cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIE CIVILĂ NR. 102/A

Ședința publică din 24 Aprilie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A____ S______ T______

Judecător D______ T_____

Grefier A_____ S__

Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelantul V___ S_____ cu dom. în Săliștea de Sus, __________________, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 523/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantul V___ S_____ lipsă, avocat N___-B____ C_______, se prezintă intimatul I___ I____, este lipsă intimata I___ A____, asistați și reprezentați de avocat B____ I____, lipsește intimata M_____ I_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse prin serviciul registraturii motivele de apel.

Instanța constată că motivele de apel au fost comunicate părților conform dovezilor de citare de la file 36, 37 și acordă cuvântul în probațiune.

Reprezentantul apelantului, avocat N___-B____ C_______ depune chitanța nr. 1584/28.03.2013 în sumă de 5 lei reprezentând diferență taxă judiciară de timbru și depune la dosar obiective pentru efectuarea unei lucrări în specialitatea topografie. Arată că înțelege să solicite în probațiune efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, pentru clarificarea situației terenurilor în litigiu, interogatoriul intimaților și ulterior dacă se va impune proba testimonială. Comunică un exemplar din obiectivele lucrării de expertiză și reprezentantului intimaților.

Instanța pune în discuție cererile în probațiune formulate de apelant prin reprezentant.

Reprezentantul intimaților I___ I____ și I___ A____, avocat B____ I____ solicită a se respinge aceste cereri în probațiune, raportat la temeiurile de drept vizate în fața primei instanțe, raportat la împrejurarea că intimații se prevalează de un titlu de proprietate, nu se pune problema posesiei.

Instanța pune în discuție reprezentantului apelantului dacă înțelege să formuleze cereri în probațiune raportat la petitul principal.

Reprezentantul apelantului, avocat N___-B____ C_______ arată că a formulat cererile în probațiune în eventualitatea că se va respinge petitul principal.

Deliberând asupra cererilor în probațiune, formulate de apelant prin reprezentant, instanța le respinge apreciind că nu sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, raportat la petitul principal.

Reprezentantul apelantului, avocat N___-B____ C_______ învederează instanței că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune vizând petitul principal.

Reprezentantul intimatului arată că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune vizând petitul principal.

Tribunalul constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra apelului.

Reprezentantul apelantului, avocat N___-B____ C_______ solicită admiterea apelului, în principal anularea sentinței atacate în condițiile art. 297 alin. 1 vechiul cod de procedură civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar, solicită schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, sub aspectul tuturor capetelor de cerere. Apreciază că petitul de grănițuire trebuia soluționat de prima instanța prin punerea în discuție a calității de proprietari a părților, cu respectarea principiului contradictorialității și apoi trebuia avute în vedere celelalte petite. Față de expertiza extrajudiciară depusă la dosar, din care rezultă că există suprapuneri între suprafețele de teren în litigiu, este evident că se impunea efectuarea unei expertize judiciare care să lămurească aceste aspecte.

Reprezentantul intimaților I___ I____ și I___ A____, avocat B____ I____ solicită respingerea apelului pentru aspectele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar. Solicită cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei. Apreciază că, în cauză, există mai multe capete de cerere și trebuia făcută dovada dreptului de proprietate, respectiv înscrierea acestuia în cartea funciară. Alte înscrisuri în acest sens nu le sunt opozabile și în aprecierea sa, nu au forță probantă. Arată că nu corespund realității aspectele arătate de apelant în motivele de apel prin care se arată că intimații au recunoscut că dețin o parte din terenul aflat în proprietatea apelantului. Depune la dosar decizia civilă nr. 567/2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj la data de 9.03.2004.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 523/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX s-a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul pârâților formulată de intervenienta M_____ I_____ și s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului V___ S_____.

S-a respins cererea formulată de reclamantul V___ S_____ în contradictoriu cu pârâții I___ I____ și I___ A____ și intervenienta M_____ I_____, având ca obiect grănițuire, revendicare imobiliară și servitute de trecere.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță, a reținut următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată la data de 29.05.2012, reclamantul V___ S_____ a chemat în judecată pârâții I___ I____ și I___ A____, solicitând stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea extratabulară a reclamantului și cea a pârâților, obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate suprafața de 400 m.p. și stabilirea unui drept de trecere în favoarea sa, peste terenul aflat în proprietatea/posesia pârâților adecvat trecerii cu piciorul, autoturismul, utilaje agricole și atelaje în tot timpul anului.

Cu privire la legea aplicabilă, art. 59 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispozițiile art. 602-625 din Codul Civil nu se aplică situațiilor născute după _____________________ Codului Civil.

Acțiunea a fost introdusă la data de 29.05.2012, aceasta ar însemna că acțiunea având ca obiect obligația de grănițuire prevăzută de art. 560 NCC, și revendicarea prevăzută de art. 563 NCC instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil, iar pentru stabilirea unui drept de trecere, ar trebui să se aplice dispozițiile Vechiului Cod Civil.

Art. 560 NCC prevede că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate.

Spre deosebire de Codul Civil anterior, care se referea la obligația de grănițuire în titlul dedicat servituților, Noul Cod Civil o reglementează în contextul dreptului de proprietate, ca o limitare a acestuia.

Dacă prin acțiunea în grănițuire se cere și o parte determinată din terenul limitrof, deținută fără drept de pârât, aceasta implică și o revendicare, iar reclamantul trebuia să își dovedească dreptul său de proprietate, potrivit principiilor aplicabile în materie. (dec. nr. 252/1982, 15/1970, 918/1971, 1448/1971 ale secției civile a fostului Tribunal Suprem amintite în „Drepturile reale” de C. B_____).

Acțiunea în revendicare este reglementată de art. 563 NCC, care prevede că „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor, sau de la altă persoană care îl deține fără drept.”

G. B____ susține în Conferința dedicată Noului Cod Civil că art. 563 nu se poate aplica făcând abstracție de prevederile Legii nr. 7/1996.

Art. 617 și următoarele din NCC reglementează servitute de trecere.

Atât în vechea reglementare, art. 1864 CC, cât și în actuala reglementare, textele de lege se referă la „proprietarul” fondului care este lipsit de acces la calea publică.

Reclamantul a recunoscut că nu este proprietar tabular al imobilului pe care îl folosește. Deși i s-a pus în vedere să depună extrase de carte funciară actualizate și să indice proprietarii tabulari ai terenului, a refuzat, apreciind că deocamdată nu este nevoie ca aceștia să fie introduși în cauză, ci doar după efectuarea expertizei topografice în urma căreia vor fi identificați.

Potrivit art. 109 C.pr.civilă, oricine pretinde un drept împotriva altei persoane, trebuie să se adreseze instanței cu o cerere.

Potrivit art. 112 C.pr.civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă numele și adresele părților, iar la aliniatul al 2-lea al aceluiași articol se arată că pentru identificarea imobilelor se va arăta, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul topografic. Imobilul în litigiu este înscris în cartea funciară și este obligația reclamantului să indice datele complete de identificare a acestuia.

La data de 23.07.2012 reclamantul a depus copiile a trei coli C.F. din Săliștea de Sus la f. 34 și 38 și extrase C.F. nr. 2853, nr. top 4602 și C.F. nr. 351, nr. top. 4599/3, 4599/5 eliberat în 22 august 1999.

Pârâta I___ A____ a făcut dovada că proprietara tabulară a suprafeței de 600 m.p. înscrisă în C.F. nr. 3783, nr. top. 4598/3/a, însă reprezentantul reclamantului nu a putut să precizeze nici măcar dacă imobilul folosit de reclamant se învecinează cu cel folosit de către pârât, apreciind că aceste aspecte trebuiesc lămurite tot în cadrul expertizei topografice.

Aceasta înseamnă că reclamantul, la al treilea termen de judecată nu știe exact cu cine se judecă, dar nici nu a făcut demersuri pentru a afla exact cine sunt proprietarii tabulari ai terenului pe care îl folosește și care îi sunt vecinii.

În această situație, din start nu au fost întrunite elementele unei cereri de chemare în judecată și reclamantul recunoscând indirect că nu ar avea calitate procesuală activă.

Hotărârea comisiei județene prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie sunt acte administrative care pot face dovada proprietății doar în momentul emiterii lor. În plus, în aceste acte nu sunt identificate terenurile sub aspect de carte funciară, ceea ce face ca terenurile, de fapt, să nu fie identificate procedural.

Cu ocazia stabilirii servituții de trecere, hotărârea adoptată trebuie să determine cu exactitate care dintre părți suportă aservirea proprietății, atât pentru asigurarea rigorii lucrului judecat, cât și pentru a fi posibilă executarea.

Potrivit art. 885 din Noul Cod Civil, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.

Aceste dispoziții s-au coroborat cu cele prevăzute de art.22 lit.a din Legea nr.7/1996, potrivit cărora „înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva acelui care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută”.

Potrivit deciziei nr. 650/2009 a Curții Constituționale, dispozițiile privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai titularilor dreptului de proprietate, or în prezenta cauză autorii excepției nu și-au stabilit încă calitatea de proprietari, aceasta aparținând proprietarilor tabulari.

Î.C.C.J. într-o decizie de speță a secției comerciale (nr. 2581/2009 publicată în rev. Dreptul nr. 8/2010, p. 268) a decis că, întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate are caracterul unui act administrativ cu caracter individual, dat fiind că generează un raport juridic între emitent și solicitant, este evident că față de terți, acesta devine opozabil de la data efectuării operațiunilor de publicitate. În speța noastră, actele administrative invocate de reclamant, Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 954/1992 și procesul verbal de punere în posesie din 14.02.2012 sunt acte administrative care au putut face dovada celor înscrise doar la data momentul și pot produce efecte doar între emitent și beneficiar, fără a produce efecte și față de terți, așa cum produce înscrierea în cartea funciară.

În situația în care obiect al litigiului este doar posesia bunului imobil, ca atribut al dreptului de proprietate, acțiunea în revendicare nu poate fi promovată. (v. dec. nr. 950/A/2005 a secției civile a Tribunalului București în A.C. B____, „Dreptul de proprietate. Practică judiciară”, vol. I, Ed Hamangiu, București, 2010).

Potrivit art. 557, alin. 4 din Noul Cod Civil, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară.

Chiar dacă, potrivit art. 56, alin. 1 din Legea de punere în aplicare a NCC, aceste dispoziții se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 7/1996 și până la acea dată înscrierea în cartea funciară se face numai în scop de opozabilitate față de terți, acestea trebuiesc privite și în contextul special al legislației aplicabile în această zonă a țării.

Instanța a admis excepția analizată și a respins acțiunea, cu precizarea că devine de prisos examinarea fondului acestei cereri sub aspectul legalității și temeiniciei.

Nimic nu îl împiedică pe reclamant să își înscrie mai întâi dreptul de proprietate în cartea funciară, iar apoi, văzând care sunt vecinii terenului său să pornească o nouă acțiune având același obiect.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, potrivit art. 274 C.pr.civilă, partea care cade în pretenții, este obligată să suporte cheltuielile de judecată.

În speță s-a dovedit cu chitanța depusă la dosar că pârâții au suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 lei reprezentând onorariul avocațial. Prin respingerea acțiunii reclamantului, ei sunt îndreptățiți la recuperarea acestor cheltuieli ocazionate de proces, fără a mai pune la socoteală cheltuielile ocazionate de drumurile făcute de pârâți la Sighetu-Marmației, la sediul avocatului, sau demersurile făcute de avocat pentru studierea dosarului, pregătirea apărării, redactarea și susținerea întâmpinării. Aceste cheltuieli au fost suportate de către pârâți și nu ar fi fost corect ca aceștia să nu și le recupereze în urma respingerii acțiunii reclamantului.

Împotriva sentinței civile nr. 523/27 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a formulat recurs recurentul reclamant V___ S_____.

Tribunalul în baza art. 84 raportat la art. 298 Cod procedură civilă, 282 indice 1 Cod procedură civilă, a recalificat din recurs în apel calea de atac formulată în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă de către reclamant – fila 28 din dosar în apel.

În motivele de apel, depuse la dosar la data de 5.03.2013, apelantul-reclamant V___ S_____ a arătat că solicită admiterea apelului și în principal, anularea sentinței 523/27 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în condițiile art. 297 alin. 1 din fostul Cod de procedură civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe sau judecarea procesului cu evocarea fondului. În subsidiar, a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate.

În motivarea apelului, apelantul a învederat tribunalului următoarele:

Prin sentința civilă atacată a fost respinsă acțiunea introductivă sub aspectul tuturor celor trei capete de cerere, instanța de fond apreciind în mod greșit că reconstituirea dreptului de proprietate printr-o hotărâre a Comisiei Județene Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în temeiul Legii nr. 18/1991 și procesul verbal de punere în posesie în baza aceluiași act normativ „sunt acte normative care pot face proprietății doar în momentul emiterii lor”, ignorând astfel principiul continuității actelor de proprietate și faptul că odată reconstituit în condițiile legii dreptul de proprietate se bucură de recunoașterea și protecția legii în condițiile art. 44 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Raportat la faptul că prin hotărârea atacată a fost respinsă acțiunea reclamantului urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a acestuia, instanța de fond neintrând în judecarea fondului cauzei, apelantul consideră incidente în speță dispozițiile art. 297 alin. 1 fraza 2 din fostul Cod de procedură civilă în sensul anulării hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Considerentele raportat la care instanța de fond a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului sunt criticabile din perspectiva următoarelor argumente:

Dreptul de proprietate se bucură de recunoaștere din momentul reconstituirii acestuia prin Hotărârea nr.954/7.02.1994 a Comisiei județene Maramureș pentru aplicarea Legilor Fondului funciar și nu doar la momentul reconstituirii, cum greșit a apreciat instanța de fond.

În baza hotărârii privind reconstituirea dreptului de proprietate a fost emisă adeverința nr. 2051/1991, în cuprinsul căreia se menționează că aceasta constituie dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate.

Oricum, proprietatea și actele de reconstituire a dreptului de proprietate sunt guvernante de principiul continuității, iar odată reconstituit dreptul de proprietate trebuie să se bucure de recunoașterea și protecția legii – în sensul dispozițiilor art. 44 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aspect raportat la care hotărârea apare ca lipsită de fundament și legalitate.

Apelantul consideră că dispozițiile art. 557 alin. 4 și art. 885 alin. 1 din noul Cod civil referitoare la efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în CF nu sunt incidente în speță, raportat la dispozițiile art. 56 din Legea nr. 71/2011, „dispozițiile art. 557 alin. 4, art. 565, art. 885 alin. 1 și art. 886 din Codul civil se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

Pentru pregătirea aplicării dispozițiilor de mai sus din Codul civil au fost aduse modificări Legii nr. 7/1996 din OUG nr. 64/2010, aprobată prin Legea nr. 133/2012, modificări menite să conducă la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorial, inclusiv să conducă la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială, inclusiv prin înscrierea în CF din oficiu a imobilelor în evidențele de cadastru și de carte funciară, urmând ca după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială să devină aplicabile dispozițiile art. 557 alin. 4 art. 565, art. 885 alin. 1 și art. 886 din Codul civil.

Prin urmare, fără a institui distincții regionale, dispozițiile art. 56 din Legea nr. 71/2011 sunt clare în ce privește _____________________ dispozițiilor Codului civil la care se referă și în condițiile în care nu s-au finalizat lucrările de cadastru la nivelul unității administrativ-teritoriale Săliștea de Sus în condițiile Legii nr.7/1996 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 64/2010, aprobată prin Legea nr. 133/2012, instanța de fond s-a raportat pentru respingerea acțiunii introductive la prevederile legale care nu au intrat încă în vigoare atât dispozițiile art. 557 alin. 4 cât și cele ale art. 885 din noul Cod civil – reținute la analizarea dreptului de proprietate al reclamantului fiind greșit aplicate.

În condițiile în care există un drept de proprietate legal constituit și pentru care există un proces verbal de punere în posesie, acesta poate fi apărat de către titularul său inclusiv pe calea acțiunii în revendicare.

În niciun caz nu poate fi asimilată reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, cu atestarea dreptului de proprietate pentru societățile comerciale în baza HG nr. 834/1991, pe de o parte raportat la faptul că potrivit art. 26 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin HG nr. 1172/21.11.2001 (în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 954/7.02.1994 a Comisiei Județene Maramureș tabelele anexă referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate se afișau la sediul consiliului local, existând posibilitatea contestării acestora, iar pe de altă parte, atestarea dreptului de proprietate reprezintă o procedură administrativă formală, care presupune ulterior efectuarea majorării capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-a atestat dreptul de proprietate, în favoarea instituției publice implicate în condițiile art. 12 din Legea nr.137/2002.

În speță se face dovada că dreptul de proprietate al reclamantului a fost reconstituit, însă chiar dacă nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate, capătul de cerere referitor la grănițuire ar fi trebuit soluționat, deoarece acțiunea în grănițuire nu constituie atributul exclusiv al proprietarului, ea putând fi exercitată și de către titularul unui alt drept real sau chiar de către un simplu posesor.

Astfel în considerentele deciziei civile nr. 22/A/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, se reține că „acțiunea în grănițuire se situează la limita dintre acțiunile petitorii și cele posesorii, întrucât ea nu pune în discuție existența însăși a dreptului real”. „Aceasta poate fi exercitată nu numai de către proprietar, ci și de către titularul unui alt drept real principal sau chiar de către un simplu posesor. Prin urmare, pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni nu este imperios necesar ca cel care o promovează și respectiv cel împotriva căruia se introduce să fie proprietarul fondului limitrof”.

Raportat la cele de mai sus, chiar în situația în care ar fi apreciat că reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului, instanța de fond ar fi trebuit să dea curs cererilor în probațiune formulate și să soluționeze capetele de cerere referitoare la grănițuire și stabilirea servituții de trecere.

Oricum probațiunea ar fi trebuit completată prin efectuarea expertizei topografice solicitate, în mod nejustificat instanța de fond a respins cererea în probațiune, încălcând reclamantului apelant dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru identificarea topografică a terenului a fost efectuată în speță o expertiză extrajudiciară de către ing. K_____ T______, expertiză care a arătat pe de o parte că foștii proprietari tabulari ai terenului au fost antecesorii reclamantului, după care nr.topo 4600/6 din CF nr. 2091 Săliștea de Sus, ocupat faptic de către pârâții I___ a fost înscris în CF în favoarea fostului CAP Săliștea de Sus, conform mențiunii de la B27 din CF 2091 Săliștea de Sus, astfel încât urmare a reconstituirii dreptului de proprietate suprafața acestui nr. CF revine reclamantului.

Conform raportului de expertiză, terenul identificat prin nr. topo 4598/3/a din CF 3783 Săliștea de Sus este situat în cealaltă parte a drumului județean – aspect care a rezultat și din schița de dezmembrare nr. 167/1997 (anexa 4 la raportul de expertiză), sens în care este evident că ocuparea suprafeței nr. topo 4600/6 din CF nr. 2091 Săliștea de Sus este abuzivă.

La alin. 8 pag. 2 din hotărârea atacată se reține faptul că reprezentantul pârâților a recunoscut că aceștia au ocupat în anul 2010 o suprafață din terenul reclamantului – însă întreg amplasamentul folosit actualmente de pârâți a fost ocupat abuziv.

Chiar și raportat la acest aspect ar fi trebuit să se dea curs cererii de efectuarea a unei expertize topografice pentru a identifica terenul asupra căruia pârâtul este proprietar tabular, terenul care face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantului recurent, dacă pârâții folosesc doar terenul asupra căruia sunt întabulați și pe amplasamentul corespunzător sau dacă ocupă teren din terenul reclamantului.

Evident, în situația anulării hotărârii atacate și judecarea procesului de către instanța de apel cu evocarea fondului sau în situația în care se va respinge cererea de anulare și se va proceda la soluționarea apelului sub aspectul petitului subsidiar, cel de schimbare în tot a hotărârii atacate, solicită încuviințarea efectuării unui expertize topografice în apel, pentru identificarea sub toate aspectele a terenurilor ocupate faptic de către pârâți și de intervenientă, verificarea dacă pârâții ocupă faptic terenul pe care sunt întabulați sau alte terenuri și identificarea proprietarilor tabulari ai terenului ocupat de către pârâți, să fie identificate variante pentru stabilirea liniei de hotar și pentru stabilirea dreptului de trecere, etc.

Nu corespunde realității că reclamantul ar fi vândut suprafețe de teren și astfel terenul ar fi dobândit statutul de „loc înfundat”, acest caracter fiind dobândit ca urmare a ocupării abuzive de către pârâți a suprafeței nr. topo 4600/6 din CF nr.2091 Săliștea de Sus și a actelor de dare în plată efectuate de fostul CAP însă și acest aspect ar fi putut fi clarificat prin expertiza solicitată de către reclamantul recurent.

Instanța s-a pronunțat asupra cererii de intervenție doar în principiu și a respins acțiunea față de intervenientă fără a se pronunța pe fond asupra cererii de intervenție.

Din raportul de expertiză extrajudiciară a rezultat că și intervenienta, a beneficiat de un act de dare în plată de la fostul CAP pentru suprafața de 612 mp, cu 364 mp mai mult decât avea dreptul.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 – 298 și 274 Cod procedură civilă.

În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri, în fotocopie.

Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.

Intimații I___ I____ și I___ A____ au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În motivarea întâmpinării, intimații au arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe este ancorată tocmai pe lipsa unui titlu valabil care să dovedească proprietatea reclamantului, titlu de proprietate care nu este deținut de către apelant, și pe cale de consecință, în raport de prevederile legale incidente, acesta nu are calitate procesuală activă în a solicita grănițuirea, servitutea de trecere ori revendicarea unei porțiuni dintr-un imobil.

În această ordine de idei, atât dispozițiile legale din vechiul cod civil cât și cele din noul cod civil fac trimitere expresă în raport de grănițuire și respectiv servitute de trecere la calitatea de proprietar atât a reclamantului cât și a pârâtului.

Dezvoltarea teoretică a unor dispozițiuni legale nu are nicio relevanță în cauză cu atât mai mult cu cât actele administrative jurisdicționale vizând reconstituirea proprietății nu sunt opozabile intimatului iar faptul că apelantul nu a făcut demersuri pentru obținerea titlului de proprietate și realizarea operațiunilor de publicitate imobiliară în baza unui eventual titlu este culpa acestuia și prin urmare amplificarea unor discuții este de prisos.

În aceeași ordine de idei invocarea unei constatări topografice extrajudiciare care nu este opozabilă intimaților și este irelevantă în cauză și drept urmare atâta vreme cât pricina s-a soluționat pe o excepție procedurală, criticile aduse hotărârii primei instanțe necesitau tocmai aceste aspecte și nicidecum chestiuni marginale care practic sunt lipsite de substanță în privința incidenței excepției ce fundamentează hotărârea primei instanțe.

Analizând sentința civilă nr. 523/27 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, pe baza motivelor de apel formulate și în considerarea dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Petitul principal al acțiunii introductive de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei Dragomirești la data de 29.05.2012 are ca obiect grănițuire.

Art. 584 din vechiul Cod civil dispunea că: „Orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa; cheltuielile vor fi suportate pe jumătate”.

Art. 560 din Noul Cod civil arată că: „proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.

Prevederile art. 560 din Noul Cod civil, consacrate grănițuirii, sunt incluse în secțiunea care reglementează întinderea dreptului de proprietate.

Se poate astfel spune că dreptul de proprietate asupra unui teren, care nu poate fi lipsit de contur, îi conferă titularului său și dreptul de a-i pretinde proprietarului vecin delimitarea proprietăților lor.

Grănițuirea în sine este operațiunea materială prin care se delimitează terenurile învecinate, care aparțin unor proprietari diferiți, prin semne de hotar. Ea servește astfel stabilirii pe orizontală a limitelor corporale ale dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Dacă proprietarul fondului învecinat refuză să participe la operațiunile de grănițuire, atunci când nu este posibilă trasarea liniei de hotar prin bună învoială sau dacă semnele de hotar existente sunt contestate, persoana interesată are la dispoziție o acțiune în justiție – acțiune în grănițuire.

Acțiunea în grănițuire poate fi formulată și de titularul unui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate.

Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil prevede în art. 59 că dispozițiile referitoare la limitele legale ale dreptului de proprietate din nouă reglementare – art. 602-625 din Noul Cod civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.

Art. 61 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispozițiile referitoare la limitele judiciare ale dreptului de proprietate se aplică numai inconvenientelor cauzate după data intrării în vigoare a Noului Cod civil.

În literatura de specialitate s-a susținut că acțiunea în grănițuire se situează la limita dintre acțiunile petitorii și cele posesorii, întrucât ea nu pune în discuție existența însăși a dreptului real.

În cadrul acestei acțiuni, părțile trebuie să producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmează să se fixeze semnele exterioare dintre fondurile învecinate.

Art. 56 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că dispozițiile art.557 alin. 4, art. 565, art. 885 alin. 1 și art. 886 din Codul civil se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității mobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare (alin. 1). Până la data prevăzută la alin. 1, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate față de terți (alin.2).

În mod eronat prima instanță nu a dat curs cererilor în probațiune formulate și nu s-a preocupat a administra proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie, necesară atât pentru soluționarea excepțiilor puse în discuție cât și pentru soluționarea pe fond a petitului principal vizând grănițuirea.

Prima instanță a respins în mod eronat cererea în probațiune formulată de reclamant, vizând efectuarea expertizei tehnice judiciare în specialitatea topografie, probă pertinentă, concludentă și utilă în cauză, care permite identificarea terenului asupra căruia pârâtul este proprietar tabular, a terenului care face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar în favoarea reclamantului, precum și verificarea tuturor susținerilor părților.

Administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie era necesară și pentru o judicioasă soluționare a excepțiilor puse în discuție vizând capetele de cerere accesorii petitului principal, având ca obiect grănuițuirea.

Este de asemenea întemeiată și critica formulată prin motivele de apel vizând faptul că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii de intervenție doar în principiu și a respins acțiunea față de intervenientă fără a se pronunța pe fond asupra cererii de intervenție.

Potrivit art. 52Cod procedură civilă, după ascultarea părților și a celui care intervine, instanța va hotărî asupra încuviințării în principiu a intervenției (alin. 1). După încuviințarea în principiu, instanța va dispune comunicarea intervenției și în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta trebuie depusă.

Art. 55 Cod procedură civilă stabilește că intervenția se judecă odată cu cererea principală.

Raportat la considerentele ce preced, tribunalul constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 297 alin. 1 teza a doua Cod procedură civilă, care arată că, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare.

Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Așa fiind, în baza art. 297 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Dragomirești.

În rejudecare, prima instanță va proceda la administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară, precum și a altor probe ce vor fi apreciate pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, cu respectarea dispozițiilor legale incidente, ținând seama și de considerentele ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de către apelantul V___ S_____, domiciliat în Săliștea de Sus, _________________, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 523/27.09.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 24 aprilie 2013.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR GREFIER

S______ T______ A____ Ț_____ D______ S__ A_____

ReD: DȚ/09.05.2013

Tred. A.S. 17 Aprilie 2013 - 2 ex

Judecător la fond: G_____ T______ V_______ E________