ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 52/R

Ședința publică din 17 Ianuarie 2013

PREȘEDINTE:C_______ P__

JUDECĂTOR:M_______ G________

JUDECĂTOR: A__-M____ N___

GREFIER:D____ K______

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă __________________, prin administrator Ernst P______, împotriva Deciziei civile nr. 621/A/20.09.2012 pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu reclamanta intimată K______ L____, având ca obiect servitute de trecere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru pârât recurentă, avocat M____ Tripona, în reprezentarea reclamantei intimate răspunzând mandatar P_____ A____ C______.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire avocațială și taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.

Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar întâmpinare, copia actului de identitate, copia certificatului de căsătorie și a diplomei de licență.

Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, susținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii prin joncțiunea posesiilor, instanța apreciind în mod eronat faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 și 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.

Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, în principal, respingerea cererii de recurs ca tardiv formulată, iar mai apoi, în al doilea rând, cererea de recurs nu este semnată și ștampilată de către pârâta-recurentă.

Reprezentanta pârâtei recurente, procedează la semnarea și parafarea recursului formulat de către pârâta recurentă __________________, prin administrator Ernst P______, în calitate de reprezentantă a acesteia, însușindu-și cererea.

Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, societatea pârâtă nerespectând distanța legală dintre cele două proprietăți. Se susține că reclamanta nu a încălcat dreptul de proprietate al pârâtei recurente, că a respectat distanțele legale, că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în anul 2000, iar societatea recurentă abia în anul 2006.

CURTEA

Deliberând, asupra recursului, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrata în data de 11.03.2010, reclamanta K______ L____ a chemat in judecata pe parata __________________ Timișoara, solicitând ca pârâta să fie obligată să acopere fereastra din zidul de la imobilul pârâtei situat în Timișoara, Calea Șagului nr. 189 amplasat pe linia de hotar dinspre proprietatea reclamantei, situată în Timișoara, Calea Șagului nr. 191, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta este proprietară a imobilului situat în Timișoara, Calea Șagului nr. 189, iar în zidul din dreapta al construcției, limitrof proprietății reclamantei, a rămas o fereastră de vedere către proprietatea reclamantei.

Cum această fereastră se găsește exact pe zidul care desparte cele doua proprietăți, la o distanță mult mai mică decât cea permisa de lege si fără consimțământul reclamantei, aceasta este îndreptățită să ceară înlăturarea ferestrei, cu atât mai mult cu cât menținerea ferestrei aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei, îi provoacă însemnate prejudicii materiale și morale.

În drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 612 Cod civil .

Pârâta __________________ Timișoara a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că starea de fapt prezentată de reclamantă nu corespunde realității, că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului mult mai târziu decât pârâta, situație în care ea este cea care avea obligația de a lăsa o distanță corespunzătoare între imobile.

În aceeași întâmpinare, pârâta a recunoscut că fereastra se găsește „exact pe zidul care desparte cele doua proprietăți”, dar a arătat că această fereastra exista deja în momentul în care reclamanta a dobândit imobilul, neavând nici o obiecțiune în legătură cu amplasarea ferestrei și că reclamanta era cea care avea obligația de a face demersurile necesare, eventual ridicarea unui gard corespunzător și obligația de a păstra distanța dintre vecinătăți.

Prin sentința civilă nr. 2324/2011, pronunțata de Judecătoria Timișoara, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta K______ L____ împotriva pârâtei __________________, pentru desființarea servituții de vedere; a fost obligată pârâta ca, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, să închidă fereastra de vedere deschisă către proprietatea reclamantei, înscrisa în CF 2735 Freidorf nr.top. 551/1 – „teren in Calea Șagului nr. 191 cu sediul administrativ și spațiu de depozitare – 647 mp”, la o distanță mai mică decât cea permisă de art. 612 c.civ, iar în caz contrar, a fost autorizată reclamanta sa închidă această fereastră, pe cheltuiala pârâtei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut faptul că părțile din proces sunt proprietarii a două imobile alăturate: reclamanta K______ L____, asupra imobilelor înscrise în CF 2735 Freidorf nr.top. 554/26 – „teren in Calea Șagului nr. 191 – 619 mp”; nr.top. 554/27 – „teren in Calea Șagului nr. 191 – 619 mp”; nr.top. 551/1 – „teren in Calea Șagului nr. 191 cu sediul administrativ si spațiu de depozitare – 647 mp”; nr.top. 555/10 – „teren in Calea Șagului nr. 191 – 647 mp”(filele 52-54), iar parata __________________ Timișoara – asupra imobilului înscris in CF 1819 Freidorf nr.top. 554/25 – „arabil în Strasenacher si casa in ______________________ – 619 mp”.

Conform planșelor foto și schiței de plan de la filele 14-16 si 37, zidul casei pârâtei se află amplasat chiar pe linia de hotar dintre proprietățile limitrofe, iar în zidul casei, pârâta a deschis o fereastră cu vedere spre proprietatea reclamantei.

Martorul M_______ D_____ a relatat ca, pe terenul său, reclamanta a construit o clădire pe care a închiriat-o unor societăți comerciale, „a căror activitate este afectată de mirosurile care vin prin fereastra situată aproape de linia de hotar. La parterul clădirii este un showroom cu băi de lux, în care pătrund mirosurile de rântaș din bucătăria vecina, iar la etaj este un birou în care lucrează mai mulți ingineri, a căror activitate este perturbată de zgomotele ce răzbat prin fereastra deschisă”

Chiar dacă amplasarea ferestrei este anterioară construcției edificate de reclamantă, aceasta nu înlătura puternicul disconfort de exploatare a proprietății reclamantei, constând atât în încălcarea intimații clienților și chiriașilor care folosesc clădirea de pe terenul reclamantei, prin vizibilitatea directă și nemijlocită pe care pârâta o are asupra curții și spațiilor reclamantei, cât și în disconfortul creat de ventilația deficitară – întrucât prin această fereastra răzbat mirosuri de bucătărie și zgomote specifice preparării hranei.

În acest fel instanța de fond a reținut că, prin deschiderea practicată în zidul aflat chiar pe linia de hotar, pârâta perturbă grav activitatea societății comerciale edificată pe terenul reclamantei, ceea ce constituie tulburare a prerogativelor proprietății și impune desființarea servituții de vedere.

Situația de fapt anterior expusă nu corespunde dispozițiilor textului legal citat, altfel spus există deschideri de vedere practicate în construcția pârâtei, orientate către interiorul proprietății reclamantei, iar zidul construcției pe care sunt practicate se afla pe linia de hotar, ceea ce afectează puternic intimitatea și activitatea utilizatorilor imobilului ce aparține reclamantei.

Împotriva sentinței civile nr. 2324/2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara a formulat apel pârâta _________________________, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului T____ cu nr. XXXXXXXXXXXXX, la data de 2 mai 2011.

În motivare a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 si 5, precum și pct. 7, 8, 9 si 10 Cod procedură civilă, față de faptul că instanța de fond nu a apreciat necesara audierea unor martori pe care i-a solicitat în vederea aflării adevărului în aceasta cauză, admițând doar un singur martor al intimatei, martor care nu a dorit să povestească de fapt realitatea și știind cu exactitate cele petrecute, deoarece în această cauză cu două termene anterioare la dezbaterea ședințelor de judecată se desființa completul de judecata învestit cu soluționarea dosarelor intrând complete permanente și mai mult decât atât judecându-se în același timp și în aceeași sala de judecata două complete diferite și anume: un complet de fond funciar și respectiv un complet civil, cauzele fiind luate haotic, motiv pentru care a arătat că a ajuns după dezbateri nemaifiindu-i admisă proba cu martori.

A mai susținut că starea de fapt prezentată de către reclamantă în cererea de chemare în judecată nu concordă în totalitate cu realitatea. Totodată a solicitat a se observa faptul că reclamanta a dobândit imobilul despre care se face vorbire mult mai târziu decât pârâta, aceasta având obligația de a lăsa o distanță corespunzătoare între cele două imobile, astfel putând evita a i se încălca dreptul de proprietate. Așadar, fereastra la care face referire reclamanta se găsea deja pe zidul care desparte cele doua proprietăți la momentul în care reclamanta a dobândit imobilul neavând nici un fel de obiecțiuni cu privire la acest fapt.

În continuare pârâta ________________ arătat că în momentul în care reclamanta a intrat în proprietatea imobilului, avea obligația de a efectua demersurile necesare eventual ridicarea unui gard corespunzător și obligația de a păstra distanta legală dintre vecinătăți. A precizat că imobilul proprietatea pârâtei este construit de peste 50 de ani și tot de atunci există și fereastra care face obiectul prezentului litigiu.

Având în vedere faptul că antecesorii reclamantei nu au fost deranjați de această fereastră timp de mai bine de 50 de ani, se interpretează ca fiind un caz de confirmare tacită a servituții de vedere.

Prin motivele de apel pârâta ________________ arătat că nu a fost niciodată de acord ca reclamanta să-și lipească construcția de imobilul proprietatea sa astfel încălcând o parte din proprietatea pârâtei.

În drept a invocat dispozițiile art. 282 si următoarele din Codul de procedură civilă, art. 112 pct.5 Cod procedură civilă, art.274 și următoarele Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare intimata K______ L____ a solicitat respingerea apelului.

În motivare a arătat că apelanta a încălcat dreptul de proprietate, prin faptul ca nu a respectat și nu respectă practicarea ferestrelor la distanta prevăzută de lege pentru a nu-i tulbura reclamantei prerogativele dreptului de proprietate.

A precizat că apelanta nu a mai închis altă fereastră care îi aparține și care are sau a avut vedere înspre proprietatea reclamantei; a menționat că pentru a opera dobândirea dreptului de servitute de vedere prin uzucapiune, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 cod civil și anume exercitarea unei posesii utile și sub nume de proprietar, posesia fiind utilă dacă este continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și exercitata sub nume de proprietar în tot termenul prevăzut de lege și anume acela de 30 de ani.

Intimata a susținut ca apelanta nu deține imobilul în litigiu de 30 de ani, ci doar de aproximativ 5 ani de zile și că în tot acest timp posesia acesteia fiind exercitată cu intermitente anormale, ceea ce o face discontinuă.

De asemenea, a arătat că nu se poate afirma nici faptul ca „drepturile si obligațiile antecesorilor se transmit și actualului proprietar”, deoarece proprietarii anteriori nu pot fi considerați „antecesorii reclamantei”. S-a arătat că dacă fereastra în litigiu a fost tolerată de reclamantă, nu poate echivala cu o confirmare tacită a servituții de vedere, deoarece acordul proprietarului într-o situație de acest tip are semnificația unui gest de complezență, de politețe în virtutea bunelor raporturi de vecinătate.

În drept a invocat art. 115-118, 287 alin. 2 si ar. 292 Cod procedură civilă, art. 611-614, 638, 1847, 1848, 1853 si 1862 Cod civil.

Prin răspunsul la întimpinare apelanta __________________ a solicitat admiterea apelului așa acum a fost formulat.

În motivare a arătat că a dobândit dreptul de servitute la vedere prin uzucapiune conform art. 763, art. 764 Noul Cod civil, iar imobilul proprietatea sa este construit de 50 de ani și tot de atunci are și fereastra care face obiectul litigiului.

În drept, a invocat prevederile art.146 Cod procedură civilă, art. 1, 3 din Decretul 31/1954, art. 1890 Cod civil, art. 282 și următoarele Cod procedură civilă, art. 763, art. 764 din Noul Cod Civil.

Prin Decizia civilă nr. 621/A/20.09.2012 Tribunalul T____ a respins apelul formulat de apelanta __________________ Timișoara și a respins cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecata în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut faptul că acțiunea s-a soluționat în primă instanță la cel de-al patrulea termen de judecată, pârâta apelantă neprezentându-se la niciunul în timpul dezbaterilor.

Abia la ultimul termen de judecată s-a prezentat reprezentantul pârâtei după închiderea dezbaterilor, iar în încheierea de ședință s-a consemnat că acesta a solicitat amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, ceea ce prima instanță a și făcut.

Cu toate acestea, pârâta nu a mai depus concluzii scrise.

Prin urmare, pe de o parte, din ultima încheiere de ședință nu a rezultat că pârâta ar fi cerut reluarea dezbaterilor și încuviințarea probei cu martori, iar, pe de altă parte, și-a invocat propria culpă pentru neprezentarea în timp util la cele patru termene de judecată pentru formularea și susținerea apărării.

Din extrasele de carte funciară ale imobilelor părților, tribunalul a reținut că pârâta s-a întabulat în cartea funciară în 2006, în vreme ce reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate în anul 2000, deci anterior, contrar celor invocate de către pârâtă.

Apoi, art. 612 C. civ. prevede că: „Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină”, iar potrivit art. 614 C. civ., această distanța se socotește de la fața zidului pe care s-a deschis vederea, până la linia de despărțire a celor două proprietăți.

Cu alte cuvinte, faptul că unul dintre vecini a devenit proprietar înaintea celuilalt, nu îl îndreptățește pe primul la ridicarea unui zid chiar pe linia de hotar între cele două proprietăți și la deschiderea unei ferestre de vedere în zidul respectiv, cu existența unei obligații corelative a vecinului devenit proprietar ulterior, de a respecta o distanță „legală” – de 19 decimetrii în speța de față - față de zidul pe care se află fereastra de vedere.

Indiferent de succesiunea dobândirii dreptului de proprietate asupra celor două imobile vecine, distanța de 19 decimetrii de care face vorbire art. 612 C. civ. și care trebuie respectată de fiecare dintre proprietarii fondurilor vecine, se raportează la linia de hotar dintre cele două proprietăți, iar nu la eventualele construcții anterioare edificate pe terenul vecin.

Însă, așa cum rezultă din expertiza efectuată în apel, fereastra în litigiu este de vedere.

Așa cum s-a arătat, apelanta s-a întabulat în cartea funciară abia în 2006, iar, pe de altă parte, nu a dovedit posesia sa și nici a antecesorilor săi – în ideea unei joncțiuni a posesiilor – cu privire la servitutea de vedere.

Apoi, potrivit art. 6 al. 4 NCC: „Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.”

Aceasta înseamnă că uzucapiunii invocate de către apelantă i se aplică dispozițiile art. 27 și 28 din Decretul lege nr. 115/1938.

Astfel, conform art. 27: ”În cazul când s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani”, iar art. 28 prevede că: „Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.

De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate.”

Apelanta nu a dovedit că îndeplinește condițiilor vreunuia dintre aceste cazuri de uzucapiune.

Împotriva deciziei civile pronunțate de tribunal, pârâta __________________ Timișoara, prin administrator P______ Ernst, a declarat recurs în termen legal la 05.11.2012, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei civile recurate și rejudecând respingerea acțiunii civile formulate de reclamanta K______ L____.

În motivarea recursului pârâta a criticat decizia civilă recurată ca nelegală, prin prisma art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, susținând că instanța de apel a reținut în mod eronat starea de fapt dedusă judecații și în contradicție cu concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză.

Cu privire la aceasta probă, recurenta a susținut că este incompletă întrucât nu răspunde la obiectivul 4 încuviințat de instanță privind stabilirea datei când a fost realizată fereastra, aspect esențial raportat la obiectul concret dedus judecații și care, în opinia recurentei, se impune a fi lămurit pe deplin, cu atât mai mult cu cât reclamanta a dobândit imobilul proprietatea personală, mult mai târziu decât pârâta, la acel moment, fereastra la care face referire reclamanta existând deja pe zidul despărțitor al celor două proprietăți.

Prin întâmpinarea depusă în cauză la termenul de azi, 17.01.2013-recalificată concluzii scrise, (urmare a nerespectării termenul legal de 5 zile înaintea termenul de judecată fixat, conform art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă), intimata K______ L____ a solicitat respingerea recursului, invocând în prealabil, tardivitatea acestuia în raport cu data comunicării deciziei cu pârâta, la 26.10.2012, termen final de depunere fiind 12.11.2012 și nicidecum data de 14.11.2012.

S-a invocat, de asemenea nulitatea recursului întrucât acesta nu este semnat și ștampilat de către pârâta __________________.

Pe fondul cauzei, se susține că cea care a încălcat dreptul de proprietate este tocmai pârâta, în sensul că nu a respectat practicarea ferestrelor la distanța prevăzuta de art. 612 Cod civil, neavând importanța că fereastra în litigiu exista la momentul dobândirii de către reclamanta a imobilului învecinat.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâtă, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat si actele depuse în susținere, Curtea constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin demersul judiciar inițiat de reclamanta K______ L____ la 11.03.2010, aceasta a solicitat obligarea pârâtei __________________ reprezentata de administrator P______ Ernst la astuparea ferestrei din zidul dinspre proprietatea reclamantei, respectiv a ferestrei existente în imobilul situat în Timișoara, Calea Șagului, nr. 189, cu vedere spre imobilul proprietatea reclamantei situat în Timișoara, Calea Șagului, nr. 191.

Reclamanta și-a motivat prezenta cerere prin faptul că prin construcția ridicată de pârâtă pe terenul sus menționat, aceasta a lăsat o fereastră dreaptă, în zidul dinspre proprietatea reclamantei cu vedere asupra terenului acesteia, la o distanță mult mai mică decât cea permisă de lege și fără consimțământul reclamantei, încălcând astfel dispozițiile art. 612 Cod civil.

În raport cu textul de lege invocat, Curtea constată că nu au fost lămurite pe deplin atât circumstanțele concrete ale deschiderii ferestrei de către pârâtă, pe zidul casei amplasată chiar pe linia de hotar dintre proprietățile limitrofe, și nici poziționarea casei pârâtei în teren.

Astfel, pornind de la constatările expertului ing. B_____ N______ relativ la faptul că linia de hotar dintre cele două proprietăți este dată de limita construcției în calcan, și reprezintă calcanul dintre cele două construcții, se impune a se administra probe privind împrejurările concrete ale edificării acesteia, și respectiv, dacă a existat acordul proprietarilor din anul 1967, ca această casă să aibă calcan.

Pe de altă parte, se impune efectuarea unui supliment de expertiză pentru lămurirea constatării expertului relativ la poziționarea casei pârâtului de pe planul parcelar scara 1:1000, executat de ing. E. M________, care, potrivit opiniei sale, este eronată-, în sensul că decalarea acesteia este de aproximativ 2 m, adică distanța până la limita de hotar (fila 62 dosar Tribunalul T____).

În raport cu obiectul concret dedus judecății, pentru o justă soluționare a pricinii, se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare în apel, urmând a se administra (completa) probatoriul, conform celor de mai sus.

Obligația instanței de recurs este de a verifica și de a se asigura că hotărârea judecătoreasca cuprinde „motivele ce fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”, în considerarea faptului că trebuie realizată situația-premisa pentru o judecată concretă și efectivă în recurs-împrejurările de fapt să fi fost pe deplin stabilite.

Cum hotărârea pronunțată nu aduce o clarificare a raportului juridic dedus judecații, existând neclarități în privind situației imobilelor în raport cu obiectul concret dedus judecații, pentru lămurirea acestora se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Având în vedere dispozițiile art. 612 Cod civil, potrivit cărora: „nimeni nu poate avea vedere sau ferestre de vedere asupra proprietății vecinului sau de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină”, trebuie lămurită pe deplin situația de fapt a deschiderii acestei ferestre, precum și amplasarea exactă a imobilului pârâtei, pentru verificarea condițiilor art. 612 Cod civil.

Aceste împrejurări de fapt sunt atributul exclusiv al instanței fondului, ceea ce înseamnă, în concret, dreptul acestor instanțe de a constata faptele și de a aprecia forța probantă a dovezilor administrate în cauză.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursul pârâtei este fondat și în baza art. 299, 312 al. 1 și 3 Cod procedură civilă, raportat la art. 612 Cod civil, îl va admite, va casa decizia civilă recurată cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Tribunalul T____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta recurentă __________________ Timișoara, prin administrator P______ Ernst, împotriva Deciziei civile nr. 621/A/20.09.2012 pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu reclamanta intimată K______ L____, având ca obiect servitute de trecere.

Casează decizia civilă recurată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă, la aceeași instanță, Tribunalul T____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2013

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C_______ P__ M_______ GIURGINCĂANA-M____ N___

GREFIER,

D____ K______

Red. M.G/07.03.2013

Tehnored. D.K/08.03.2013

Primă instanță: Judecătoria Timișoara-Milița B______

Instanța de apel: Tribunalul T____-L_____ V_____