Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX2 servitute

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 524

Ședința publică de la 25.02.2014

Președinte: I____ M_______

Judecător : I___ G_______

Judecător : G________ D____

Grefier : G_______ F______

Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâții L_____ M____ și L_____ Voronța, ambii din Salcea, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr.3750/14 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, de Judecătoria Suceava, intimați fiind reclamanta D_______ E____ din Salcea, jud. Suceava și pârâtele C______ C_______ de aplicare a legii nr. 18/1991 Salcea, jud. Suceava și C______ Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, ____________________, nr. 36, jud. Suceava.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-pârât, asistat de avocat U________ A______ , care depune împuternicire avocațială pentru apelanții – pârâți, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,

Apărătoarea apelanților-pârâți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 11 lei și timbru judiciar în sumă de 0,5 lei ( ambele fiind anulate de către președintele completului de judecată).

Instanța pune în discuție calificarea prezentei căi de atac.

Apărătoarea apelanților-pârâți arată că prezenta cale de atac este cea a apelului, conform disp. art. 282 ind. 1 C__.

Instanța, constată că în prezenta cauză nu sunt aplicabile disp. art. 282 C__ și califică prezenta cale de atac ca fiind recurs și nu apel.

Instanța acordă cuvântul pe probe.

Apărătoarea apelanților-pârâți arată că nu are alte cereri de formulat.

Instanța, având în vedere că, în cauză, nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul la dezbateri.

Apărătoarea recurenților-pârâți solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat. Arată că litigiul se datorează culpei reclamantei întrucât dacă terenul acesteia este loc înfundat acest lucru se datorează reclamantei . Mai arată că practica este unanimă în sensul că se poate admite o acțiune de acest fel câtă vreme înfundarea nu se datoarea faptei omului. Sentințe este nelegală și pentru că instanța de fond nu a ținut cont de interesul pârâților. Solicită să se aibă în vedere sentința nr. 2154/18.03.2005 a Î.C.C.J., conform căreia trecerea cu autovehicule pe lângă casa veche a pârâților produce mari pagube. Mai arată că pârâții au fost obligați să ridice cotețul, fără ca reclamanta să fi cerut acest lucru , în cauză fiind vorba despre un plus petita. Mai susține că se dorește crearea unei servituți de trecere pentru a se ajunge la fondul dominant iar pârâții i-au permis reclamantei să treacă cu piciorul dar acum se dorește să se treacă cu mașini de grele tonaj. Cu privire la tăierea nucului, arată că acest lucru se poate face doar conform cu disp. art. 17 lit „d” din Legea silviculturii, acesta fiind un copac protejat. Mai arată că recurentul-pârât i-a comunicat că este dispus să acorde reclamantei un loc de trecere prin altă parte.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin adresa cu nr. xxxxx/314/2010 a Judecătoriei Suceava prin care s-a dispus disjungerea cauzei civile având ca obiect servitute trecere privind reclamanta D_______ E____ și pârâții L_____ M____, L_____ Veronța, C______ C_______ de aplicare a Legii 18/91 Salcea și C______ Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a fost înregistrat dosarul nr. xxxxxx/314/2011 la data de 24.11.2011.

În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul L_____ M____ îi ocupă în prezent o suprafață mai mare decât cea din titlul său de proprietate și pe diferite motive a refuzat să-i lase o cale de acces spre terenul său.

A mai arătat reclamanta, că această suprafață de 186 m.p. care are o lățime de 4 m care ar fi și calea de acces spre drum, face parte din trupul de teren ce îi aparține, conform titlului de proprietate, reprezentat de ___________________ suprafață de 2230 m.p. teren intravilan.

În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 616 - 619 Cod civil.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâții L_____ M____ și L_____ Veronța au formulat întâmpinare prin care au arătat că crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea lor nu este posibilă, întrucât ar însemna ridicarea gardului împrejmuitor gospodăriei și a cotețului de păsări, cât și tăierea mai multor pomi fructiferi: nuc, măr, cais, prun, ceea ce nu este posibil.

Instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar, proba cu expertiză topo (f. 99 - 103), precum și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii B____ N______, I______ D____ și F______ P_____ declarațiile acestora aflându-se la filele 116, 117, 122 și 123 dosar.

Prin sentința civilă nr. 3750/14 iunie 2013, prima instanță a admis acțiunea civilă având ca obiect „servitute”, formulată de reclamanta D_______ E____ domiciliată în oraș Salcea , jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții L_____ M____, L_____ Veronța domiciliați în oraș Salcea, jud. Suceava, C______ C_______ de aplicare a Legii 18/91 Salcea și C______ Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a stabilit în favoarea suprafeței de teren proprietatea reclamantei conform titlului de proprietate nr. 2184/2003 identificată prin raportul de expertiză topo-cadastrală efectuată în cauză, un drept de trecere delimitat de punctele 10,11,12,13,14,15,16,17,18 de lungime 46,55 și lățime de 4 m, identificată conform raportului de expertiză topo-cadastrală și planului de situație anexa nr. 2 la raport, pe terenul proprietatea pârâților conform titlului de proprietate nr. 1872/2000 și identificat prin raportul de expertiză topo-cadastrală efectuată în cauză și a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1600 de lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 21.03.2000 a fost eliberat pe numele pârâților L_____ M____ și L_____ Veronța titlul de proprietate nr. 1872/2000 și pentru suprafața de 996 mp teren ce se învecinează cu __________________ 2230 mp teren înscris în titlul de proprietate nr. 2184/2003 emis pe numele reclamantei D_______ E____.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză și a declarațiilor martorilor audiați, terenul reclamantei este în spatele terenului pârâților.

Inițial, întreaga parcelă a aparținut reclamantei care prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1905/14.10.1978 a dezmembrat ___________________ suprafața de la drum pârâților.

Fără a se constitui în mod expres vreo servitute în favoarea reclamantei, aceasta a continuat să intre pe ______________ rămas în proprietate prin ___________________-o pârâților, situație care a durat până când neînțelegerile dintre părți au condus la promovarea prezentei acțiuni.

Potrivit art. 616 cod civil 1864, locul este înfundat dacă nu are nicio ieșire la calea publică.

Ori, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul proprietatea reclamantei are natura juridică de loc înfundat.

Cu privire la nașterea acestei situații, de loc înfundat, instanța nu poate primi apărarea pârâților cum că această situație se datorează faptei reclamantei care a vândut o suprafață de teren pârâților, suprafață de teren ce are deschidere la cale publică și a păstrat în proprietate o suprafață de teren în spatele celei vândute și fără cale de acces.

Astfel instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile pentru existența locului înfundat, respectiv la momentul sesizării instanței de judecată înfundarea există (potrivit concluziilor raportului de expertiză) și nu se datorează faptei proprietarului locului înfundat. În acest sens instanța apreciază că în cazul dezmembrării terenului și înstrăinării unei parcele, fără a se fi stabilit o servitute de trecere prin actul de vânzare nu echivalează cu o culpă a proprietarului în crearea locului înfundat. În cazul dezmembrării unui fond și a înstrăinării unei parcele, dobânditorul acestei parcele este ținut să asigure un traseu pentru exercitarea servituții de trecere, chiar dacă nu s-a prevăzut în contract o astfel de obligație și chiar dacă vânzătorul nu a ținut cont în fixarea prețului de faptul că lotul ce i-a rămas în proprietate este înfundat.

În aceste condiții, cum prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a identificat traseul cel mai scurt de la proprietatea reclamantei către calea publică, instanța va admite acțiunea formulată de către reclamantă și va stabili un drept de trecere delimitat de punctele 10,11,12,13,14,15,16,17,18 de lungime 46,55 și lățime de 4 m, identificată conform raportului de expertiză topo-cadastrală și planului de situație anexa nr. 2 la raport, pe terenul proprietatea pârâților, traseu care să asigure exploatarea optimă a fondului aservit.

Nu pot fi primite în cauză nici apărările pârâților prin care aceștia arată faptul că trasarea respectivului drum de trecere i-ar obliga să ridice anumite construcții și pomi.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză și declarațiile martorilor audiați în cauză este vorba despre anexe gospodărești - construcții provizorii (ex. coteț de păsări), iar pomii cultivați sunt foarte tineri.

Nici faptul că gardul proprietății pârâților are temelie din beton nu este un impediment în stabilirea unui traseu pe care reclamanta să treacă pe proprietatea sa, din moment ce se poate construi o poartă. Proprietarii respectivei împrejmuiri nu pot fi constrânși să desființeze respectiva împrejmuire, dar trebuie să suporte construcția unei porți.

Așa fiind, instanța a admis acțiunea formulată, iar în temeiul art. 274 cod procedură civilă a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1600 de lei.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții L_____ M____ și L_____ Veronța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate iar pe fond, respingerea acțiunii, ca nefondată, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivare au arătat următoarele:

Sentința atacată este dată cu încălcarea esențială a legii, a bunului simț moral și juridic.

Au precizat faptul că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea de autentificare nr.4905/14 act. 1978 de către fostul Notariat de Stat Județean Suceava, au dobândit de la reclamant și fratele său Palamar M____, casa și anexele gospodărești pe care aceștia le dobândiseră prin moștenire de la mama lor Palamariu A_____, prin certificatul de moștenitor nr. 1 456/1 977.

Ulterior, după apariția legii 18/1991, li s-a eliberat, în baza art. 23 a1.1-2, titlul de proprietate nr.1872/2000, pentru suprafața de teren ocupată de casa și anexele lor, de 996 mp.

Instanța a reținut, în adevăr, faptul că întreaga suprafață, înscrisă în cele 2 titluri de proprietate, emis pe numele rec1amant-intimatei și al lor, i-a aparținut numitei D_______ E____, dar a dezmembrat _______________ vândut suprafața de teren de la drum. În analiza speței de față trebuie plecat de la acest aspect esențial-că atât terenul lor cât și al reclamantei i-a aparținut când va dar aceasta a înstrăinat parte din el, din terenul respectiv.

Reclamanta a avut acces direct la calea publică atât pietonal cât și cu mijloace hipo și auto, dar le-au vândut, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare la care s-au referit mai sus, alături de fratele său, gospodăria rămasă moștenire; terenul său, devenind astfel, așa-zis loc înfundat.

Deci dacă terenul este loc înfundat, faptul acesta nu se datorează unor cauze naturale, ci se datorează reclamantei.

Din acest punct de vedere, firesc, practica este unanimă, în sensul că se poate admite acțiune de acest gen, de a se crea loc de trecere, câtă vreme înfundarea nu se datorează faptei omului, în speță terenul devenind loc înfundat tocmai datorită reclamantei.

Prin decizia civilă nr.572/29.03.1990, Curtea Supremă stabilește: "pentru a da loc la un drept de trecere, Înfundarea trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat".

În cazul în care înfundarea este rezultatul faptei sau neprevederii proprietarului însuși...trecerea nu ar mai putea fi cerută vecinului fondului, așa cum se afla el în starea inițiaIă ".

Constituirea servituții(de trecere) presupune îndeplinirea condiției ca fondul dominant să fie loc înfundat, iar situația de loc înfundat să nu fie determinată de fapta proprietarului, deoarece dacă s-a ajuns ca fondul dominant să fie loc înfundat, datorită faptei proprietarului, acesta nu mai este îndreptățit să ceară loc de trecere pe terenul vecinului.

Printr-o altă speță, identică celei de față, s-a respins acțiunea în servitute de trecere câtă vreme reclamantul și-a blocat ieșirea inițială la calea publică prin vânzarea unei porțiuni din terenul pentru care cere acces.

În atari împrejurări este total nelegală, și de-a dreptul abuzivă, obligația ce le-a fost impusă de instanța de fond, conform căreia ar trebui să asigure un .traseu pentru exercitarea servituții de trecere".

Nelegală este sentința atacată și datorită faptului că instanța de fond nu a ținut cont în nici fel de interesele lor de proprietari ai fondului aservit, contravenind disp. art.618, 634 cod civil vechi, luând în considerare în mod precumpănitor și exclusiv interesele reclamantei.

În situația de față, instanța de fond nu numai că nu ține cont de efectele negative pe care le presupune crearea unei astfel de servituți ci chiar dispune chiar crearea unei servituți de trecere prin demolarea unor anexe, a unei porțiuni din gardul împrejmuitor de la intrare cu temelie de beton, tăierea de pomi fructiferi etc.

Nelegală este sentința atacată deoarece au fost obligați să ridice construcțiile precizate-cotețe pentru păsări, porțiuni de gard fără ca reclamanta să fi cerut acest lucru deci este vorba de plus petita. Reclamanta nu a avut un astfel de capăt de cerere pe care să-l ti timbrat în mod corespunzător.

Pe lângă faptul că nu a fost formulat un astfel de capăt de cerere de ridicare de construcții prezumția de bună credință de care se bucurăm nu a fost înlăturată.

În conformitate cu art. 9 din legea 51/1990, măsura demolării nu putea fi luată decât dacă, în prealabil, reclamanta ar fi obținut autorizație de demolare..

Din raportul de expertiză, din declarațiile martorilor a reieșit că, dacă s-ar crea acel drum de trecere, cum s-a dispus, lung de 46,55 m și lat de … 4m, ar însemnata să se demoleze construcții, să se taie pomi. Instanța reține acest fapt dar nu-l socotește ca fiind un impediment în crearea servituții. Se argumentează că acele construcții sunt doar ... niște cotețe, putem fi ... obligați să suportăm construcția unei porți în ce privește gardul iar pomii cultivați ... sunt foarte tineri, deci pot fi tăiați că nu ar fi nici ... o pagubă, cu alte cuvinte.

Pe de altă parte instanța îndeamnă efectiv la încălcarea legii..

În conformitate cu legea pomiculturii, legea 348/2003, toți pomi fructiferi din țară fac parte din patrimoniul pomicol al României, defrișarea de 1ivezi, tăierea de pomi fructiferi, chiar răzleți, se poate face doar in anumite condiții, prevăzute de ali. 14 din legea respectivă, și nu oricum. în ce privește tăierea nucului, aceasta se poate face doar în condiții restrictive, prevăzute de art. 17 lit. d din legea pomiculturii- nucul trebuie să fie este uscat, bolnav, în proporție de cel puțin 60%, să fie necesară tăierea doar pentru edificarea unor construcții de interes local sau național, să pericliteze circulația auto. 1n nici un caz asemenea condiții nu sunt date în speța de fată.

Instanța, în mod ciudat își argumentează punctul de vedere pe ideea că pomi fructiferi sunt...tineri.

lnstanța de fond a nesocotit legea și datorită faptului că , deși art. 616 cod civil, stabilește obligativitatea despăgubirii proprietarului fondului aservit, acest fapt este nu este în nici un caz vizat, analizat.

Deși în astfel de situații rezolvarea acestei chestiuni este de domeniul obișnuinței, firescului, prin sentința atacată nu se întâmplă acest fapt.

Prin obiecțiunile la raportul de expertiză depus la data de 18 feb. 2013 pentru data de 22 feb. 2013 la pct. 4 h, am cerut să se determine o porțiune din terenul reclamantei drept compensație pentru terenul afectat de servitutea de trecere dorită de reclamantă, însă instanța în mod nejustificat a respins aceste obiecțiuni.

Prin crearea acestei servituți de trecere valoarea economică a fondului lor a scăzut dramatic, pe lângă inconvenientele de tot felul pe care le presupune crearea unei servituți, or nu este legal ca acest lucru să se Întâmple.

O asemenea servitute este un abuz și o nedreptate ce li se face și din acest punct de vedere- al afectării în sens negativ a valorii economice al fondului aservit .

Mai arată că, dincolo de cele de mai sus, s-a stabilit în sarcina fondului lor o servitute de trecere lată de 4 m fără nici o justificare, mult prea împovărătoare .

Sentința atacată este nelegală și datorită faptului că s-a judecat cauza în contradictoriu cu cele două comisii de fond funciar care sunt lipsite de calitate procesuală pasivă în speță. De asemenea, este nelegală sentința atacată și pentru că au fost obligați la plata sumei de 1600 lei, cheltuieli de judecată, fără ca ei să fie în culpă procesuală.

Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 25.02.2014 cauza a fost calificată ca fiind recurs și nu apel.

Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cauzei de față, Tribunalul reține următoarele:

Situația de fapt reținută de instanța de fond este una corectă, în sensul că părțile litigante exercită posesia cu privire la două parcele învecinate, deținute în baza titlurilor de proprietate emise conform legilor de fond funciar- reclamanta D_______ E____ deține titlul de proprietate nr. 2184/2003, iar pârâții Lonte M____ și Voronța , titlul de proprietate nr. 1872/2000, că terenul reclamantei este situat în spatele terenului pârâților și că inițial, întreaga parcelă a aparținut reclamantei care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1905/14.10.1978 a dezmembrat ___________________ suprafața de la drum pârâților.

Astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, terenul proprietatea reclamantei are natura juridică de loc înfundat, însă tribunalul reține că această situație se datorează faptei reclamantei care a vândut o suprafață de teren pârâților, suprafață de teren ce are deschidere la calea publică și a păstrat în proprietate o suprafață de terne în spatele celei vândute și fără cale de acces.

Tribunalul apreciază ca fiind nelegală concluzia instanței de fond potrivit căreia, în cazul dezmembrării unui fond și a înstrăinării unei parcele, dobânditorul acestei parcele este ținut să asigure un traseu pentru exercitarea servituții de trecere, chiar dacă nu s-a prevăzut în contract o astfel de obligație și chiar dacă vânzătorul nu a ținut cont în fixarea prețului de faptul că lotul ce i-a rămas în proprietate este înfundat.

În lipsa unor prevederi legale în acest sens, obligațiile celor două părți sunt exclusiv cele contractuale, astfel cum sunt prevăzute în mod expres în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1905/14.10.1978. nu se poate reține constituirea în mod taci a unei servituți în favoarea reclamantei , prin convenția părților și nici asumarea unei obligații implicite de către proprietarii fondului aservit de a asigura un traseu pentru exercitarea servituții de trecere.

De altfel, atât în practica judiciară cât și în doctrina dispozițiile art. 616 din Codul civil din 1864 au primit o interpretare unanimă în sensul că , facă s-a ajuns la situația de loc înfundat datorită faptei proprietarului, cum ar fi vânzarea unei părți din teren cu care ocazie vânzătorul și-a înfundat restul terenului, el nu mai este îndreptățit să ceară un drept de trecere pe terenul vecinului.

De asemenea, tribunalul reține că nu își găsesc aplicabilitatea în cauză nici dispozițiile4 art. 627 din vechi8ul cod civil , care consacră dreptul proprietarului fondului dominant de a-și exercita servitutea asupra fondului înstrăinat, chiar în lipsa unei clauze contractuale în acest sens, în situația în care proprietarul a două proprietăți înstrăinează una dintre ele, deoarece, prin acest text de lege este reglementată posibilitatea constituirii dreptului de servitute prin destinațiunea proprietarului, or, art. 625 din același cod, prevede că destinațiunea proprietarului ține loc de titlu doar în privința servituților continue și aparente.

Așadar, este admisibilă constituirea servituții de trecere la data când se vinde o porțiune din terenul ce formase până atunci un singur fond, însă această constituire se poate realiza numai prin convenția părților și nu prin destinația proprietarului, întrucât servituții de trecere care este necontinuă și neaparentă, nu-i sunt aplicabile dispozițiile înscrise în articolul 625 din vechiul Cod civil.

Astfel, neexistând o clauză contractuală care să-l oblige în mod special pe proprietarul fondului înstrăinat să-i respecte reclamantei dreptul de servitute de trecere și în condițiile în care recurenții invocă faptul că această cale de acces ar fi deosebit de împovărătoare pentru fondul lor- întrucât ar necesita demolarea unor anexe și scoaterea din rădăcini a unor arbori- instanța apreciază că lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, astfel că aceasta poate fi stabilită numai cu consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publică sau, în lipsa acestuia, cu plata unor despăgubiri convenabile.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C__, tribunalul urmează a admite recursul, a modifica în totalitate sentința recurată și a respinge acțiunea ca nefondată.

Potrivit art. 274 C__, intimata-reclamantă va fi obligată la plata către recurenți a sumei de 1611 lei, cheltuieli de judecată din ambele instanțe, reprezentând taxe de timbru și onorarii avocat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții L_____ M____ și L_____ Voronța, ambii din Salcea, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr.3750/14 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, de Judecătoria Suceava, intimați fiind reclamanta D_______ E____ din Salcea, jud. Suceava și pârâtele C______ C_______ de aplicare a legii nr. 18/1991 Salcea, jud. Suceava și C______ Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, ____________________, nr. 36, jud. Suceava.

Modifică în totalitate sentința civilă nr. 3750/14 iunie 2013 a Judecătoriei Suceava, în sensul că:

Respinge acțiunea având ca obiect servitute formulată de reclamanta D_______ E____ domiciliată în oraș Salcea , jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții L_____ M____, L_____ Veronța domiciliați în oraș Salcea, jud. Suceava, C______ C_______ de aplicare a Legii 18/91 Salcea și C______ Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, ca nefondată.

Obligă intimata-reclamantă la plata către recurenți a sumei de 1611 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25.02.2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

I____ M_______ I___ G_______ G________ D____ G_______ F______

Red. G.D..

Jud fond B_____ C______

Tehnored. G.F.

2 ex./ 09.04.2014