cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.290/A

Ședința publică din 26.06.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S______-T______ A____ A__

Judecător: B_______ G______

Grefier: R____ M______

Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil formulat de către reclamanții T___ I___ P____, domiciliat n Baia M___, ________________.39/39, județul Maramureș, C______ T___ E____ S____, domiciliată în Baia M___, __________________/2, județul Maramureș, D_____ M____ V______, domiciliată în Baia M___, _______________________, județul Maramureș, T___ O_____ C_________, domiciliat în Baia M___, ___________________.4/6, județul Maramureș, C____ M_______, domiciliată în Baia M___, ___________________/71, județul Maramureș, S____ Ș_____, domiciliat în Baia M___, ___________________/4, județul Maramureș, S____ C_______ M____, domiciliată în Baia M___, __________________/4, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.xxxxx din data de 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M___, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect servitute.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 19.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi 26.06.2014, când a decis următoarele.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. xxxxx din data de 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M___ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții S____ C_______ M____, S____ Ș_____, T___ I___ P____, C______ -T___ E____ S____, D_____ M____ V______, T___ O_____ C_________ și C____ M_______ în contradictoriu cu pârâții T____ V_____ și T____ I____, S______ C______ V_____ și S______ O_____ R_____, C____ A_____, R____ Crinuța, K_____ C____ G______ și K_____ M_____ C_____, având ca având ca obiect servitute de trecere.

S-au respins ca neîntemeiate cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvențional în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvențional și cererea de chemare în garanție formulată de pârâți în contradictoriu cu chemata în garanție M_____ E___ E__.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat să stabilească o servitute de trecere cu mijloc de transport auto pe terenurile proprietatea pârâților notate în CF xxxxx Baia M___, nr. top. 7580, CF xxxxx Baia M___ nr. top. 7581, CF xxxxx Baia M___ nr. top. 7582, CF xxxxx Baia M___ nr. top. 7583 în favoarea fondurilor lor, notate în CF xxxxx Baia M___ nr. top.4927/20/1, CF xxxxx Baia M___ nr. top. 4927/20/2, CF xxxxx Baia M___ nr. top. 4927/20/3 până la calea principală; să se dispună intabularea în CF a dreptului de servitute astfel dobândit, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că terenurile lor au devenit terenuri înfundate, fără a avea o cale de acces public, datorită dezmembrărilor efectuate de pârâți asupra terenurilor pe care le dețin, în care au inclus și drumul de acces la terenurile reclamanților, pe care aceștia l-au folosit de zeci de ani. După cumpărarea terenurilor, pârâții au ridicat garduri despărțitoare între fonduri, îngrădind astfel definitiv accesul reclamanților la imobilele deținute.

Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, iar în subsidiar au solicitat instanței să aibă în vedere faptul că servitutea nu este gratuită solicitând despăgubiri proporționale cu pagubele ce s-ar ocaziona prin stabilirea drumului de acces.

Pentru termenul din data de 05.05.2010 pârâții au formulat cerere de chemare în garanției a numitei M_____ E___ E__, în calitate de vânzător, pentru o eventuală evicțiune, solicitând instanței ca în situația în care pârâții vor suferi o evicțiune să fie antrenată garanția contra evicțiunii prevăzută de art. 1337 Cod civil.

Prima instanță a reținut că prin servitute, inclusiv cea de trecere, se înțelege acea sarcină impusă pentru uzul și utilitatea altui imobil având un alt proprietar. Servitutea este un drept asupra lucrului altuia și constituie un dezmembrământ al dreptului de proprietate, iar servitutea de trecere își găsește reglementarea legală în art. 616 din vechiul Codul civil.

Apoi, analizând materialul probator administrat în cauză, judecătoria a reținut că atât reclamanții, cât și pârâții, sunt proprietari ai terenurilor între care se solicită a fi stabilită servitutea de trecere.

Caracterul de loc înfundat al unui imobil se regăsește în situația in care proprietarul respectivului imobil ,,nu mai are nicio ieșire la calea publică”, astfel că, pentru a fi considerat loc înfundat se cer a fi îndeplinite anumite condiții:

-înfundarea să existe la momentul în care se introduce acțiunea confesorie (în caz contrar, aceasta va fi respinsă ca prematură)

- înfundarea să nu se datoreze faptei proprietarului locului înfundat.

Prima instanță a menționat că această din urmă condiție trebuie interpretată în sensul că, pentru a da drept la un loc de trecere pe locul altuia, înfundarea trebuie să fie naturală, adică străină de faptul titularului locului înfundat sau al autorului său. În situația în care înfundarea locului este datorată partajării voluntare a unui teren sau a dezmembrării terenului și înstrăinării unei parcele, fără a se fi stabilit o servitute de trecere prin actul de partaj sau de vânzare-cumpărare, acesta nu se consideră a fi un loc înfundat.

Pe baza înscrierilor din cărțile funciare depuse la filele 5-9 și a concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie (completarea nr. 1 fila 282 dosar) realizată de expert K_____ T______, prima instanță a conchis că înfundarea locului reclamanților este rezultatul faptului că titlurile de proprietate obținute de antecesorii acestora, au fost intabulate, parcelate și vândute terțelor persoane fără a se ține cont de PUD-uri și PUZ-uri.

Prima instanță a reținut că terenurilor reclamanților au făcut parte inițial din nr. topo 4927 și 4920, fiind dezmembrate la solicitarea proprietarilor acestora în suprafețe mai mici potrivit schiței de dezmembrare de la fila 246 înregistrată la OCOT sub nr. 1402/1994, fără ca prin dezmembrările efectuate proprietarii respectivi să reglementeze și situația căii de acces la drumul public.

Cum terenurile având inițial nr. topo 4927/20, 4927/21 și 4927/28, au aparținut, potrivit mențiunii inserate în schița de dezmembrare menționată, proprietarului Daubner G_____, prima instanță a constatat că înfundarea se datorează faptului proprietarului însuși care “a pășit” la parcelarea terenului schimbându-i configurația naturală. În această situație, vecinii terenului rămas astfel înfundat nu pot fi obligați la trasarea unui drum peste proprietățile lor, deoarece, în acest mod, s-ar ajunge indirect la o expropriere neprevăzută de lege.

Prima instanță a apreciat că este lipsit de relevanță faptul că dezmembrarea terenului s-a efectuat de o altă parte și nu de reclamanții însăși, deoarece și în cazul efectuării dezmembrării de către cei de la care au cumpărat/moștenit, reclamanții și-au asumat un risc la cumpărare, respectiv riscul le-a fost transmis prin moștenire, cunoscând topografia terenului.

Ca urmare, reținând că terenurile proprietatea reclamanților nu au caracter de loc înfundat, prima instanță a respins acțiunea acestora ca neîntemeiată.

Având în vedere soluția de respingere a acțiunii principale, judecătoria a respins și cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție a numitei M_____ E___ E__, formulate de pârâți în eventualitatea admiterii acțiunii principale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții S____ C_______ -M____ și S____ Ș_____, T___ loan-P____, C______-T___ E____ S____,D_____ M____-V______, T___ O_____-C_________ și C____ M_______ solicitând schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive și pe cale de consecință stabilirea unei servituți de trecere cu mijloc de transport auto pe terenurile proprietatea pârâților notate în CF nr. xxxxx Baia M___ nr. top 7580, CF nr. xxxxx Baia M___ nr. top 7581, CF nr. xxxxx Baia M___ nr. top 7582, CE nr. xxxxx Baia M___ nr. top 7583 în favoarea fondurilor aparținând reclamanților notate în CF nr.xxxxx Baia M___ nr.top 4927/20/1, CF nr.xxxxx Baia M___ nr top4927/20/2, CF nr.xxxxx Baia M___ nr.top 4927/20/3 de la calea publică (__________________________________ de acces nr. 2 din expertiză; intabularea în cartea funciară a dreptului de servitute astfel dobândit în favoarea reclamanților, cu cheltuieli de judecată în valoarea de 3.000 lei(onorar avocat 1.300 lei + onorar expert 1700 lei) pe fond și 1.500 lei în apel.

În motivarea apelului reclamanții apelanți au arătat că instanța de fond a ajuns la concluzia că terenurile deținute de ei având inițial nr. top 4927/20, 4927/21 și 4927/28 au aparținut unicului proprietar Daubner G_____ și că înfundarea se datorează faptei proprietarului însuși care" a pășit" la parcelarea terenului schimbându-i configurația naturală, printr-o interpretare superficială a probațiunii administrate.

Instanța de fond nu a observat faptul că pe schița de dezmembrare nr. 1402/1994, la care face trimitere în motivarea sentinței, în partea sudică a parcelelor dezmembrate deținute în prezent de apelanții-reclamanți este trasată o cale de acces, un drum care este și dezmembrat cu nr. topo 4927/17 de zeci de ani. Acest drum a fost ocupat de parcelele rezultate în urma dezmembrării făcute de numita M_____ E__ de la care pârâți au cumpărat parcelele deținute în prezent. Daubner G_____ a fost proprietarul terenurilor înainte de cooperativizare și nu are nici o legătură cu actuala configurație a parcelelor de teren.

Apelanții au învederat că accesul la terenurile lor s-a făcut, de mai bine de 100 de ani, pe drumul de acces identificat cu nr. topo 4927/1 din direcția __________________________ se întindea între proprietățile apelanților-reclamanți și vechii proprietari ai parcelelor de teren identificate cu nr. topo 4927/3,4927/11,4927/12 spre est și 4927/15 și 4927/20 spre vest, fiind un drum comun marcat pe toate hărțile întocmite pentru această zonă.

În urmă cu 60 de ani, pe marginea acestui drum au fost montați stâlpi cu balize pentru a indica vecinătatea liniilor de înaltă tensiune.

După cooperativizare, terenurile apelanților-reclamanți situate în locul cu toponimicul "GOBOLYRET" , denumire dată acestei zone pe hărțile din aceea perioadă , au fost comasate în Ferma pomicolă nr. 1, iar drumul de acces mai sus arătat a fost încorporat în livada plantată .

După 1990, mai precis în perioada 1991 -1994, terenurile au fost retrocedate vechilor proprietari sau urmașilor acestora.

In perioada 1993-1994 Comisia locală de fond funciar pentru aplicarea Legii nr. 18/91,împreună cu topografii specializați au verificat situația din teren și au procedat la punerea în posesie, acțiune pe baza căruia s-au emis ulterior și titlurile de proprietate aferente.

După punerea în posesie, mai bine de 15 ani noii proprietari au folosit în continuare vechiul drum care era delimitat în parte de un canal colector și în parte de stâlpii de beton ai rețelei de semnalizare cu balize.

Acest drum a fost delimitat de gardurile care înconjoară curțile apelanților, având porți de acces și fiind amenajat parțial cu pietriș.

O dată cu elaborarea și aprobarea Planului General de Urbanism al Municipiului Baia M___ drumul vechi de 100 de ani a fost prevăzut ca stradă de acces ( cea. 6 m lățime) ce deservește terenurile adiacente menționate și face legătura cu str. Victoriei și ________________________________ ________________________ stradă Mimozei reclamanții S____ au ridicat o casă de locuit în baza autorizațiilor emise de Primărie și au primit chiar și nr. de casă.

După desființarea liniei de înaltă tensiune din zonă au fost desființate și lămpile de semnalizare, iar pe stâlpi de beton rămași pe marginea drumului au fost montate de către Electrica Baia M___ conductori de alimentare cu energie a locuințelor existente sau a celor viitoare din zonă.

In vara anului 2005 apelanții au aflat că vechiul proprietar Fernezean R____ a vândut terenul cu nr. topo 4927/3 împreună cu drumul de acces, teren care a fost parcelat, iar noii proprietari nu le-au mai permis să folosească drumul de acces. Astfel au devenit fondurile apelanților înfundate.

Apelanții au susținut că, prin probațiunea administrată, au dovedit faptul că terenurile lor au devenit terenuri înfundate, fără acces la o cale publică, datorită dezmembrărilor efectuate de intimații-pârâți asupra terenurilor pe care le dețin și pe care și le-au îngrădit .

Apelanții au susținut că potrivit prevederilor art. 617 C. civ. din 1864, trecerea trebuie stabilită pe cea mai scurtă cale de ieșire la drumul public, respectiv la _____________________________ expertizei efectuate doar varianta de acces nr. 2 sau varianta de acces nr. 4 corespund unui astfel de deziderat, opțiunea lor fiind pentru varianta nr. 2 din expertiză. În această situație, o parte din drum va trece peste terenul lor și o parte peste terenul proprietatea familiei S______, nr. top 7582 din C.F. nr. xxxxx Baia M___.

Intimații au solicitat respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.

Apelul este nefondat.

Potrivit înscrierilor din cartea funciară, apelanții S____ C_______ M____ și S____ Ș_____ sunt proprietarii imobilului cu nr. top. 4927/20/1 înscris în C.F. xxxxx Baia M___, apelanții T___ I___ P____, C______ -T___ E____ S____, D_____ M____ V______ și T___ O_____ C_________ sunt proprietarii parcelei cu nr. top. 4927/20/2 înscrise în C.F. xxxxx Baia M___, iar apelanta C____ M_______ este titulara dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr. top. 4927/20/3 înscrise în C.F. xxxxx Baia M___.

La rândul lor, intimații T____ V_____ și T____ I____ sunt proprietarii imobilului înscris în CF xxxxx Baia M___ nr. top. 7583, S______ C______ V_____ și S______ O_____ R_____-ai imobilului din CF xxxxx Baia M___ nr. top. 7582, C____ A_____ și R____ Crinuța sunt proprietarii imobilului înscris în CF xxxxx Baia M___ nr. top. 7581, iar K_____ C____ G______ și K_____ M_____ C_____-ai parcelei înscrise în CF xxxxx Baia M___, nr. top. 7580.

Prima instanță a respins cererea reclamanților apelanți de stabilire a unei servituți de trecere în favoarea terenurilor lor și în sarcina imobilelor intimaților, apreciind că situația de loc înfundat a imobilelor celor întâi a fost cauzată de parcelările și vânzările realizate de autorul comun al apelanților fără a ține seama de faptul că parcelele pe care le-a obținut prin lotizarea terenului său nu au acces la drumul public.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuată de expert tehnic K_____ T______, terenurile reclamanților apelanți au caracter de loc înfundat, neavând acces la calea publică.

Bazându-se pe mențiunile din schița de dezmembrare de la fila 246 înregistrată la OCOT sub nr. 1402/1994, prima instanță a reținut că imobilele apelanților cu nr. top. 4927/20/1, nr. top. 4927/20/2 și nr. top. 4927/20/3 au aparținut aceluiași proprietar, Daubner G_____, însă nu a observat că terenul acestuia cu nr. top. inițial 4927/20 a fost cooperativizat, iar după apariția Legii 18/1991 a fost atribuit, prin titluri de proprietate distincte, altor persoane.

Astfel, din coroborarea înscrierii de sub B1-2 din C.F. xxxxx Baia M___ cu înscrisul de la fila 108 și cu depozițiile martorilor audiați în cauză (f.165-169) se poate concluziona că lotizarea terenului cu nr. top. inițial 4927/20 în parcelele cu nr. top. 4927/20/1, nr. top. 4927/20/2, nr. top. 4927/20/3 și nr.top. 4927/20/4 conform schiței de dezmembrare nr. 1402/1994 nu s-a realizat de către proprietarul tabular Daubner G_____ care a transmis dreptul de proprietate apelanților sau antecesorilor lor, așa cum a reținut prima instanță, ci de titularii drepturilor de proprietate reconstituite sau constituite prin aplicarea Legii 18/1991 asupra terenului de care a fost deposedat Daubner G_____ prin cooperativizare.

În aceste condiții, nu se poate reține că înfundarea locurilor apelanților este rezultatul faptei lor sau a autorilor lor, iar conform art. 616 C.civ., "Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".

Însă, de regulă, trebuie să se utilizeze calea cea mai scurtă pentru ieșirea la drumul public, cu excepția cazului în care o altă cale ar pricinui un prejudiciu mai mic proprietarului pe al cărui teren se exercită dreptul de trecere (art. 617 și art. 618 C.civ.).

Legea oferă doar criteriile pentru selectarea căii de acces pe un teren vecin, respectiv criteriul lungimii minime cumulat cu criteriul prejudiciului minim. Aceste două criterii legale explicite sunt completate cu un alt criteriu legal implicit, și anume criteriul necesității. Altfel spus, servitutea legală de trecere se stabilește doar în măsura necesară pentru exercitarea rezonabilă a dreptului de proprietate asupra locului înfundat.

În absența acordului proprietarului vecin, proprietarul locului înfundat are dreptul să ceară instanței judecătorești să stabilească servitutea legală de trecere, inclusiv sub aspectul locului și al întinderii acestuia.

Stabilirea locului pe care se exercită servitutea implică, în ipoteza în care sunt mai multe terenuri vecine aparținând unor proprietari diferiți, și alegerea terenului pe care se va exercita servitutea. Dacă dreptul de trecere se exercită deja pe terenul unui vecin, proprietarul locului înfundat nu mai poate pretinde exercitarea acestui drept pe terenul altor vecini.

Dacă există însă mai mulți vecini, iar dreptul de trecere nu este stabilit, proprietarul terenului înfundat nu poate alege în mod arbitrar vecinul pe al cărui teren va exercita locul de trecere. Această alegere trebuie să se facă ținând seama de calea cea mai scurtă la drumul public și cea mai puțin împovărătoare pentru proprietarul pe al cărui teren se poate exercita dreptul de trecere.

În speță, în completarea nr. 1 a raportului de expertiză tehnică întocmit la data de 08.02.2012, expertul tehnic judiciar K_____ T______ (f.282-284) a indicat patru variante pentru asigurarea accesului apelanților de la terenurile lor cu nr. top. 4927/20/1, nr. top. 4927/20/2 și nr. top. 4927/20/3 la calea publică, dar a specificat că două dintre aceste variante posibile (varianta 1 și 3) traversează terenuri ai căror proprietari nu sunt părți în proces (fam. Z______ și S.C. Ivamax Impex S.R.L. –var. 1, respectiv Bila L_____ și I_____ G_______ și I_____ M____ –var. 3)

De remarcat că traseul servituții de trecere propus de expert în varianta 3 coincide parțial, potrivit concluziilor din raportul de expertiză de la filele 237-241, cu traseul străzii Mimozei de a cărei includere în planul urbanistic al zonei se prevalează apelanții și traversează terenul numiților I_____ G_______ și I_____ M____ de la care apelanții S____ C_______ M____ și S____ Ș_____ au dobândit, prin transmisiuni succesive, dreptul de proprietate asupra parcelei –loc înfundat cu nr. top. 4927/20/1 (C. F.xxxxx Baia M___) și care erau primii obligați, din considerente de echitate, a asigura o cale de acces de la drumul public la _____________________________>

Astfel, pe baza probatoriului administrat, Tribunalul constată că accesul apelanților reclamanți de la drumul public la terenurile lor s-ar putea realiza și pe alte trasee decât cele pretinse de aceștia, însă, întrucât nu au înțeles să cheme în judecată pe toți proprietarii terenurilor învecinate, nu există cadrul procesual necesar pentru a se stabili care este calea de acces cea mai scurtă și cea mai puțin păgubitoare de la imobilele lor la drumul public.