ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C________ – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 9818

Ședința publică din data de 02.07.2013

Instanța constituită din:

Președinte: F_______ N_____

Grefier: A____ S_____

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ______________, cu sediul in Techirghiol, ______________________, jud C________, în contradictoriu cu și pe pârâții G_________ G____, G_________ G_______, ambii cu domiciliul în Techirghiol, _____________________ nr 42, jud C________, având ca obiect servitute.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 25.06.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 02.07.2013, iar după ce a deliberat în secret, instanța a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 22.11.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, astfel cum a fost modificată, reclamanta __________________., în contradictoriu cu pârâții G_________ G____ și G_________ G_______, a solicitat în principal încetarea servituții instituite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 15/16 ianuarie 2008 la BNP S_____ A_____ iar în subsidiar schimbarea locului de exercitare a servituții, din lotul 2 înregistrat cu număr cadastral xxxxx/6/2 în drumul De 137/1.

În motivare, reclamanta a arătat că prin contratul de vânzare-cumpărare mai sus menționat, a înstrăinat pârâților un imobil în suprafață de 470 mp și o construcție tip locuință, și a instituit în favoarea cumpărătorilor un drept de servitute de trecere asupra aleii de acces – lotul 2, înregistrat cu număr cadastral xxxxx/6/2.

Reclamanta a arătat că a instituit servitutea de trecere respectivă motivat de faptul că, la acea dată, era singura modalitate de acces la imobilul vândut, urmând ca pe viitor, în funcție de dezvoltarea zonală, reclamanta să construiască alte căi de acces, pentru toate imobilele pe care le-a construit și vândut în zona respectivă.

Reclamanții au mai arătat că dreptul de servitute instituit prin contract nu-și mai găsește justificarea în prezent, întrucât în urma cererii formulate de către reclamantă cu nr. 8647/29.08.2012 la Primăria Orașului Techirghiol, s-a aprobat de către unitatea administrativ – teritorială prin adresa nr. 3873/8647/30.08.2012, deschiderea accesului la drumul DE137/1, așa cum rezultă din planul parcelar al Orașului Techirghiol, drum care face legătura între DN 38 și ________________________________> S-a susținut că drumul De 137/1 a fost sistematizat de reclamantă, în sensul că s-au adus la poarta fiecărui imobil utilitățile (energia electrică, apa curentă) și drumul parțial amenajat, urmând ca după introducerea sistemului de canalizare acesta să fie asfaltat, astfel că fondul dominant nu mai are calitatea de loc înfundat.

Reclamanta a arătat că servitutea stabilită prin contract este un dezmembrământ al dreptului de proprietate și a devenit împovărătoare pentru reclamantă, existând posibilitatea în prezent de a oferi proprietarului fondului dominant al pârâților un alt loc pentru exercitarea servituții de trecere, motivat de faptul că pe terenul reclamantei sunt amplasate tancuri petroliere ce deservesc pompele din stația de desfacere a produselor petroliere, potrivit activităților comerciale pe care le exercită.

În drept a invocat prevederile art. 767 pct. 2 NCPC

În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul, proba testimonială și cu expertiza tehnică imobiliară.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâții au arătat că au încheiat cu reclamanta, în calitate de vânzătoare, un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 15 din 16.01.2008, având drept obiect imobilul situat în Techirghiol, _______________________, nr. 42, jud. C________, Lotul 1 - compus din teren în suprafață de 470 mp și construcție locuință C12 formată din trei camere și dependințe, iar în cuprinsul acestui contract de vânzare cumpărare, părțile au stipulat un drept de servitute în favoarea cumpărătorilor asupra aleii de acces reprezentând lotul 2, care a rămas în proprietatea vânzătorului.

Pârâții au mai arătat că în considerarea prevederilor contractuale, au edificat în cursul anului 2010 construcții anexe imobilului cumpărat, printre care un garaj care are acces exclusiv la Lotul 2 – _____________________ căreia s-a instituit dreptul de servitute de trecere, astfel cum rezultă din Autorizația cu nr. 130/22.11.2010.

S-a mai arătat că la data de 09.08.2010 reclamanta a încălcat obligația asumată, blocându-le accesul la imobilul proprietatea acestora, prin edificarea unui gard pe întreaga lățime a aleii de acces.

S-a susținut de pârâți că în acest sens a fost introdusă acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. xxxxx/212/2012, soluționată prin Decizia civilă nr. 400/23.03.2012 pronunțată de Tribunalul C________, prin care s-a dispus obligarea societății F______ S.R.L. să desființeze gardul montat și să permită acestora să treacă pe Lotul 2 – ___________________________ cu nr. cadastral xxxxx/6/2.

Pârâții au învederat instanței că, ulterior pronunțării acestei soluții, reclamanta a mutat gardul în loc să îl desființeze, motiv pentru care aceștia au formulat o plângere penală.

Pârâții au mai arătat că nu sunt de acord cu mutarea locului de exercitare a servituții de trecere, iar reclamanta este obligată să respecte dreptul de servitute instituit în favoarea pârâților prin contract, și au în consecință obligația negativă de a se abține de la a împiedica exercițiul servituții de trecere.

S-a mai susținut de către pârâți că exercitarea servituții pe locul indicat de reclamantă este de natură să le creeze grave prejudicii. De asemenea, s-a arătat că lotul propus de reclamanți nu este proprietatea acestora nu și le oferă acces la un drum public.

Pârâta a mai arătat că natura juridică a dreptului de servitute de trecere a fost analizată anterior prin Decizia Civilă nr. 400/23.03.2012, ca fiind o servitute de trecere convențională.

S-a mai arătat că în cursul anului 2011 societatea reclamantă a mai avut o tentativă de a împiedica pârâții să își exercite dreptul de servitute de trecere stabilit prin contract, prin montarea unui gard de tablă. În acest sens, pârâții au introdus acțiunea posesorie ce a făcut obiectul dosarului nr. xxxxx/212/2010, soluționată în contradictoriu cu __________________. în mod irevocabil, prin decizia nr. 400/23.03.2012 pronunțată de Tribunalul C________ fiind dispusă obligația societății __________________. să desființeze gardul montat și să le permită să treacă pe Lotul nr. 2 – _______________________>

Pârâții au arătat că pentru a ajunge la soluția pronunțată, Tribunalul a reținut că: „Pentru dezlegarea problemei de drept ce vizează condițiile exercitării servituții de trecere și respectiv modalitatea de încetare a acesteia, se impune a fi clarificată cu prioritate natura servituții stabilită în beneficiul reclamanților prin contractul de vânzare-cumpărare nr.15 din 16.01.2008

Din analiza contractului de vânzare-cumpărare rezultă că vânzătoarea ______________ reprezentată prin asociatul unic C_________ F_____ proprietara lotului nr.1 compus din teren în suprafață de 1864 mp și construcții, a dezmembrat acest lot în patru loturi distincte, din care lotul nr.1 compus din teren în suprafață de 470 mp și construcția C 12 a fost înstrăinat reclamanților.

Prin același contract părțile au convenit asupra instituirii în favoarea cumpărătorilor a unui drept de servitute de trecere asupra aleii de acces reprezentată de lotul 2 și care reprezintă conform convenției încheiate, _____________________ lotul 1 și lotul 3, fără a se face mențiunea existenței caracterului de loc înfundat al terenului cumpărat de reclamanții .

După cum este bine cunoscut, în literatura juridică de specialitate se face distincție între servitutea legală de trecere și servitutea de trecere stabilită prin fapta omului, arătându-se că izvorul acestora este diferit : în cazul servituții legale, izvorul juridic îl reprezintă legea, la care se adaugă existența unui fapt juridic, respectiv existența stării de loc înfundat a fondului dominant; în timp ce în cazul servituții de trecere stabilită prin fapta omului, izvorul juridic îl reprezintă convenția părților, nefiind necesară condiția ca fondul dominant să fie un loc înfundat. (…)

Prin urmare Tribunalul constată că servitutea de trecere menționată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.15 din 16.01.2008 de BNP S_____ A_____, constituie o servitute de trecere stabilită prin fapta omului.

Constatând că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente, transformând o servitute convențională într-o servitute legală, Tribunalul urmează (…)să admită recursul.”

Pârâții au învederat instanței, că mai sus menționatele considerente ale deciziei civile nr. 400/23.03.2012 privind natura juridică convențională a dreptului de servitute, se impun cu putere de lucru judecat în prezenta cauză.

Pârâții au mai susținut că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul de a reține puterea de lucru judecat a considerentelor unei hotărâri judecătorești, în cazul acelor considerente în lipsa cărora nu ar fi posibilă înțelegerea dispozitivului hotărârii.

În drept s-au invocat prevederile art. 115 C.proc.civ..

În probațiune pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul, cu cercetarea la fața locului ți proba testimonială.

Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul părților.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin contractul autentificat sub nr. 15/16.01.2008 de BNP S_____ A_____, societatea reclamantă a vândut către pârâți imobilul situat în Techirghiol _____________________ nr. 42 - lotul 1 compus din teren în suprafață de 470 mp și construcția locuință C12 cu 3 camere și dependințe situată pe acesta, cu nr. cadastral xxxxx/1/1.

Conform contractului, societatea vânzătoare a instituit în favoarea pârâților cumpărători dreptul de servitute de trecere asupra aleii respective și-a păstrat dreptul de proprietate asupra aleii de acces reprezentând lotul 2, înregistrat cu nr. cadastral xxxxx/6/2.

Prin prezenta cerere, reclamanta solicită încetarea acestei servituți de trece sau modificarea locului de exercitare a acesteia.

Instanța reține că natura juridică a servituții de trecere și efectele acesteia au fost stabilite cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 400/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. xxxxx/212/2010.

Prin această decizie, a fost obligată reclamanta din acest dosar să permită pârâților din acest dosar, să treacă pe ___________________________ ca lot 2, cu nr. cod xxxxx/6/2 situată în Techirghiol, _______________________, nr. 42. De asemenea a fost obligată reclamanta din acest dosar să desființeze gardul edificat pe teritoriul aleii de acces identificată ca lot 2, înregistrată cu nr. cod xxxxx/6/2, situată în Techirghiol, _______________________, nr. 42, anume să respecte dreptul de servitute al pârâților din acest dosar privind această alee de acces prevăzută în contract ca obiect al dreptului de servitute.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că: „Așa cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor din dosar, tema pretențiilor și a probațiuni a vizat respectarea dreptului de servitute instituit în favoarea reclamanților, prin convenția părților.

Pentru dezlegarea problemei de drept ce vizează condițiile exercitării servituții de trecere și respectiv modalitatea de încetare a acesteia, se impune a fi clarificată cu prioritate natura servituții stabilită în beneficiul reclamanților prin contractul de vânzare-cumpărare nr.15 din 16.01.2008.

Din analiza contractului de vânzare-cumpărare rezultă că vânzătoarea ______________ reprezentată prin asociatul unic C_________ F_____ proprietara lotului nr.1 compus din teren în suprafață de 1864 mp și construcții, a dezmembrat acest lot în patru loturi distincte, din care lotul nr.1 compus din teren în suprafață de 470 mp și construcția C 12 a fost înstrăinat reclamanților.

Prin același contract părțile au convenit asupra instituirii în favoarea cumpărătorilor a unui drept de servitute de trecere asupra aleii de acces reprezentată de lotul 2 și care reprezintă conform convenției încheiate, _____________________ lotul 1 și lotul 3, fără a se face mențiunea existenței caracterului de loc înfundat al terenului cumpărat de reclamanții .

După cum este bine cunoscut, în literatura juridică de specialitate se face distincție între servitutea legală de trecere și servitutea de trecere stabilită prin fapta omului, arătându-se că izvorul acestora este diferit : în cazul servituții legale, izvorul juridic îl reprezintă legea, la care se adaugă existența unui fapt juridic, respectiv existența stării de loc înfundat a fondului dominant; în timp ce în cazul servituții de trecere stabilită prin fapta omului, izvorul juridic îl reprezintă convenția părților, nefiind necesară condiția ca fondul dominant să fie un loc înfundat.

În acest context al analizei este de menționat faptul că în timp ce servitutea legală de trecere nu reprezintă un dezmembrământ al dreptului de proprietate, ci o limitare a dreptului de proprietate al fondului aservit, servitutea de trecere stabilită prin fapta omului, reprezintă un dezmembrământ al dreptului de proprietare.

Prin urmare Tribunalul constată că servitutea de trecere menționată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.15 din 16.01.2008 de BNP S_____ A_____, constituie o servitute de trecere stabilită prin fapta omului.

Potrivit art. 634 din Codul civil, proprietarul fondului supus servituții nu poate face nimic, spre a-i scădea întrebuințarea sau a i-o îngreuna. Astfel nu poate schimba starea locurilor, nici strămuta exercitarea servituților dintr-un loc într-altul, decât acela unde servitutea a fost din început stabilită. Cu toate acestea dacă acea stabilire primitivă a devenit mai împovărătoare proprietarului fondului supus, sau dacă îl oprește a-și face pe dânsul reparați folositoare, va putea oferi proprietarului celuilalt fond un loc ce ar avea aceeași înlesnire pentru exercitarea drepturilor sale și acesta nu va putea refuza.

În cazul concret servitutea de trecere fiind stabilită prin convenția părților în baza actului notarial, aceasta nu mai putea fi modificată ulterior decât prin acordul părților, condiție care nu este îndeplinită în cauză, aspect care atrage incidența motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr. civilă, urmând ca sentința pronunțată să fie modificată sub acest aspect.”

Având în vedere că în prezenta cauză, ce se judecă între aceleași părți, soluția depinde de calificarea dreptului de servitute și a efectelor acestuia, instanța reține că se impun cu putere de lucru judecat considerentele mai sus menționate.

Instanța mai reține că motivarea tribunalului cu privire la natura contractuală a dreptului de servitute al pârâților și imposibilitatea modificării acestuia decât prin acordul părților, reprezintă considerente decisive, considerente pe care s-a bazat soluția de admitere a recursului, de înlăturare a apărărilor pârâților din acel dosar și a obligării acestora de a permite accesul reclamanților pe locul de servitute stabilit inițial în contract.

Chestiunea litigioasă dintre părți privind exercitarea dreptului de servitute de trecere pe locul prevăzut în contract, respectiv Lotul 2, cu nr. cod xxxxx/6/2, situat în Techirghiol, _______________________, nr. 42, a fost dezlegată prin decizia tribunalului, în sensul că pârâții din acest dosar au acest drept iar modificarea acestuia nu se poate face decât prin acordul părților.

Prin urmare, instanța reține că dreptul de servitute de trecere al pârâților pe Lotul 2, cu nr. cod xxxxx/6/2, situat în Techirghiol, _______________________, nr. 42, este unul contractual și nu poate fi modificat și implicit nici încetat decât prin acordul părților contractante.

În ce privește dispozițiile legale care reglementează dreptul de servitute ce face obiectul prezentei cauze, având în vedere natura contractuală a dreptului de servitute, instanța reține că acestea se regăsesc în vechiul Cod civil, sub imperiul căruia a fost încheiat contractul autentificat sub nr.15 din 16.01.2008, fiind incidente în acest sens dispozițiile art. 6 alin. 2 din Noul cod civil.

Instanța mai reține că nu se pot contrazice delegările de drept date prin decizia civilă nr. 400/23.03.2012, întrucât prezumția puterii de lucru judecat (efectul pozitiv al lucrului judecat) reprezintă o prezumție absolută irefragrabilă, întrucât este menită să ocrotească un principiu fundamental ce ține de administrarea justiției și anume acela că nu se pot repune în discuție între aceleași părți probleme de drept dezlegate în mod irevocabil de o instanță de judecată.

Instanța mai reține că de la data pronunțării deciziei tribunalului, nu a intervenit nici un element nou, în virtutea căruia să poată fi repusă în discuție problema modificării locului de exercitare a dreptului de servitute, întrucât, în lumina considerentelor deciziei tribunalului, singurul element nou ar putea fi doar un acord ulterior al părților și nu cel la care se referă art. 634 teza finală C.civ..

În acest sens, instanța reține că nu s-a făcut dovada unui acord al părților încheiat ulterior pronunțării deciziei civile nr. 400/23.03.2012, care să poată repune în discuție problema modificării sau încetării dreptului de servitute.

Față de aceste considerente, instanța reține că pârâții sunt în baza contractului autentificat sub nr.15 din 16.01.2008 titularii dreptului de servitute având ca obiect Lotul 2, cu nr. cod xxxxx/6/2, situat în Techirghiol, _______________________, nr. 42, iar acest drept nu poate înceta și nu poate fi modificat pentru cauzele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Având în vedere că a căzut în pretenții, în temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța va obliga reclamanta la plata către pârâți a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând costul transportului susținătorului apărării pârâților. Instanța a redus suma solicitată de la 732 lei la 600 lei, având în vedere că suma de 321,77 lei solicitată pentru prețul combustibilului pe ruta București – C________ – București, este cu aproximativ 132 lei mai mare decât costă combustibilul pe această rută, întrucât consumul de combustibil nu este de 55,96 litri ci de aproximativ 34 litri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta __________________. cu sediul in Techirghiol, ______________________, jud C________,împotriva pârâților G_________ G____ și G_________ G_______, ambii cu domiciliul în Techirghiol, _____________________ nr 42, jud C________, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta să plătească pârâților suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.07.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

F_______ NemethAlina S_____

Red jud. F.N_____/17.10.2013

Tehnored.gref. A.S_____/2com/18.10.2013