Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ Nr. 167/2013

Ședința publică de la 07 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ N______-președinte secție

Judecător C_______ G_________ N______-vicepreședinte

Judecător M______ F_________ C____

Grefier N_______ P______

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta A_____ E________, împotriva deciziei civile nr. 219/2012 pronunțată de Tribunalul S____ în dosar civil nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect servitute.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de recurenta reclamantă A_____ E________.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 28 februarie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față,

Prin sentința civilă nr. 896/2012 a Judecătoriei S____ s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A_____ E________ în contradictoriu cu pârâții M_________ S____ prin Primar, C________ L____ al Municipiului S____ și S________ P_____ pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului S____; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvențional S________ P_____ pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului S____ și Municipiului S____ prin Primar în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional A_____ E________, și în consecință, s-a dispus instituirea unei servituți de trecere cu piciorul pe imobilul înscris în CF xxxxx S____ cu nr. top. 6423/1481/1/1 aparținând Municipiului S____, ca fond aservit, conform variantei „a”, respectiv pe traseul delimitat de punctele A-B-C pe planul situației actuale din raportul de expertiză efectuat de expert tehnic M_______ Malvina care face parte integrantă din hotărâre, în favoarea imobilului înscris în CF xxxxx S____ nr. top. 6423/1481/1/2-apartament aparținând reclamantei A_____ E________, ca fond dominant; a fost obligată reclamanta A_____ E________ să plătească pârâtului M_________ S____ ca echivalent valoric al folosinței imobilului ce formează obiectul dreptului de servitute suma de 132,16 lei/lună începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și pe toată durata existenței dreptului de servitute, sumă ce se actualizează în funcție de rata anuală a inflației. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta deține dreptul de proprietate asupra imobilul înscris în CF xxxxx S____ nr. top. 6423/1481/1/2, situat în S____, ______________________, apartament compus din 3 camere, bucătărie, baie, antreu, cămară, verandă-logie, pivniță, având cota de 24% din părțile comune indivize înscrise în CF xxxxx S____, drept dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4131/1997 încheiat în baza Legii nr. 112/1995. Din cartea funciară în extenso nr. xxxxx S____ nr. top. 6423/1481/1 (fila 18), s-a reținut că magazia asupra căruia se solicită instituirea servituții de trecere se află în proprietatea Statului Român, iar din hotărârea nr. 95/19.05.2000 a Consiliului L____ al Municipiului S____ privind schimbarea destinației unor spații cu altă destinație aflate în administrarea __________________ 34), din referatul nr. xxxxx/30.03.2000 privind schimbarea destinației unor spații cu altă destinație aflate în administrarea __________________ 35) și din adresa nr. 3824/03.10.2011 a SPAFL (fila 65), rezultă că imobilul se află în proprietatea Municipiului S____ și în administrarea Serviciului P_____ pentru Administrarea Fondului Locativ, serviciu public sub autoritatea Consiliului L____ al Municipiului S____.

Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză (fila 69), apartamentul reclamantei înscris la nr. top. 6423/1481/1/2 este situat la etaj, iar pivnița este la subsolul imobilului, aceasta neavând ieșire la calea publică și nici un alt acces, pivnița fiind zidită.

Potrivit concluziilor expertului tehnic, există trei posibilități de acces la pivniță, la fiecare fiind necesar a se sparge măcar un gol în zid, și nu poate fi realizat accesul la pivniță direct de pe proprietatea reclamantei.

Din înscrisul intitulat „declarație” aflat la fila 85 din dosar, încheiat la data de 27.02.1997, de către reclamantă și de către vecina acesteia, numita L_____ V_______, proprietara apartamentului cu nr. top. 6423/1481/1/3, apartament situat la parterul imobilului, instanța a reținut că reclamanta a renunțat la dreptul de intrare în pivniță prin apartamentul numitei L_____ V_______, însă aceasta nu constituie o faptă a proprietarului prin care imobilul să fi devenit înfundat, deoarece nici înainte de întocmirea acestui înscris pivnița nu avea ieșire la calea publică, ci ______________________ realiza cu acordul proprietarului apartamentului de la parter, imobilul având aceeași configurație și în prezent.

Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 576 Cod civil, servitutea este o sarcină impusă unui fond pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt proprietar, iar, potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Așadar, două dintre condițiile cerute pentru instituirea unui drept de servitute de trecere sunt: cererea să fie făcută de proprietarul imobilului, iar locul să fie înfundat, adică imobilul să se afle într-o situație de imposibilitate absolută în privința accesului la calea publică. Totodată, potrivit art. 617 Cod civil, drumul de acces trebuie să fie cel mai scurt către calea publică.

Din raportul de expertiză în specialitatea construcții efectuat în cauză, rezultă că pivnița în cauză este loc înfundat, neexistând nici un fel de acces.

Față de cele expuse, instanța a admis cererea de chemare în judecată și a dispus instituirea unei servituți de trecere cu piciorul pe imobilul înscris în CF xxxxx S____ cu nr. top. 6423/1481/1/1 aparținând Municipiului S____, ca fond aservit, conform variantei „a”, respectiv pe traseul delimitat de punctele A-B-C pe planul situației actuale din raportul de expertiză efectuat de expert tehnic M_______ Malvina care face parte integrantă din hotărâre, în favoarea imobilului înscris în CF xxxxx S____ nr. top. 6423/1481/1/2-apartament aparținând reclamantei A_____ E________, ca fond dominant, aceasta fiind varianta cu drumul de acces cel mai scurt în sensul dispozițiilor art. 617 Cod civil.

Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvențional S________ P_____ pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului S____ și Municipiului S____ prin Primar cu privire la obligarea reclamantei la plata echivalentului lipsei de folosință a spațiului utilizat, instanța a admis-o, având în vedere și acordul reclamantei exprimat prin precizarea de acțiune depusă la fila 109 din dosar. A obligat reclamanta A_____ E________ să plătească pârâtului M_________ S____ ca echivalent valoric al folosinței imobilului ce formează obiectul dreptului de servitute suma de 132,16 lei/lună începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și pe toată durata existenței dreptului de servitute, sumă ce se va actualiza în funcție de rata anuală a inflației, ținând cont de adresa nr. 4707/13.12.2011 emisă de S________ P_____ pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în Proprietatea Municipiului S____ (fila 112).

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâții M_________ S____ prin Primar și C________ L____ S____ a fost admis prin decizia civilă nr. 219/2012 pronunțată de Tribunalul S____-secția civilă, schimbată sentința în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta A_____ E________.

În considerentele deciziei, tribunalul a reținut următoarele:

A fost considerat întemeiat apelul declarat de pârâtul M_________ S____ prin primar. Anterior cumpărării apartamentelor( la 27 febr. 1997, f. 85), reclamanta și vecina sa, numita L_____ V_______ au încheiat o convenție, prin care reclamanta a renunțat la dreptul de intrare în pivniță prin apartamentul lui L_____, urmând ca accesul la pivniță să se facă prin practicarea unei intrări „prin spațiul liber dintre imobilele cu nr. adm. 13 și 15”. De la acea dată reclamanta nu a făcut nici un demers pentru a-și amenaja o altă intrare în pivniță. Nu s-a făcut nici o dovadă că tehnic nu este posibilă practicarea unei intrări în modalitatea asumată de reclamantă. Deși încăperea numită „magazie”, a cărei destinație a fost schimbată în aceea de locuință, se află într-o stare avansată de degradare, cu geamuri sparte, netencuită, fiind nefolosită de o lungă perioadă de timp, instituirea unei servituți de trecere prin această încăpere este o sarcină asupra dreptului de proprietate al pârâtului M_________ S____, care nu poate fi instituită în situația în care se poate realiza un alt acces, care să nu afecteze nici o încăpere. Prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit posibilitatea de acces în două variante prin magazia proprietatea pârâtului M_________ S____, dar și o a treia variantă, care presupune accesul prin exterior, prin spațiul dintre imobilele de la nr. 13 și 15, ceea ce înseamnă că nu este necesară instituirea vreunei servituți de trecere cu piciorul. Reclamanta nici nu solicită o ieșire la o cale publică, ci accesul la pivnița sa, care este posibil în varianta „C” a expertizei.

Pe de altă parte, instanța a instituit servitutea de trecere pe întregul nr.top 6423/1481/1/1, care e constituit din construcții ce formează locuințe și alte dependințe, cu suprafața de 404 mp, ori reclamanta a solicitat un drept de servitute doar prin interiorul magaziei de 54 mp, care nici nu este identificată în cartea funciară.

Susținerea intimatei reclamante că pârâtul M_________ S____ a fost de acord cu instituirea unei servituți de trecere este neîntemeiată, niciunde în dosar nu există un astfel de acord, dimpotrivă, pârâtul s-a opus variantelor A și B care stabilesc servitutea de trecere, și a susținut permanent că acceptă varianta „C”, ori această variantă nu presupune instituirea unei servituți de trecere.

Față de aceste împrejurări, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile privind instituirea unei servituți de trecere prev. de art. 616 C. civ. motiv pentru care acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată.

A fost considerat întemeiat și apelul declarat de pârâtul C________ L____ al S____. Astfel, potrivit disp. art. 36 din L. 215/2001 consiliul local este autoritatea locală cu atribuții deliberative, cu diverse atribuții prevăzute de lege, însă nu poate sta în justiție în nume propriu, și nici nu are calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, această calitate fiind îndeplinită de primar, conf. art. 62 din L. 215/2001.

Prin sentința atacată s-a admis o cerere reconvențională inexistentă. Instanța de fond a reținut greșit că SPFL S____ și M_________ S____ au formulat cerere reconvențională, având în vedere că SPFL a arătat prin întâmpinare că servitutea legală de trecere se stabilește cu titlu oneros, iar în situația în care s-ar institui o servitute în favoarea reclamantei aceasta trebuie obligată la plata unei despăgubiri. O astfel de mențiune făcută prin întâmpinare nu poate fi interpretată ca o cerere reconvențională, nefiind formulată conf. art. 119 C. pr. civ. Pârâtul M_________ S____ nici nu a formulat o astfel de cerere în scris, ci doar la cuvântul pe fond a solicitat ca în cazul în care instanța va admite una din variantele A sau B, să stabilească și despăgubiri.

Această împrejurare, însă, nu a făcut obiectul apelului, nici unul dintre apelanți nu a criticat sentința sub acest aspect, astfel că instanța nu are posibilitatea legală să înlăture dispoziția instanței de fond cu privire la cererea reconvențională, însă acea dispoziție este rămasă fără efect, ca urmare a respingerii acțiunii principale.

În consecință, față de toate aceste împrejurări, potrivit art. 296 C. pr. civ. instanța a admis cele două apeluri și a schimbat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamanta A_____ E________.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta solicitând a se constata că apelul a fost greșit admis, să fie rejudecată cauza și casând decizia să fie menținută ca temeinică și legală sentința instanței de fond.

În motivarea recursului, reclamanta susține că decizia atacată este eronată pentru că pârâtul M_________ S____ nu s-a opus variantelor A și B din expertiză, ci a acceptat varianta C din expertiză. Spațiul denumit „magazie” nu este o locuință, având în vedere că situația sa nu a fost reglementată din punct de vedere juridic, nu a fost folosită niciodată cu destinația locuință, ci a fost spațiu de trecere între curtea mare din fața casei și curtea din spatele casei. Prin HCL 95/2000 magazia a fost transformată scriptic în „spațiu de locuit” , însă nu poate constitui o locuință în sensul art. 2 lit. a din Legea 114/1996.

Se mai susține că așa-zisa „convenție” pe care a reținut-o instanța este o declarație făcută între recurentă și vecina sa L_____ V_______ pentru a putea cumpăra apartamentele, vecina renunțând la ____________________ apartamentul recurentei.

În mod greșit a reținut instanța că reclamanta nu a făcut nici un demers pentru a-și amenaja altă intrare în pivniță. Dimpotrivă, susține că a efectuat expertize extrajudiciare pentru rezistență și identificare, constatare tehnică arhitect, a obținut certificat de urbanism, 5 cu prelungirile aferente din anul 2002 până în anul 2010. Prin expertiza extrajudiciară a expertului D_________ s-a concluzionat că atât peretele apartamentului cât și plafonul și acoperișul magaziei sunt legate prin construcție în cadrul apartamentului reclamantei, fapt pentru care a suportat toate reparațiile la acoperiș. S-a mai reținut că proprietarul apartamentului de la etaj. Reclamanta, poate beneficia de folosirea acestei magazii pentru accesul în pivnița sa, cale care a fost folosită și de vechiul proprietar. Aceleași concluzii rezultă și din nota de constatare din data de 01.09.2010 a arhitectului D____ B____. Concluziile expertului cauzei recomandă varianta A ca și soluție de acces pentru rezolvarea litigiului.

Se mai arată că în anul 2000 L_____ V_______, fără consimțământul reclamantei a zidit ușa accesul reclamantei la pivnița proprietatea sa, executând mai multe lucrări de construcție neautorizate la acea dată și prin sentința administrativă nr. 764/CA/2010 a Tribunalului S____ a fost obligat Primarul municipiului S____ să autorizeze toate lucrările deja executate de 10 ani. deci, Primarul trebuia să cunoască existența lucrărilor deja autorizate de el, care împiedică accesul reclamantei la pivniță, devenită loc înfundat.

Practicarea unei uși de acces la pivnița în peretele de rezistență cu boltă din gangul dintre clădirile nr. 13 și 15 prezintă riscul afectării și deteriorării întregii construcții veche de peste 300 ani. Vecinei L_____ V_______ i-a fost autorizată deschiderea unui gol de ușă și instalarea unei copertine în gangul dintre nr. 13-15, iar deschiderea acestei uși face imposibil accesul reclamantei pe portița dinspre stradă. Instanța nu a reținut că pentru a utiliza accesul prin gangul dintre nr. 13-15, reclamanta trebuie să parcurgă prin stradă o distanță de 10 m, iar calea din varianta C este cea mai lungă de aproximativ 30 m. Consideră că singurul acces posibil al recurentei este pe calea stabilită prin varianta A a expertului, cu deschiderea unui gol de ușă în peretele din interiorul magaziei.

În drept se invocă art. 299 și urm., art. 304 pct. 8 9 cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul S________ P_____ pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea municipiului S____ a solicitat respingerea recursului, susținând în esență că pivnița nu este loc înfundat deoarece expertul a identificat 3 căi de acces la anexa reclamantei, și s-a instituit servitute de trecere peste întreg imobilul deși partea adversă a solicitat drept de trecere numai prin magazia proprietatea municipiului.

Aceleași aspecte sunt invocate și în întâmpinarea depusă de M_________ S____ prin Primar , cu cererea de respingere a recursului reclamantei.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinările depuse de intimați.

Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 616 cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate cere o trecere pe locul vecinului pentru exploatarea fondului.

Ori de câte ori locul are ieșire la calea publică pe un drum impracticabil, dar care poate deveni practicabil prin efectuarea unor cheltuieli, nu se poate stabili o servitute. Împrejurarea că drumul de acces prezintă dificultăți de amenajare sau de practicare nu dă dreptul la crearea unei servituți.

Pe de altă parte, se cere ca originea înfundării să fie naturală sau provenită dintr-un caz fortuit sau forță majoră, străină de fapta proprietarului locului înfundat. Dacă proprietarul, prin fapta sa, face ca terenul său să devină loc înfundat, fără să mai aibă ieșire la calea publică, nu mai are dreptul să ceară drum de trecere pe terenul vecinului.

Se constată că, interiorul pivniței reclamantei este în prezent inaccesibil, însă până la pivniță este posibil accesul pe trei căi. Astfel, prin actul intitulat „declarație” încheiat în 1997, a renunțat la dreptul de intrare în pivniță prin apartamentul numitei L_____ V_______. La acel moment, ca și în prezent nu exista o altă intrare în pivniță. Deci, reclamanta printr-un act scris a renunțat la accesul la pivnița proprietatea sa, de buna voie. Susținerea că actul a fost încheiat pro causa, respectiv pentru încheierea contractul de vânzare cumpărare a locuinței, nu poate fi avută în vedere pentru că din declarație nu rezultă un anume scop. Faptul că în anul 2000, numita L_____ a zidit _______________________________, nu are relevanță, câtă vreme reclamanta renunțase la acest acces.

Ca urmare, în ce privește _______________________________ urmează să practice un acces în funcție de posibilități tehnice concrete.

În ceea ce privește traseul pentru a ajunge la pivniță, prin expertiză s-a constatat că există trei posibilități, dintre care una cu ieșire în stradă, pe domeniul public, fără a afecta în vreun fel o altă proprietate, doar cu crearea unei uși de acces la boxă (varianta C). Fiind drum public nu este necesară instituirea unei servituți pentru accesul reclamantei la proprietatea sa. Susținerile recurentei în sensul că drumul este mai lung pe acest traseu și că există o ușă a vecinei în zonă, nu poate fi luată în considerare. Legea impune, așa cum s-a arătat anterior, ca o condiție de bază pentru instituirea unei servituți, să nu existe nici o altă cale de acces la fondul dominant. Ori, în cauză, reclamanta are acces la imobil fără a stânjeni proprietatea vreunui vecin, așa cum corect a reținut și instanța de apel.

(continuarea deciziei civile nr. 167/07.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel A___ I____ – Secția I Civilă în dosar civil nr. XXXXXXXXXXXXX)

Existând acest acces, nu se impune a analiza avantajele sau dezavantajele pe care le oferă celelalte variante de traseu propuse de expert.

Având în vedere aceste argumente de fapt și de drept, Curtea constată că recursul reclamantei este nefundat și în temeiul art. 312 cod procedură civilă, urmează să-l respingă menținând ca legală și temeinică hotărâre atacată.

Pentru aceste motive:

În numele legii

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A_____ E________ împotriva deciziei civile 219/2012 pronunțată de Tribunalul S____ – Secția I Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 7.03.2013.

Președinte, A___ N______	Judecător, C_______ G_________ N______	Judecător, M______ F_________ C____
	Grefier, N_______ P______

Redc. A.N.

Tehn. A.N.

2 ex/07.06.2013

Jud. fond – D. D____

Jud. apel – D.T.L___/G. C_______