ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU-M____
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX
DECIZIA NR. 1422/R
Ședința publică din 6 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C_______ D___
JUDECĂTOR: M______ P______ I___
JUDECĂTOR: A_____ Letiția V_____
GREFIER: M______ T______
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții M_____ L_____ și M_____ I_____, domiciliați în O_______-S_______, ____________________________ Harghita, împotriva deciziei nr. 64 din 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanții recurenți M_____ L_____ și M_____ I_____ lipsă, av. M____ L_____, iar pentru pârâții intimați B____ E__, B____ C____ și L_____ C_____ lipsă, se prezintă av. I___ B___.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, timbrat cu suma de 588 lei taxă judiciară de timbru și 8 lei timbre judiciare anulate la dosar.
La întrebarea instanței, reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și pe cale de consecință eliminarea din dispozitivul hotărârii a dispozițiilor privind constatarea servituților de trecere și a celor privind compensarea legală, invocând prevederile art. 304 pct. 6,8 și 9 Cod procedură civilă. Arată că, este firesc faptul că nefiind depusă o cerere reconvențională în cauză, cu toate acestea instanța și-a extins obiectul cauzei la stabilirea de servituți, care nu erau prevăzute în petitul acțiunii, instanța nu era investită să stabilească alte servituți neexistând o precizare în acest sens. Având în vedere acest aspect, apreciază că, instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut în fața instanței de fond, ca atare trebuie să fie casată hotărârea instanței cu privire la acele dispozitive care au fost impuse ulterior.
Solicită a se observa că, în cazul în care instanța ar fi respins doar acțiunea cu privire la capetele de cerere precizate, și nu ar fi dispus instituirea de noi servituți care nu au fost cerute, atunci se rămânea la servitutea convențională. Metoda de extinde obiectul cauzei a prejudiciat în a folosi imobilul de pe _________________ se intră în imobil, cauzând un prejudiciu recurenților.
Pe fondul cauzei, reprezentantul reclamanților recurenți solicită a se observa că suprafața de teren este permisă să fie folosită de partea adversă, iar cealaltă parte nu este permisă a fi folosită de către recurenți, instanța spunând că este mai avantajos ca, ___________________ de pe _____________________ nu de pe cealaltă stradă. Instanța a permis ca terenul recurenților în exclusivitate să fie folosit și de către pârâți, iar partea deținută de intimați să nu fie folosită de către recurenți.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, arată că revenirea cu privirea la consimțământ, într-adevăr la acel moment reclamanții recurenți au fost de acord dar, atunci nu așa arăta acel loc, erau mai puține construcții iar _______________________.
Solicită obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Arată că imobilele în litigiu formau un singur corp funciar, drumul de acces vechi și stabilit actual de către instanța de fond a fost folosit de 40 de ani, ulterior s-a împărțit în două, iar imobilele aparținând pârâtelor intimate, s-a împărțit în patru.
În ce privește primul drumul de acces, arată că acesta reprezintă un drum de acces comun ambelor părți această împrejurare fiind dovedită prin cele două expertize efectuate în cauză. Prin cele două expertize s-a stabilit care sunt limitele acestui drum de acces și în urma determinării limitelor acestui drum de acces, cel vechi, s-a stabilit că 1/3 se află în proprietatea intimatelor iar 2/3 se află în proprietatea reclamanților. Apreciază că drumul de acces este necesar și pentru recurenți și pentru intimate, existând o curte interioară între cele două imobile (case).
De asemenea, reprezentantul pârâtelor intimate apreciază că instanța de fond a stabilit corect servitutea de trecere. În ce privește despăgubirile, în urma determinării drumului de acces, instanța a considerat că se poate vorbi despre o compensare, având în vedere că și la rândul lor și recurenții folosesc terenul pârâtelor, iar pârâtele folosesc terenul recurenților.
În ceea ce privește stabilirea drumului de acces, consideră că rezultă din toate actele că acest drum de acces, cel vechi, este cel mai indicat să fie menținut și acum prin forma stabilită prin expertiză.
Solicită obligarea reclamanților recurenți la plata cu cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 2774 din 26.10.2012 Judecătoria O_______-S_______ a admis în parte acțiunea reclamanților M_____ L_____ și M_____ I_____ împotriva pârâților B____ E__, B____ I___ și Laszlor C_____ și în consecință: a respins capătul de cerere privind constatarea încetării dreptului de servitute constituit în anul 1975, a respins capătul de cerere privind constatarea încetării dreptului de servitute constituit prin actul de partaj autentic nr. 2400/2007, a respins capătul de cerere privind radierea înscrierii dreptului de servitute în Cf nr. xxxxx O_______-S_______, nr. cad. 1084 nr. top. 226/1/3, CF nr. xxxxx O_______-S_______, nr. cad. 4534, CF nr. xxxxx O_______-S_______, nr. top. 266/3 și CF nr. 3086 O_______-S_______, nr. cad. 1086 nr. top. 266/1/2; a constatat că pârâții folosesc o suprafață de 62 mp din terenul proprietatea reclamanților înscris în CF nr. xxxxx O_______-S_______ și echivalentul lipsei de folosință are o valoare de 595,20 lei anual; a constatat că reclamanții folosesc o suprafață de 34 mp din terenul înscris în CF xxxxx O_______-S_______ și echivalentul lipsei folosinței are o valoare de 326,40 lei anual; a constatat că în privința creanțelor reclamanților și pârâților izvorâte din exercitarea dreptului de servitute asupra terenurilor înscrise în CF nr. xxxxx O_______-S_______ și CF nr. xxxxx O_______-S_______ sunt întrunite condițiile compensării legale; a obligat pârâții să plătească în mod solidar reclamanților suma de 1300,20 lei, reprezentând echivalentul lipsei folosinței terenului de 62 mp din terenul înscris în CF 53923Odorheiu S_______, calculat de la data de 16.12.2010 și până la data de 19.10.2012; a obligat pârâții să plătească în mod solidar reclamanților în continuare diferența de valoare rezultată din compensarea sumei datorate ca echivalentul lipsei folosinței suprafeței de 62 mp din terenul înscris în CF nr. xxxxx O_______-S_______ și a sumei datorate ca echivalentul lipsei folosinței suprafeței de 34 mp din terenul înscris în CF nr. xxxxx O_______-S_______ și a obligat pârâții să plătească în mod solidar reclamanților suma de 3426,95 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 64 din 23 aprilie 2013 Tribunalul Harghita a respins apelul declarat de apelanții M_____ L_____ și M_____ I_____ împotriva sus-menționatei hotărâri și a obligat apelanții, în solidar, să plătească intimatelor B____ E__, B____ I___ și L_____ C_____ suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în baza actului de partaj voluntar autentificat de BNP L______ I_____ I_____, s-a convenit partajarea imobilului, proprietatea părților, și s-a convenit ca imobilele cuprinse în CF nr. 3086 O_______-S_______ A+1, 2, 3 având nr. cad. 1086, 1084, 1085 sunt imobile servante, ale căror proprietari din totdeauna trebuie să asigure drept de servitute de trecere pentru proprietarii din totdeauna ai imobilului cu nr. top. 266/2 din CF 149 și nr. top. 266/3 din CF 199, servitute notată sub C+1 conform încheierii CF nr. 1378-32/2003. De asemenea, s-a declarat că imobilul cuprins în CF nr. 3086 O_______-S_______ A+3 cu nr. cad. 1085 este imobil dominant asupra imobilului cu nr. top. 266/1/3 ai cărui proprietari dintotdeauna trebuie să asigure drept de servitute de trecere pe jos și cu vehicule.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică de identificare topografică efectuat de expert ing. Rakossy B_____ Jozsef, există o altă cale de acces decât aceea folosită de pârâți conform servituții de trecere, însă această variantă presupune traversarea unui drum privat și parcurgerea unui drum semnificativ mai lung. Expertul a stabilit că calea de acces cea mai scurtă la drumul public și care produce pagube mici, datorită faptului că această din urmă cale de acces există, este cea folosită și în prezent de pârâți conform dreptului de servitute constituit prin acte.
Din probele administrate a rezultat că drumul de acces propus de reclamanți este unul neamenajat, nu este propriu circulației vehiculelor și este mult mai lung decât accesul oferit dinspre drumul Szentjanos conform dreptului de servitute. Drumul de acces dinspre _____________________________ în categoria de folosință teren intravilan, nu a fost restituit vechilor proprietari și nici nu a fost inclus în domeniul public al mun. O_______-S_______ ca drum public. S-a mai reținut că ______________________ nr. xxxxx cu nr. cad. 4535, proprietatea tabulară a lui L_____ C_____ și L_____ Z____, are acces la terenul Szentimre prin imobilul înscris în CF 4649 cu nr. cad. 4549, drumul nefiind propriu circulației autovehiculelor grele. Deși acest imobil este dominant față de imobilul înscris în CF nr. xxxxx O_______-S_______, însă nu are drept de trecere asupra imobilului înscris în CF nr. xxxxx O_______-S_______, neavând acces la _________________________________ în CF nr. xxxxx cu nr. cad. 4534 al cărui proprietar este pârâta B____ E__ nu dispune de drept de trecere asupra imobilelor înscrise în CF nr. xxxxx și CF nr. 4699, prin care ar putea ajunge4 la _________________________________> S-a conchis că instanța de fond în mod legal și întemeiat a constatat că prin încetarea dreptului de servitute asupra imobilului înscris în CF nr. xxxxx O_______-S_______, imobilul proprietatea pârâtelor ar deveni practic unul înfundat. Prin încetarea dreptului de servitute, astfel cum a fost inițial stabilit, condițiile de ieșire la cale publică spre __________________________ pârâți ar fi mult mai dezavantajoase decât condițiile de ieșire spre _________________________________ amenajată la nivelul calitativ al străzii Szentimre și fiind impropriu circulației în înțelesul art. 3 lit. a din OG 43/2007.
În condițiile în care cealaltă cale de acces nu este practicabilă circulației cu autovehicule, și nu este stabilit regimul juridic al acestuia, nefiind cunoscuți proprietarii și nefiind cuprins în domeniul public al municipiului ca drum public, ținând cont de aceste aspecte, instanța de apel a fost de părere că în realitate imobilul, proprietatea pârâtelor, ar deveni loc înfundat în situația în care s-ar dispune încetarea dreptului de servitute. Astfel, nu s-a putut constata incidența prevederilor art. 636 Cod civil privind încetarea servituții datorită modificării situației imobilelor, întrucât starea de fapt avută în vedere la data constituirii servituții nu s-a modificat în esența sa.
Instanța de fond a constatat doar intervenirea compensației ce a operat de drept, în temeiul legii, conform art. 1144 Cod civil, care poate fi constatată și din oficiu, chiar dacă nu s-a solicitat de părți.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, instanța de apel a constatat că sentința este legală și temeinică și a respins apelul ca neîntemeiat, cu aplicarea art. 274, raportat la art. 277 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții M_____ L_____ și M_____ I_____, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate în sensul admiterii apelului, a modifica hotărârea instanței de fond în sensul admiterii tuturor capetelor de cerere precizate, privind stingerea servituților de trecere și eliminarea din dispozitivul hotărârii a dispozițiilor privind constatarea servituților de trecere și a celor privind compensarea legală, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Ca motive de recurs, au invocat prevederile art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 616, 617 și 618 Cod civil.
În motivarea recursului au arătat că instanța a acordat mai mult pentru pârâți, deși nu s-a depus cerere reconvențională și cu toate acestea le-a stabilit un drept de servitute pe care nu îl ceruse nimeni. Astfel s-a încălcat principiul disponibilității. Aliniatele 4 și 5 din dispozitivul hotărârii instanței de fond reprezintă de fapt o veritabilă dispoziție de admitere a unei cereri reconvenționale, privind stabilirea unei noi servituți, ceea ce este inadmisibil.
Probele au fost interpretate greșit fiindcă, deși s-a dovedit că pârâtele au un alt acces confortabil la imobilele lor, cu toate acestea instanțele de fond și apel le-au dat un drept de servitute, ceea ce încalcă foarte grav dreptul lor de proprietate.
Nici o hotărâre nu vorbește despre încălcarea dreptului lor de proprietate. Art. 616 Cod civil nu permite avantajele și nici calea cea mai lungă.
Instanța de judecată a omis să examineze calea de acces de pe _______________________ aplicarea greșită a art. 616 Cod civil consideră că proprietarul locului înfundat nu are nici o ieșire la calea publică. Din situația de fapt rezultă că fiecare dintre pârâte au posibilități largi de a pătrunde în imobilul lor, faptul că drumul este puțin mai lung, depinde de unde se apropie, acest lucru nu poate sta la baza unei servituți.
Au fost încălcate și prevederile art. 618 Cod civil, deoarece pe locul acordat pârâtelor ei au singurul acces către __________________________ pe _________________________ locul ales de instanță le creează cel mai mare prejudiciu.
Datorită schimbării situației de fapt a celor două imobile, faptul că între timp s-au mai construit alte construcții pe terenurile învecinate și faptul că s-a amenajat acel drum de acces către construcțiile și imobilele pârâtelor, care le permite un acces absolut facil către acele construcții, fapt ce rezultă și din identificarea pe plan de carte funciară, rezultă că servitutea convenită în 2007 s-a stins și nu mai este posibilă exercitarea oricărei servituți doar prin încălcarea art. 616 și 618 din Codul Civil vechi.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Primele critici dezvoltate de recurenți vizează hotărârea pronunțată de instanța de fond și nu hotărârea pronunțată de instanța de apel, fapt inadmisibil în calea de atac a recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în apel. Apoi, recurenții dezvoltă motive noi, care nu au fost dezvoltate prin motivele de apel, fapt din nou inadmisibil. Recurenții omit a aduce critici deciziei instanței de apel, pentru ca instanța de recurs să poată verifica legalitatea acestei decizii prin prisma motivelor de nelegalitate invocate ca și temei de drept al recursului.
Nu se poate aprecia că este incident primul motiv de nelegalitate invocat, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, instanța de apel neacordând mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut prin menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Instanța de apel a menținut soluția instanței de fond, care a stabilit suprafața servituții de trecere spre cale publică, respectiv proprietarii drumului de acces, pe baza probatoriului administrat în cauză, respectiv a rapoartelor de expertiză tehnică topografică. Curtea reamintește părților că în cadrul recursului se pot analiza doar motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie a hotărârii pronunțate în apel iar reanalizarea probatoriului sau criticile aduse probatoriului administrat în cauză constituie motive de netemeinicie, care nu pot face obiectul analizei în recurs.
Servitutea de trecere a existat, era folosită de intimate și nu a fost stabilită de către instanța de fond sau de apel. Starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de apel, raportat la probele administrate în cauză, la care tot corect s-au aplicat prevederile legale, respectiv dispozițiile art. 616-618 Cod civil, neputându-se reține nici un argument din cele expuse de recurenți, care să ducă la concluzia unei greșite aplicări a acestor dispoziții legale. Este evident că poziționarea și situația faptică a parcelelor în litigiu nu s-a schimbat de la data încheierii actului de partaj voluntar din anul 2007 iar dreptul de servitute de trecere asupra terenului recurenților este exercitat conform actului menționat, astfel că nu există motive pentru stingerea dreptului de servitute de trecere.
Toate cele reținute mai sus duc la concluzia inexistenței în cauză a motivelor de nelegalitate invocate de către recurenți, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reclamanții vor fi obligați să plătească pârâtelor suma de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M_____ L_____ și M_____ I_____, domiciliați în O_______-S_______, _______________________, județul Harghita împotriva deciziei civile nr. 64 din 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Obligă reclamanții să plătească pârâților B____ E__, B____ I___ și L_____ C_____, domiciliați în O_______-S_______, _______________________, județul Harghita, suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 noiembrie 2013
Președinte, C_______ D___ |
Judecător, M______ P______ I___ |
Judecător, A_____ Letiția V_____ |
|
Grefier, M______ T______ |
|
Red./Tehnored.M.P.I./ 2 ex.
Data tehnored 24.03.2014
Jud fond: Redai Z_____ Jozsef
Jud.apel. M_____ I./S_______ E.