R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 1946

Ședința publică din data de 3 septembrie 2013

Președinte – E____-S_____ L____

Judecători – V___-A_____ P______

- C_______-P____ B_____

Grefier - N_______ M________

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamant M_________ PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ______________________, județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 193/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții M______ Ș_____ și M______ D______, ambii domiciliați în Ploiești, _______________________, județul Prahova.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, la solicitarea reprezentantei recurentului, a răspuns recurentul-reclamant M_________ Ploiești prin Primar, reprezentat de consilier juridic O____ A__, în baza delegației nr.476/2013, lipsind intimații-pârâți M______ Ș_____ și M______ D______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul nu este timbrat astfel cum s-a dispus prin rezoluție.

Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-au depus la dosar de către intimații-pârâți trei cereri, înregistrate sub nr. xxxxx/21.08.2013, xxxxx/21.08.2013 și nr. xxxxx/29.08.2013, prin care învederează inițial că nu au primit copia cererii de recurs, astfel că solicită comunicarea acesteia și acordarea unui nou termen pentru a pregăti apărarea, pentru ca ulterior, prin ultima cerere să revină și să menționeze că au primit motivele de recurs.

Totodată, se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură avocat A______ M______, apărător ales al intimaților-pârâți, a depus o cerere, înregistrată sub nr. xxxxx/3.09.2013, prin care solicită strigarea dosarului după ora 11,00, întrucât susține o cauză la o instanță din altă localitate.

Consilier juridic O____ A__, pentru recurentul-reclamant, depune la dosar chitanțele nr. xxxxxx/11.07.2013, nr.xxxxxx/11.07.2013, nr.xxxxxx/11.07.2013, nr.xxxxxx/11.07.2013, nr.xxxxxx/11.07.2013 și nr.xxxxxx/11.07.2013, toate în valoare de 129 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 2,5 lei, conform rezoluției instanței și având cuvântul, arată că trebuie să se prezinte la o altă instanță, astfel că solicită judecata prezentei cauze în lipsă.

Curtea ia act că s-a satisfăcut timbrajul stabilit prin rezoluție și având în vedere cererile părților, lasă dosarul la a doua strigare.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații-pârâți M______ D______, reprezentată și M______ Ș_____, asistat de avocat A______ M______ din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale ________ nr. xxxxxxx/2011, lipsind recurentul-reclamant M_________ Ploiești prin Primar.

Avocat A______ M______, pentru intimații-pârâți, arată că părțile pe care le reprezintă au depus cereri prin care menționau că nu li s-au comunicat motivele de recurs și pentru că abia a fost angajată, depune întâmpinare, pe care însă, dat fiind că a studiat dosarul și a constatat că motivele au fost trimise intimaților o dată cu citația, o poate redenumi, nefiind depusă în termenul legal de 5 zile, putând constitui concluzii scrise.

Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că la data de 29 mai 2013, pârâții-intimați au primit motivele de recurs, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare, astfel că se consideră neîntemeiată cererea de comunicare a motivelor de recurs formulată de aceștia , motiv pentru care, dat fiind că întâmpinarea trebuia depusă cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, reține la dosar înscrisul depus de apărătorul intimaților intitulat „întâmpinare” drept concluzii scrise.

Avocat M______, pentru intimații-pârâți, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.

Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat M______, având cuvântul pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece la dosar sunt probe care confirmă netemeinicia acțiunii promovate. Terenul primăriei este înconjurat de cel aparținând Societății Astra Română. În anul 1960 terenul acesteia a trecut în proprietatea statului, iar locuința a fost închiriată salariaților Astra, care foloseau ca și cale de acces partea din față, respectiv în __________________________ moment primăria intenționează să închirieze locuința unor persoane defavorizate și pentru că i s-a respins cererea de către societate de a le permite accesul, a solicitat pârâților ieșirea pe terenul lor. Precizează că terenul este afectat și de trecerea țevii de gaze, care are o lungime de 53 m, după care într-adevăr acesta se mai lățește, dar acolo, în respectiva porțiune, intimații au o polată pe care o folosesc ca și garaj pentru mașinile lor. Conform expertizei efectuată în cauză, există o alee în spate, care însă s-a sălbăticit, dar reprezintă o altă variantă de ieșire la calea publică. Față de probatoriul administrat și conform practicii judiciare în materie, atunci când există mai multe variante, se alege cea mai puțin împovărătoare, astfel că se pot folosi cele arătate mai sus.

În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțată în cauză. Fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 29.07.2011, reclamantul M_________ PLOIEȘTI PRIN PRIMAR a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților M______ Ș_____ și M______ D______, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună : constituirea unui drept de servitute de trecere, pietonală și auto, la calea publică, pe terenul pârâților, în favoarea acestuia, pentru imobilul situat în Ploiești, ________________________.

În fapt, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în Ploiești, ________________________ compus din clădire cu suprafața de 67,45 mp si teren curte în suprafața de 153,57 mp, precizând totodată că imobilul mai-sus-menționat a trecut în proprietatea statului, în baza HCM nr. 8/1960, de la Rafinăria nr. 1 Ploiești.

A mai precizat reclamantul faptul că imobilul format din două unități locative, împreună cu terenul curte a fost închiriat către numiții : O____ A_____ și N______ V_______.

În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6C-/16.07.1997 și a Titlului de proprietate nr. xxxxx/31.03.1999, O____ A_____ a dobândit dreptul de proprietate asupra uneia din cele două unități locative, respectiv construcția cu suprafața utilă de 108,84 mp din ________________________ cât și asupra terenului în suprafața de 412 mp, situat la aceeași adresă, precizând totodată că numiții : O____ A_____ și O____ M______ au vândut imobilul construcție și teren către soții M______ Ș_____ și M______ D______.

A mai arătat reclamantul că cealaltă unitate locativă-Rafinorilor, nr. 7B împreună cu terenul curte, a rămas în continuare în proprietatea Municipiului Ploiești, fiind închiriată numitei N______ V_______ până în anul 2008, când aceasta a decedat.

S-a mai menționat că după anul 2008, M_________ Ploiești a fost în imposibilitate de a valorifica imobilul deținut în proprietate, neputând efectua reparațiile necesare și închiria spațiul, întrucât nu a avut constituită o cale de acces la acesta.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 616-618 Cod civ.

La 08.09.2011, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, solicitând totodată și introducerea în cauză în calitate de chemat în garanție a numitei O____ M______. La termenul de judecată din 13.09.2011, instanța a dispus introducerea în cauză a numitei O____ M______-în calitate de chemat în garanție.

La termenul de judecată din 11.10.2011, pârâții au formulat notă de ședință prin care au solicitat și introducerea în cauză în calitate de chemați în garanție a numiților : O____ F_____ și Ș__ S_____ - moștenitorii defunctului O____ A_____. La același termen de judecată, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului O____ A_____-în calitate de chemați în garanție.

La termenul de judecată din 10.01.2012, instanța de fond a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în garanție, iar la termenul de judecată din 17.04.2012, a dispus scoaterea din cauză a chemaților în garanție.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/04.12.2012 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea civilă având ca obiect servitute de trecere formulata de reclamantul M_________ Ploiești prin Primar, ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata sumei de 858,3 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariul expert și onorariul de avocat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat constituirea unui drept de servitute de trecere pietonală și auto la calea publică pe terenul pârâților, respectiv pe proprietatea familiei M______ Ș_____ și M______ D______.

Se mai arată în considerentele hotărârii că în conformitate cu art. 617 alin. 1 C.civ „ proprietarului fondului care este lipsit la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu”, iar conform alinatului 2 al aceluiași text „ trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică ; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii”.

Potrivit raportului de expertiza topo întocmit în cauza de expert topo- G_________ E____, instanța de fond a reținut că posibilitatea de acces cea mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit este calea de acces nr. 1 conform schiței de plan anexa la raportul de expertiza topo, fond aservit ce nu reprezintă proprietatea pârâților, iar folosirea servituții de trecere pe aliniamentul 1-2-3-4-A-B-12-1 solicitat de reclamant respectiv pe proprietatea pârâților ar presupune demolarea polatei de protejare a mașinilor pârâților și ar face imposibilă folosirea curții potrivit scopului pentru care s-a dat destinația acestei proprietăți.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul M_________ Ploiești - prin Primar, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

A criticat apelantul reclamant sentința arătând că, deși este proprietarul imobilului situat în Ploiești, _________________________, după anul 2008, a fost în imposibilitate de a valorifica imobilul, neputând efectua reparațiile necesare și închiria spațiul întrucât nu a avut constituită cale e acces la acesta, motiv pentru care apreciază ca fiind întemeiată acțiunea.

Apelantul reclamant a arătat că, deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, acesta nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță la lit. A, pct. 1, în sensul că nu a menționat și identificat corect pe schița de plan, terenul proprietatea municipiului Ploiești, și nu a menționat corect faptul că terenul nu are lățimea de 2 m pe toată lungimea căii de acces.

Menționează apelantul pârât că a învederat aceste aspecte, dar instanța de fond a respins în mod nelegal obiecțiunile formulat, reținând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 617 Cod civil, însă fără o atentă și judicioasă analiză a probei administrate.

Instanța de fond în mod greșit a reținut că posibilitatea de acces cel mai puțin împovărătoare este calea de acces nr. 1, care nu se afla pe terenul proprietatea părților.

Menționează apelantul pârât că, instanța de fond nu a avut în vedere susținerile sale și a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, neluând în considerare împrejurarea că expertul desemnat în cauză nu a indicat pe schița de plan faptul că accesul la calea de acces nr. 1 este obstrucționat de un copac masiv ( tei).

Apelantul reclamant susține că, expertul nu a avut în vedere și nu a menționat în cuprinsul raportului de expertiză și nici nu a configurat pe schița de plan, faptul că accesul pe calea nr. 1 este împiedicat de existența unei vechi guri de canalizare/cămin de apă ( lucrare din beton la nivelul solului, neutilizat în prezent), ceea ce face imposibil accesul auto pe această cale.

În final, apelantul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței atacate, admiterea acțiunii și constituirea unui drept de servitute de trecere pietonală și auto, la calea publică, pe terenul intimaților pârâți, în favoarea Municipiului Ploiești, pentru imobilul situat în Ploiești, _________________________ B, județul Prahova.

Intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 193/28.03.2013, a respins apelul declarat de reclamantul M_________ Ploiești prin Primar, reținând următoarele:

Critica apelantului reclamant în sensul că instanța de fond în mod greșit a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, a fost considerată nejustificată, având în vedere că, obiecțiunile formulate au fost respinse în mod corect de instanța de fond.

Prin raportul de expertiză efectuat de expert G_________ E____ la instanța de fond, s-a precizat că suprafața deținută de reclamant constă în corpul C2, reprezentat pe Planul de situație- anexa 1 prin culoare roșie la care se adaugă 1 m pe tot conturul exterior al pereților totalizând astfel 100 mp .

Suprafața deținută de intimații pârâți este de 499 mp, reprezentată pe planul de situație anexa 1, prin culoare albastră.

Conform raportului de expertiză, în prezent nu există nici o cale de acces pietonal către spațiul deținut de apelantul reclamant.

Calea de acces cea mai scurtă și cea mai puțin împovărătoare este calea de acces nr.1 aflată pe latura de nord a construcției C2, proprietatea apelantului reclamant.

Folosirea servituții de trecere pe aliniamentul 1-2-3-4-A-B-12-1 solicitată de apelantul reclamant conform raportului de expertiză efectuat, respectiv pe proprietatea intimaților pârâți, ar presupune demolarea polatei de protejare a mașinilor pârâților și ar face imposibilă folosirea curții potrivit scopului pentru care au cumpărat această proprietate.

Art. 616 Cod civil reglementează dreptul proprietarului care nu are nici o ieșire la calea publică, de a reclama o trecere peste terenul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagube ce s-ar ocaziona.

Potrivit dispozițiilor art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Esența acestei instituții juridice – în condițiile enunțate, este aceea a armonizării interesului proprietarului locului înfundat și în lipsa căreia nu l-ar putea efectiv exploata, cu interesul proprietarului locului învecinat și care urmează a fi afectat. Din acest motiv servitutea de trecere trebuie să urmeze calea cea mai scurtă, de natură a produce cele mai reduse prejudicii, corelat cu dreptul proprietarului locului aservit la despăgubiri.

Mai arată instanța de apel că practica judiciară a statuat, pe de altă parte, că prin „loc înfundat” se înțelege efectiv o suprafață de teren, cu și fără construcții, care nu are nici o ieșire la drumul public, fiind înconjurat pe toate laturile de alte proprietăți sau învecinându-se cu forme de relief ce nu pot fi practicabile.

La constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei și nu să se ia in considerare, în mod precumpănitor și exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de servitute.

Potrivit disp. art. 616 Cod civil, în vigoare la data introducerii acțiunii, dispoziții legale care reglementează instituția servituții, servitutea se stabilește pe calea cea mai scurtă.

Conform dispozițiilor art. 618 cod civil, la stabilirea drumului de servitute de trecere trebuie avute în vedere atât interesele proprietarului fondului dominant, cât și cele ale proprietarului fondului aservit, fiind aleasă calea care ar produce cea mai mică daună acestuia din urmă.

Aceasta dispoziție trebuie înțeleasă în sensul că nu numai pe terenul aservit urmează a se alege drumul ce ar prilejui o cât mai mica pagubă, dar însăși aservirea unui anumit fond trebuie să aibă în vedere gravitatea pagubelor ori inconvenientelor ce s-ar pricinui, comparativ cu posibilitatea aservirii unui alt fond învecinat, astfel cum s-a stabilit in mod constant în practica judecătorească.

În continuare se arată că servituțile - în sine înseamnă sarcini - deci restricții impuse asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea altui imobil.

Asemenea sarcini sunt ingerințe în dreptul de proprietate conform Convenției Europene a Drepturilor Omului și chiar dacă, sunt prevăzute de legea națională - trebuie rezolvate prin respectarea proporționalității între interesele părților, iar stabilirea servituții de trecere în condițiile solicitate de apelantul reclamant nu ar respecta această proporționalitate, în condițiile în care presupune demolarea polatei de protejare a mașinilor intimaților pârâți și ar face imposibilă folosirea curții conform destinației acestei proprietăți.

Așa fiind, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant potrivit disp. art. 296 C. pr. civilă

Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs reclamantul M_________ Ploiești – prin Primar, considerând-o nelegală pentru următoarele motive:

Arată recurentul că este proprietarul imobilului situat in Ploiești, ______________________ B, compus din clădire cu suprafața de 67,45 mp si teren curte în suprafața de 153,57 mp.

Imobilul situat în Ploiești, ______________________ (ulterior nr. 7 A si nr. 7B), compus din construcție și teren, a trecut în proprietatea Statului, în baza HCM nr. 8/1960, de la Rafinăria nr. 1 Ploiești. Imobilul, format din doua unități locative. împreuna cu terenul curte a fost închiriat către O____ A_____ și către N______ V_______.

În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6C- /16.07.1997 și a Titlului de proprietate nr. xxxxx/31.03.1999, O____ A_____ a dobândit dreptul de proprietate asupra uneia din cele doua unități locative, respectiv construcția cu suprafața utilă de 108,84 mp din _______________________, cât și asupra terenului în suprafața de 412 mp, situat la aceeași adresa. O____ A_____ si O____ M______ au vândut imobilul construcție și teren către soții M______ Ș_____ si M______ D______.

Mai arată recurentul că cealaltă unitate locativă - Rafinorilor nr. 7B, împreună cu terenul curte, a rămas în continuare în proprietatea Municipiului Ploiești, fiind închiriată numitei N______ V_______ până în anul 2008, când aceasta a decedat. Accesul la aceasta unitate locativă s-a făcut pentru o perioadă pe terenul aparținând Rafinăriei Astra. Însa din ultimele discuții purtate telefonic cu reprezentanții acestei societăți, a reieșit ca instituția respectiva nu mai este de acord să permită accesul pe proprietatea sa.

Astfel, susține recurentul, după anul 2008, municipiul Ploiești a fost în imposibilitate de a valorifica imobilul deținut în proprietate, neputând efectua reparațiile necesare si închiria spațiul întrucât nu a avut constituită o cale de acces la acesta.

Având în vedere faptul ca nu se poate institui o altă cale de acces la drumul public, fiind in imposibilitatea de a valorifica un bun imobil proprietate privată, apreciază recurentul ca fiind întemeiată prezenta acțiune.

Critică recurentul soluția pronunțata de instanța de control judiciar, care în mod nelegal a reținut o alta situație de fapt și de drept în cauza. Subliniază recurentul faptul că, criticile sale de netemeinicie si nelegalitate cu privire la hotărârea instanței de fond nu au vizat împrejurarea că instanța a respins obiecțiunile sale la raportul de expertiza efectuat în cauza, ci au vizat faptul ca aceasta în mod greșit a apreciat că în cauza nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 617 alin. 2 C.civ.

Mai susține recurentul că, deși prin apelul formulat a învederat aceste aspecte, instanța de control judiciar a reținut în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art. 616 c.civ , faptul ca cererea sa presupune anumite sarcini asupra imobilului deținut de pârâți, semnificând ingerințe in dreptul de proprietatea al acestora.

Instanța de apel, cu aplicarea greșita a dispozițiilor art. 618 c.civ., a reținut ca stabilirea servituții de trecere în forma solicitată nu respecta interesele pârâților, dar a ignorat faptul că municipiul Ploiești se afla în imposibilitate de a valorifica imobilul deținut în proprietate, neputând efectua reparațiile necesare și închiria spațiul întrucât nu are constituită o cale de acces la acesta. Astfel că, tocmai principiul proporționalității între interesele pârâților invocat de către instanța de control, nu este respectat în prezentul litigiu.

Mai susține recurentul că instanța de control judiciar în motivarea sa a reluat întocmai motivarea greșita a instanței de fond, reținând ca posibilitatea de acces cel mai puțin împovărătoare este calea de acces nr. 1, care nu se afla pe terenul proprietatea pârâților.

Asa cum s-a arătat, în cauza a fost încuviințată proba cu expertiza tehnica specialitatea topografie. Astfel a fost întocmit raportul de expertiza de către expertul desemnat în cauza, G_________ E____.

La acest raport de expertiza, arată recurentul că a formulat obiecțiuni pe deplin întemeiate, în condițiile în care expertul nu a răspuns la obiectivele încuviințate de către instanța de judecata. Astfel, s-a arătat că prin raportul de expertiza nu s-au configurat pe schița de plan toate elementele privind limitele de proprietate a Municipiului Ploiești pentru imobilul situat în _______________________, conform planului de amplasament si delimitare a proprietăților, potrivit Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. M03/2438/17.11.1995.

Expertul nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanța la lit. A pct. 1, în sensul că nu a menționat și identificat corect pe schița de plan, terenul proprietatea municipiului Ploiești. De asemenea, în cuprinsul raportului de expertiza nu s-a menționat corect faptul că terenul nu are lățimea de 2 m pe toată lungimea căii de acces.

Astfel, pentru o corecta soluționare a cererii de chemare în judecată, consideră recurentul necesară refacerea raportului de expertiza efectuat în cauză, cu respectarea obiectivelor stabilite de instanța.

F___ de motivele de fapt și de drept expuse, se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal modificarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii atacată și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată si constituirea unui drept de servitute de trecere, pietonala și auto, la calea publica, pe terenul pârâților, în favoarea Municipiului Ploiești, pentru imobilul situat în Ploiești, _______________________.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, Curtea, reține următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, Curtea reține că imobilul situat în Ploiești ______________________ (ulterior nr. 7A și nr. 7B) compus din construcție (două unități locative) și teren a trecut din patromoniul Rafinăriei nr. 1 Ploiesti în proprietatea statului în baza HCM nr. 8/1960. Una dintre cele două unitățile locative a fost dobândită de pârâți împreună cu terenul în suprafață de 499 m.p., iar construcția și terenul de la adresa Rafinorilor nr. 7B au rămas în proprietatea Municipiului Ploiești. Accesul la aceasta din urmă s-a făcut, astfel cum afirmă chiar recurenta, pentru o perioadă pe terenul apartinând Rafinăriei Astra, care în prezent nu mai este de acord să permită trecerea pe proprietatea sa .

Normele care reglementează servituțile, inclusiv pe cea de trecere, impun ca proprietarul fondului dominant să aducă atingeri minime proprietăților învecinate, nefiind permise crearea unor avantaje nete în detrimentul fondului aservit sau a titularilor altor drepturi de proprietate.

Așa cum în mod întemeiat au reținut și primele două instanțe textul de lege din Codul civil vechi ce reglementează servitutea de trecere (art. 617 alin.1 C.civ.) prevede că trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică, iar în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii”. Calea de acces solicitată de recurenta-reclamantă, configurată de expertul tehnic judiciar G_________ E____ pe aliniamentul 1-2-3-4-A-B-12-1, pe porțiunea lungă și îngustă a proprietății intimaților – pârâți ar presupune demolarea polatei de protejare a mașinii pârâților și ar face imposibilă folosirea curții ( și așa îngustă) potrivit scopului pentru care a fost cumpărată această proprietate.

În plus calea de acces cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare este calea de acces notată pe schița de plan cu numărul 1, aflată pe latura de nord a construcției C2 proprietatea reclamantei –recurente, lată de 2 m, iar până de curând chiriașii imobilului proprietatea recurentei au folosit calea de acces nr. 2, pe proprietatea societății Astra Română SA, având aceeași lățime de 2 m, nefiind imputabilă intimaților-reclamanți situația că aceasta din urmă nu mai este de acord cu traversarea terenului ce îi aparține.

Nu se poate astfel reține motivul de recurs prin care se afirmă că nu se poate institui o altă cale de acces la drumul public și că instituția recurentă ar fi în imposibilitate de a valorifica bunul imobil proprietate privată .

În ceea ce privește pretinsa greșită respingere a obiecțiunilor la raportul de expertiză Curtea constată că acestea nu erau de natură să schimbe soluția pe fondul acesteia, întrucât dobândind un teren care avea acces greoi la calea publică, reclamanta și autoarea (__________________, cea care în prezent nu mai permite accesul) au cunoscut toate inconvenientele ce decurg din exploatarea unui astfel de imobil, inclusiv cele legate de accesul cu utilaje sau autoturisme mari. Proprietarii învecinați căii de acces nu pot fi obligați să suporte sarcini excesive asupra imobilelor lor pentru ca reclamanta să se asigure că pe terenul ce constituie servitute de trecere pot circula camioane, mașini de salvare sau pompieri, a căror prezență pe terenul reclamantei nu are caracter permanent. Nici prezența pe calea de acces mai scurtă a unui tei nu ar constitui un impediment major la alegerea acestei căi de acces, fiind o chestiune de amenajare a servituții, în timp ce constituirea acesteia pe terenul proprietatea intimaților – pârâți ar conduce la demolarea unor construcții cu caracter temporar.

Servitutea de trecere presupune crearea posibilității unui acces normal al proprietarului fondului dominant către proprietatea sa, în absența căreia chiar conținutul dreptului său ar fi afectat, iar existența unui drum de trecere cu o lățime de 2 m, în principiu este suficientă pentru ca reclamanta să se bucure de toate atributele care compun dreptul său, în condițiile în care situația juridică a terenului a fost pe deplin cunoscută de la data intrării bunului în patrimoniu.

Concluzia care se impune este aceea că este fondată apărarea intimaților pârâți în sensul că pentru terenul proprietatea reclamantului există o altă cale de acces mai lesnicioasă spre drumul public, respectiv cea din spatele proprietății.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de apel a afectuat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 617 C.civ. drept pentru care urmează a respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul M_________ PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ______________________, județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 193/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții M______ Ș_____ și M______ D______, ambii domiciliați în Ploiești, _______________________, județul Prahova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 3 septembrie 2013.

Președinte, Judecători,

E____-S_____ L____ V___-A_____ P______ C_______-P____ B_____

Grefier,

N_______ M________

Red.SEL/tehnored.NM

2ex./1.10 .2013

d.f. XXXXXXXXXXXXXX Judecătoria Ploiești

j.f. S_____ Z______

d.a. XXXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova

j.a. N_____ C____, A____ G_______ H_____

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120