Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX servitute

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA GURA HUMORULUI

JUDEȚUL SUCEAVA

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1208/2013

Ședința publică de la 12 decembrie 2013

Completul constituit din :

PREȘEDINTE: P______ C______

GREFIER: O_____ RARIȚA

Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamanții U_______ V______, U_______ L____, G_______ M____ și U_______ C_________, domiciliați în satul Bucșoaia, or. F_____, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâta P_____ O____, domiciliată în București, ____________________________. 18, __________, _____________ – prin mandatar P_____ M____, cu domiciliul în București, ______________________. 57, ___________.D, _______________, vând ca obiect „servitute”.

Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 02 decembrie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat, care face parte din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitate apărătorului reclamantei U_______ V______ să depună la dosar note de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 9 decembrie 2013, când având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12 decembrie 2013.

După deliberare,

J U D E C Ă T O R I A

Asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată cu nr.1583/237/30.06.2009 la Judecătoria Gura Humorului reclamanții U_______ V______, U_______ L____, G_______ M____ și U_______ C_________ au chemat-o în judecată pe pârâta P_____ O____, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună stabilirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul, atelaje și mașini pe un drum cu lățime de 4 m.l. de la suprafața de 50.366 mp teren identic cu parcelele nr.358/18, nr.358/151 și nr.358/152 din CF nr.22 Bucșoaia peste parte din p.f. nr.348/1 din CF nr.219 a _____________________ are o suprafață totală de 6.666 mp arabil) proprietatea pârâtei, până la drum; cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanții au arătat că reclamanta U_______ V______ și soțul ei defunctul U_______ A. V_____ au cumpărat de la mama pârâtei, respectiv U________ E____, decedată la 27.02.1978, încă din anii 1957 și 1978, o suprafață totală de 50.366 mp teren împădurit identic cu parcelele nr.358/18, nr.358/151 și nr.358/152 din CF nr.22 Bucșoaia, convenții ce au fost validate prin sentința civilă nr.532 din 16.02.1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă și irevocabilă. Ulterior, la data de 15.03.1966 soții U_______ V______ și U_______ V_____ au încheiat o nouă convenție de vânzare-cumpărare cu U_______ E____ și O____ cu privire la suprafața de 45 prăjini, respectiv suprafața de 6.666 mp teren arabil situat la locul numit „Bucșoița” identic cu p.f. nr.348/1 din CF 219 a ________________________ ce provine de la defunctul U________ C_________, soțul (soțul vânzătoarei U________ E____ – nota noastră) respectiv tatăl pârâtei. Deși cumpărătorii au folosit de 40 de ani _________________________________ în 1966, această convenție nu a fost validată, deoarece pârâta se opune și nu mai recunoaște această vânzare, motiv pentru care le-a pus în vedere să elibereze _____________________. Întrucât de la suprafața de 50.366 mp teren împădurit cumpărat de reclamanți de la pârâtă și de la mama ei reclamanții nu au altă cale de acces spre drum decât peste ________________ mp teren proprietatea pârâtei, și întrucât pârâta nu dorește să discute amiabil, reclamanții sunt nevoiți să promoveze prezenta acțiune.

Prin întâmpinarea depusă la 30.10.2009 (filele 30-31) pârâta P_____ O____ a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, întrucât nici în cuprinsul acțiunii și nici în actele depuse și menționate de reclamanți nu se regăsește vreun certificat de moștenitor care să-i legitimeze procesual activ pe reclamanții U_______ L____, G_______ M____ și U_______ C_________; în pretinsul titlu de proprietate de care se prevalează reclamanții, respectiv sentința civilă nr.532 din 16.02.1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc apar doar U________ V_____ și U________ V______ nu și ceilalți reclamanți din prezenta acțiune. Pe fond, pârâta a arătat că este proprietara terenului identic cu ________________ de 5.886 mp fânaț din CF nr.xxxxx Bucșoaia, situat pe raza localității F_____. Litigiul ce a existat între reclamanta U_______ V______ și pârâtă în anul 2008 a fost soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.805/20.05.2008 a Judecătoriei Gura Humorului din dosar nr.XXXXXXXXXXXX, sentință definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamantă. Referirile reclamantei la acest litigiu cât și la pretinsul său drept nu au nici o relevanță, în sensul dorit de reclamanta U_______ V______. Reclamanții nu au contactat-o pe pârâtă pentru soluționarea amiabilă a litigiului. La stabilirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei și să nu se ia în seamă în mod precumpănitor și exclusiv interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.

Prin concluziile scrise depuse la 18.10.201o reclamanta U_______ V______ a solicitat admiterea acțiunii și stabilirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul, cu atelaje și mașini pe o lățime de 4 ml, pe o lungime de 244,30 ml (ce reprezintă suprafața de 941 mp teren), conform aliniamentului hașurat cu culoare verde în planul de situație din Anexa 2 la raportul de expertiză; cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a reiterat că terenul său nu are acces la drumul public, având caracterul de loc înfundat. Această variantă de servitute este cea mai scurtă, cea mai economicoasă și care afectează doar proprietatea unei singure persoane. Pârâta nu a formulat cerere reconvențională pentru a solicita despăgubiri, întrucât valoarea terenului servitute este cu mult mai puțin decât cota parte din prețul achitat mamei pârâtei (U________ E____), ce a reprezentat prețul convenit cu aceasta pentru cumpărarea întregii suprafețe de 6.666 mp teren, preț plătit și consemnat în actul sub semnătură privată încheiat între ei în 1966, dată la care mama pârâtei, în calitate de soție supraviețuitoare avea cota de 5/8 din toată masa succesorală, inclusiv din suprafața de 6,66 ha în litigiu, iar pârâta în calitate de fiică avea cota de 3/8 din masa succesorală, astfel că pârâta ar trebui să-i restituie, din suma totală primită de mama sa, contravaloarea cotei de 5/8 ce i se cuvenea E_____ U________, sumă ce a intrat în patrimoniul acesteia.

Au fost depuse la dosar copii după : sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale după defunctul U_______ A. V_____, planuri de situație, încheiere de intabulare, act sub semnătură privată privind vânzarea-cumpărarea terenului de 45 prăjini teren, extrase CF, sentința civilă nr.532 din 16.02.1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, planșă foto, acte de stare civilă, certificat de moștenitor.

A fost efectuată o expertiză cadastrală.

A fost atașat spre consultare dosarul nr.XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Gura Humorului.

Prin sentința civilă nr.1167/19.10.2010 a Judecătoriei Gura Humorului s-a respins acțiunea.

Prin decizia nr.776/16.05.2011 a Tribunalului Suceava – secția civilă s-a admis recursul declarat de reclamanta U_______ V______, s-a casat sentința civilă nr.1167/19.10.2010 a Judecătoriei Gura Humorului și s-a trimis cauza spre rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată cu nr.XXXXXXXXXXXXXX din 19.07.2011 la Judecătoria Gura Humorului.

Prin întâmpinarea depusă la 07.09.2011 pârâta P_____ O____ a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare a arătat că tribunalul reține că nu este obligatoriu pentru reclamant de a se judeca în contradictoriu cu toți proprietarii terenurilor învecinate, reținând și că alegerea căii de acces trebuie să se facă astfel încât aceasta să fie cel mai puțin împovărătoare. În mod eronat tribunalul a reținut susținerea reclamantei, nejustificată și nedovedită, că pe terenul pârâtei ar exista o cale de acces amenajată de aceasta, în acest scop. Nu există amenajată nici o cale de acces. De reținut și susținerea reclamantei din cererea de recurs „eu reclamanta am interes doar față de pârâtă, întrucât doar ea îmi este datoare cu restituirea prețului, nu și ceilalți vecini”. Prezenta acțiune a fost formulată doar în contradictoriu cu pârâta în scop de șicană. Faptul că reclamanta și-a constituit în fapt o trecere cu piciorul și cu alte mijloace de transport pe terenul pârâtei este legat de faptul că reclamanta a folosit abuziv această parcelă de teren proprietatea pârâtei, iar acțiunea a fost formulată în mod șicanator, ca urmare a sentinței civile nr.805/2008. Reclamanta beneficiază în prezent de un drum de acces amenajat de circa 2 ani de soții S______ (ce au cumpărat de la reclamantă terenul de 1,10 ha), drum situat pe latura estică a proprietății reclamantei, prin pădure, cu ieșire la drumul silvic, însă au promovat acțiunea doar împotriva pârâtei pentru a o prejudicia și șicana. Acțiunea în stabilirea servituții de trecere trebuia promovată de reclamantă în contradictoriu cu toți proprietarii terenurilor învecinate pentru a se stabili calea de acces cea mai scurtă și cea mai puțin păgubitoare. Atât concluziile expertului cât și din planșa foto demonstrează că există un drum de acces însă nu pe terenul reclamantei, astfel că acțiunea pârâtei apare clar formulată cu rea-credință procesuală și trebuie respinsă ca neîntemeiată. Expertul a evidențiat că mai există o cale de acces la calea publică, dar pe terenuri aparținând altor persoane, pe latura nordică și pe latura estică a proprietății reclamantei, prin pădure cu ieșire la drumul silvic Bucșoița.

Prin sentința civilă nr.1652/02.12.2011 a Judecătoriei Gura Humorului s-a dispus : „Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților U_______ L____, G_______ M____ și U_______ C_________.

Admite acțiunea în constatare, având ca obiect servitute, formulată de reclamanta U_______ V______, domiciliată în com. F_____, _____________________________, în contradictoriu cu pârâta P_____ O____, domiciliată București, ___________________________. 18, ______________. 8, _________________, cu reședința în București, ____________________. 57, ______________________, sector 3.

Stabilește în favoarea reclamantei un drept de servitute de trecere cu piciorul, atelaje și mașini pe terenul proprietatea pârâtei, identic cu p.f. nr. 348/1 din C.F. 546 a ______________________ calea de acces identificată în anexa 2 a raportului de expertiză, cu lit. "a-b-c-d", cu o lungime de 244,30 m și lățime de 3,50 m, în suprafață de 854 m (porțiune colorată cu verde).

Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, în cuantum de 3853 lei.”.

Prin decizia nr.2344/26.11.2012 a Tribunalului Suceava secția civilă s-a admis recursul declarat de pârâta P_____ O____, s-a casat sentința civilă nr.1652/02.12.2011 a Judecătoriei Gura Humorului și s-a trimis cauza spre rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Gura Humorului cu nr.XXXXXXXXXXXXXXX din 21.01.2013, fiind cauza ce se judecă în prezent.

S-a efectuat un supliment de expertiză cadastrală, conform recomandărilor obligatorii dispuse prin decizia de casare (filele 47-55).

A fost efectuată o cercetare la fața locului.

Pârâta P_____ O____ este reprezentată în proces de mandatar P_____ M____ (procură notarială fila 61).

Au fost depuse la dosar : adresa nr.xxxxx/08.11.2013 emisă de Ocolul Silvic F_____, copia plângerii penale formulată împotriva actualilor reclamanți pentru tulburare de posesie și răspunsul primit de la Poliția F_____, un memoriu adresat de pârâtă Poliției F_____, plan de situație.

Au fost audiați martorii B_______ D______ și U_______ V_____ propuși de reclamanți, martora Bardan M____ D_____ propusă de pârâtă.

Prin concluziile scrise depuse de pârâtă la 02.12.2013 pârâta P_____ O____ a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților U_______ L____, G_______ M____ și U_______ C_________, întrucât aceștia nu și-au dovedit cu înscrisuri această calitate procesuală, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei U_______ V______ la plata tuturor cheltuielilor de judecată din ambele cicluri procesuale conform chitanțelor existente la dosar. Pârâta a solicitat instanței să aibă în vedere următoarele 3 aspecte : acțiunea cu care a fost investită instanța, precum și cadrul procesual stabilit de reclamantă, în ce privește nu doar obiectul ci și părțile cu care a înțeles să se judece; decizia de casare nr.2344/26.11.2012 a Tribunalului Suceava prin care s-a stabilit clar și punctual ce trebuie avut în vedere de instanța de fond în rejudecare; conținutul raportului de expertiză suplimentar întocmit în cauză, aspectele constatate nemijlocit cu ocazia cercetării locale efectuate în teren și în măsura obiectivității – depoziția martorilor. Prin raportul de expertiză și cele constatate de instanță s-au dovedit cu certitudine susținerile pârâtei, în sensul că acțiunea a fost formulată în scop șicanatoriu și nu pentru că în realitate nu ar exista alte căi de acces de la terenul reclamantei la drumul public. Prin suplimentul la expertiză s-a dovedit că terenul reclamantei nu este loc înfundat, existând cel puțin două drumuri existente cu destinație clară de drum, individualizate în Anexa 1 : calea nr.1 de culoare roșie, deja amenajată ca drum de fam. B_______ și care a fost a reclamantei, ce a vândut-o soților S______, dar când a vândut reclamanta în 2006 nu s-a gândit să-i instituie și o servitute de trecere?; această cale a fost individualizată și în expertiza extrajudiciară; această servitute este mult mai scurtă de 165 m în loc de 224,30 m; această cale este folosită de reclamantă și de diverși cetățeni ce au terenuri în amonte de terenul reclamantei, fiind practicabil atât cu piciorul cât și atelaje și alte autovehicule, fiind amenajat ca drum, fără să aducă prejudicii fondului aservit respectiv proprietății pârâtei; lipsa autorizației pentru acest drum și panta constatată sunt aspecte ce nu pot fi analizate în prezenta cauză, deoarece instanța nu poate da decât ceea ce s-a cerut și nicidecum să analizeze inconvenientele tuturor drumurilor existente de la proprietatea reclamantei la drumul public, dar nesolicitat dintr-un capriciu al reclamantei; calea de acces nr.2 individualizată cu culoare verde este deja amenajat ca drum de fam B_______; inconvenientele prezentate de expert nu are legătură cu obiectul cauzei, deoarece este strict interesul reclamantei de a identifica proprietarii terenurilor peste care este constituit și amenajat acest drum și să solicite printr-o altă acțiune pe cale separată acest drum; în suplimentul raportului de expertiză se arată că mai există posibilitatea accesării terenului reclamantei pe oricare din parcelele de fânaț situate la vest de terenul pârâtei. În mod corect instanța de recurs a reținut că alegerea unui vecin de către reclamantă pentru stabilirea unei căi de acces nu este suficientă pentru admiterea acțiunii formulate. Reaua credință a reclamanților a fost clar evidențiată după ce instanța a dispus efectuarea unei cercetări locale în teren. Chiar în săptămâna de dinaintea deplasării instanței pe teren, în scopul de a fi mai credibili, reclamanții în mod abuziv au făcut pe ________________________ cu ajutorul unui taf un așa-zis drum. După cercetarea locală reclamanții au devenit și mai agresivi, continuând să distrugă terenul pârâtei și să-l folosească după bunul plac, sens în care pârâta a sesizat organele de poliție pentru tulburare de posesie. Aprecierea greșită a instanțelor de judecată (prima instanță de recurs și a doua instanță de fond) că reclamanta și-ar fi constituit în timp o trecere cu piciorul și cu alte mijloace de transport pe terenul pârâtei este legat de faptul că pârâta a folosit abuziv această suprafață de teren a pârâtei. Drumul forestier, cum s-a constatat la cercetarea locală și prin expertiză, există și nu se pune problema constituirii unui alt drum și care face legătură cu terenul reclamanților (drumul colorat cu roșu). În raport cu toate aceste susțineri dovedite nu se justifică constituirea unei noi servituți de trecere pe terenul pârâtei, în condițiile în care s-a dovedit că reclamanta are drum de trecere de la proprietatea sa la calea publică. Pârâta a solicitat cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale.

Prin concluziile scrise depuse la 09.12.2013 (trimise prin fax) și 10.12.2013 (depuse în original) reclamanta U_______ V______ a solicitat admiterea acțiunii și să dispună și stabilirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul, cu atelaje și mașini pe o lățime de 4 ml, pe o lungime de 244,30 ml (ce reprezintă suprafața de 941 mp teren), conform aliniamentului hașurat cu culoare verde în planul de situație din Anexa 2 la raportul de expertiză; cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a solicitat instanței să rețină concluziile consemnate la pct.7.3 din raportul de expertiză, de unde rezultă că suprafața de 39.366 mp teren proprietatea reclamantei (50.366 – 11.000) nu are acces la drumul public, fiind înconjurat de terenuri proprietate privată ale altor persoane, având caracterul de loc înfundat. Suprafața de 11.000 mp a fost vândut de reclamantă numitului S______ V_____ F_____ în 2008, apoi a fost vândută soților B_______ I___ și G_______, iar ulterior vândută soților B_______ M_____ T______ și V_______. Această variantă de servitute este cea mai scurtă, cea mai economicoasă și care afectează proprietatea unei singure persoane, respectiv a pârâtei. Reclamanta a promovat procesul doar în contradictoriu cu pârâta și în considerarea vechii convenții ce a fost încheiată de reclamantă cu U________ E____ (mama pârâtei), prin care reclamanta a vândut la 15.03.1966, cu prețul de 13.500 lei, suprafața de 45 prăjini (6.666 mp) teren, preț plătit și consemnat în înscris, la acea dată mama pârâtei având cota de 5/8 și pârâta cota de 3/8 din toată masa succesorală, iar convenția nu a fost validată motivat de lipsa semnăturii pârâtei în calitate de coindivizară, aceasta invocând că nu și-a exprimat acordul cu privire la această vânzare, deși reclamanta a intrat și a rămas în posesia bunului cumpărat din 1966 și până în 2010. Înainte de încheierea acestei convenții reclamanta a cumpărat, în același mod de la mama pârâtei, la 07.07.1957 suprafața de 5,30 ha teren obște, dată de la care a intrat în posesia acestei suprafețe. Pentru a ieși din această suprafață împădurită, în perioada 1957-1966 reclamanta a avut acceptul mamei pârâtei, poreclită și „maioreasa”, pentru a trece cu căruța cu lemne, fân și altele, pe terenul actualei pârâte, accept pe care l-au avut și vecinii din Zonă, cum ar fi U_______ V_____ a D______ și B_______ D______, audiați în calitate de martori, ce au confirmat faptul că de circa 50 de ani nu a existat și nu a fost folosită altă cale de acces la drumul public decât cea practicată și în prezent de către reclamantă. Din suplimentul raportului de expertiză coroborat cu constatările făcute cu ocazia cercetării la fața locului rezultă că varianta de servitute colorată cu roșu prezintă următoarele inconveniente : traversează terenul fondului forestier de stat administrat de O.S. F_____; se intersectează cu drumul amenajat de fam. Băicean M_____, drum care nu are autorizație de construire și nu are acordul oficial al organului silvic; presupune defrișarea unei porțiuni împădurite pentru a se crea un eventual drum; terenul prezintă o pantă abruptă ce face imposibilă trecerea cu mijloace de transport. Varianta de servitute colorată cu verde, chiar dacă ar fi mai accesibilă în ceea ce privește relieful terenului, prezintă inconvenientul că, în afară de terenul pârâtei, ar trebui să traverseze terenurile a încă 5 proprietari diferiți, drumul amenajat ce duce la o cabană în construcție aflându-se pe proprietatea unei a șasea persoane, drum care este închis cu poartă. Și în această variantă terenul prezintă denivelări, iar cel mai important impediment este faptul că limita dintre terenul reclamantei cu cel al pârâtei și cu celelalte parcele de fânețe este marcată de un canal, peste care este amenajat un podeț, trecere ce nu poate fi amenajată pe alt segment mărginaș cu terenul reclamantei. Având toate aceste argumente este lesne de ajuns la concluzia că servitutea optimă nu poate fi decât cea de pe terenul pârâtei, servitute folosită de reclamantă, dar și de alți proprietari ai altor locuri înfundate amplasate mai la deal de terenul reclamantei.

Examinând materialul probator, instanța constată :

Referitor la terenul reclamanților : Conform Încheierii de intabulare nr.1945/08.06.1993 a Notariatului de Stat Local Câmpulung Moldovenesc (fila 7 dosar XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Gura Humorului) ________________ din CF nr.22 a ___________________-a divizat în parcelele nr.358/1 și nr.358/18; _________________ din CF nr.22 Bucșoaia s-a divizat în parcelele nr.358/18, nr.358/151 și nr.358/152; s-a dispus înființarea noii CF nr.931 a ____________________ transcrierea parcelelor nr.358/18 fânaț de 24.573 mp, nr.358/151 pădure de 10.845 mp și nr.358/152 pădure de 14.948 mp din CF 22 Bucșoaia și intabularea dreptului de proprietate în noua CF pentru soții U________ V_____ și U________ V______ (adică prim-reclamanta și soțul ei). Conform certificatului de moștenitor (fila 59 dosar XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Gura Humorului) U_______ V_____ a decedat la 30.01.1995, unica moștenitoare acceptantă a succesiunii fiind soția U_______ V______ (prim-reclamanta), ceilalți succesibili fiii U_______ L____, Grosari M____ și U_______ C_________ (ceilalți reclamanți) fiind renunțători la succesiune. Conform extrasului de carte funciară (fila 48 dosar XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Gura Humorului) unica proprietară tabulară a parcelelor nr.358/18 fânaț de 13.573 mp, nr.358/151 pădure de 10.845 mp și nr.358/152 pădure de 14.948 mp (total suprafață 39.366 mp) este U________ V______ (prim-reclamanta).

Referitor la terenul pârâtei : Conform extrasului de carte funciară (fila 11 dosar XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Gura Humorului) ________________ fânaț din CF nr.546 a ______________________ proprietatea tabulară a lui U________ E____ cu cota de 1/4 și U________ O____ cu cota de 3/4, fiind înregistrat dreptul de uzufruct viager, în baza actului de înzestrare din 1928, în favoarea lui G_____ U_______ și I____ a lui N_______ U_______ născută C_______; în temeiul procurii autentice din 2005 și al certificatului de căsătorie s-a notat opțiunea coproprietarei tabulare U________ O____ căsătorită P_____ de a nu înstrăina și greva proprietatea sa. Toate părțile și martorii au confirmat că proprietara tabulară U________ E____ a decedat și unica sa moștenitoare este cealaltă proprietară tabulară, respectiv fiica P_____ O____ născută U________ (pârâta).

Având în vedere că reclamanții U_______ L____, Grosari M____ și U_______ C_________ nu justifică nici un fel de drept de proprietate sau alt drept real asupra terenului reclamantei U_______ V______ și nici interes în promovarea acțiunii, instanța constată că aceștia nu au calitate procesuală activă, astfel că excepția ridicată în acest sens de pârâtă este întemeiată și instanța o va admite și pe cale de consecință va respinge acțiunea formulată de U_______ L____, Grosari M____ și U_______ C_________.

În ce privește acțiunea promovată de reclamanta U_______ V______, instanța constată : terenul identic cu parcelele nr.358/18 fânaț de 13.573 mp, nr.358/151 pădure de 10.845 mp și nr.358/152 pădure de 14.948 mp (total suprafață 39.366 mp) proprietatea reclamantei U________ V______ (acesta este numele corect conform certificatului ei de căsătorie și certificatului de deces al soțului – filele 54 și 59, nu U________ cum este în cartea funciară) și terenul identic cu ________________ de 6.666 mp fânaț proprietatea pârâtei P_____ O____ sunt identificate în raportul de expertiză cadastrală efectuată în cauză (raport filele 89-95 dosar XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Gura Humorului, în anexa nr.2 fiind identificat drumul cu verde între punctele a-b-c-d pentru care reclamanta solicită servitutea de trecere) și în suplimentul la acest raport de expertiză (supliment filele 48-51 dosar XXXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Gura Humorului, în anexa 1 fiind identificate și alte căi de acces cu roșu și verde de la terenul reclamantei la drumul public).

Așa cum se arată în expertiză și cum instanța a constatat la fața locului, terenul reclamantei, parțial fânaț parțial pădure, se află pe panta muntelui, fiind învecinat numai cu terenuri proprietate particulară, neavând acces direct la drumul public, sub acest aspect îndeplinind condiția de loc înfundat. Terenul pârâtei se află la poala muntelui, învecinat cu terenul reclamantei U_______ V______.

Cu ocazia expertizei judiciare (efectuate de expert C______ D____ în dosarul inițial nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Gura Humorului) s-a indicat drumul solicitat de reclamantă ca servitute de trecere ce trece peste terenul pârâtei, respectiv în limitele a-b-c-d colorat cu verde în anexa 2 (fila 95), drum în lungime de 244,30 m și lățime de 3,50 m, în suprafață de 854 mp. Pe latura a-b acest drum dă în drum de exploatare.

În dosarul nr.XXXXXXXXXXXX reclamanta (de atunci și de acum) U________ V______ a solicitat, în contradictoriu cu pârâta (de atunci și de acum) P_____ O____, să se constate dobândirea dreptului de proprietate cu privire la o suprafață de 6.666 mp teren, situat în Bucșoaia, identic cu p.f. nr. 348/2 din CF nr. 219 a comunei cadastrale Bucșoaia, și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară. În motivare, reclamanta a arătat că defuncta U________ E____ și fiica sa pârâta U________ O____ i-au vândut ei și defunctului soț suprafața de 6666 mp teren fânaț, prin act sub semnătură privată, încheiat în prezența a patru martori. Reclamanta a mai precizat că U________ E____ a decedat la data de 27.02.1978, iar de atunci a stăpânit terenul continuu, netulburată, public și sub nume de proprietar, fiind înscrisă și în registrul agricol. În consecință, a solicitat instanței să constate că a dobândit suprafața de 6666 mp teren fânaț prin cumpărare și, de asemenea, prin uzucapiune. Prin sentința civilă nr.805/20.05.2008 a Judecătoriei Gura Humorului s-a respins acțiunea, motivându-se că nu se poate invoca uzucapiunea unei cote-părți dintr-un bun indiviz, nefiind îndeplinite condițiile uzucapiunii, iar pe de altă parte actul sub semnătură privată invocat de reclamantă nu este semnat și nici recunoscut de pârâtă, nefiindu-i opozabil. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamantă prin decizia nr.2027/09.10.2008 a Tribunalului Suceava secția civilă.

Deși reclamanta a arătat că a promovat acțiunea în considerarea faptului că terenul său provine de la mama pârâtei, aceasta din urmă vânzându-i cu act sub semnătură privată și actualul teren al pârâtei (vânzare nevalidată după cum am arătat în paragraful anterior), instanța nu va avea în considerare acest aspect, întrucât reclamanta invocă o chestiune de moralitate, iar instanța nu poate soluționa cauza ținând cont de moralitate, ci prin prisma dispozițiilor art.616 cod civil (din 1.864, text aplicabil potrivit art.6 din Legea nr.287/2009) pe care și-a întemeiat reclamanta acțiunea. Prin prisma aceluiași text legal, instanța constată că este investită cu stabilirea unui drept de servitute de trecere, astfel că nefiind investită cu o cerere în constatarea dobândirii dreptului de servitute de trecere prin uzucapiune instanța nu va analiza dacă sunt îndeplinite sau nu condițiile uzucapiunii, întrucât potrivit art.129 alin.6 cod procedură civilă judecătorii hotărăsc numai asupra cererii deduse judecății.

Codul civil din 1864 prevede la art. 616 : „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.”, la art. 617 : „Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum.” și la art. 618 : „Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.”.

Față de textele citate, instanța va analiza nu doar dacă reclamanta are teren fără ieșire la drumul public, ci și variantele posibile stabilirii unei servituți, urmărind nu doar drumul cel mai scurt, ci și crearea cât mai redusă a vreunei pagube pentru proprietarul terenului pe care urmează să treacă drumul de servitute.

Așa cum s-a arătat în suplimentul raportului de expertiză și cum a constatat instanța cu ocazia cercetării la fața locului, pentru ca reclamanta să ajungă de pe terenul său la drumul public există mai multe posibilități, în afară de cea solicitată de reclamantă.

Astfel, în partea de amonte față de terenul reclamantei se află un drum privat (indicat cu culoarea roșie în supliment între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10 – fila 51), în lungime de 165 mp, lățime 3,5 – 6 m, pantă medie 17%, suprafață 604 mp din care 358 mp din fond forestier de stat, drum făcut de fam. B_______ fără autorizație, care dă în drumul forestier și de acolo în drumul public. Pentru a ajunge la acest drum privat ar trebui ca reclamanta să amenajeze un drum pe terenul propriu, dar configurația terenului nu ar putea permite unui atelaj să treacă pe un asemenea drum datorită pantei abrupte, ce ar determina răsturnarea atelajului; pe de altă parte pentru a se putea institui o servitute de trecere pe acel drum privat (colorat cu roșu) ar trebui ca drumul să fie autorizat, deoarece la un moment dat trece prin pădurea statului, administrată de Ocolul Silvic F_____, ori conform adresei nr.xxxxx/08.11.2013 (fila 63) Ocolul Silvic F_____ a comunicat reclamantei că nu poate executa un drum prin suprafața fondului forestier de stat, întrucât reducerea fondului forestier național fără respectarea dispozițiilor art.36 și 37 din Legea nr.46/2008 (codul silvic) constituie infracțiune și se pedepsește conform art.106 din aceeași lege; de asemenea cu aceeași pedeapsă se sancționează și schimbarea destinației obiectivului pentru care s-a obținut aprobarea de scoatere din fondul forestier național sau de ocupare, dacă schimbarea destinației se produce în termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier. Așadar această variantă nu este posibilă, în caz contrar ar însemna să se constituie pe acest drum privat o servitute de trecere cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, ceea ce este inadmisibil.

O a doua variantă posibilă ar fi drumul indicat cu culoare verde în supliment (fila 51) între punctele 11-12-13-14-15-16-17-18.19.20-21-22-23-24-25, drum încă neexistent între punctele 13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24 pe lungime de 83,5 m, lățime de 3,5 m și pantă 9,5%, suprafață 274 mp, ce traversează 5 terenuri fânețe, ajungând la drumul privat pietruit deja amenajat (punctele 11-12-13-24-25) cu lungime 212 m, lățimi variabile 3,5 m – 4 m, suprafață 770 mp, situat pe _______________________ proprietar. Dintre toți proprietarii parcelelor fânaț doar doi au fost identificați, respectiv C_______ Rahila și V____ V_____, precum și proprietarul drumului privat B_______ Vilu. Conform expertului această servitute este preferabilă celeilalte, dar prezintă inconvenientul că traversează mai multe terenuri și nu s-a reușit identificarea proprietarilor. În această variantă drumul de servitute de trecere nu ar trece peste terenul pârâtei.

Potrivit expertului, mai există posibilitatea accesării terenului reclamantei pe oricare dintre parcelele de fânaț situate la vest de terenul pârâtei (în stânga terenului pârâtei, vedere de la drumul public, având în față terenul pârâtei și mai sus urmat de terenul reclamantei; adică în sens opus drumului privat de care am făcut vorbire în alineatul precedent). Instanța apreciază că această variantă nu este indicată, având în vedere că în vecinătatea acestor parcele terenul reclamantei este împădurit și este necesară crearea unui drum pe terenul reclamantei pentru a ajunge la altă parcelă fânaț decât a pârâtei, iar paguba creată respectivului proprietar ar avea aceeași valoare cu paguba creată pârâtei, dacă s-ar stabili servitutea de trecere peste terenul pârâtei, toate terenurile de la poala muntelui, învecinate cu terenul reclamantei fiind fânaț. Ori pe terenul reclamantei este deja parțial amenajat, de curând, un drum de trecere, de pământ, ce coboară până la terenul pârâtei, la hotar fiind amenajată canalizarea pârâului pe unde se scurg apele pluviale de pe munte și un podeț.

În aplicarea disp. art.618 și 634 cod civil, s-a stabilit constant în practica instanțelor judecătorești că la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie avut în vedere și interesul celui ce urmează să suporte consecințele acestuia și să nu ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere. S-a mai avut în vedere ca argument în soluționarea unor atare acțiuni că în cazul în care înfundarea locului este rezultatul faptei proprietarului sau chiar a neglijenței sale, trecerea nu mai poate fi cerută vecinilor fondului.

Față de cele arătate mai sus, instanța constată că varianta propusă de reclamantă pentru stabilirea servituții de trecere nu este cea mai potrivită, deși este cea mai scurtă cale de la terenul reclamantei până la drumul public (varianta cerută de reclamantă privește un drum de 244,30 m lungime și lățime de 3,50 m, în suprafață de 854 mp – culoarea verde în primul raport de expertiză, iar în varianta verde din supliment drumul propus are lungime de 83,5 m + 212 m = 295,5 m, lățime de 3,5 – 4 m și suprafață de 770 mp + 274 mp = 1.044 mp), întrucât trebuie avut în vedere și interesul celui ce urmează să suporte consecințele acestuia și să nu ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere, sens în care instanța are în vedere că în varianta verde din suplimentul de expertiză drumul privat pietruit este deja amenajat (punctele 11-12-13-24-25), iar în punctele 13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24 drumul servitute ar trece pe la capetele parcelelor fânaț într-o porțiune în care acestea nu sunt productive și deci pagubele produse proprietarilor vor fi cu mult mai reduse decât pagubele pe care le-ar suferi pârâta dacă servitutea de trecere s-ar constitui pe terenul ei, dacă nu chiar inexistente (eventualele pagube pentru drumul verde din supliment se vor stabili ulterior, în cadrul unei acțiuni separate, dacă va fi cazul).

În concluzie, instanța constată că acțiunea formulată de reclamanta U_______ V______ nu este întemeiată și o va respinge.

Întrucât nu și-au dovedit pretențiile, reclamanta U_______ V______ se face vinovată de cauzarea cheltuielilor avansate de pârâtă în acest proces, astfel că în baza art.274 cod procedură civilă instanța o va obliga pe reclamanta U_______ V______ să plătească pârâtei suma de 3.509,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 9,50 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar fila 7 și 2.000 lei onorariu avocat fila 22 din recurs dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Suceava, 1.500 lei onorariu avocat conform chitanței din dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Gura Humorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea civilă pentru servitute, formulată de reclamanții U_______ L____, G_______ M____ și U_______ C_________, domiciliați în ________________________, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâta P_____ O____, domiciliată în București, ____________________________. 18, __________, _____________ – prin mandatar P_____ M____, cu domiciliul în București, ______________________. 57, ___________.D, _______________, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

Respinge ca nefondată acțiunea civilă pentru servitute, formulată de reclamanta U_______ V______, domiciliată în ________________________, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâta P_____ O____, domiciliată în București, ____________________________. 18, __________, _____________ – prin mandatar P_____ M____, cu domiciliul în București, ______________________. 57, ___________.D, _______________.

Obligă pe reclamanta U_______ V______ să plătească pârâtei suma de 3.509,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2013.

Președinte,Grefier,

8 ex.

red. și dact. P.C. 12.12.2013