubire pentru servitutea în cauză o sumă de bani sau să le dea teren la schimb.

Prin cerere reconvențională pârâtele au solicitat să se instituie în favoarea lor o indemnizație compensatorie anuală pentru servitutea ce urma să le tranziteze proprietatea, însă ulterior au renunțat la această cerere și au solicitat respingerea acțiunii principale cu motivarea că există posibilitatea creării unei servituți de trecere pe o cale mai scurtă, cu respectarea dispozițiilor art. 618 Cod civil.

Pârâtele M____ Anișoara și C________ F______, chemate în calitate de proprietare ale fondului aservit pentru o parte din servitutea de trecere, au arătat că sunt de acord cu această tranzitare numai în perioada din an când nu sunt culturi înființate pe acel tronson.

Soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât nu a fost stabilită, în totalitate, proprietatea asupra fondurilor aservite, la dosar neexistând dovada proprietății pârâtelor C________ F______ și M____ Anișoara pentru terenul în litigiu, în aceste condiții, nu poate fi reținută calitatea procesuală pasivă a acestor două pârâte.

Nu s-a motivat respingerea cererii lor de a se crea servitutea de trecere pe căile mai scurte evidențiate în concluziile raportului de expertiză.

Așa cum se menționează în raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic V_______ loan. calea cea mai scurtă spre drumul comunal este pe proprietatea familiei S______ D______.

De asemenea, traseul solicitat afectează din terenul lor o suprafață de 225 m.p., în timp ce pe terenul familiei S______ D______ servitutea ar avea suprafața de 165 m.p.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat N____ sub nr. 4650 din 23.05.1991 depus la dosarul cauzei, sunt proprietarii suprafeței de 880 m.p. teren., iar servitutea de trecere de 225 m.p. afectează un sfert din terenul lor.

De asemenea, prin crearea unui drum cu o lățime de 3 m pe întreaga lungime a terenului, este grav afectată utilizarea fondului aservit întrucât proprietatea lor are în partea de nord lățimea de doar 9,20 m.

În acest mod, fondul aservit este împovărat deoarece pe lățimea de 6.20 m rămasă, sunt în imposibilitatea de a lucra terenul cu utilajele agricole, acesta pierzându-și complet funcționalitatea.

Totodată, așa cum instanța a putut observa în mod nemijlocit cu prilejul cercetării locale, traseul servituții solicitate tranzitează nu numai porțiunea de teren agricol ci și terenul de curți-construcții, accesul cu mijloace auto spre casa reclamanților urmând a avea loc pe sub ferestrele casei lor și exact prin colțul grajdului.

Prin crearea unui astfel de drum de acces se încalcă în mod evident dispozițiile legale prevăzute de art. 617 și art. 618 Cod civil, întrucât calea solicitată nu este cea mai scurtă și cea mai economică, ba dimpotrivă, cea mai lungă și care împovărează în mod nejustificat fondul aservit diminuându-i grav utilitatea, în condițiile în care există posibilitatea de a se crea o cale mai scurtă „ce ar pricinui o mai puțină pagubă proprietarilor”.

În plus, apelanta C____ A_______ a depus la dosarul cauzei proiectul casei pe care urmează să o construiască pe acest teren, întrucât nu deține un alt amplasament în acest scop, din care reiese că de la zidul casei și până la gard rămâne o distanță de 3,15 m. deci între traseul servituții de trecere lat de 3 m și casa a cărei construcție a început-o rămân 0,15 m.

Deși în teren există săpătura și fundația de piatră a viitoarei locuințe, instanța în mod eronat a apreciat lucrarea ca fiind o simplă „groapă”.

Totodată, este nereală susținerea expertului că drumul pe proprietatea lor este amenajat și de asemenea, nerelevantă observația potrivit căreia pe proprietatea familiei S______ D______ servitutea, deși este mai scurtă, este mai puțin economică întrucât nu este amenajată, terenul acestora fiind arabil.

Este adevărat că în vederea edificării locuinței, au adaptat o parte din teren pentru a înlesni pătrunderea cu materialele de construcție (aproximativ 15-20 m).

Arătă însă că, în continuare, spre proprietatea reclamanților, există doar o cărare de picior lată de 1 m, de-a lungul terenului lor de asemenea arabil, aspect constatat și consemnat de instanță în procesul-verbal de cercetare locală.

De altfel, în cele două adrese comunicate în cauză de Primăria B____ se menționează că accesul cu mijloace auto spre proprietatea reclamanților s-a făcut pe proprietățile vecinilor S______ D______ și C_________ D_____, iar față de lățimea și deschiderea la drumul public a proprietății pârâților, servitutea nu se poate crea.

Reclamanta încearcă să inducă în eroare instanța și să creeze confuzii în soluționarea cauzei, susținând că drumul sătesc la care proprietatea lor ar avea deschidere prin tranzitarea terenului vecinului S______ D______ ar fi o uliță privată și prin urmare o prelungire a acestei servituți.

Din documentele depuse a dosarul cauzei de Primăria B____ (Extrasul din planul cadastral al satului Pârâul Cârjei, ______________________ 1988, vizat de O.C.P.I. N____ - filele 189 și 202), rezultă fără echivoc că această pretinsă uliță privată este în realitate drum sătesc, de utilitate publică.

Instanța a stabilit în sarcina reclamanților obligația de a le plăti suma de 3900 lei, iar pârâtelor C________ F______ și M____ Anișoara suma de 2800 lei. reprezentând echivalentul utilizării terenului fără a se stabili perioada pentru care reclamanții sunt obligați la plata acestor sume care de altfel, nu au fost fundamentate de instanță în considerente și nici nu au reieșit din probatoriul administrat, ele fiind stabilite în mod arbitrar.

C______ A______, C______ G_______ și S______ V_______ au formulat cerere de intervenție în interesul apelanților-reclamanți B_______ A__, B_______ V_____, B_______ D. D______, B_______ M____ și F______ Anișoara, prin care au învederat următoarele aspecte:

Întrucât au aflat că în cauza de față se discută diferite variante de stabilire a unei căi de acces în favoarea reclamanților una din acesta pe terenul numitului S______ D______, nu sunt de acord cu instituirea trecerii pe acest teren, întrucât reclamanții au posibilitate să ajungă la calea publică pe terenul aparținând unor rude de-ale lor.

Examinând apelurile și cererea de intervenție, tribunalul reține, în fapt, următoarele:

Susținerile apelanților reclamanți B_______ V_____, B_______ A__, B_______ D. D______, B_______ M____ și F______ Anișoara, în sensul schimbării, de către prima instanță de fond, a obiectului cererii și temeiului juridic sunt lipsite de orice fundament în condițiile în care reclamanții (care au beneficiat de apărare calificată atât la fond cât și în apel) au investit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect crearea unei servituți de trecere.

Împrejurarea că, deși redactată de un avocat, cererea de chemare în judecată este ambiguă și pe alocuri confuză și în preambulul acesteia, după ce au inserat următoarele: „…solicitându-vă ca pe baza probelor ce vor fi administrate să dispuneți obligarea pârâților să îmi permită trecerea pe terenul lor la calea publică (drumul sătesc) respectiv folosirea liniștită și netulburată a căii de acces de la imobilul proprietatea noastră situată în comuna B____, ______________________. N____, învecinat la N cu B_______ V_____, la S cu C________ F______ și B_______ M______, la V cu C_________ C_________ D_____ și la E cu C______ G_______ și S______ până la drum”, nu înseamnă că prima instanță s-a pronunțat pe altceva decât s-a cerut în condițiile în care în finalul cererii se indică ca temei de drept dispozițiile art.616 Cod civil și se face următoarea mențiune: „ Din această cauză ne vedem nevoiți să vă solicităm să ne admiteți acțiunea și să pronunțați o hotărâre prin care să creați un drum de trecere la locuința noastră, prin proprietățile pârâților, cu o lățime de 3 ml, astfel cum este el configurat și folosit de noi părțile de atâta amar de ani și identificat pe planul de situație întocmit de ind. I_____ U________.”

Ori, potrivit D.E.X. „a crea” înseamnă „a înființa, a face ceva ce nu exista înainte”.

Faptul că au arătat în acțiune că au folosit o perioadă îndelungată, cu acordul pârâților, calea de acces pretinsă, nu poate fi interpretat decât ca un argument în sprijinul cererii de stabilire a căii de acces pe terenul pârâților și nu pe alte proprietăți învecinate.

De altfel, poziția procesuală a reclamanților adoptată pe parcursul soluționării cauzei prin prisma probatoriului administrat (a se vedea obiectivele propuse pentru expertiza topografică și conținutul întrebărilor puse pârâților prin interogatoriu) nu lasă nici un dubiu asupra limitelor investirii instanței.

Apelanții-reclamanți se află într-o evidentă eroare atunci când susțin în cererea de apel că: „prin cererea înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXX la data de 6.07.2009”…(cerere care face obiectul prezentei) reclamanții au solicitat obligarea pârâților la „ridicarea lacătului și a oricărei alte încuietori aplicate pe poartă și eliberarea căii de acces dinspre calea publică înspre proprietatea reclamanților-recurenți”, cât timp nicăieri în cuprinsul cererii sus-indicate nu se regăsește o astfel de solicitare și nici vreo completare sau modificare ulterioară a acțiunii în acest sens.

Ulterior, apelanții-reclamanți susțin că ar fi investit instanța cu o acțiune în „constatarea servituții”, iar prin completarea motivelor (depuse la 19.02.2013 și redactate de un avocat) arată că obiectul cererii lor ar fi fost „constatarea unei stări de fapt – existența căii de acces folosită timp de peste 30 de ani în mod continuu”, fără a indica și vreun temei de drept al cererii.

Mai mult, în apel (intitulat recurs), solicită să se constate „existența dreptului de proprietate al reclamanților –recurenți asupra terenului pe care se găsește calea de acces, în baza noilor înscrisuri”.

Or, pe lângă faptul că invocă drept „noi înscrisuri”: un contract de vânzare-cumpărare încheiat între B_______ G_______ și B_______ D______ al cărui număr și dată nici măcar nu le indică și pe care nu îl depun la dosar, reclamanții își modifică, direct în apel, obiectul și cauza acțiunii, ceea ce – în raport cu dispozițiile art.294 Cod procedură civilă – nu este admisibil. Nici motivele de apel invocate de pârâții-apelanți vizând instituirea pe terenul lor, a servituții de trecere nu sunt întemeiate.

Astfel, așa cum a reieșit din probele administrate, terenul proprietatea reclamanților (pe care aceștia își au și casa de locuit) în suprafață de 257 m.p. (cumpărat de la B_______ G_______ prin contractul de vânzare-cumpărare nr.xxxxx/1992) este loc înfundat în sensul dispozițiilor art.616 Cod civil neavând ieșire directă la calea publică.

Acest teren face parte dintr-un trup mai mare, ce a aparținut numitului B_______ G_______ – care i-a vândut partea dinspre drumul sătesc , în suprafață de 880 m.p. teren, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4650/1991 și pârâtului N_______ V_____.

Între terenul reclamanților și al pârâților N_______ V_____ și N_______ M____ este intercalat un teren aparținând pârâtelor M____ Anișoara și C________ F______ și care provine tot de la B_______ G_______.

Din declarațiile acestor pârâte, ale martorilor audiați și răspunsurile la interogatoriu ale celorlalți pârâți, a reieșit că reclamanții au folosit o cale de acces (pentru a trece cu piciorul) de la locuința lor spre drumul sătesc, cale ce străbate și terenul pârâților M____ Anișoara, C________ F______, Nachifor V_____ și N_______ M____.

Cum pârâții N_______ V_____ și M____ refuză să le mai permită reclamanților accesul pe terenul proprietatea lor iar legiuitorul a instituit prin dispozițiile art.616 Cod civil posibilitatea constituirii în favoarea locului înfundat a unui drum de trecere, pe loturile învecinate, în mod corect instanța de fond a instituit servitutea de trecere în favoarea pârâților.

Nu pot fi primite susținerile pârâților privind posibilitatea instituirii servituții de trecere pe loturile celorlalți vecini, întrucât din raportul de expertiză a reieșit că vechea cale de acces utilizată de reclamanți pentru a circula cu mijloace autor trece în prezent prin construcția edificată deja de moștenitorii def. C_________ C_________ D_____.

De asemenea, faptul că reclamanții au circulat ocazional cu autovehiculele și pe terenul lui S______ D______ nu constituie un argument pentru respingerea servituții pe terenul pârâților, mai ales că prin expertiză s-a constatat că terenul lui S______ D______ reprezintă un teren arabil (ogor) iar la cercetarea locală a reieșit că terenul este împrejmuit cu gard, ceea ce dovedește că pe acolo s-a circulat doar ocazional.

Or, terenul identificat de expert ca fiind traseul folosit anterior de reclamanți și cu piciorul, este deja amenajat, pentru a se circula și cu mijloace auto.

De altfel, din depozițiile martorilor audiați și susținerile părților a reieșit că amenajarea drumului (cu o lățime de 3 ) s-a făcut de către apelanta C____ A_______ împreună cu soțul său, C____ V_____, în anul 2009.

Susținerile pârâților, în sensul că servitutea instituită pe terenul lor este împovărătoare pe motiv că pârâta C____ A_______ intenționează să-și construiască o locuință sunt neîntemeiate cât timp aceasta arată în cererea de apel că în vederea edificării locuinței au „adaptat” o parte din teren pentru a înlesni pătrunderea cu materiale de construcție.

În aceste condiții, nu poate susține că servitutea devine împovărătoare doar atunci când reclamanții vor circula pe aceasta, nu și atunci când este utilizată cu aceeași destinație, în interes propriu.

Nici argumentele privind lățimea terenului nu pot conduce la respingerea acțiunii reclamanților în condițiile în care acesta are o deschidere la drum de 14,84 m.p. iar în partea opusă de 9,20 m.p. și pentru servitute se alocă o lățime de 3 ml, dimensiuni ce nu împiedică normala folosință și exploatare a terenului.

De altfel, așa cum rezultă din interogatoriile luate la termenul din 3 dec. 2009, pârâții B_______ A__ și B_______ D______ (în viață la acea dată) au fost de acord cu stabilirea căii de acces în favoarea reclamanților, așa cum au cerut prin acțiune.

Deși pârâții-apelanți invocă împrejurarea că nu s-a dovedit faptul că pârâtele M____ Anișoara și C________ F______ ar fi proprietarele terenului pe care s-a instituit servitutea, atât timp cât acestea nu au declarat apel, pârâții-apelanți nu justifică interes legitim în a invoca apărări ce țin de drepturile altor părți din proces și care nu s-au declarat nemulțumite de soluția primei instanțe.

Motivele de apel referitoare la rezolvarea dată de prima instanță cererii reconvenționale invocate de ambele părți sunt întemeiate.

Astfel, la termenul de judecată din 21.01.2010, pârâții N_______ V_____ și N_______ M____ au solicitat, în conformitate cu dispozițiile art.616 Cod civil, ca odată cu stabilirea servituții de trecere cerută de reclamanți să fie stabilite în sarcina acestora despăgubiri sub forma unei îndemnizații anuale.

Prin cererea depusă la termenul din 10.03.2011, pârâții N_______ V_____ și N_______ M____ au arătat că înțeleg să renunțe la cererea reconvențională formulată la 21.01.2010.

Cu toate acestea, deși în cauză erau incidente dispozițiile art.246 Cod procedură civilă, prima instanță în loc să ia act de renunțarea la judecată, se pronunță în sensul „respingerii cererii reconvenționale formulate de pârâții N_______ V_____ și N_______ M____”.

Mai mult, deși nu mai era investită de pârâți cu o cerere de stabilire a despăgubirilor reprezentând echivalentul lipsei de folosință a terenului, instanța stabilește c/val acestor despăgubiri și îi obligă pe reclamanți la plata lor către pârâți, depășind în acest mod limitele investirii și încălcând principiul disponibilității părților.

Chiar dacă reclamanții prin acțiune au precizat că „sunt de acord să-i despăgubească pe proprietarii fondului aservit cu suprafețe de teren sau sume de bani la alegerea acestora”, în lipsa unei cereri formulate de proprietarii fondurilor aservite pe care s-a stabilit servitutea de trecere, care justificau interes în acest sens, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, aceasta în condițiile în care pârâtele M____ Anișoara și C________ F______ au declarat că nu au nici un fel de pretenții (cu titlu de despăgubiri) întrucât au primit teren în compensare prin înțelegere cu reclamanții, iar pârâții N_______ V_____ și M____ au renunțat la cererea formulată în acest sens.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite apelurile și cererea de intervenție accesorie, a schimba, în parte, sentința în sensul aplicării dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă cu privire la cererea reconvențională și pe cale de consecință, înlăturării dispozițiilor referitoare la respingerea acesteia și obligarea reclamanților la despăgubiri către pârâți, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii au promovat recurs pârâtele N_______ M____ , C____ A_______, D_______ A_____, C_______ F______ și M____ Anișoara, legal timbrate și înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. XXXXXXXXXXXX.

I. Recursul promovat de N_______ M____ și C____ A_______ critică decizia tribunalului pentru următoarele considerente:

- instanța a dat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că deși nu s-a formulat un motiv de apel cu referire la renunțarea la cererea reconvențională, instanța s-a pronunțat în acest sens; se susține și că această renunțare a fost făcută doar după efectuarea expertizei, convinse fiind că instanța va ține cont de concluziile acesteia;

- s-a ajuns la o grevare extrem de împovărătoare a fondului aservit, încălcându-se chiar dreptul de proprietate al pârâților ;

- deși dispozițiile art.617 Cod Civil arată că stabilirea servituții trebuie să se facă pe calea cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare, instanța nu a făcut aplicarea acestor prevederi legale;

- motivul de apel referitor la cuantumul despăgubirilor nu a mai fost analizat de către instanță.

II. Recursul promovat de N_______ M____ , C____ A_______, D_______ A_____ , C________ F______ și M____ Anișoara critică decizia din apel pentru următoarele considerente:

- numitele M____ Anișoara și C_______ F______ nu au calitate procesuală pasivă în cauză, nedeținând acte de proprietate;

- chiar reclamanții - proprietari ai fondului dominant susțin că sunt proprietari și ai fondului aservit, care provine de la autorul comun;

- fondul aservit este extrem de împovărător;

- nu s-au avut în vedere la stabilirea servituții probele administrate – concluziile expertizei efectuate în cauză, înscrisurile comunicate de Primăria B____.

Intimații B_______ A__, B_______ V_____, B_______ D______, B_______ M____ și F______ Anișoara au depus întâmpinare, solicitând în esență respingerea ca nefondata a recursurilor, cu motivarea că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu aplicarea și respectarea întocmai a prevederilor legale.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor art.304 și 312 Cod pr. civilă , Curtea reține următoarele:

Recurentele M____ Anișoara și C_______ F______ au invocat un motiv de recurs de ordine publică și anume, lipsa calității lor procesuale pasive.

Curtea constată că textual reclamanții au exhibat calitatea de proprietari și a lor și a pârâților, iar în susținerea acțiunii au invocat textele art.616 și următoarele Cod civil, deci nu există vreun dubiu în ce privește calificarea acțiunii și necesitatea justificării calității procesuale pasive a tuturor părâților.

Art.616 din Codul civil, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii prevede că „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului” , iar art.617 Cod civil stabilește că „ Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum”.

Noțiunea de vecin din primul text este egală din punct de vedere juridic cu aceea de proprietar, sens ce rezultă din interpretarea întregului text, altfel neavând nici o conotație și interes juridic, vecinul neavând nici o calitate din acest punct de vedere, ca vecin, ci doar dacă se interpretează ca fiind titular al unui drept real, vecinătatea însemnând ceva care stă alături, unul lângă altul, ori dacă din punct de vedere juridic unul dintre „vecini” are calitatea de proprietar atunci, ca logică juridică și celălalt vecin trebuie să aibă aceiași calitate dat fiind și că este de principiu că raportul juridic civil se leagă între persoanele aflate pe poziție de egalitate , aceasta fiind o caracteristică de bază a raportului juridic civil.

Din textele legale anterior invocate reiese că este necesar să se facă dovada titlurilor de proprietate în baza căruia reclamanții invocă dreptul de proprietate asupra fondurilor cu privire la care se solicită stabilirea servituții, servitutea fiind un drept real.

Ori, în ceea ce privește pe pârâții – recurenți M____ Anișoara și C________ F______ mențiunile din registrul agricol nu fac dovada dreptului lor de proprietate,. aceste mențiuni din aceste registre fiind făcute în scop fiscal sau agricol, iar nicidecum pentru a face dovada proprietății.

Concluzionând, în ceea ce-i privește pe pârâții-recurenți M____ Anișoara și C_______ F______ nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art.616 Cod procedură civilă, respectiv nu s-a făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra proprietății asupra căreia s-a solicitat stabilirea servituții ( Curtea considerând excepția lipsei calității lor procesuale pasive ca o condiție de admisibilitate a acțiunii ). Aceasta este și o excepție absolută, invocarea ei putându-se face și în recurs , sub acest aspect neavând relevanță că aceste părți nu au declarat și apel.

Curtea constată întemeiată și susținerea recurentelor conform cu care chiar reclamanții-proprietari ai fondului dominant sunt și proprietari ai fondului aservit, care provine de la autorul comun.

În ce privește criticile comune ale recurenților referitoare la faptul că trecerea ar trebui făcută pe calea cea mai scurtă și care ar pricinui o pagubă cât mai mică, Curtea le constată și pe acestea întemeiate.

Astfel, instanța de recurs apreciază că tribunalul nu a aplicat riguros dispozițiile art.617 și 618 Cod civil, servitutea de trecere trebuind a fi stabilită pe calea cea mai scurtă și prin locul prin care ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară – specialitatea topografie întocmit de V_______ I___ și depus la instanța de fond s-au detaliat două variante de acces : una cu o suprafață de 322 mp și cu o lungime de 108,45 mp și o a doua cu o suprafață de 165 mp și o lungime de 55,45 mp.

Se reține așadar că cea mai scurtă cale de trecere este cea de-a doua, Curtea urmând a înlătura susținerea expertului conform cu care dintre cele două căi de acces sus-menționate , prima ar fi cea mai economică în sensul că este deja amenajată. Se vor avea în vedere în acest sens și actele comunicate de Primăria B____ – vezi fila 110 ca și faptul că valoarea economică a terenului pârâților ar scădea.

Inconvenientele prezentate de expert și enumerate de altfel și de reclamanți în sensul că cea de a doua cale ar trebui amenajată (în prezent fiind teren arabil) ar putea constitui eventual un temei pentru obligarea reclamantelor la despăgubiri conform art.616 Cod procedură civilă dacă pârâții le-ar solicita.

Instanța constată însă că reclamanții nu au înțeles să cheme în judecată pe ceilalți proprietari ai terenurilor limitrofe (identificate în varianta 1).

Concluzionând, din expertiza efectuată în cauză rezultă că reclamanții au posibilitatea de a ieși la calea publică traversând și alte terenuri limitrofe, dar ai căror proprietari nu au fost chemați în judecată.

Instanța nu poate în nici un caz să aleagă varianta a II- a expertului în stabilirea servituții atâta timp cât așa cum rezultă din schița anexă la raport pentru o parte din suprafața de 322 mp nu s-a făcut dovada proprietății ( cu referire la pârâții C________ F______ și M____ Anișoara).

Referitor la criticile aduse hotărârii din apel ce privesc renunțarea la cererea reconvențională, acestea nu pot fi primite. Nu este vorba despre faptul că instanța de apel ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, cum susțin recurenții , ci de aplicarea principiului disponibilității, în procesul civil. Renunțarea la judecată inclusiv a cererii reconvenționale – ca și act juridic , este un act unilateral de voință, de aceea trebuie să fie necondiționată.

În ce privește motivele de recurs ce vizează cuantumul despăgubirilor, acestea nu se mai impun a fi analizate dată fiind soluția dată cererii principale.

Cererea de intervenție în interes alăturat reclamanților pe cale de consecința urmează a fi și respinsa , ca urmare a soluției date actiunii principale.

Pentru considerentele sus-arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă vor fi admise recursurile, modificată în parte decizia civilă conform dispozitivului.

Va face aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă obligând părțile căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată la cele trei instanțe.

PENTRU ACEST MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile civile declarate de pârâții D_______ A_____, C________ F______, M____ ANIȘOARA, N_______ M____ și C____ A_______ împotriva deciziei civile nr. 98/AC/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Modifică în parte decizia recurată în sensul că:

Schimbă în tot sentința apelată.

Respinge acțiunea.

Menține dispozițiile din decizia Tribunalului N____ recurată, cu privire la admiterea apelului pârâtelor și a apelului reclamanților cu privire la renunțarea la judecarea cererii reconvenționale și la înlăturarea dispozițiilor cu privire la obligarea la plata de despăgubiri și cea referitoare la respingerea cererii reconvenționale.

Respinge cererea de intervenție în interes alăturat reclamanților.

Obligă reclamanții să plătească moștenitorilor pârâtului N_______ V_____ suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată la prima instanță.

Obligă apelanții-reclamanți să plătească către C____ A_______ și C________ F______ cheltuieli de judecată din apel suma de 1425 lei.

Obligă intimații să plătească recurentelor C____ A_______ și C________ F______ suma de 804 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi 09.12.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

D______ PărăuSorina C______ L______ C______

GREFIER,

M_____ D___

Red.sent.O.G.M________

Red.apel. O.E_____/M.C_____

Red.rec.S.C______/24.12

Tehnored.M.D___/3 ex./6.01