Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1677

Ședința publică de la 02 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - L_____ B____-Președinte Secție

-O___ C_______ G____- Judecător

- M______ C_____- Președinte Instanță

Grefier D____ M_______

XXX

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant O______ I___, împotriva deciziei civile nr. 344/10.07.2014, pronunțată de Tribunalul M________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă S______ I____, având ca obiect servitute.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B_____ A____ pentru recurentul reclamant O______ I___, lipsind intimata pârâtă S______ I____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat împotriva unei decizii definitive, după care,

Instanța pune în discuție, din oficiu, excepția de inadmisibilitate a recursului declarat, în raport de obiectul litigiului - servitute, de data introducerii acțiunii, de dispozițiile Titlului VIII din Legea 247/2005, coroborate cu prevederile art. 7 și 8 din Legea 76/2012 pentru punere în aplicare a Legi nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și ale art. 483 cod procedură civilă.

Avocat P___ S____ pentru recurentul reclamant O______ I___,, cu privire la excepția pusă în discuție, a apreciat că recursul declarat în cauză este admisibil, solicitând respingerea excepției.

C U R T E A

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Orșova sub nr. XXXXXXX/2012 reclamantul O______ I___ a chemat în judecată pe pârâta S______ I____ pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtei situat în ____________________________ în R_____”, înscris în CF xxxxx, cu nr. cadastral 522, pe o suprafață de 15 mp, lungă de 5 m și lată de 3 m, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 109/27.02.2014, Judecătoria Orșova a respins ca neîntemeiată cererea și a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată,

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Tribunalul M________, prin decizia civilă nr.344 de la 10.07.2014, a respins ca nefondat, apelului civil formulat de către reclamantul O______ I___

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că instanța de fond a analizat fiecare petit al acțiunii introductive prin raportare la probele administrate și cu trimitere la dispozițiile legale aplicabile în cauză .

Nu a putut fi primită susținerea apelantului privind motivul că instanța de a invocat din oficiu o apărare de fond, aceea a existenței unei pretinse situații speciale în baza art. 618 Cod pr.civilă, ce nu a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare sau pe altă cale.

Astfel observând cererea de chemare în judecată tribunalul constată că reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp.art.618-625 Cod civil, astfel că nu se poate spune că dispoziția nu ar fi fost invocată. Este adevărat că reclamantul a susținut teza contrară rezultată din textul de la art.618 Cod civil dar aceasta nu înseamnă că dispoziția nu a fost folosită ca temei al acțiunii.

În plus tribunalul a apreciat că o astfel de dispoziție nu trebuia în mod necesar pusă în discuția părților pentru că analizarea sa se impunea ca urmare a strânsei legături existente între dreptul pretins de reclamant și obligația impusă intimatei pârâte și decurgea în mod necesar din apărarea acesteia din urmă privind faptul că reclamantul i-a vândut tot terenul existent în pct.Izlaz. înscris în CF fil.664 – Ogradena V____.

În ceea ce privește lipsa situației premise pentru aplicarea disp.art.618 Cod civil.

Este adevărat prin sentința civilă nr. 30/16.01.1998 s-a consfințit vânzarea pentru suprafața înscrisă în CF 664 Ogradena V____, anume 1003 mp,cu delimitările din schița anexă însă nu se poate susține că aceasta nu este imputabilă reclamantului.

În cauza soluționată prin sentința de mai sus instanța a constatat că deși debitorul, reclamantul din prezenta acțiune, și-a asumat o anumită obligație acesta nu a mai dorit executarea, instanța nefăcând altceva decât să constate asumarea obligației și să suplinească consimțământul debitorului la realizarea vânzării. Or, în această situație să declari că înstrăinezi un imobil și să primești prețul stabilit fără nici o rezervă de proprietate sau de drept de trecere, nu subliniază altceva decât culpa reclamantului în nerezervarea unei eventuale căi de acces la imobilul pe care pretinde că este proprietar. În acest sens este nu numai răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriul administrat în cauză dar și cele consemnate în declarația de la fil27.

Concluzionând cum lipsa unei căi de acces este imputabil reclamantului care a vândut terenul în suprafață de 1003 mp și nici nu și-a rezervat vreun drept de trecere sau alte aspecte care să-i poată permite folosirea terenului în suprafață de 96 mp tribunalul a apreciat că situația premisă de la art.618 alin.2 se regăsește în cauză.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în temei art.480 alin.1 Cod pr.civilă, apelul a fost respins ca nefondat.

În baza art.453 alin.1 Cod pr.civilă, a fost obligat apelantul către intimată la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul O______ I___, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului, a arătat că în mod eronat instanța de apel a susținut că terenul vândut pârâtului se învecinează la sud cu Dunărea, afirmație contrazisă de către probele din dosarul cauzei, respectiv, probele exprimate la punctele a-c.

Consideră că afirmația cum că ar fi vândut terenul în întregime este de-a dreptul hilară, nefundamentată și nesusținută de nici un argument, fiind contrazisă de probele existente la dosarul cauzei.

Precizează că ambele instanțe au fost păcălite de către expertul Modalcă, în sensul că acest expert a măsurat și întocmit expertiza fără să-l fi anunțat pentru a fi prezent la măsurătoare, motiv de nulitate absolută, ba mai mult în mod intenționat a încălcat procedurile legale, întrucât a omis în mod intenționat adresa nr.7414/15.10.2012-emisă de către ANCPI-OCPI-M________-BCPI Orșova, prin care se face cunoscut că fila de carte funciară cu nr.664 a localității Ogradena V____ este degradată și din acest motiv nu se poate elibera extras CF sau copie CF, de aici denotă faptul că expertul a fost animat de alte interese și în mod arbitrar a stabilit suprafețele terenului și vecinii, invocând în acest sens că ar fi vândut toată suprafața.

Arată că prin încheierea nr-.8807/13.12.2012 însoțit de Planul de Amplasament și Delimitare a Imobilului, având nr.cadastral xxxxx la care este atașată Anexa nr.1, documente ce atestă proprietatea, suprafața și amplasamentul terenului în litigiu, având ca filă de carte funciară cu nr.664 a Localității Ogradena V____, contrazicând în acest sens afirmațiile expertului Modalcă.

Mai arată că are de a face cu o situație inadmisibilă ce se regăsește în motivarea ambelor soluții date de instanțe, în sensul că în mod in just mistifică depoziția martorului C______ G_______ (fila 3 din decizie), în sensul că „eu nu ași fi deținut teren în zonă nevăzându-mă decât în anul 2013, solicită să se constate că depoziția martorului este contrară celor consemnate de către instanțe, în sensul că martorul declara „Cunosc terenul din litigiu și știu că reclamantul a avut un teren în zona respectivă, etc. …însă nu cunoaște ce suprafețe au fost înstrăinate”.

Apreciază că nu s-a avut în vedere nesocotirea formelor de procedură sub sancțiunea nulității. Acest motiv vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitate de către Codul de procedură civilă.

Învederează faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Motivele contradictorii și cele străine de obiectul sau natura cauzei echivalează, așa cum se consideră în mod constant în doctrină, cu o nemotivare.

În drept,a invocat prevederile art.483 și următoarele Noul Cod de procedură civilă.

La data de 6.10.2014,intimata Sintion I____ a formulat întâmpinare, solicitând în principal constatarea nulității recursului pentru neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin.1 lit. a și e, art. 486 alin.2 și art. 83 alin.3 NCPC, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat , cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este inadmisibil.

În ședința publică din 2.12.2014, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile ……, excepție pe care, potrivit art. 248 alin.1 Cod pr. civ., a examinat-o cu prioritate, constatând că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea dispozițiilor art. 483 cod procedură civilă, rezultă că obiect al recursului sunt sentințe care au fost date fără drept de apel, hotărâri care au fost pronunțate în apel și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Textul stabilește prin alineatul 2 care sunt hotărârile nesupuse recursului, respectiv hotărârile pronunțate de instanțele de apel când apelul s-a exercitat împotriva hotărârilor date de judecătorii în cauze având ca obiect cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) Cod de Procedură Civilă, practic toate cererile soluționate în primă instanță de judecătorie.

În partea finală a art. 483 alin. 2 Cod procedură civilă civil se dispune că nu sunt supuse recursului toate hotărârile date de instanțele de apel, indiferent de valoarea obiectului litigiului, atunci când legea prevede că hotărârea primei instanțe este supusă numai apelului.

În speță, sentința civilă nr. 109/27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova, a fost dată în soluționarea unei cereri având ca obiect constituirea unei servituți de trecere, fiind de competența judecătoriei potrivit art. 94 punct 1 lit. e Cod procedură civilă, iar împotriva ei se putea declara doar calea de atac a apelului, la tribunal, potrivit art. 466 cu raportare la art. 483 Cod procedură civilă.

Prin urmare, litigiul de față fiind supus dispozițiilor noului cod de procedură civilă, Judecătoria Orșova a soluționat acțiunea având ca obiect servitutea , tribunalul a calificat corect calea de atac împotriva sentinței ca fiind apelul, pe care l-a soluționat printr-o hotărâre definitivă, nesusceptibilă, la râdnul său, de a fi atacată cu recurs.

Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție trebuie raportat la alte norme constituționale care prevăd că procedura de judecată este prevăzută de lege ( art. 126 alin 2) și că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac, în condițiile legii ( art. 129). Aceste dispoziții duc la concluzia că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege.

Numai astfel se poate respecta principiul preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, implicit, principiul securității raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre irevocabilă( definitivă, potrivit art. 7 din Legea 76/24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010 privind Cod de pr. civ) nu mai poate fi pusă în discuție, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.

Este de remarcat în acest sens Hotărârea din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea Europeană în cauza R___ împotriva României (paragraf 34) în care instanța europeană reamintește că principiul siguranței raporturilor juridice impune ca soluția definitivă pronunțată de instanțe să nu mai fie rejudecată, astfel că nicio parte nu este autorizată să atace o hotărâre irevocabilă numai cu scopul de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre. Curtea europeană citează în acest sens și cauza Brumărescu împotriva României( hotărârea din 30.09.1999) și cauza Riabylch împotriva Rusiei, arătând că nu trebuie analizat controlul judecătoresc ca un un apel mascat și simplul fapt că ar exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză .

În speță, recurentul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive pronunțată de tribunal în materia unei acțiuni având ca obiect servitute, , căreia i se aplică dispozițiile art. 94 și 483 cod procedură civilă, potrivit cu care hotărârea prin care instanței de apel a soluționat cauza nu este supusă căii de atac a recursului.

Concluzia care se impune este aceea că recurentul a promovat recurs împotriva unei decizii definitive, cale de atac ce nu este prevăzută de lege, iar în temeiul art. 483 cod procedură civilă, recursul se va respinge ca inadmisibil, caz în care nu vor mai fi analizate criticile vizând fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul reclamant O______ I___, împotriva deciziei civile nr. 344/10.07.2014, pronunțată de Tribunalul M________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă S______ I____.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2014.

Președinte, L_____ B____	Judecător, O___ C_______ G____	Judecător, M______ C_____
	Grefier, D____ M_______

Red.jud.O.C.G____

4 ex/AS/5.12.2014

j.a.V.R____

M.F____

j.f.I.C.U________