R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 26/R/2015

Ședința publică din 15 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : A__ I______

JUDECĂTOR : A_______ C______

JUDECĂTOR: A_____ A C___

GREFIER : C_______ B_____

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții H_____ T_____ și M_____ I_____ împotriva deciziei civile nr. 409 din 22 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, privind și pe intimații HATIG T_____ JR., HATIG I__, D____ M____, T____ A_____ G______, T____ V_____, S_____ A_____, K__ D_____, STEȚCU D____, C_______ V______, G___ S_____, STEȚCO I_____, T____ I___, C____ M____, T____ I___, D____ D______, D____ G_______, HAȚIG I___, HAȚIG P____, HAȚIG G_______, HAȚIG M____, HAȚIG G______, HAȚIG D____, HAȚIG T____, HAȚIG Ș_____ moștenitor HAȚIG I____, având ca obiect servitute.

La apelul nominal făcut, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 13 ianuarie 2015, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea recurentului Hațig T_____, un înscris prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri, la care a anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,35 lei timbru judiciar, astfel cum a fost citat.

Curtea, reține cauza în pronunțare în baza actelor depuse la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 748 din data de 30.04.2014 pronunțată de Judecătoria V____ de Sus, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de către pârâții H_____ T_____, M_____ I_____, și H_____ T_____ jr., ca neîntemeiată;

A fost admisă acțiunea civilă intentată și precizată de reclamanții S_____ A_____, K__ D_____, Stetcu D____, G___ S_____, Ș_____ I_____, Cicioată V______, T____ I___, T____ I___ și C____ M____, D____ D______, D____ G_______, H_____ I___, H_____ G______, Hanțing V______, Hanțing Ș_____, Hanțing D____, Hanțing T____, H_____ P____, H_____ G_______, și H_____ M____, în contradictoriu cu pârâții H_____ T_____, H_____ I__, M_____ I_____, H_____ T_____ jr., D____ M____ , T____ A_____ G______, și T____ V_____ și, în consecință:

S-a constituit un drept de servitute de trecere, pietonal și cu vehicule, pe tot timpul anului, în favoarea imobilelor de natură teren, proprietatea extratabulară a reclamanților, situate în loc. B____, _________________________. Maramureș, fonduri dominante, pe traseul în lungime de 48,22 ml, cu o lățime de 3 m, în suprafață de 144,66 mp, aflat pe terenul fond aservit proprietatea extratabulară a pârâților H_____ T_____, H_____ T_____ jr, H_____ I__, M_____ I_____, cu respectarea variantei I din raportul de expertiză topografică întocmit de ing.P__ G______, conform Planului de amplasament și delimitare –Anexa grafică nr.1.1, plan care face parte integrantă din dispozitivul hotărârii.

A fost obligat pârâtul H_____ T_____ sentința civilă nr. să ridice poarta de fier amplasată între punctele 1-16 și panoul din fier cu plasă, amplasat între punctele 8-9 din Anexa grafică nr.1 a raportului de expertiză.

Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților H_____ T_____, H_____ I__, M_____ I_____ și H_____ T_____ jr., suma de 100 de lei anual cu titlu despăgubiri cauzate ca urmare a constituirii servituții.

Au fost obligați pârâții H_____ T_____, H_____ I__, M_____ I_____ și H_____ T_____ jr., să plătească reclamanților suma de 1709,5 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2069/01.10.2012 pronunțată de Judecătoria V____ de Sus în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX s-a admis acțiunea și s-a constituit un drept de servitute de trecere, pietonal și cu vehicule, pe tot timpul anului, în favoarea imobilelor de natură teren, proprietatea extratabulară a reclamanților, situate în loc. B____, _________________________. Maramureș, fonduri dominante, pe traseul în lungime de 48,22 ml, cu o lățime de 3 m, în suprafață de 144,66 mp, aflat pe terenul fond aservit proprietatea extratabulară a pârâților H_____ T_____, H_____ T_____ jr, H_____ I__, M_____ I_____, cu respectarea variantei I din raportul de expertiză topografică întocmit de ing.P__ G______, conform Planului de amplasament și delimitare –Anexa grafică nr.1.1. Totodată a fost obligat pârâtul H_____ T_____ sr. să ridice poarta de fier amplasată între punctele 1-16 și panoul din fier cu plasă, amplasat între punctele 8-9 din Anexa grafică nr.1 a aceluiași raport de expertiză.

Prin decizia civilă nr.217/A17.10.2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș, sentința a fost anulată și dosarul trimis spre rejudecare,pentru motivul că la data judecării cauzei în fond reclamanta H_____ I____ era lipsită de capacitate procesuală de folosință, fiind decedată.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. XXXXXXXXXXXXXX. Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe, pârâții H_____ T_____, M_____ I_____ și H_____ T_____ jr. invocând doar excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivat de faptul că nu dețin un titlu de proprietate pe terenul pretins ca fond dominant.

Excepția a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 16 aprilie, soluționarea acesteia fiind unită cu fondul cauzei.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța a respins-o în considerarea celor ce urmează:

Potrivit art. 1846 alin. 2 Cod Civil, posesia este definită ca fiind deținerea unui lucru sau folosirea unui drept, exercitată de noi înșine sau de altul în numele nostru. Pornind de la aceasta definiție legală, în doctrină s-a stabilit ca posesia este o stare de fapt constând în exercitarea de acte materiale de deținere și folosire a lucrului (corpus) cu intenția de a le face pentru sine (animus).

Pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie sa fie utilă, adică continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Conform dispozițiilor art. 1847 Cod Civil aceste calități sunt cerute de lege pentru întrunirea condițiilor uzucapiunii, dar s-a arătat, in doctrina, ca ele sunt necesare pentru producerea efectelor juridice ale posesiei.

Din probele administrate a reieșit ca posesia reclamanților a fost continua, neîntreruptă, publica și sub nume de proprietar (nu pentru altul, sub nume precar), încă din anii 1946, 1956, 1962, 1970, anterior terenurile fiind folosite de antecesorii lor( filele 65,71-78).

Prin urmare, fiind întrunite aceste calități în persoana reclamanților, este just a considera că o extensiune a sferei titularilor unei acțiuni în stabilirea servituții de trecere trebuie îngăduită, câtă vreme esențială rămâne nevoia de a asigura accesul la un imobil fără ieșire la calea publică. Dintr-o asemenea perspectivă, este de considerat că nu doar acela care își poate dovedi în mod riguros calitatea de proprietar, ci și posesorul poate avea calitatea procesuală activă, atâta timp cât acesta, deși nu este încă proprietar, are animus domini, deci intenția de a se comporta ca un veritabil proprietar, exercitând o stăpânire de fapt asupra bunului specifică, altfel, însuși dreptului de proprietate și oferind aparențele unei veritabile proprietăți.

În ce privește fondul cauzei, constituirea dreptului de servitute, potrivit art.616 C.civ. de la1864, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Reclamanții nu sunt proprietari tabulari asupra loturilor de teren situate în amonte de terenul pârâtului, însă folosesc terenurile în cauză, exercitând asupra acestora o posesie neviciată, necontestată de pârâți, încă din anii 1946, 1956, 1962, 1970, anterior terenurile fiind folosite de antecesorii lor.

De asemenea, nici pârâtul H_____ T_____ nu este proprietar tabular al terenului asupra căruia se solicită constituirea servituții, acesta fiind cumpărat de antecesorii săi în anul 1936, prin contractul de la fila 9.

Potrivit procesului-verbal încheiat la data de 23 iulie 1969 ( fila 65) drumul pretins de reclamanți exista, prin acesta statuându-se cu privire la neînțelegerile dintre pârâtul H_____ T_____ și reclamantul T____ I___,legate de acesta.

Așa cum reiese din raportul de expertiză topografică, dar și din cercetarea la fața locului, terenurile reclamanților au caracter de loc înfundat.

La cererea pârâtului H_____ T_____ expertul a propus două variante de stabilire a unui drept de servitute de trecere a reclamanților spre terenurile lor, ca fonduri dominante, peste terenul pârâților, ca fonduri aservite.

Raportat la probele administrate este neîndoielnic faptul că terenul reclamanților reprezintă un loc înfundat, în sensul art. 616 C civ. Caracterul de loc înfundat nu a fost contestat de niciunul dintre reclamanți.

Față de această situație, în aprecierea deschiderii unui drum de servitute, instanța a apreciat că deși are o lungime mai mare cu aproximativ 5 m, varianta I îndeplinește criteriul cerut de art.618 C.civ. În această variantă, trecerea urmează să se facă prin spatele și lateralul construcțiilor proprietatea pârâților H_____ T_____, H_____ T_____ jr, H_____ I__, M_____ I_____, pe un drum deja amenajat, fără a se proceda la alte delimitări și grănițuiri, dându-se relevanță juridică și unei situații de fapt existente, acesta fiind traseul folosit de reclamanți și antecesorii lor cel puțin încă din 1962 .

Varianta a II-a propusă de expert, deși mai scurtă ca distanță presupune afectarea a două fonduri aservite, amenajarea ei pe o nouă porțiune, cu cheltuieli importante pentru reclamanți și pe un traseu situat foarte aproape de casa de locuit a pârâților T____ A_____ G______ și T____ V_____.

Întrucât la _____________________ care s-a stabilit servitutea de trecere, între punctele 1-16, pârâtul H_____ T_____ sr. a amplasat o poartă de fier, încuiată cu lacăt, iar la ieșire este amplasat un panou din fier cu plasă, (punctele 8-9 din Anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză), în baza dispozițiilor art.629 al.1 C.civ, instanța l-a obligat să ridice obstacolele amplasate.

În ce privește obligația de despăgubire a proprietarului fondului aservit, în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona prin constituirea servituții de trecere, în baza dispozițiilor art.616 teza finală C.civ i-a obligat pe reclamanți la plata unei sume de 100 lei/an, respectiv, câte 20 lei/an/fond dominant în favoarea pârâților H_____ T_____, H_____ T_____ jr, H_____ I__, M_____ I_____, pentru inconvenientele create acestora prin constituirea servituții, respectiv pentru lipsa de folosință a terenului în cauză.

La stabilirea acestei sume, instanța a avut în vedere atât concluziile raportului de expertiză, potrivit căruia valoarea despăgubirilor produse pârâtului H_____ T_____ este de 14 lei/an, raportat la categoria de folosință a terenului, aceea de fânețe, cât și posibilitatea pârâtului de a însămânța terenul cu alte culturi (cartofi, lucernă) în raport de suprafața afectată sarcinii (144,66 mp).

În ceea ce privește despăgubirile privind demontarea gardului pârâtului H_____ T_____, instanța a luat act de poziția acestuia, privitoare la solicitarea lor pe calea unei acțiuni separate.

În baza art.274 C.pr.c., instanța a obligat pârâții H_____ T_____, H_____ T_____ jr, H_____ I__, M_____ I_____ la plata către reclamantul S_____ A_____ a sumei de 1709,5 lei cu titlu cheltuieli de judecată, din care 19,5 lei taxă timbru și timbru judiciar și 1690 lei onorariu expertiză.

Prin decizia civilă nr. 409 din 22.10.2014 a Tribunalului M________ pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost admisă excepția tardivității declarării apelului invocată din oficiu și în consecință:

A fost respins ca tardiv apelul declarat de apelanții H_____ T_____, M_____ I_____ și H_____ T_____ jr. împotriva sentinței civile nr. 748/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria V____ de Sus jud. Maramureș.

Apelanții au fost obligați la plata către intimata K__ D_____ a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

La termenul de judecată din 15 octombrie 2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității introducerii apelului.

Analizând excepția tardivității, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, care arată că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, tribunalul a constatat că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Sentința civilă atacată nr. 748/30.04.2014, a fost comunicată cu apelanții, la data de 15.05.2014, așa cum rezultă din procesul verbal de comunicare – filele 120, 121, 123 din dosarul de fond.

Deși în sentința atacată s-a indicat termenul de 30 de zile pentru declararea apelului, cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21.XI.2012, deci este guvernată de dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă (1865), termenul de apel conform art. 284 alin. 1 este de 15 zile de la comunicare. Comunicarea sentinței s-a făcut la data de 15.05.2014, iar declararea apelului a fost făcută la data de 18.06.2014, cu depășirea termenului de 15 zile.

Așa fiind, în baza art. 284 Cod procedură civilă 1865 care arată că termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, apelul declarat de apelanții H_____ T_____, M_____ I_____ și H_____ T_____ jr. împotriva sentinței civile nr. 748 din data de 30.04.2014 pronunțată de Judecătoria V____ de Sus, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respins ca tardiv introdus.

În baza art. 274 Cod procedură civilă 1865 alin. 1, apelanții au fost obligați la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâții H_____ T_____ și M_____ I_____, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod proc. civ., recurenții au arătat că respingerea apelului ca tardiv introdus este consecința menționării eronate în dispozitivul sentinței pronunțată de instanța de fond a termenului de declarare a căii de atac în loc de 15 zile de la comunicare a termenului de 30 de zile de la comunicare.

Această eroare a instanței de fond i-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin rejudecarea cauzei și menționarea corectă a termenului de declarare a căii de atac, teza tribunalului neputând fi reținută în condițiile în care tardivitatea căii de atac este imputabilă primei instanțe, care a redactat în mod eronat sentința pronunțată.

În situația dată, li s-a încălcat dreptul de acces la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, în condițiile în care calea de atac poate sau nu poate sau nu să fie exercitată în funcție de criterii aleatorii alese de instanță.

Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 5 și 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Art. 103 alin. 2 Cod proc. civ., prevede că neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea, termenele legale imperative fiind prezumate a fi stabilite sub sancțiunea decăderii, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Potrivit acestei ultime teze, partea care a fost decăzută din dreptul de a exercita o cale de atac va trebui să solicite instanței repunerea în termen, lucru pe care apelantul nu l-a făcut cu ocazia exercitării căii de atac a apelului.

Decăderea este definită ca acea sancțiune procedurală care constă în pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini orice alt act de procedură, dacă nu a fost respectat termenul imperativ prevăzut de lege. Rezultă că decăderea intervine numai în caz de nerespectare a termenelor imperative prevăzute de lege.

Termenul privind exercițiul căilor de atac, inclusiv cele în care se depune apelul este un termen imperativ, astfel încât, în caz de încălcare intervine sancțiunea decăderii.

Această sancțiune nu poate fi înlăturată sub motiv că legea nu este cunoscută, problema dacă termenul de declarare a apelului este sau nu în termen imperativ, este o problemă de ordine publică, care poate fi ridicată în orice stare a procedurii.

În speță, se constată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 30.04.2014 și comunicată pârâților la data de 15.05.2014.

Chiar dacă în sentință, instanța de fond a menționat eronat că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile, necunoașterea legii nu înlătură sancțiunea legală pronunțată de instanța de apel de respingere a apelului ca tardiv promovat.

Aceasta, cu atât mai cu cât, recurenții se află în al doilea ciclu procesual, întrucât prin decizia civilă nr. 217/A/17.10.2013 a Tribunalul Maramureș, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admis apelul declarat de apelanții H_____ T_____, M_____ I_____ și H_____ T_____ jr., sentința civilă nr. 2069/2012 a Judecătoriei V____ de Sus anulată, iar cauza trimisă spre rejudecare.

Art. 284 alin. 1 Cod proc. civ., potrivit căruia, termenul de exercitare a căii de atac a apelului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, nu încalcă dreptul de acces al pârâtului la justiție, garantat de art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta, deoarece, ca orice alt drept, și accesul liber la justiție poate fi exercitat în anumite termene, astfel încât valorificarea lui să nu aducă atingere drepturilor altor titulari, drepturi ocrotite prin lege, în aceeași măsură.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul H_____ T_____ și M_____ I_____ împotriva deciziei civile nr. 409 din 22.10.2014 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 15.01.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

A__ I______ A_______ C______ A_____ A. C___ C_______ B_____

Red. A.I. dact. GC

4 ex/26.01.2015

Jud. apel: M.V.P__, D. W______