R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ

JUDEȚUL C____-S______

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINTA CIVILĂ NR. 802/2014

ȘEDINȚA PUBLICĂ din 4.04.2013

PREȘEDINTE : Z____ T___

GREFIER : S__________ V______

Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanții pârâti reconvenționali F_____ M____ și F_____ P____ în contradictoriu cu pârâții B___ S______ N_______, B___ C______ și B___ O___ având ca obiect stabilire linie de hotar si servitute de trecere.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 28 martie 2014 și concluziile părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța, pentru ca părțile să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea pentru data de 4 aprilie 2014.

INSTANTA

Deliberând, constată:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.XXXXXXX/9.03.2011, reclamanții F_____ M____ si F_____ P____ au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B___ S______ N_______, B___ C_______ și B___ O___, să stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, să stabilească o servitute de trecere în favoarea pârâților, alta decât drumul de acces folosit de pe nr. top.93/2, cu obligația reclamanților de a ceda pârâților, dacă este nevoie, o porțiune din terenul cu nr. top. 93/1.

În motivare, reclamanții arată că sunt proprietari asupra imobilelor înscrise în CF 1117 Oțelu R___, cu nr. top.93/1 intravilan grădină în suprafață de 802 mp și nr. top.93/3, intravilan grădină în suprafață de 673 mp.

Pe terenul cu nr. top.93/2 înscris în CF col 1118 Oțelu R___, în suprafața de 2054 mp, se află construită casa cu nr. 1 din ________________________ din doua apartamente – apt. 1, aparținând reclamanților, împreună cu 50 % părți comune, iar apt. nr. 2 aparținând def. B___ Lucreția-în prezent pârâților - în calitate de moștenitori. Terenul cu nr. top.93/4 grădină în intravilan înscris în CF 17 Oțelu R___, aparține tot pârâților.

Mai arată reclamanții că această casă în care locuiesc aceștia și în care locuia antecesoarea pârâților –B___ L_______ - până la deces, a format inițial o singură casă, fiind împărțită ulterior în apt. 1 si apt.2, iar terenul cu nr. top.93/2 fiind folosit ca și cale de acces comună spre a ajunge la apt. 1 si 2 și spre terenul cu nr. top. 93/4 ce aparține pârâților. S-a folosit ca și cale de acces o suprafață situată pe mijlocul terenului aferent casei, fiind un singur proprietar. Această așa-zisă cale de acces ce se află pe terenul cu nr. top.93/2, ce are o lățime de doar 2,8 m, nu mai poate fi folosită datorită scandalurilor și stării tensionate dintre familia reclamanților și cea a pârâților. Pârâții au o altă cale de acces pentru a ajunge la casa lor, cale de acces ce are lățimea de 5 m pe toată lungimea. Terenul cu nr. top.93/4, ce aparține pârâților, este limitrof cu ____________________________ Oțelu R___, pârâții putând crea acces la imobilul lor cu piciorul și auto.

Cererea este întemeiată pe disp. art. 480,584, 616-619, 636, 638 Cod civil.

Pârâții au formulat întâmpinare la data de 3.06.2011 (f.38) prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că între antecesoarea acestora și reclamanții din prezenta cauză a mai avut loc un proces, în care instanța de judecată a constatat în urma unei expertize tehnice întocmite de ing. O_____ R_____, faptul că drumul de acces comun este singura posibilitate a pârâților de a ajunge la casa acestora și că soluția propusă de reclamanți, de a folosi calea de acces pe numărul top. 93/4 este imposibil de realizat întrucât terenul are o configurație cu pantă mare (deal) și nu există posibilitatea de a crea alt acces cu mașina. Mai arată că motivele invocate de reclamanți în cerere sunt puerile, întrucât, după decesul mamei pârâților, nu mai locuiește nimeni în casă, doar pârâtul B___ C______ mai trece foarte rar.

La data de 26.04.2013, pârâții au formulat cerere reconvențională (f. 104), prin care au solicitat instituirea unui drept de servitute de trecere atât cu pasul cât și cu autovehiculul, pe nr. top. 93/1, proprietatea reclamanților, pe o distanță de aproximativ 30 mp.

În motivare se arată că, în urma deplasării instanței la fața locului s-a putut observa că imobilul proprietatea pârâților este un loc înfundat, în accepțiunea art. 617, 618 C.civ., iar singura cale de acces este cea folosită în prezent. Calea de acces pe numărul top. 93/2 este imposibil de folosit – fiind vorba de un deal. Mai arată pârâții reclamanți reconvenționali că această cale de acces este folosită de către pârâți de aproximativ 30 de ani – or servitutea de trecere poate fi instituită prin înțelegerea părților, printr-o sentință judecătorească sau prin uzucapiune.

Reclamanții pârâți reconvenționali au formulat întâmpinare față de cererea reconvențională (f. 107), solicitând respingerea acesteia, invocând atât tardivitatea formulării cererii (reclamanții reconvenționali arătând încă de la început că servitutea de trecere înscrisă în C.F. nu se regăsește în realitate, astfel că nu se justifică formularea cererii de instituire a servituții în acest moment procesual), cât și faptul că trebuie să se țină cont de afectarea într-o măsură cât mai mică a dreptului de proprietate al pârâților reconvenționali, drept consfințit prin lege. Se mai susține că servitutea solicitată de către pârâții reclamanți reconvenționali nu respectă principiile de bază ale servituții de trecere, privind stabilirea căii celei mai scurte de acces spre calea publică, afectarea într-o măsură cât mai mică a dreptului de proprietate asupra imobilului aservit, neafectarea modului de folosință al terenului și construcțiilor aflate pe fondul aservit, iar dreptul de servitute să fie compensat printr-o sumă de bani care să îndestuleze lipsa folosinței terenului ce reprezintă fondul aservit, teren intravilan cu destinația construcții civile. Mai susțin reclamanții pârâți reconvenționali că nu este reală susținerea pârâților reclamanți reconvenționali potrivit căreia aceștia ar folosi de 30 de ani această cale de acces.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Potrivit extraselor C.F. de la f. 28 dosar, precum și potrivit extrasului C.F. in extenso de la f. 15-17 dosar, asupra imobilului înscris în C.F. nr. 1118 col Oțelu R___, nr. top. 93/2, Casa din ________________ cu curte și drum de acces, în suprafață de 406 mp, cu următoarele părți comune în indiviziune forțată: fundațiile, zidurile dintre apartamente, acoperișul, șarpanta și învelitoarea, la fântână: puțul, acoperișul și mecanismul de extragere a apei, terenul de sub casă, drumul de acces, poarta de intrare de la stradă și curte (- top. 93/2/I CF ind. 1119 și top. 93/2/II CF ind. 1120), sunt proprietari reclamanții F_____ P____ și M____, asupra 1/1 părți din apartamentul nr. 1 și asupra a 50 % din părțile comune, respectiv antecesoarea pârâților, defuncta B___ Lucreția asupra 1/1 părți din apartamentul nr. 2, cu 50% din părțile comune.

Conform extrasului C.F. de la f. 14, asupra imobilelor cu nr. top. 93/1 și nr. top. 93/3 intravilan grădină, în suprafață de 802 respectiv 673 mp, înscrise în C.F. nr. 1117 Oțelu R___, sunt proprietari reclamanții F_____ P____ și M____, 1/1 parte bun comun.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către ing. exp. R____ T_____ D_____ (f. 63), rezultă că suprafața măsurată a parcelei nr. top. 93/1 (proprietatea reclamanților) este de 800 mp, iar pârâții folosesc o suprafață de 57 mp din această parcelă. Apoi, __________________. 93/3 are o suprafață măsurată de 673 mp, pârâții folosind din aceasta suprafața de 117 mp. În fine, __________________. 93/4 (aflată în proprietatea pârâților), are o suprafață de 1475 mp, expertul identificând toate aceste parcele pe planul anexat raportului.

Expertul a reținut că __________________. 93/4 (pe care este edificat un garaj) are, astfel cum au susținut și reclamanții prin cererea introductivă, ieșire spre ________________________________ diferența de nivel dintre această stradă și casă este de 9 m pe o distanță de 17 m, nefiind deci posibilă realizarea accesului auto din _________________________________>

Pe ___________________/2 (în suprafață măsurată de 399 mp) – mai arată expertul – este edificată casa din __________________, compusă din 2 apartamente.

Cu privire la drumul de acces existent în teren, expertul concluzionează că acesta are o lățime de 2, 63 mp și este situat pe ___________________/1 (proprietatea reclamanților) și pe __________________. 93/2 (aflată în indiviziune forțată, care nu poate fi sistată), poarta de acces fiind situată tot pe __________________. 93/1. Ca atare, astfel cum explicitează și expertul prin suplimentul la raportul de expertiză de la f. 97 dosar, în realitate, calea de acces evidențiată în C.F. ca fiind situată pe terenul cu nr. top. 93/2, nu se află pe această parcelă, ci calea de acces efectiv folosită în teren de către părți este situată atât pe __________________. 93/1 cât și pe cea cu nr. top. 93/2 (fiind evidențiată cu linie punctată pe planul de expertiză tehnică de la f. 99).

În privința cererii reclamanților de a se crea un acces pe lângă canalul existent, expertul arată că acest lucru nu este posibil, deoarece pe terenul reclamanților există construită o anexă, evidențiată în planul de expertiză anexat. Pe de altă parte, potrivit suplimentului de la f. 98, crearea unui acces pe lângă calea ferată (care este situată pe o porțiune paralel cu canalul, vezi schița de la f. 99) nu este posibilă deoarece la front există un pod de beton peste canal și diferență de nivel de 1 m de la drum la teren în zona podului. La aceste argumente se adaugă cel menționat de expert în cel de al doilea supliment la raportul de expertiză (f. 127), constând în necesitatea obținerii unui acord de acces auto prin zona de protecție a căii ferate, întrucât ___________________/1 se află în zona de protecție a căilor ferate.

Expertul a propus, prin raportul de expertiză inițial (f. 64), două variante de dezmembrare a parcelei cu nr. top. 93/2, variante care, pe lângă faptul că sunt imposibil de realizat din punct de vedere juridic, întrucât nu poate fi sistată starea de indiviziune forțată asupra părților comune, nici nu sunt agreate de către niciuna dintre părțile cauzei (de ex., f. 74).

La cererea reclamanților pârâți reconvenționali, prin cel de al patrulea supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză (f. 137), expertul a schițat și o a treia variantă de dezmembrare a parcelei cu nr. top. 93/2, însoțită de o variantă de dezmembrare a parcelei cu nr. top. 93/1, cu atribuirea a câte unei suprafețe fiecăreia dintre părți, astfel încât accesul pârâților să se realizeze pe o subparcelă de 118 mp a parcelei cu nr. top. 93/1, proprietatea reclamanților, de-a lungul căii ferate (plan de expertiză f. 139).

Varianta astfel propusă de către expert are aceleași inconveniente ca și cele propuse prin raportul inițial de expertiză: dreptul de proprietate asupra părților comune aflate în indiviziune forțată (deci inclusiv asupra căii de acces) nu poate înceta prin partaj – decât în mod excepțional, pentru motive temeinice (situație neincidentă în cauză din motivele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentelor considerente), iar, în al doilea rând, reclamanții pârâți reconvenționali, deși au fost inițiatorii acestei variante de partajare, nu o agreează nici pe aceasta – prin înscrisul de la f. 143 dosar revenind asupra poziției anterioare pe care au avut-o în proces și arătând că nu sunt de acord cu dezmembrarea parcelei cu nr. top. 93/1, singurele variante cu care aceștia ar fi de acord fiind cele de creare a unui acces prin _____________________________, respectiv, de dezmembrare a parcelei aflate în indiviziune forțată.

Prin cel de al doilea supliment la raportul de expertiză (f. 126), expertul a propus instituirea unei servituți de trecere pe __________________. 90/1 pe o suprafață de 45 mp, delimitați de perimetrul A-B-C-D-E-1, în favoarea proprietarilor dintotdeauna ai parcelelor cu nr. top. 93/1 și nr. top. 93/4 (exprimare improprie, întrucât, în măsura în care servitutea este instituită pe terenul proprietatea reclamanților, care devine astfel fondul aservit, nu se poate susține că este în favoarea acestora, ci doar în favoarea proprietarilor fondului dominant, respectiv a pârâților).

Plecând de la situația de fapt mai sus descrisă și procedând la analiza temeiniciei în drept a cererilor cu care a fost investită instanța, se constată următoarele:

Reclamanții pârâți reconvenționali au investit instanța cu un capăt de cerere având ca obiect grănițuirea imobilelor proprietatea acestora de imobilele proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali, fără a formula și un capăt de cerere având ca obiect revendicare.

Or, în condițiile în care expertul a stabilit prin raportul inițial de expertiză, astfel cum s-a arătat și mai sus, că pârâții folosesc anumite suprafețe de teren din imobilele cu nr. top. 93/1 și 93/3, aflate în proprietatea tabulară a reclamanților, grănițuirea nu are finalitate și nu se poate realiza în lipsa dublării acesteia cu soluția de admitere a cererii în revendicare, în urma căreia pârâții reclamanți reconvenționali să fie obligați la lăsarea în deplină proprietate și folosință a suprafețelor ocupate, reclamanții neinvestind însă instanța și cu un astfel de capăt de cerere.

În ceea ce privește cererea reclamanților pârâți reconvenționali de instituire a unei servituți de trecere în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali, pe un alt traseu decât cel al drumului de acces pe __________________. 93/2, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât toate variantele de creare a unui astfel de drum de acces sunt imposibil de realizat, atât faptic cât și, în parte, și juridic.

Astfel, varianta cea mai agreată de către reclamanții pârâți reconvenționali F_____ M____ și P____ o constituie crearea unui acces de pe ______________________________ care __________________. 93/4 (aflată în proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali), are ieșire. Această variantă nu este agreată de către pârâți, pe bună dreptate, întrucât diferența de nivel de pe această stradă față de apartamentul II, aflat în proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali, este de 9 m pe o porțiune de 17 m (aspect ce rezultă atât din raportul de expertiză întocmit în cauză cât și din percepția proprie a instanței cu ocazia deplasării la fața locului), ceea ce permite, în cel mai bun caz, crearea unui acces cu piciorul pentru pârâții reclamanți reconvenționali, prin amenajarea unor trepte, ceea ce ar îngreuna considerabil accesul, făcându-l aproape imposibil, astfel cum s-a putut observa și la fața locului.

Mai mult, în speță, este incidentă puterea de lucru judecat a sentinței pronunțate în dosarul cu nr. 1175/16.03.2005 (atașat la prezentul dosar), în care au avut calitatea de părți reclamanții pârâți reconvenționali din prezenta cauză și antecesoarea pârâților reclamanți reconvenționali din prezenta cauză, B___ Lucreția, dosar având ca obiect obligație de a face. Astfel, starea de fapt reținută în cuprinsul acestei sentințe se impune cu titlu de prezumție absolută de adevăr într-un proces ulterior, purtat între aceleași părți sau succesorii lor universali sau cu titlu universal.

În acest sens, din cuprinsul acestei sentințe, instanța reține că drumul de acces folosit și în prezent a fost folosit de către antecesoarea pârâților reclamanți reconvenționali, B___ Lucreția, atât pentru trecerea cu piciorul cât și cu autovehiculul, instanța obligând reclamanții din prezenta cauză să elibereze acest drum de acces (pe care depozitaseră diferite materiale), pentru a se putea circula pe partea comună.

Acest aspect vine să dea un plus de credibilitate declarațiilor a trei dintre martorii audiați în cauză (f. 113, 114, 115), care se coroborează din acest punct de vedere. În acest sens, martora G____ E____ a confirmat folosirea de către B___ Lucreția a unei căi de acces inițial create pentru trecerea cu piciorul iar ulterior lărgite, pentru a trece cu autovehiculul, martora Boukai A__ a confirmat că această cale de acces a fost folosită de numita B___ Lucreția, atât pentru trecerea cu piciorul cât și cu autovehiculul, de peste 30 de ani, iar martorul C_____ Walter a arătat că accesul cu mașina a fost posibil până la cumpărarea de către F_____ M____ a imobilului (deducându-se că ulterior a fost necesară introducerea acțiunii având ca obiect eliberarea căii de acces de către aceasta, pentru a fi din nou posibil accesul auto la __________________. 93/4).

Ca atare, dacă s-ar admite varianta propusă de reclamanți, a creării unei căi de acces de pe ______________________________ însemna ca pârâții reclamanți reconvenționali să fie privați de dreptul de acces de care dispun în prezent, drept care este exercitat atât cu piciorul cât și cu autovehiculul și care le-a fost recunoscut prin sentința civilă nr. 3099/4.10.2005 (câtă vreme instanța a obligat la eliberarea căii de acces de materialele care făceau imposibilă circulația cu autovehiculul).

Mai mult, chiar trecând peste faptul că accesul solicitat de pe _____________________________ fi posibil doar cu piciorul, acesta ar prezenta inconveniente grave pentru pârâții reclamanți reconvenționali, diferența de nivel fiind foarte mare și deci nefiind posibil accesul, de exemplu, cu materiale de construcție sau chiar, în caz de nevoie, al unei ambulanțe sau al pompierilor.

Cea de a doua variantă agreată de către reclamanții pârâți reconvenționali constă în dezmembrarea parcelei cu nr. top. 93/2, care cuprinde calea de acces înscrisă în cartea funciară ca făcând parte dintre părțile comune aflate în indiviziune forțată.

Or, în doctrină este unanim admis că, de principiu, nu este posibilă sistarea stării de indiviziune asupra părților comune aflate în indiviziune forțată (de esența acestei forme de coproprietate fiind faptul că niciunul dintre proprietari nu poate cere încetarea ei prin partaj), decât în mod excepțional, pentru motive temeinice.

În acest sens, în practică s-a admis totuși posibilitatea de încetare a coproprietății stabile și forțate, dar numai în situația în care nu se mai impune a fi menținută, iar natura și destinația funcțională a lucrului permite împărțirea lui.

În cauză însă se impune menținerea coproprietății forțate asupra drumului de acces, pentru simplul motiv că nu există o altă variantă viabilă de creare a unui acces pentru pârâții reclamanți reconvenționali la imobilul proprietatea acestora.

Mai mult, motivele invocate de către reclamanții pârâți reconvenționali nu justifică încetarea coproprietății forțate, aspect dedus de instanța de judecată din întregul material probator administrat. Astfel, pe de o parte, reclamanții pârâți reconvenționali reclamă atingerea adusă dreptului acestora la intimitate, precum și lăsarea deschisă a porții de acces de către pârâții reclamanți reconvenționali, alături de folosirea țevii de gaz cu titlu de sonerie, toate pe fondul unei stări tensionate dintre proprietarii celor două fonduri.

În ceea ce privește violarea intimității personale, instanța reține că aceasta ar putea justifica sistarea stării de indiviziune forțată asupra părților comune, în condițiile în care dezmembrarea astfel creată ar fi de natură a asigura ambelor părți cel puțin drepturile de care dispun în prezent, or acest lucru nu s-ar întâmpla. Astfel, reclamanții solicită, prin notele de ședință de la f. 143, ca acestora să li se atribuie întregul drum de acces, în prezent aflat în indiviziune forțată (nr. top. nou 93/2/2), în schimbul atribuirii pe seama pârâților a unei parcelei nr. top. nou 93/2/1, în suprafață de 164 mp, variantă care este exclusă întrucât este inechitabilă, fiind obținută prin trunchierea unei variante propuse de către expertul numit în cauză și care, în varianta sa completă, presupunea compensarea pârâților reclamanți reconvenționali cu o porțiune din __________________. 93/1 aflată în proprietatea reclamanților, precum și cu crearea unui drum de acces pe lângă calea ferată, tot prin dezmembrarea acestei din urmă parcele. Or, în lipsa acestei compensări, varianta este favorabilă doar reclamanților și răpește pârâților dreptul de care dispun, ceea nu poate fi admis.

Pe de altă parte, reclamanții pârâți reconvenționali nu au dovedit în niciun mod susținerile acestora privind violarea intimității personale, susțineri care nu sunt plauzibile față de faptul că, în prezent, pârâții nu locuiesc în apartamentul cu nr. II și folosesc rar calea de acces spre acesta, iar inconvenientul invocat privind lăsarea deschisă a porții și crearea posibilității intrării persoanelor străine și a animalelor, chiar dacă ar fi real (ceea ce nu s-a dovedit), a fost înlăturat în prezent, atâta vreme cât înșiși reclamanții au montat o poartă nouă, după cum rezultă din fotografiile depuse la dosar (f. 129-131).

Ca atare, simplele neînțelegeri dintre părți nu sunt de natură a constitui motive temeinice de sistare a stării de indiviziune forțată, în condițiile în care nu există o altă variantă posibilă de creare a unui drum de acces pârâților reclamanți reconvenționali, variantă care să nu le știrbească acestora drepturile, în beneficiul exclusiv al reclamanților.

În acest sens, pentru motivele expuse cu ocazia prezentării situației de fapt, nici cererea inițială a reclamanților de a se crea un acces pe lângă canalul existent, nu este întemeiată (datorită existenței unei anexe pe terenul reclamanților, a existenței la front a unui pod de beton peste canal și diferență de nivel de 1 m de la drum la teren în zona podului, a necesității obținerii unui acord de acces auto prin zona de protecție a căii ferate, întrucât ___________________/1 se află în zona de protecție a căilor ferate). Mai mult, reclamanții au revenit asupra acestei cereri inițiale, nemaifiind de acord în nicio modalitate cu dezmembrarea parcelei cu nr. top. 93/1, astfel încât nu este oportună în cauză alegerea unei variante care nu este agreată de niciuna dintre părți și care este și foarte dificil de realizat faptic.

În schimb, instanța constată că este întemeiată cererea pârâților reclamanți reconvenționali având ca obiect instituirea unei servituți de trecere de-a lungul căii de acces folosite în prezent, care cuprinde o porțiune din terenul nr. top. 93/1 al reclamanților pârâți reconvenționali și se continuă de-a lungul parcelei cu nr. top. 93/2, respectiv de-a lungul căii de acces deja înscris în Cartea funciară în indiviziune forțată, pentru motivele ce urmează a fi expuse.

În privința acestei cereri, reclamanții pârâți reconvenționali au solicitat respingerea acesteia ca tardivă, însă cauzei fiindu-i aplicabile prevederile codului de procedură civilă din 1865, instanța constată că sancțiunea care intervine în cazul depunerii tardive a cererii reconvenționale este disjungerea acesteia. Or, în speță, judecarea separată a cererii de instituire a servituții de trecere nu ar fi fost posibilă în cauză, datorită strânsei legături dintre aceasta și cererea introductivă, judecarea celor două cereri fiind posibilă cu atât mai mult cu cât nici cererea introductivă nu se afla în stare de judecată, la momentul formulării cererii reconvenționale, cele două cereri reclamând administrarea unui probatoriu comun.

În ceea ce privește temeinicia cererii, deși părțile sunt titulare ale unui drept de proprietate în indiviziune forțată asupra unui drum de acces situat pe __________________. 93/2 și înscris în cartea funciară colectivă nr. 1118 Oțelu R___, din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de ing. R____ rezultă că această cale de acces nu a fost folosită niciodată ca atare de către proprietarii imobilelor care beneficiau de ea, fiind greșit identificată. În schimb, părțile (respectiv antecesorii acestora) au folosit dintotdeauna calea de acces existentă și în prezent, cale de acces care, în conformitate cu măsurătorile expertului, este situată parțial pe __________________. 93/1, aflată în proprietatea reclamanților pârâți reconvenționali (f. 63).

Deși din declarațiile martorilor audiați rezultă că antecesoarea pârâților reclamanți reconvenționali a folosit această cale de acces de peste 30 de ani, instanța constată că dobândirea dreptului de servitute de trecere prin uzucapiune nu este posibilă, întrucât se opun prevederile art. 623 C.Civ., potrivit cărora numai servituțile continue și aparente se pot dobândi prin uzucapiune, or servitutea de trecere nu este o servitute continuă, ci necesită exercitarea de acte succesive de folosire a dreptului de servitute, îndeplinite de proprietarul fondului dominant.

Însă, instituirea servituții de trecere în modalitatea propusă de către expert este posibilă în baza prevederilor art. 616 C.civ. și devine o necesitate față de faptul că terenul aflat în proprietatea pârâților, cu nr. top. 93/4, este un loc înfundat (aspect ce s-a putut observa atât cu ocazia deplasării la fața locului, rezultând însă și indirect din raportul de expertiză întocmit în cauză, precum și din suplimentele la acesta), care nu poate fi accesat cu piciorul și cu autovehiculul decât prin crearea unui acces care să traverseze pe o porțiune mică __________________. 93/1, aflată în proprietatea reclamanților pârâți reconvenționali. Desigur, în această din urmă modalitate, se impune ca pârâții reclamanți reconvenționali să despăgubească pe proprietarii fondului dominant cu contravaloarea folosinței acestei parcele, în cauză însă nefiind formulată o cerere de către reclamanții pârâți reconvenționali în acest sens, instanța nu se va pronunța (o astfel de cerere putând însă fi formulată pe viitor de către reclamanți).

Văzând cele expuse, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții pârâți reconvenționali F_____ M____ și F_____ P____, în contradictoriu cu pârâții B___ S______ N_______, B___ C_______ și B___ O___, având ca obiect stabilire linie de hotar și servitute de trecere, ca neîntemeiată.

Va admite cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali B___ S______ N_______, B___ S______ C_______ și B___ O___ având ca obiect stabilire servitute de trecere.

Va stabili, în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali, dreptul de servitute de trecere cu pasul și cu autovehiculul, pe suprafața de 45 mp din terenul cu nr. top. 93/1, înscris în C.F. nr. 1117 Oțelu R___, proprietatea tabulară a reclamanților pârâți reconvenționali, suprafață delimitată de aliniamentul punctelor A-B-C-D-E-1 din planul de expertiză tehnică anexat suplimentului la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de exp. R____ T_____ D_____ (f. 128 dosar).

Va respinge cererea reclamanților pârâți reconvenționali având ca obiect cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere că aceștia au căzut în pretenții.

În temeiul art. 274 din C.proc.civ., va obliga reclamanții pârâți reconvenționali să plătească pârâților reclamanți reconvenționali cheltuieli de judecată în cuantum de 296 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții pârâți reconvenționali F_____ M____ și F_____ P____, domiciliați in Oțelu R___, ________________,în contradictoriu cu pârâții B___ S______ N_______, domiciliată în Oțelu R___, _________________________, ____________, B___ C_______ și B___ O___, domiciliate în Oțelu R___, ________________, având ca obiect stabilire linie de hotar și servitute de trecere, ca neîntemeiată.

Admite cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali B___ S______ N_______, B___ S______ C_______ și B___ O___ având ca obiect stabilire servitute de trecere.

Stabilește în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali dreptul de servitute de trecere cu pasul și cu autovehiculul, pe suprafața de 45 mp din terenul cu nr. top. 93/1, înscris în C.F. nr. 1117 Oțelu R___, proprietatea tabulară a reclamanților pârâți reconvenționali, suprafață delimitată de aliniamentul punctelor A-B-C-D-E-1 din planul de expertiză tehnică anexat suplimentului la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de exp. R____ T_____ D_____ (f. 128 dosar).

Respinge cererea reclamanților pârâți reconvenționali având ca obiect cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanții pârâți reconvenționali să plătească pârâților reclamanți reconvenționali cheltuieli de judecată în cuantum de 296 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2014.

Președinte, Grefier,

Z____ T___ S__________ V______

Red ZT 20.06.2014

Tehnored Sv 20.06.2014

Ex.7/20.06.2014