Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 809

Ședința publică de la 13 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE -L_____ B____- Președinte Secție

-O___ C_______ G____- Judecător

-M______ C_____ – Președinte Instanță

Grefier D____ M_______

XXX

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții pârâți S_________ I__ și S_________ ANIȘOARA, împotriva deciziei civile nr. XXXXXXXXXXXXXX, pronunțată de Tribunalul D___, Secția I Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații reclamanți S_________ A______ și S_________ M____, având ca obiect servitute.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat N______ F_____ pentru recurenții pârâți S_________ I__ și S_________ ANIȘOARA și avocat D______ C______ pentru intimații reclamanți S_________ A______ și S_________ M____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.

- netimbrarea recursului;

- s-a depus întâmpinare din partea intimaților reclamanți, după care,

Avocat N______ F_____ pentru recurenții pârâți S_________ I__ și S_________ ANIȘOARA depune taxa judiciară de timbru în valoare de 107 lei și timbru judiciar de 3 lei, după care,

Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat N______ F_____ pentru recurenții pârâți S_________ I__ și S_________ ANIȘOARA solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.

Avocat D______ C______ pentru intimații reclamanți S_________ A______ și S_________ M____ solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul D___ ca temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, depune chitanță.

C U R T E A

Asupra recursului civil de față.

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 06.07.2012 reclamantele S_________ A______ și S_________ M____ au chemat în judecată pe pârâții S_________ I__ și S_________ Anișoara, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească dreptul reclamantelor de a trece pe terenul proprietatea pârâților către fondul proprietatea lor, care este lipsit de acces la calea publică.

Prin sentința civilă nr.2530/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria C______, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, a fost admisă acțiunea civilă precizată de reclamantele S_________ A______ și S_________ M____, în contradictoriu cu pârâții S_________ I__ și S_________ A_______.

A fost admisă în parte cererea reconvențională.

A fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 5 – 6 pe o lungime de 6,83 m conform plan Anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert C________ A_____, ce face parte integrantă din prezenta acțiune.

A fost stabilită în favoarea reclamantelor un drept de trecere pe terenul proprietatea pârâților pe o lățime de 1,20 m și o lungime de 34,64 m de la ______________________ la terenul reclamantelor, servitute definită pe conturul punctelor 14-2-3-4-5-15-14 tenta galbenă reprezentată pe planul de situație , Anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert C________ A_____, ce face parte integrantă din prezenta acțiune.

A fost stabilită în sarcina reclamantelor o chirie lunară pentru suprafața de teren afectată de servitutea de trecere în sumă de 123 lei/lună, pe care o vor achita pârâților de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe și până la încetarea dreptului de trecere.

Au fost compensate cheltuielile de judecată și au fost obligați pârâții în solidar către reclamante la plata sumei de 1520 lei cu acest titlu, respectiv parte taxă timbru, parte onorariu expert și onorariu avocat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:

Suprafețele de teren deținute de către părți în C______, pe __________________. 48 – 50 fac parte din suprafața de teren de 786 mp, teren dobândit de autoarea S_________ P. M____ în anul 1913 prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 2942/11.11.1913 de tribunalul D___ și transcris sub nr. 6244/11.11.2013.

În prezent, reclamantele care locuiesc pe __________________ nr. 50 ocupă o suprafață de teren intravilan de 269 mp, așa cum a fost reprezentată pe planul de situație anexa 1 la raportul de expertiză, definitivă de conturul pct. 6-5-12-13-14-15-16-18-18*-6 tenta galbenă, iar pe această suprafață de teren se află edificată o casă de locuit.

De precizat că reclamantele au calitatea de succesor ai numitului S_________ N______, cel care a moștenit de la autoarea S_________ P. M____, cota de 1/3 din terenul dobândit de aceasta în baza contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 2942/11.11.2013.

La rândul lor, pârâții domiciliază în C______, __________________. 48 și au dobândit proprietatea de la numitul S_________ M_____, fratele autorului reclamantelor S_________ N______, în baza contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1187/18.07.1997 și s.c.nr. 5751/15.04.2008 pronunțată de Judecătoria C______.

Instanța a mai constatat că pentru acest imobil, a fost întocmită documentația de cadastru, terenul fiind intabulat în CF nr. xxxxx a loc. C______, conform încheierii nr. xxxxx/10.10.2008, suprafața din acte fiind de 266 mp, iar din măsurători de 232 mp, această suprafață măsurată fiind reprezentată pe planul de situație anexa 1 a raportului de expertiză și definită de conturul pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1 cu tenta portocalie, iar pe această suprafață de teren se află edificată o casă de locuit.

Raportul de expertiză topografică a concluzionat că terenul deținut de reclamante în suprafață de 269 mp este loc înfundat și nu are acces direct la ________________________>

Potrivit disp. art. 617 al. 1 N.C.CIV., proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică, are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu, iar alin. 2 prevede că trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului și are acces la calea publică, în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii.

În aplicarea acestui text de lege, s-a avut în vedere atât imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică cât și împrejurarea în care ieșirea la calea publică se realizează cu grad de inconveniente sau este insuficientă, urmându-se a se avea în vedere atât interesele proprietarului fondului dominant cât și cele ale proprietarului fondului aservit, fiind aleasă calea care ar produce cea mai mică daună acestuia din urmă.

Această dispoziție trebuie înțeleasă și în sensul că nu numai pe terenul aservit urmează a se alege drumul ce ar prilejui o cât mai mică pagubă, dar însăși aservirea unui anumit fond, trebuie să aibă în vedere gravitatea pagubelor ori inconvenientelor ce s-ar pricinui, comparativ cu posibilitatea aservirii unui alt fond învecinat, astfel cum s-a stabilit în mod constant în practica judecătorească.

În speță, potrivit constatărilor expertului, calea de acces propusă de pârâți în limita a 80 cm este insuficientă, întrucât propunerea acestora ca restul de 80 cm să fie solicitat de la familia E________, vecinii de pe latura de est a terenului pârâților, nu este posibilă.

Instanța a reținut că expertul a precizat că terenul ocupat de vecinii E________ este închis cu garduri, iar pe aliniamentul cuprins între ____________________ terenul reclamantelor este edificată o casă, fapt ce face imposibil extinderea lățimii căii de acces înspre proprietatea lui E________ pe această porțiune.

S-a retinut ca servitutea de trecere se stabilește cu titlu oneros în raport de paguba cauzată proprietarului fondului aservit.

În ceea ce privește despăgubirea pentru suprafața de teren afectată de sarcina servituții de trecere, instanța având în vedere cele arătate în raportul de expertiză, a stabilit o sumă lunară de 123 lei în sarcina reclamantelor, sumă pe care o vor achita pârâților, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe și până la încetarea dreptului de trecere.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a procedat la compensarea acestora și a obligat pârâții în solidar către reclamante la plata sumei de 1520 lei cu acest titlu, respectiv parte taxă timbru, parte onorariu expert, având în vedere operațiunea de grănițuire și onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții S_________ I__ și S_________ Anișoara, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr.519 de la 02.12.2013 a admis apelul declarat de apelanții-pârâți S_________ I__ și S_________ ANIȘOARA, ambii domiciliați în C______, __________________. 48, jud. D___, împotriva sentinței civile nr. 2580 din data de 18.02.2013 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatele-reclamante S_________ A______ și S_________ M____, ambele cu domiciliul în C______, __________________. 48, jud. D___, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că: a admis cererea reconvențională, a obligat reclamantele-pârâte să plătească pârâților reclamanți suma de 140,86 lei/lună, reprezentând despăgubiri (lipsă de folosință) pentru terenul aferent dreptului de servitute, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat intimatele la plata către apelanți a sumei de 409,78 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele:

Astfel, s-a constatat ca apelul pârâtilor privește în esență stabilirea contravalorii lipsei de folosință a terenului pentru care s-a constatat dreptul de servitute , criticandu-se modalitatea de calcul a acesteia (123 lei/luna) , in sensul ca expertul nu a tinut cont de valoarea de inchiriere pe piata libera pentru terenurile similare cu cel din speta.

Despăgubirea „în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona” (art. 616 Cod civil) are în vedere, prin ipoteză, o prejudiciere eventuală și nu o pagubă produsă (situație în care cererea de reparare a prejudiciului ar avea o natura specifică faptului ce a provocat vătămarea: fapt juridic licit sau fapt juridic ilicit cauzator de prejudicii).

Evaluarea judiciară (efectuată în temeiul art. 616 Cod civil) a despăgubirilor pe care proprietarul fondului dominant le datorează trebuie să aibă în vedere caracterul perpetuu al servituții de trecere; apoi, instanța trebuie să observe că exercițiul acestei servituți nu împiedică folosirea concomitentă a terenului afectat de proprietarii celor două fonduri alăturate (în exercițiul acestui drept de folosință, trebuie remarcat că niciunul dintre proprietari nu poate îngrădi suprafața afectată servituții: titularul fondului dominant un îl poate îngrădi, pentru că nu privește un teren proprietatea sa, iar proprietarul fondului aservit pentru că nu poate face vreun act care să îngrădească folosința servituții - art. 585 Cod civil ambele ipoteze - cel mult, trecerea se poate face pe un drum vizibil care să unească calea publică cu locul înfundat.

De aceea, Tribunalul a considerat că cea mai bună metodă de reparare a prejudiciului cauzat de instituirea unui drept de servitute este calcularea contravalorii cedării forțate a folosinței terenului pe care s-a instituit servitutea, fără a ignora și posibilitatea folosirii acestuia și de către proprietarul fondului astfel aservit.

In ceea ce privește cuantumul prejudiciului, acesta va trebui sa fie just calculat, echivalentul terenului luat din folosința proprietarilor însemnând folosința la prețul de circulație

Analizând expertiza efectuată în această fază procesuală, s-a reținut că, pentru stabilirea despăgubirilor reprezentând echivalentul luat din folosința exclusivă a proprietarilor apelanți, expertul a efectuat calculul acestora in raport de cele doua criterii, respectiv criteriul taxelor pentru ocuparea terenurilor aparținând domeniului public si privat al municipiului C______ stabilite prin H.C.L. si criteriul stabilirii acestei despăgubiri prin metoda comparației cu alte terenuri, însemnând folosința la prețul de circulație.

Tribunalul a apreciat că această din urmă modalitate de stabilire a cuantumului despăgubirii corespunde disp.art.616 Cod civil, întrucât în evaluarea lipsei de folosință, expertul a avut în vedere datele comunicate de agențiile imobiliare referitoare la prețul închirierii în zonă, astfel încât expertiza a stabilit în mod corect prețul lipsei de folosință a terenului de către proprietar, respectiv 140,86 lei/ luna

Față de cele anterior arătate, apelul a fost admis iar sentința apelată să fie schimbată în parte, în sensul admiterii cererii reconvenționale si obligarea reclamantelor-pârâte să plătească pârâților reclamanți suma de 140,86 lei/luna, reprezentând despăgubiri (lipsa de folosință) pentru terenul aferent dreptului de servitute

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

In baza disp.art.274 Cod pr.civilă, au fost obligate intimatele la plata către apelanți a sumei de 409,78 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Prin încheierea de la 10.02.2014 Tribunalul D___ a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de intimatele-reclamante, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 519/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în sensul că s-a consemnat adresa intimatelor-reclamante ca fiind în municipiul C______, _____________________. 50, în loc de C______, _____________________. 48, cum în mod eronat s-a consemnat și a menținut celelalte dispoziții ale deciziei civile.

Tribunalul D___ prin încheierea de la 14.02.2014 a admis sesizarea de îndreptare a erorii materiale, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul încheierii pronunțate în Camera de Consiliu la data de 10.02.2014 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în sensul că la paragraful al doilea s-a menționat: „Dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 519/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în sensul că se va consemna adresa intimatelor reclamante ca fiind municipiul C______, ___________________. 50, în loc de C______, ___________________. 48, cum în mod eronat s-a consemnat" în loc de: „Dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 519/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în sensul că s-a consemnat adresa intimatelor reclamante ca fiind municipiul C______, _____________________. 50, în loc de C______, _____________________. 48, cum în mod eronat s-a consemnat".

A menținut celelalte dispoziții ale încheierii civile.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâții S_________ I__ și S_________ Anișoara criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

1. Motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr. civilă în sensul ca hotărârea recurată a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a legii.

Arată că, deși Tribunalul D___ admite apelul declarat de ei in prezenta cauză și modifică în parte sentința civilă apelată în sensul că admite cererea reconvențională formulată de ei si obliga reclamantele pârâte să le plătească suma de 140,86 lei lunar reprezentând despăgubiri (lipsa de
folosință) pentru terenul aferent dreptului de servitute, această decizie se bazează eronat pe raportul de expertiza întocmit în cauză de expertul C_____ G_______ pe timpul administrării probelor din apel.

Arată că în raportul de expertiză în varianta 2-a de evaluare a despăgubirilor, expertul propune _______________________ acestora să fie 140,86 lei lunar însă per m.p. așa cum arata în tabelul anexa I a raportului de expertiza si pentru întreaga suprafața de 48 m.p., cum în mod eronat a reținut instanța de apel în decizia recurată.

Este adevărat că expertul și instanța de apel s-au raportat la o modalitate de calcul a despăgubirilor în funcție de zonele mai slabe ale orașului însă în nici un caz imobilul situat pe _________________.48 (zona centrală) nu poate fi comparat cu imobile situate pe _______________________ C_______, zone ce nu sunt în zona centrală a orașului.

Cu toate acestea, expertul a greșit atunci când a stabilit valoarea propusă pentru despăgubiri la 140,86 lei/luna/m.p. iar instanța de apel a greșit și mai mult când a stabilit valoarea despăgubirilor la 140,86 lei/luna pentru toți cei 41 m.p.

Practic, instanța de apel a validat raportul de expertiză însă a reținut greșit valoarea despăgubirilor propuse de expert și prin urmare, în cursul judecării recursului, se impune efectuarea unei noi expertize care să stabilească care este valoarea despăgubirilor pentru cei 41 m.p. ce formează dreptul de servitute per m.p. per luna si să calculeze valoarea totală.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs și după efectuarea expertizei admiterea apelului lor, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii reconvenționale așa cum a fost formulată si, validând raportul de expertiză din recurs pronunțarea unei noi hotărâri care să evoce fondul si și să soluționeze irevocabil prezenta cauză.

Intimatele S_________ M____ și S_________ A______ au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea legală și temeinică a deciziei civile nr, 519/02.12.2013 și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare rată că în fapt, prin sentința civilă 2580/18.02.2013, Judecătoria C______ le-a admis acțiunea precizată, a stabilit linia de hotar dintre proprietățile lor pe aliniamentul punctelor 5-6 pe o lungime de 6,83 m, a stabilit în favoarea lor o servitute de trecere pe terenul apelanților-pârâți o lățime de 1,20 m și o lungime de 34,64 m, pe aliniamentul punctelor 11-2-3-4-5-15-14, stabilind în sarcina lor o despăgubire lunară de 123 lei/lună.

Pârâții au formulat apel, criticând sentința pentru mai multe motive considerate de ei neîntemeiate, precizând că, sunt nemulțumiți de modalitatea de calcul a chiriei lunare.

În acest sens, instanța le-a admis proba solicitată și a dispus întocmirea unui nou raport de expertiză, expertiză care a fost efectuată și depusă la dosarul cauzei și la care părțile nu au avut obiecțiuni.

Arată că prin recurs se critică practic hotărârea sub aspectul analizării probatoriului, respectiv a modului în care instanța a omologat raportul de expertiză.

Solicită să se respingă aceste argumente, să se constatate că sunt într-o acțiune care a fost supusă apelului, iar in recurs urmează a fi analizate doar motive de nelegalitate a hotărârii și nu de netemeinicie așa cum invocă recurenții.

În ceea ce privește motivul concret care a fost invocat, solicită să se aibă în vedere următoarele:

Prin expertiza care a fost întocmită în apel, expertul a întocmit două variante de stabilire a cuantumului despăgubirii lunare, precizând care sunt criteriile pe care le-a avut în vedere și a făcut mențiunea că varianta a II a, cu valoarea de 140 lei/lună este „valoarea pe care o consideră mai aproape de realitate".

Așa cum deja au arătat, niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni la expertiză, astfel că, omologarea uneia sau alteia dintre variante era exclusiv atributul instanței.

În plus, instanța nu a reținut deloc greșit o valoare de 140, 86 lei/lună, trebuind să rețină 140,86 lei/mp, întrucât, a omologat varianta a doua propusă de expert care este clară de 140,86 lei/lună pentru întreaga suprafață; în plus, instanța a motivat pe larg de ce a avut în vedere această variantă și care au fost criteriile care au determinat omologarea acestei variante.

Ca atare, solicitarea recurenților de efectuare a unei noi expertize este nefondată, în cauză efectuându-se deja două expertize (la fond și în apel), iar valorile găsite de cei doi experți sunt destul de apropiate (123 lei și 140, 86), ceea ce nu creează nici un dubiu cu privire la corectitudinea modului de calcul.

D__ fiind și faptul că, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 305 Cod proc.civilă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr. 519/02.12.2013 și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând motivele de recurs in raport cu decizia recurata, Curtea retine următoarele:

Recursul este o cale extraordinara de atac, care poate fi exercitata numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, si anume cele cuprinse in dispozițiile art. 304 Codul de procedura civila.

Prin urmare recursul vizează numai motive de nelegalitate, nu si motive de netemeinicie.

In drept recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Codul de procedura civila potrivit cu care:

„Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.”

Deși recurenții invoca aceste dispoziții, in motivarea recursului critica modul de administrare a probatoriului si anume modul in care au fost stabilite despăgubirile calculate de catre expert, solicitând efectuarea unei noi expertize, practic formulând critici care vizează aspecte de netemeinicie, interzise de dispozițiile art. 304 Codul de procedura civila.

Toate aspectele ce au ținut de modalitatea de administrare a probei cu expertiza tehnica, precum si aspectele care au ținut de concluziile raportului de expertiza au putut fi discutate cu ocazia judecării fondului cauzei, instanța punând in discuția părtilor necesitatea unor eventuale alte probe, așa cum rezulta din încheierea din data de 02.12.2013, partile neavând alte probe de solicitat.

In raport de cele mai menționate Curtea urmează ca in raport de prevederile art. 312 Codul de procedura civila sa respingă recursul declarat in cauza.

In raport de prevederile art. 274 Codul de procedura civila, recurenții vor fi obligați la plata sumei de 1100 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții S_________ I__ și S_________ ANIȘOARA, împotriva deciziei civile nr.519 de la 02.12.2013 pronunțată de Tribunalul D___, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatele-reclamante S_________ A______ și S_________ M____.

Obligă recurenții către intimați la 1100 lei cheltuieli de judecată.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2014

Președinte, L_____ B____	Judecător, O___ C_______ G____	Judecător, M______ C_____
	Grefier, D____ M_______

Red.jud.L.Bunea19.06.2014

2 ex/AS

j.a.M.O____

A.P____

j.f.L.C______