R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

JUDECĂTORIA DRAGOMIREȘTI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Cod operator 3087

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 215

Ședința publică din 18 Martie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E____ M____ S___

Grefier M____ D____

Pe rol fiind judecarea cererii introdusă de către reclamanții R__ S_____ și R__ I_____ domiciliați în localitatea Săliștea de Sus nr.1064, județul Maramureș împotriva pârâților C_______ A____, domiciliată în localitatea Săliștea de Sus nr.1062, județul Maramureș, D___ I___ și D___ I____, domiciliați în localitatea Săliștea de Sus nr.1057, județul Maramureș, având ca obiect acțiune civilă în CONSTITUIREA SERVITUȚII DE TRECERE.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus prin serviciul registratură de către reclamanta R__ I_____ chitanța nr.187 din 28.07.2009 prin care a achitat onorariul avocațial în cuantum de 1000 lei și o notă de cheltuieli de către pârâții C_______ A____, D___ I____ și D___ I___.

De asemenea se constată că susținerile și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea din 16 martie 2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru motivele acolo arătate pronunțarea s-a amânat pentru data de azi, aducându-se prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXX, reclamanții R__ S_____ și R__ I_____, au chemat în judecată pe pârâții C_______ A____, D___ I___ și D___ I____, solicitând a se constitui un drept de servitute de trecere în tot anul, cu atelaje, autovehicule și cu piciorul, peste terenul proprietatea pârâtei, la gospodăria ce aparține reclamanților.

În motivare s-a arătat că drumul de trecere a fost folosit de reclamanți și de părinții acestora mai bine de 50 de ani, iar în anul 2007 pârâții au închis acest drum, pretinzând că este proprietatea lor, deși din procesul verbal de punere în posesie eliberat pârâtei C_______ A____ rezultă că acesta este un drum comunal, constituind o ieșire la calea publică pentru reclamanți.

Probele propuse: înscrisuri, martori, expertiză, interogatoriul părților.

S-au depus următoarele înscrisuri:

-proces-verbal de punere în posesie nr.508/06.11.2007, eliberat reclamantului R__ S_____ (f.3);

-proces-verbal întocmit de Poliția Săliștea de Sus prin care se constată că reclamanții nu au altă cale de acces pentru a ajunge la locuința lor (f.4);

-proces-verbal de punere în posesie eliberat pârâtei C_______ A____, la data de 09.03.1994 (f.5 și 28-29);

-proces-verbal de constatare al Primăriei Săliștea de Sus nr.3227/05.12.2007, din care rezultă că drumul în litigiu a fost practicat de reclamanți și autorii lor „de peste 100 de ani”, fiind singurul drum de acces (f.6 și 27);

-T.P.nr.1918/21/14.02.2008 eliberat reclamantului R__ S_____ (f.26);

-schiță a locului unde se află drumul în litigiu (f.30);

-testament prin care pârâta C_______ A____ a gratificat pe fiul D___ I___ al pârâților D___ I___ și I____ cu bunuri incluzând, în susținerea pârâților din urmă, și drumul în litigiu (f.31-32);

-harta topografică a locului ce cuprinde drumul (f.33);

Pârâții nu au depus întâmpinare, dar s-au înfățișat la judecată și au cerut respingerea cererii, arătând, în esență, că terenul situat în „Valea Stârcului”, în suprafață de 40 ari, este deținut în proprietate de pârâta C_______ A____, în baza titlului de proprietate eliberat conform legilor fondului funciar, în prezent fiind testat nepotului acesteia, C_______ I___, fiul pârâților D___ I___ și D___ I____, avându-l deja în folosință, iar numai ocazional a permis trecerea reclamanților pe acest teren spre gospodăria lor, întrucât există un alt drum, pe care îl practică și alte persoane din zonă, atât cu piciorul, cât și cu atelaje (f.34,36), reclamanții putând folosit în acest sens și terenul ce a aparținut pârâților (f.52).

Au depus pârâții înscrisuri în susținerea celor afirmate, astfel:

-proces-verbal de constatare întocmit de Primăria Săliștea de Sus, nr.1803 din 07.06.2007, din care rezultă faptul cosirii ierbii de către reclamant de pe drumul de acces în litigiu (f.38).

-sentințe judecătorești pronunțate pe cale de ordonanță președințială în cauza având același obiect, în sensul respingerii cererii de stabilire a servituții de trecere (f.39-42);

-T.P.nr.xxxxxx/33 eliberat pârâtei C_______ A____ (f.43);

-contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri înscrise în C.F. nr.1810 top.5755, CF nr.36 top.5695 1/3, CF nr.1807 top.xxxxx, din care rezultă că dobânditorul este autorul pârâtei C_______ A____, anume C_______ G______ (f.44-46);

-adresa Primăriei nr.108/19.01.2009 (f.86), nr.3179/21.10.2009 (f.151) și nr.3442/30.11.2009 (f.161);

-adeverință și extras de la Registrul agricol (f.186-187).

În cauză a fost dispusă o expertiză tehnică topografică, stabilindu-se ca și obiective: să se stabilească dacă terenul reclamanților are caracter de loc înfundat, în caz afirmativ să se stabilească cel mai scurt drum de acces pe care să îl aibă reclamanții, pe tot timpul anului, cu piciorul, cu atelajele sau cu vehicule și să se stabilească prejudiciul cauzat de servitutea pârâților (f.51).

Raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei (f.63-67), arătând următoarele constatări:

-reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului din pct.”Valea Stârcului” în suprafață de 1 ha și 8972 mp, în partea sudică învecinându-se cu terenul pârâților, teren ce are caracter de loc înfundat;

-în procesul verbal de punere în posesie a reclamanților nu este cuprins drumul de acces la propriul teren;

-pârâtei C_______ A____ i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren situat în același punct, având o suprafață de 4000 mp, la est învecinându-se cu terenul reclamanților;

-în procesul verbal de punere în posesie a acestei pârâte, este indicat ca vecin de est drumul de acces al reclamanților la terenul lor, fiind denumit „drum comunal”, amplasat pe linia estică a terenului paraților, în prelungirea drumului folosit de reclamanți pentru a ajunge la propria locuință, dar la momentul efectuării expertizei, fiind folosit de pârâți;

-rețeaua stradală a orașului astfel cum este prevăzută în planurile zonei, nu cuprinde drumuri nominalizate și nici drumul în litigiu, delimitat în conturul 1-2-3-4;

-terenul paratilor, astfel cum a fost indicat la fața locului, are lungimea de 55,5 m (36,7 + 18,8), conform procesului-verbal de punere în posesie, iar conform măsurătorii în teren, are lungimea de 59,8 m, deci cu 4,3 m mai mult.

Reclamanții nu au avut obiecțiuni la raportul de expertiză, iar pârâții au depus obiecțiunile formulate în scris (f.72-89), solicitând a se identifica drumul pretins de reclamanți, raportat la extrasele de carte funciară depuse (f.73-75), obiecțiuni ce au fost încuviințate, dispunându-se completarea raportului de expertiză, ce s-a efectuat fiind depusă la dosarul cauzei (f.98-99). Față de completare au ridicat obiecțiuni reclamanții (f.110), solicitându-se o nouă completare (f.144-146), din nou criticată de către reclamanți, aceștia solicitând ca expertul să identifice drumul, pentru a determina cartea funciară și numărul topografic sub care se află înscris, constatările în acest sens fiind efectuate și depuse la dosar (f.172-173), expertul arătând că drumul în litigiu nu este cuprins în titlul de proprietate al niciuneia dintre părți, fiind inscris sub nr.top.5755/a din CF nr.1807 Săliștea de Sus - proprietară tabulară fiind O____ M____, Bulica Pavelne; față de aceasta din urmă completare părțile nu au mai formulat obiecțiuni.

În cauză au fost audiați martori (f.80-81 și f.82) și s-a efectuat cercetare la fața locului, teza probatorie fiind caracterul de loc înfundat al terenului și existența altei posibilități pentru reclamanți de a avea ieșire la calea publică.

La termenul din 09.02.2010, reclamanții au depus o precizare în fapt și în drept a cererii introductive, calificată de instanță ca fiind o modificare a cererii inițiale, ce nu va fi primită, dat fiind momentul procesul la care a fost depusă, altul decât prima zi de înfățișare, momentul limita pana la care, conform art.132 alin.(1) C.pr.civilă, s-ar fi putut formula o astfel de cerere prin care se solicită a fi obligați pârâții să permită, tot timpul anului, trecerea pe terenul aparținând pârâtei C_______ A____, atât cu piciorul, cât și cu atelaje sau vehicule, pe vechiul drum existent până la gospodăria acestora, în caz contrar să fie autorizați reclamanții să le înlăture pe cheltuiala pârâților în drept fiind invocate dispozițiile art.1074-1075, art.1846-1847 și art.674 -675 C.civil, prin urmare, obiectul actiunii modificate fiind obligatie de „a face”.Intrucat nu s-a formulat renuntare la judecata cererii initiale, urmeaza a fi avuta in vedere aceasta cerere, avand ca obiect constituire de servitute – actiune confesorie.

Examinând susținerile părților și probele administrate, instanța reține următoarea situație de fapt:

Reclamanții au chemat în judecată pe pârâți pentru a se dispune în contradictoriu cu aceștia, inițial, constituirea unui drept de servitute de trecere în tot cursul anului, cu piciorul, atelaje sau alte vehicule, peste terenul proprietatea pârâtei C_______ A____, iar ulterior, la termenul din 09.02.2010, solicitându-se a fi obligați pârâții să permită în tot cursul anului, trecerea pe drumul de acces, precum și la înlăturarea obstacolelor ce le-ar împiedica trecerea, în caz contrar să fie autorizați reclamanții să le înlăture pe cheltuiala pârâților.

1.Examinând cu prioritate excepția ridicată din oficiu, aceea a lipsei calității procesuale pasive a pârâților D___ I___ și D___ I____, raportat la lipsa calității de proprietar a acestora asupra terenului precum și la testamentul făcut de pârâta C_______ A____ în favoarea nepotului său și fiului celorlalți doi pârâți, numitului D___ I___, precum și la înzestrarea verbală la care se referă pârâtul D___ I___, se va retine ca aceste operațiuni juridice nu sunt apte de a strămuta proprietatea, efect care, în cazul testamentului se produce numai la data deschiderii succesiunii după testator, în speță după pârâta C_______ A____, iar în cazul înzestrării, echivalente donației, numai după ce aceasta primește forma autentică.

Astfel fiind, deși s-a reținut că dreptul de proprietate asupra terenului cu privire la care se pretinde că ar cuprinde și drumul de acces al reclamanților la calea publică, aparține pârâtei C_______ A____, cererea se va judeca în contradictoriu și cu pârâții care dețin terenul, întrucât așa cum se va arăta în continuare, la momentul când se va califica cererea, servitutea de trecere nu este o veritabilă servitute, ci are natura juridică a unei obligații reale, propter rem, ce însoțește imobilul aservit în mâinile oricui s-ar afla, obligație ce decurge din raporturile de vecinătate, legea cerând calitatea de proprietar numai în persoana celui căruia îi aparține locul înfundat, nu și în persoana vecinului al cărui fond se solicită a fi grevat cu servitutea de trecere, astfel cum spun disp.art.616 C.civil „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său, pentru exploatarea fondului cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.

Prin urmare, față de considerentele expuse, având în vedere că obligația negativă și generală de a nu face nimic din ceea ce ar împiedica exercitarea servituții incumbă și pârâților D___ I___ și D___ I____, excepția urmează a fi respinsă, pășindu-se la soluționarea fondului.

2.În ce privește fondul cauzei, se va proceda cu întâietate la calificarea juridica a cererii, instanța reținând că reclamanții și pârâții dețin terenuri învecinate, terenul reclamantilor avand caracter de loc infundat, cu consecinta ca se va avea in vedere dreptul acestora de a „reclama o trecere pe locul vecinului său, pentru exploatarea fondului cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.”, drept caruia-i corespunde obligatia generala si negativa ce incumba detinatorului terenului invecinat, oricare ar fi titlul detinerii si persoana detinatorului, de a permite trecerea pe locul sau, aceasta obligatie nefiind de natura contractuala, ci derivand din raporturile de vecinatate, fiind o obligatie reala propter rem, al carui temei este art. 616 C.civ., iar nu art. 1074-1075, art.1846-1847 și art.674 -675, astfel cum a fost indicat in cererea modificatoare, ce urmeaza a fi respinsa.

Se va reține că reclamanților le-a fost eliberat T.P.nr.1318/21/14.02.2008 (f.26) pentru suprafața de 1 ha și 8972 mp, schița acestui teren fiind evidențiată în procesul-verbal de punere în posesie nr.06.11.2007 (f.3), din aceste acte rezultând că în partea de sud reclamanții se învecinează cu terenul pârâtei C_______ A____, căreia i s-a eliberat T.P.nr.xxxxx/33 (f.26) pentru suprafața de 4000 mp, schița fiind inscrisa în procesul-verbal de punere în posesie (f.5), din care rezultă că în partea estică se învecinează cu R__ S_____ (reclamantul) și cu „drum comunal”.

Coroborând cele două schițe, cu concluziile expertului, care indică în partea sudică a terenului pârâților „Valea lui Vansală”, rezultă că acest reper este paralel cu drumul la care solicită a avea acces reclamanții, iar în partea estică a aceluiași teren este indicat terenul reclamantului R__ S_____ și un drum care, în opinia acestei instanțe, impropriu este denumit „drum comunal”, câtă vreme nu corespunde caracteristicilor unui astfel de drum, definit de O.G.nr.43/1997, astfel încât se impun următoarele concluzii, la care s-a ajuns și ca urmare a cercetării la fața locului:

-terenul reclamanților se află în continuarea terenului pârâtei C_______ A____, fără a cuprinde ceea ce este impropriu denumit „drum comunal” și care în continuare se va denumi „drum de acces la calea publică”, urmând a se desemna prin „drum comunal” acel drum ce se află în partea de sud a terenului pârâților, indicat în titlul de proprietate și în procesul-verbal de punere în posesie de care se prevalează aceștia cu denumirea „Valea lui Vansală”, prin urmare terenul reclamanților având caracterul de loc înfundat;

-terenul pârâților, având în partea de sud „Valea lui Vansală”, dar și ceea ce s-a reținut mai sus a fi „drum comunal”, deci calea publică la care solicită reclamanții a avea ieșire, se învecinează în partea estică cu terenul reclamanților dar și cu drumul de acces al acestuia spre calea publică, fiind de observat că acest drum este trecut ca și vecin de est, deși expertul cauzei l-a identificat a fi înscris în C.F. nr.1807, top 5755a (f.173), al cărei extras a fost depus de pârâți (f.74), terenul astfel identificat fiind dobândit de C_______ G______, autorul pârâtei C_______ A____, cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu B_____ I____ și P__ G______ la data de 23 noiembrie 1933. (f.46), împrejurarea fiind descrisă și de expert (pct.6.4-f.66) și recunoscută de reclamanți (f.182);

-întrucât titlul de proprietate nr.xxxxx/33 a fost eliberat pârâtei C_______ A____ pentru suprafața de 4000 mp (f.43), prin urmare pentru suprafața cu care soțul pârâtei C_______ V_____, figurează, urmare a înzestrării verbale făcute soției sale, în Registrul agricol al anilor 1956-1958 (f.186 și f.188), această instanță apreciază, raportat și la cartea funciară în care se află înscris, că drumul de acces face parte din proprietatea pârâtei C_______ A____, fiind exclusă ipoteza ca acest drum să fie unul „vicinal” în înțelesul mai sus arătat de drum public.

-drumul de acces, delimitat cu conturul 1-2-3-4 din schița anexă la raportul de expertiză (f.68), se continuă cu drumul spre gospodăria reclamanților, recunoscut de către pârâți că aparține acestora, îngrădirea proprietății acestuia din urmă făcându-se prin unirea punctelor 1-2 din aceeași schiță, astfel rezultând împiedicarea reclamanților de a exercita trecerea spre propria gospodărie, cu precizarea că, în prezent, îngrădirea a fost desființată de către pârâți, urmare a Deciziei civile nr.721/R/15 07 2009 a Tribunalului M________, prin care s-a admis cererea reclamanților in sensul solicitat si prin prezenta cerere, pe cale de ordonanță președințială.

La concluziile expuse se ajunge și văzând adresele emise de Primăria Săliștea de Sus, în sensul că drumul nu este evidențiat în inventarul bunurilor publice aparținând orașului, eroarea fiind produsă însă de către Comisia locală la momentul punerii în posesie a pârâtei C_______ A____ când a trecut ca vecin în partea estică a terenului acesteia un „drum comunal”, iar nu un drum de acces spre gospodăria vecinului estic, reclamantul R__ S_____ (f.86, f.151 și f.161), drum ce ar fi trebuit să apară în titlul de proprietate a pârâtei C_______ A____ și luat în considerare la momentul reconstituirii proprietății acestuia.

În ceea ce privește existența altei căi de acces pentru ieșirea reclamanților la calea publică, instanța reține că nu există o astfel de posibilitate, nici pe terenul surorii reclamantei, ocupat cu anexe gospodărești și având înspre partea de sus, spre terenul reclamanților, un accentuat caracter abrupt, implicând astfel cheltuieli exorbitante pentru reclamanți o eventuală schimbare a căii de acces, ce nu s-ar putea realiza de altfel fără mutarea anexelor gospodărești referite, precum nu există o astfel de posibilitate nici în altă parte, concluzie ce rezultă atât din expertiza efectuată în cauză, cât și din cercetarea la fața locului, la fel cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați, precum și din recunoașterea pârâților în sensul că, până în anul 2007, drumul a fost folosit timp îndelungat atât de către reclamanți cât și de către cei din generațiile anterioare ale reclamantei, atat inaintea reconstituirii dreptului de proprietate partilor, cat si ulterior.

Pentru considerentele expuse, instanța nu va primi nici susținerile reclamanților că drumul de acces le aparține de mai multe generații ori că același drum de acces ar aparține proprietăți publice a Statului Român, precum nu va primi nici susținerile paraților în sensul că reclamanții ar avea altă posibilitate de a ieși la calea publică ce este delimitată în schița anexă la raport între punctele 4-5 (f.68), paralel cu „Valea lui Vansală”, denumita de expert „drum”.

În fine, stabilindu-se că terenul reclamanților are caracter de loc înfundat, iar drumul de acces, delimitat de pct.1-2-3-4 (f.68), reprezintă nu numai singura ieșire la calea publică delimitat de pct.4-5 (f.68), dar și cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare atât pentru fondul pârâților, cât și pentru fondul reclamantei înseși, instanța va aplica la situația de fapt reținută următoarele texte legale:

-art.44 alin.(7) din Constituție „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.”

-art.616-618 C.civil „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum. Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă. Acțiunea de despăgubire în cazul prevăzut prin art. 616 este prescriptibilă; iar trecerea trebuie să urmeze după prescripție, deși acțiunea de indemnitate nu s-ar mai putea admite.”

-art.622-624 C.civil „Servituțile sunt stabilite sau în folosul clădirilor, sau în folosul pământului. Cele de felul dintâi se numesc urbane, chiar când clădirile pentru care servituțile sunt instituite se vor afla nu numai în oraș, dar și la țară; cele de al doilea fel se numesc rurale.

Servituțile sunt sau continue sau necontinue.

Servituțile continue sunt acelea al căror exercițiu este sau poate fi continuu, fără să aibă trebuință de faptul actual al omului; astfel sunt apăducele*), scursurile apelor, ferestrele și altele asemenea. Servituțile necontinue sunt acelea care au trebuință de faptul actual al omului spre a fi exercitate, astfel este dreptul de trecere, de a lua apă din fântână, de a paște vite și alte asemenea.

Servituțile sunt aparente sau neaparente. Servituțile aparente sunt acelea care se cunosc prin lucrări exterioare, precum: o ușă, o fereastră, o apăducere**); servituțile neaparente sunt acelea ce n-au semn exterior de existența lor, precum spre exemplu, prohibițiunea de a zidi pe un fond, sau de a nu zidi decât până la o înălțime determinată.

Servituțile continue și aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiune de 30 ani.

Servituțile continue neaparente și servituțile necontinue și neaparente nu se pot stabili decât prin titluri.”

Prin urmare, raportat la considerentele expuse și la textele legale precitate, instanța va admite în parte cererea reclamanților și va constitui acestora dreptul de servitute de trecere pe terenul pârâților, înscris în CF nr.1807 top.5755a și delimitat de conturul 1-2-3-4 al schiței anexe la raportul de expertiză integrant în prezenta hotărâre, pârâților revenindu-le obligația recunoașterii și respectării acestui drept pe tot timpul cât durează caracterul de loc înfundat al terenului reclamanților, această obligație reală fiind în sarcina oricui ar deține fondul aservit.

Se va respinge însă cererea reclamanților de a fi obligați pârâții să înlăture orice obstacol ce ar împiedica ieșirea la calea publică, întrucât aceștia nu au făcut dovada existenței vreunui obstacol, mai mult, cu prilejul cercetării la fața locului, s-a constatat că pârâții nu îi împiedică pe reclamanți să isi exercite trecerea, urmand ca acestia din urma sa răspundă, conform art.998-999 C.civil, pentru orice prejudiciu ar aduce pârâților prin exercitarea abuzivă a acestui drept, așa cum este de exemplu cosirea ierbii de pe terenul pârâților, constată de Comisia Primăriei Săliștea de Sus (f.38), la fel cum pârâții urmează a răspunde pentru împiedicarea în orice fel a reclamanților de a folosi drumul de acces ce leagă gospodăria lor de calea publică.

De asemenea, pârâții pot solicita tragerea la răspundere civilă sau chiar penală a oricărei persoane ce ar uza de servitutea recunoscută reclamanților prin prezenta hotărâre, inclusiv a reclamanților care ar da o astfel îngăduință altei persoane de a exercita servitutea de trecere pe terenul pârâților.

În ce privește despăgubirea pârâților pentru pagubele ce se vor ocaziona prin grevarea terenului deținut accesului reclamanților, instanța reține că nu s-a formulat o cerere în acest sens, deși s-a pus în vedere părților posibilitatea de a solicita despăgubiri, inclusiv la termenul când s-a dezbătut cauza

În temeiul art.274 și art.276 C.pr.civ. reținându-se că nu numai pârâții se află în culpă procesuală, aceștia având convingerea sinceră și reală ca terenul ce s-a cerut a fi grevat cu servitutea de trecere le aparține și nu ar putea fi aservit altei persoane, reținându-se și că au acceptat desființarea gardului ce îi împiedica pe reclamanți să își exercite acest drept imediat ce a fost pusă în executare ordonanța președințială pronunțată în acest sens, se va reține că și reclamanții, la rândul lor, se află într-o culpă procesuală, exercitând abuziv dreptul la acțiune prin cosirea ierbii de pe terenul paratilor si prin cereri repetate de ordonanță președințială, deși în favoarea acestora se pronunțase instanța pe această cale prin Decizia civilă nr.721/R/15.07.2009 a Tribunalului Maramureș, considerente pentru care s-a admis numai în parte acțiunea și se vor compensa in parte cheltuielile de judecată, rămânând în sarcina paraților obligația de a plăti reclamanților suma de 101,70 lei cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

1.Respinge excepția lipsei calității procesuale a pârâților D___ I___ și D___ I____.

2.Admite în parte acțiunea reclamanților R__ S_____ și R__ I_____, cu domiciliul în Săliștea de Sus, nr.1064, județul Maramureș, introdusă în contradictoriu cu pârâții C_______ A____, cu domiciliul în Săliștea de Sus, nr.1062, județul Maramureș; D___ I___ și D___ I____ cu domiciliul în Săliștea de Sus, nr.1057, județul Maramureș, astfel:

- constată că reclamanții au dobândit dreptul de servitute de trecere, asupra drumului de acces la calea publică, cuprins în terenul aparținând pârâtei C_______ A____, identificat în CF nr.1807, top 5755 a și delimitat de Conturul 1-2-3-4, evidențiat în schița anexă la raportul de expertiză integrat în prezenta hotărâre.

- obligă pe pârâți să permită trecerea reclamanților pe drumul de acces individualizat conform prezentului dispozitiv, în tot cursul anului, cu piciorul, cu atelaje și cu alte vehicule.

3.Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților să desființeze obstacolele ce împiedică exercitarea servituții de trecere.

4.Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților de constatare a dreptului de proprietate asupra drumului de acces delimitat de conturul 1-2-3-4 evidențiat în schița anexă la raportul de expertiză integrat în prezenta hotărâre.

Compensează cheltuielile de judecată și obligă pe pârâții să plătească reclamanților suma de 101,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi 18.03.2010.

PREȘEDINTE,GREFIER,

S___ E____ M____ D____ M____

RED.S.E.M

DACT.D.M.

7 ex./07.04.2010