ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 458

Ședința publică din data de 27 februarie 2013

Președinte – M_____ G______

Judecători - C_______ P____

- C_______ M______ M_______

Grefier - A____ M______ B_____

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul A__ N.I__ domiciliat în ________________________________, împotriva deciziei civile nr. 180 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât L_______ E____ domiciliat în ________________________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant A__ N.I__ personal și asistat de avocat C____ T_________ și de avocat C_____ B______ din cadrul Baroului Dâmbovița, astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială nr.xxxxxx/2012 și intimatul-pârât L_______ E____ personal și asistat de avocat P___ I__ din cadrul Baroului Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.72/2012.

Procedura îndeplinită.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și nu este timbrat, iar prin Serviciul registratură s-a depus întâmpinare, înregistrată sub nr. 1706/25.01.2013, din partea intimatului-pârât. Se mai învederează că recurentul-reclamant a depus un memoriu, înregistrat sub nr. 3548/14.02.2013, însoțit de o ________ înscrisuri, respectiv schița plan situație –anexa nr.1, convenție încheiată la 14.12.2010, adresele nr. 7778/28.01.2013, nr.7114/27.11.2012 emise de primăria comunei Brănești, testament, certificat de moștenitor nr. 508/19 aprilie 1984 eliberat de Notariatul de Stat Dâmbovița, contract de vânzare cumpărare din 1 iunie 1992, schițe plan teren.

Avocat C_____ B______ pentru recurentul-reclamant depune taxa judiciară de timbru în sumă de 29,5 lei astfel cum rezultă din chitanța nr.0390/21 ianuarie 2013 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.

Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat T_________ C____ pentru recurentul-reclamant A__ N.I__, având cuvântul arată că instanța de apel s-a aflat în eroare chiar în ceea ce privește obiectul cererii, deoarece prin conținutul explicit al acțiunii formulate și poziția acestuia procesuală adoptată dar și a probelor administrate, a solicitat în mod constant eliberarea de către pârât a drumului de acces cu regim de cale publică, acaparat nelegal de acesta.

Or, contrar probelor administrate, instanța de apel susține că ar fi încercat să inducă ideea ca acest pretins drum de trecere pe terenul intimatului pârât ar fi fost o cale publică de acces, idee ce ar fi contrazisă de martorii audiați.

Instanța de apel omite însă să se refere la mențiunile din titlul de proprietate a pârâtului, respectiv actul de vânzare cumpărare în cuprinsul căruia, la vecinătăți pe latura de nord figurează ,,drum de acces", drum care este menționat și în schița întocmita de primărie și care a stat la baza autentificării contractului de vânzare- cumpărare din anul 1992.

Mai susține recurentul-reclamant că instanța de apel nu explică în niciun fel modul în care a dispărut această cale de acces, cu lungime de 300 m și lățime de 3,00 m., ce nu se regăsește în cele două expertize efectuate în cauză.

Sub acest aspect, având în vedere faptul că drumul de acces figurează ca vecinătate în titlul proprietarului pârât, iar în expertizele efectuate nu apare o astfel de cale și nici nu se da o explicație pertinentă privind dispariția drumului, respingerea probelor cu cercetare locală și expertiză apare ca evident greșită. Este limpede faptul ca nici una din cele două expertize efectuate în cauza nu lămuresc aceasta situație iar martorii audiați, au făcut vorbire de drumul de acces utilizat de peste 60 de ani de locuitorii zonei.

Contrar probelor administrate, instanța de apel reține și faptul că proprietar al drumului de 132 mp ( 2,20ml X 60 ml) -evidențiat în ANEXA l a raportului expertiza D_____ -ar fi B___ V_____ .

Se susține de recurent că deși a făcut dovada cu înscrisuri-respectiv adresele de la Primăria Brănești – asupra faptului ca B___ V_____ nu figurează cu proprietate pe ___________________________________ motivarea instanței de fond privind necesitatea demarării altui proces cu un alt cadru procesual care să îl includă și pe B___ V_____.

Ori, potrivit titlului de proprietate al pârâtului L_______ E____ unde ca vecinătate pe latura de EST a proprietății sale figurează proprietatea I_______ și nicidecum proprietatea B___ V_____.

Coroborând răspunsurile primăriei - prin care se evidențiază faptul că B___ V_____ nu deține proprietate în ________________________ de proprietate al intimatului-pârât L_______ E____ unde pe latura de EST a proprietății sale apare ca vecinătate proprietatea I_______, este fără echivoc că susținerile instanței de apel - în sensul că între proprietatea intimatului și proprietatea I_______ exista proprietatea B___ V_____, este lipsita de fundament.

Greșit fundamentată doar pe depoziția martorilor și a susținerilor expertizelor – ambele contestate de reclamant, este și concluzia tribunalului în sensul că „ pârâtul a făcut dovada cu acte că este proprietarul terenului în discuție".

Plecând de la faptul că terenul ,,în discuție” se referă la calea de acces public-menționată în actul de proprietate al pârâtului, situația de fapt menționată în cele două expertize demonstrează fără putință de tăgadă că atât limitele proprietății cumpărate de pârât cu actul autentificat sub nr. 6445/1992 cât și configurația și vecinătățile acesteia, nu corespund cu situația faptică constatată în teren, respectiv conform actului de proprietate, terenul pârâtului avea pe latura de Nord ca vecinătate un „drum de acces", actual - conform lucrărilor de expertiză are ca vecinătate proprietatea N______.

Învederează recurentul-reclamant că potrivit actului de proprietate autentificat sub nr.6445/1992, proprietatea pârâtului se învecina pe latura de SUD cu proprietatea I_______, proprietate existentă actual și a căror limite nu s-au schimbat.

Actual, conform celor două lucrări de expertiza, pe latura de SUD a proprietății pârâtului a apărut o porțiune de teren cu dimensiunea de 2,20x 60 M atribuita de experți în patrimoniu lui B___ V_____. teren care actual DESPARTE proprietatea pârâtului de cea a vecinului sau din act -I_______. Astfel, susținerea instanței de apel în sensul că proprietatea pârâtului este cea ,,conform actului", este total nereală și în contradicție cu actul de proprietate.

Mai mult, nici configurația terenului cumpărat de pârât în anul 1992 nu mai corespunde cu cea constatată de experți pentru că inițial terenul avea configurația unui dreptunghi, cu lungime de 300 ml și lățime de 12,20 actual -ca urmare a acaparării ,,drumului de acces" are lățime de 15-20 m și lungimea de 234,80 (conf. expertizei D______).

Față de cele expuse, concluzia instanței și sub aspectul că pârâtul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în discuție, este total nejustificată.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului cu o nouă expertiză de specialitate.

Avocat B______ C_____ pentru recurentul-reclamant având cuvântul, susține că prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada faptul că în actul de proprietate al pârâtului nu apare ca vecinătate limitrofa proprietatea B___
V_____, iar prin răspunsurile primăriei a dovedit ca B___ V_____ nu are în proprietate teren în zona respectivă, din răspunsurile primăriei rezultă că nici autorii lui B___ V_____ nu au fost evidențiați în registrele agricole cu terenul menționat în ambele expertize ca fiind proprietatea B___ V_____.

In concluzie, arată recurentul-reclamant, soluția instanțelor este evident greșită, în condițiile în care familia B___ - nu figurează cu vreo proprietate în zonă - astfel încât o excepție a lipsei calității procesuale pasive ar fi mai mult decât previzibilă, și mai mult, în titlul pârâtului nu figurează ca vecin pe latura sudică sau de est B___ V_____ sau autorii acestuia.

Pentru motivele arătate se impune admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize care să lămurească sub toate aceste aspecte cauza pornind de la titlul de proprietate al pârâtului.

Avocat P___ I__ având cuvântul pentru intimatul-pârât L_______ E____ solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel.

Susține intimatul-pârât că instanța de fond nu a fost investită cu păstrarea în folosință a unui așa-zis drum de trecere, recurentul-reclamant nu a făcut o cerere în acest sens, ci a fost investită cu crearea unei servituți de trecere către calea publică pentru terenul în litigiu deținut de reclamant.

Mai arată că susținerile reclamantului nu își găsesc suport în materialul probator administrat în cauză, din care rezultă că suprafața de teren de 3660 mp pe care a cumpărat-o nu s-a mărit și că lățimea gardului respectă dimensiunile din actul de vânzare – cumpărare.

Mai învederează intimatul-pârât, prin apărător că nu poate fi primit nici motivul de recurs referitor la obiectul litigiului, în sensul că nu ar fi o cerere privind crearea unei servituți, deoarece această cerere este întemeiată pe dispozițiile art. 616 – 618 Cod civil și se solicită expres prin acțiune crearea servituții de trecere. Mai mult servitutea de trecere nu poate fi dobândită prin uzucapiune pentru a fi admisă proba testimonială și proba cu interogatoriul părților.

Astfel, motivele de recurs invocate sunt străine de natura pricinii deduse judecății, încercându-se inducerea în eroare a instanței și nici nu au suport probator, fiind aceleași motive invocate ca și la instanța de apel.

Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A :

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele :

Prin cererea înregistrata la data de 16.09.2010 sub nr. XXXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei P_______, reclamantul A__ N. I__ a chemat în judecată pe pârâtul L_______ E____, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună crearea unei servituții de trecere către calea publică prin terenul proprietatea pârâtului deoarece suprafața de teren de 800 mp, teren fâneață situat în _____________________________”, județul Dâmbovița, proprietatea sa, este teren loc înfundat, singura cale de acces către drumul public fiind cel prin proprietatea pârâtului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 800 mp, teren fâneață situat în _____________________________”, județul Dâmbovița și se învecinează cu pârâtul la nordul proprietății sale, că terenul său este loc înfundat, din cauze independente de voința sa, și că singura cale de acces la ieșirea la calea publică se poate crea numai trecând prin terenul vecin proprietatea pârâtului.

S-a mai arătat că există drum stabilit convențional de mai bine de 65 de ani prin proprietatea pârâtului, dar pârâtul nu-i mai permite accesul la terenul său, că pârâtul este cumnatul său, respectiv fratele soției sale și știe foarte bine că soacra sa D____ F______, în prezent decedată, a lăsat acest drum de trecere de o lățime de 3 m la drumul public, respectiv Ulița Croitoriei și pe o lungime de aproximativ 200 m.

Reclamantul a mai precizat că înțelege să-l despăgubească pe pârât pentru terenul afectat servituții de trecere cu dreaptă despăgubire.

Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 15.10.2010, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că este proprietarul suprafeței de 3.660 mp conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6455 din 1 inie 1992, teren pe care l-a cumpărat de la mama sa D____ F______, și că se învecinează cu reclamantul, care însă nu a folosit acest drum de trecere timp de 65 ani, fapt imposibil deoarece reclamantul nu este proprietarul terenului de 65 ani. De altfel, a mai arătat pârâtul, cererea formulată de către reclamant nu întrunește condițiile prevăzute de art.112 cod procedură civilă în sensul ca nu invocă titlul de proprietate în baza căruia stăpânește terenul. Potrivit prevederilor art.616 și următoarele din Cod civ, servitutea de trecere pe locul vecin, consta în dreptul proprietarului locului înfundat de a cere vecinului sau dreptul de trecere spre calea publică, pentru folosirea pământului, cu îndatorarea de al despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce. Terenul reclamantului (fără a dovedi dreptul de proprietate) este înfundat dar calea cea mai scurtă pentru a ajunge la calea publică, nu este terenul său ci un drum care se mărginește, pe cealaltă latura, cu proprietatea lui I_______ M_____ și, care este proprietatea lui B___ V_____, urmând ca drumul de servitute sa se creeze și pe proprietatea sa pe o lungime de 130 ml. În aceste condiții, prin crearea servituții nu ar fi păgubit ca în cazul în care servitutea s-ar crea numai pe proprietatea sa.

Pârâtul a mai arătat că terenul proprietatea sa este cămin de casa (intravilan) și intenționează sa construiască o casa pentru fiul său, că prin crearea acestei servituți, așa cum cere reclamantul, ar fi în imposibilitate să mai construiască o casa deoarece reclamantul ar trebui sa treacă prin curtea gospodăriei sale, fiind obligat să-și amplaseze locuința în funcție de drumul de trecere, terenul curții sale fiind diminuat și nu ar mai putea înființa o gospodărie și că practica judiciara este unitara în sensul că servitutea de trecere se creează în favoarea fondului aservit cu condiția să evite prejudicierea proprietarului fondului dominant pe cât posibil și acesta sa fie despăgubit.

La termenul de judecată din data de 26.11.2010, pârâtul a propus introducerea în cauză a numitului B___ V_____, instanța luând act ulterior de faptul că introducerea în proces a numitului B___ V_____ nu se poate face decât în condițiile prevăzute de art. 57 Cod procedură civilă, sub forma unei cereri scrise și motivate (cu plata taxei de timbru aferente), pe care nici una dintre părți nu a înțeles să o facă în cauză.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și cu două expertize tehnice de specialitate.

Prin sentința civilă nr. 287/21.03.2012 Judecătoria P_______ a luat act că nu s-a formulat o cerere scrisă de introducere în cauză a numitului B___ V_____, a respins acțiunea reclamantului A__ N. I__ exercitată în contradictoriu cu pârâtul L_______ E____, a respins capătul de cerere formulat de reclamant privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (60,5 lei taxe judiciare, 600 lei onorariu expert B____ F_____, 800 lei onorariu expert D_____ M_____ și 1000 lei onorariu apărător) și a admis cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei – astfel cum rezultă din încheierea de îndreptare eroare materială din data de 12.04.2012.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că servitutea este o sarcină impusă fondului aservit, legea stabilind că proprietarul al cărui loc este înfundat și nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi proporțional cu paguba ce s-ar putea ocaziona, că trecerea trebuie să se facă pe drumul cel mai scurt până la calea publică, dar astfel încât trecerea să pricinuiască cea mai mică pagubă (Criteriul traiectului cel mai scurt -art. 617 C.civ nu intervine decât după aplicarea criteriului celei mai mici pagube - art. 618 C.civ) și că trecerea trebuie căutată mai degrabă pe terenuri deschise decât prin mijlocul locurilor împrejmuite.

A mai reținut instanța de fond că practica judiciară a statuat că nu este de natură să corespundă prevederilor legale incidente în cazul servituții chemarea discreționară în judecată a unui singur vecin pe terenul căruia, de exemplu, servitutea ar fi mai lungă (sau mai anevoioasă) decât pe terenul altui vecin care nu a fost chemat în judecată (CA Pitești dec. 282/13.03.2007, CA Cluj dec. 360/9.3.2007) și că excepții de la regula „pricinuirii celei mai mici pagube” respectiv „drumul cel mai scurt” au fost considerate în practică doar situații deosebite de natura existenței unei pante mai abrupte (ICCJ dec. 5763/2005) sau apropierea împlinirii termenului unei prescripții achizitive asupra fondului aservit. Alegerea trecerii ce ar pricinui mai puțină pagubă nu are în vedere doar terenul (ca suprafață) care ar urma să fie acaparată ci trebuie analizată însăși „aservirea” unui anumit fond (gravitatea pagubei sau inconvenientele ce s-ar pricinui comparativ cu posibilitatea aservirii unui alt fond învecinat – de exemplu un teren cu pomi fructiferi față de un teren arabil – CA Bacău dec. 605/1996).

În speța dedusă judecății, instanța de fond a reținut că atât din raportul de expertiză întocmit de expertul B____ F_____ cât și din cel întocmit de expertul D_____ M____, a rezultat că proprietatea reclamantului este loc înfundat și că drumul de servitute necesită acapararea de teren din proprietatea pârâtului, acaparare care poate fi semnificativ diminuată (inclusiv sub aspectul posibilității viitoare de edificare de construcții pe acest teren) prin integrarea în drumul de servitute a unui drum de trecere deja existent, și de care se folosește vecinul B___ V_____ (132 mp adică 2,20ml x 60ml)că, fără includerea drumului de acces al vecinului B___ V_____, proprietatea pârâtului ar putea fi diminuată cu suprafețe între 695,20 mp și 235,38 mp (expert B____), corelativ cu micșorarea frontului stradal și că prin includerea drumul de acces, proprietatea pârâtului s-ar diminua cu 240 mp (expert D_____) și ar profita inclusiv vecinului B___ V_____ (concluzii expert D_____).

În raport de cele relevate de expertizele întocmite în cauză, instanța de fond a constatat că drumul de servitute invocat de reclamant exclusiv pe proprietatea pârâtului poate fi considerat cel mai scurt până la calea publică, dar nu și cel mai puțin păgubitor, deoarece fără chemarea în proces a vecinului B___ V_____ care are deja un drum de acces s-ar impune o sarcina disproporțională fondului aservit al pârâtului.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de părți, instanța de fond le-a admis pentru pârât, reținând că reclamantul este partea căzută în pretenții.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul A__ N. I__, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și pe fond modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat că pârâtul a acaparat fără drept, prin blocarea frontului stradal cu o placă de beton, drumul de trecere ce asigura accesul proprietarilor limitrofi ce nu aveau ieșire directă la calea publică, că până în anul 2010 nu a promovat acțiune deoarece trecea pe proprietatea pârâtului utilizând poarta acestuia, dar ulterior pârâtul i-a interzis să mai treacă pe vechea cale de acces, și că în speță numai pârâtul are calitate procesuală deoarece el este cel care a acaparat nelegal terenul pe care se făcea anterior trecerea.

Reclamantul a mai susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece a fost dată ca urmare a unei interpretări greșite a actului juridic dedus judecății, în sensul că nu a solicitat crearea unei servituți de trecere, situație în care subzista obligația de a chema în judecată toți proprietarii răzorași pentru a se da eficiență dispozițiilor art. 617 (2) Cod civil, ci a solicitat obligarea pârâtului să-i respecte exercițiul dreptului de trecere prin eliberarea drumului existent, care nu a fost niciodată proprietatea pârâtului.

A mai precizat reclamantul că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul activ în virtutea căruia putea cere precizarea acțiunii dacă era nelămurită și administrarea altor probe, respingând în mod nelegal cererea privind încuviințarea probelor cu martori și interogatoriu.

Mai mult, proba definitorie administrată în cauză, respectiv expertiza D_____, este incorectă - nerespectând actul de proprietate funcție de care trebuia să răspunsă obiectivelor stabilite, incompletă - prin faptul că nu a măsurat proprietatea pârâtului pe lungimea de 300 ml conform actului, și cuprinde date nereale prin denaturarea lungimii laturilor drumului creat lui B___ V_____ – aspecte susținute prin obiecțiunile formulate la raport și respinse de judecătorul fondului.

Prin întâmpinare, intimatul L_______ E____ a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea reclamantului – recurent la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că susținerile reclamantului nu își găsesc suport în materialul probator administrat în cauză, din care rezultă că suprafața de teren de 3660 mp pe care a cumpărat-o nu s-a mărit și că lățimea gardului respectă dimensiunile din actul de vânzare – cumpărare.

A mai susținut intimatul că nu poate fi primit nici motivul de recurs referitor la obiectul litigiului în sensul că nu ar fi o cerere privind crearea unei servituți, deoarece această cerere este întemeiată pe dispozițiile art. 616 – 618 și se solicită expres prin acțiune crearea servituții de trecere. Mai mult servitutea de trecere nu poate fi dobândită prin uzucapiune pentru a fi admisă proba testimonială și proba cu interogatoriul părților.

Concluzionând, intimatul arată că motivele de recurs invocate sunt străine de natura pricinii deduse judecății, încercându-se inducerea în eroare a instanței, și nici nu au suport probator.

La termenul de judecată din data de 13.09.2012 instanța a calificat calea de atac declarată ca fiind apelul.

Tribunalul Dâmbovița a pronunțat decizia civilă nr. 180 din 04 octombrie 2012, prin care a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A__ N. I__ și a obligă apelantul la plata către intimat a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel tribunalul a reținut că soluția instanței de fond a avut la bază motivarea că, deși reclamantul deține un teren fără ieșire la calea publică, drumul de servitute solicitat de reclamant, exclusiv pe terenul pârâtului, este cel mai scurt, dar nu și cel mai puțin păgubitor deoarece fără chemarea în proces a numitului B___ V_____ care are deja un drum de acces în zonă, s-ar impune o sarcină disproporționată fondului aservit.

Cu privire la situația de fapt tribunalul a apreciat că aceasta a fost corect reținută de către instanța de fond. Reclamantul A__ N.I__ este proprietarul unei suprafețe de 800 m.p. teren fâneață situat în __________________________________ în punctul O_____ dobândit prin moștenire de la tatăl său A__ N______ conform certificatului de moștenitor nr. 118/27.05.2003 iar pârâtul L_______ E____ este proprietarul unei suprafețe de 3660 m.p. teren cămin de casă situat în ____________________________ la D____ F______ prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6455/1 iunie 1992. Terenul reclamantului apelant este loc înfundat iar pentru ieșirea la calea publică acesta are nevoie de un drum de trecere.

Cu privire la situația de fapt dedusă judecății instanța de apel a completat probatoriul administrat la instanța de fond cu proba cu martori și proba cu interogatoriul părților.

Cu privire la dispozițiile legale aplicabile instanța de fond a reținut în mod corect a fi aplicabile dispozițiile art. 616 -619 din Codul civil de la 1864, dispoziții legale redate pe larg în considerentele sentinței atacate. La aceste dispoziții legale se adaugă dispozițiile art. 622 care stabilesc în mod expres că servitutea de trecere este o servitute necontinuă și neaparentă și dispozițiile art. 624 care stabilesc că acest gen de servitute nu se poate stabili decât prin titlu nu și prin posesiune de 30 de ani.

Susținerea apelantului făcută în cadrul motivelor de apel cum că a solicitat respectarea unei servituți deja existente și nu crearea unei servituți de trecere a fost contrazisă chiar de conținutul explicit al acțiunii formulate, acțiune care conține solicitarea expresă de creare a servituții. Existența unui drum de acces a fost doar un motiv pentru care reclamantul a solicitat trecerea doar pe terenul pârâtului fără a ține cont și de alte posibilități concrete de trecere.

Motivele de apel încearcă a induce ideea că acest pretins drum de trecere pe terenul pârâtului ar fi fost în realitate o cale publică de acces ce ar fi trebuit să fie respectată de către toți proprietarii din zonă. În realitate, astfel cum au declarat martorii A__ G_______, Ș_____ N______ și C______ N______, anterior anului 1989 se trecea pe terenul celor de la care a cumpărat intimatul pârât L_______ E____ spre întreprinderea Trainica P_______ fără a exista un veritabil drum de trecere ci profitând de faptul că terenul în discuție nu era îngrădit. Fie că trecerea se făcea cu piciorul, cum susțin martorii intimatului, fie că se făcea și cu mijloace de transport, astfel cum susține martorul apelantului, această împrejurare nu a fost și nu este de natură a transforma în cale publică o proprietate câtă vreme din evidențele localității respective nu a rezultat că terenul este unul proprietate publică. Cum pârâtul a făcut dovada cu acte că este proprietarul terenului în discuție iar servitutea de trecere nu poate fi uzucapată de nimeni deoarece nu este una continuă și aparentă, singura cale procedurală pentru obținerea unei căi de acces este cea a creării servituții, cale utilizată și de către apelant.

Cum apelantul reclamant a înțeles să se judece în mod exclusiv cu pârâtul intimat acesta și-a asumat riscul ca, în măsura în care drumul de acces pe proprietatea acestuia nu ar fi, în același timp, și cel mai scurt dar și cel mai puțin păgubitor pentru fondul ce se cere a fi aservit, prin respectarea condițiilor impuse de art. 617 și 618 Cod civil, acțiunea să fie respinsă. Principiul disponibilității ce guvernează procesul civil permite celui ce solicită un drept în justiție să aleagă persoana sau persoanele cu care înțelege să se judece fără ca, la acest moment, să-i fie permis instanței de judecată să introducă în proces și alte persoane. Reclamantul a avut sau trebuia să aibă reprezentarea că ar produce o pagubă mai mică intimatului pârât dacă ar accepta să folosească drumul utilizat de moștenitorii B___ G_______ după care să treacă pe terenul pârâtului, dar a dorit ca instanța să creeze un drum de acces doar pe proprietatea pârâtului indiferent de consecințe. Printre consecințele posibile era și aceea ca, în situația în care nu va chema în proces pe toți cei pe terenul cărora ar putea fi creată trecerea, acțiunea sa să fie respinsă nefiind posibil a se crea a servitute fără ca reclamantul să cheme în judecată pe toți cei ce stăpânesc terenurile respective.

Instanța de judecată are obligația să realizeze un just echilibru între drepturile și obligațiile părților făcând a fi respectate în egală măsură drepturile tuturor participanților la procesul civil. Cum din toate probele administrate în cauză a rezultat că drumul de acces ce ar utiliza terenul pe care trece B___ V_____ ar fi cel mai puțin păgubitor pentru pârât, instanța a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond a fost cea corectă iar reclamantul poate, prin crearea unui cadru procesual corect, să obțină un drum de acces care să respecte întru-totul dispozițiile legale în materie de servitute de trecere.

Susținerea apelantului cum că proprietar al drumului de acces pe care B___ V_____ trece spre proprietatea sa este tot intimatul este una lipsită de fundament câtă vreme suprafața terenului pârâtului intimat este cea din actul său de proprietate iar B___ V_____ nu a fost chemat în proces pentru a prezenta titlul său de proprietate.

Probele administrate în calea de atac a apelului au confirmat și completat cele două expertize administrate la Judecătoria P_______ conducând instanța de apel la aceeași concluzie cu instanța de fond, respectiv aceea că drumul cel mai economicos este cel ce ar include și drumul pe care trece în prezent B___ V_____ (acesta fiind unul dintre moștenitorii lui B___ G_______).

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a păstrat în tot sentința apelată menținând soluția pronunțată de către Judecătoria P_______.

Ca parte căzută în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul A__ N. I__, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru completarea probatoriului cu o nouă expertiză.

Se susține de către recurentul-reclamant că instanța de apel s-a aflat în eroare chiar în ceea ce privește obiectul cererii, deoarece prin conținutul explicit al acțiunii formulate și poziția acestuia procesuală adoptată dar și a probelor administrate, a solicitat în mod constant eliberarea de către pârât a drumului de acces cu regim de cale publică, acaparat nelegal de acesta.

Instanța de apel omite însă să se refere la mențiunile din titlul de proprietate al pârâtului, respectiv actul de vânzare cumpărare în cuprinsul căruia, la vecinătăți pe latura de nord figurează ,,DRUM DE ACCES", drum care este menționat și în schița întocmita de primărie și care a stat la baza autentificării contractului de vânzare - cumpărare din anul 1992.

Raportat la acest fapt, susține recurentul-reclamant, instanța de apel nu explică în niciun fel modul în care a dispărut această cale de acces, cu lungime de 300 m și lățime de 3,00 , ce nu se regăsește în cele două expertize efectuate în cauză.

Sub acest aspect, având în vedere faptul că drumul de acces nu este invenția recurentului ci figurează ca vecinătate în titlul proprietarului pârât, iar în expertizele efectuate nu apare o astfel de cale și nici nu se da o explicație pertinentă privind dispariția drumului, respingerea probelor cu cercetare locală și expertiză apare ca evident greșită. Este limpede faptul ca nici una din cele două expertize efectuate în cauza nu lămuresc aceasta situație iar martorii audiați, într-o formă sau alta, au făcut vorbire de drumul de acces utilizat de peste 60 de ani de locuitorii zonei.

Contrar probelor administrate, instanța de apel reține și faptul că proprietar al drumului de 132 mp ( 2,20ml X 60 ml) - evidențiat în ANEXA l a raportului expertiza D_____ - ar fi B___ V_____ .

Se susține de recurent că deși a făcut dovada cu înscrisuri-respectiv adresele de la Primăria Brănești – asupra faptului ca B___ V_____ nu figurează cu proprietate pe ___________________________________ motivarea instanței de fond privind necesitatea demarării altui proces cu un alt cadru procesual care să îl includă și pe B___ V_____.

Analizând titlul de proprietate al pârâtului L_______ E____ unde ca vecinătate pe latura de EST a proprietății sale figurează proprietatea I_______ și nicidecum proprietatea B___ V_____.

Coroborând răspunsurile primăriei - prin care se evidențiază faptul că B___ V_____ nu deține proprietate în _________________________ de proprietate al intimatului-pârât L_______ E____ unde pe latura de EST a proprietății sale apare ca vecinătate proprietatea I_______, este fără echivoc că susținerile instanței de apel - în sensul că între proprietatea intimatului și proprietatea I_______ exista proprietatea B___ V_____, este lipsita de fundament.

Greșit fundamentată doar pe depoziția martorilor și a susținerilor expertizelor – ambele contestate de reclamant, este și concluzia tribunalului în sensul că „ pârâtul a făcut dovada cu acte că este proprietarul terenului în discuție".

Plecând de la faptul că terenul ,,în discuție” se referă la calea de acces public-menționată în actul de proprietate al pârâtului, situația de fapt menționată în cele două expertize demonstrează fără putință de tăgadă că atât limitele proprietății cumpărate de pârât cu actul autentificat sub nr. 6445/1992 cât și configurația și vecinătățile acesteia, nu corespund cu situația faptică constatată în teren, respectiv conform actului de proprietate, terenul pârâtului avea pe latura de Nord ca vecinătate un „drum de acces", actual - conform lucrărilor de expertiză are ca vecinătate proprietatea N______.

Conform depoziției martorilor, drumul avea o lățime de cea 3.0 (circulau mașini și căruțe). Nici experții, nici instanța nu motivează cum și unde a dispărut „drumul de acces" menționat în act și schița anexa acestuia, ceea ce demonstrează că susținerea recurentului în sensul că pârâul A ACAPARAT acest drum este întemeiată.

Totodată, conform actului de proprietate autentificat sub nr.6445/1992, proprietatea pârâtului se învecina pe latura de SUD cu proprietatea I_______, proprietate existentă actual și a căror limite nu s-au schimbat.

Actual, conform celor două lucrări de expertiza, pe latura de SUD a proprietății pârâtului a apărut o porțiune de teren cu dimensiunea de 2,20x 60 M atribuita de experți în patrimoniu lui B___ V_____. teren care actual DESPARTE proprietatea pârâtului de cea a vecinului sau din act -I_______. Astfel, susținerea instanței de apel în sensul că proprietatea pârâtului este cea ,,conform actului", este total nereală și în contradicție cu actul de proprietate.

Mai mult, nici configurația terenului cumpărat de pârât în anul 1992 nu mai corespunde cu cea constatată de experți pentru că inițial terenul avea configurația unui dreptunghi, cu lungime de 300 ml și lățime de 12,20 actual -ca urmare a acaparării ,,drumului de acces" are lățime de 15-20 m și lungimea de 234,80 (conf. expertizei D______).

Față de cele expuse, concluzia instanței și sub aspectul că pârâtul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în discuție, este total nejustificată.

Se mai susține de recurentul-reclamant că nici soluția instanțelor de a demara un proces care să-l includă și pe B___ V_____ nu poate fi primită deoarece în actul de proprietate al pârâtului nu apare ca vecinătate limitrofa proprietatea B___
V_____ iar prin răspunsurile primăriei a dovedit ca B___ V_____ nu are în proprietate teren în zona respectivă -din răspunsurile primăriei rezultă că nici autorii lui B___ V_____ ( în speță B___ E____ și B___ G_______) nu au fost evidențiați în registrele agricole cu terenul menționat în ambele expertize ca fiind proprietatea B___ V_____. In concluzie, soluția instanțelor este evident greșită, în condițiile în care familia B___ -nu figurează cu vreo proprietate în zonă- astfel încât o excepție a lipsei calității procesuale pasive ar fi mai mult decât previzibilă, și mai mult, în titlul pârâtului nu figurează ca vecin pe latura sudica sau de est B___ V_____ sau autorii acestuia.

Pentru motivele arătate soluția ce se impune ar fi casarea cu trimitere spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize care să lămurească sub toate aceste aspecte cauza pornind de la titlul de proprietate al pârâtului.

Intimatul-pârât L_______ E____ a formulat întâmpinare, în baza art. 115 Cod pr.civilă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de instanța de apel.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia atacată și motivele de recurs va reține următoarele:

Un prim motiv de recurs se referă la faptul că instanța de apel s-ar fi aflat în eroare cu privire la obiectul cererii deduse judecății.

Nu poate fi primit acest motiv de recurs, întrucât, așa cum rezultă în mod explicit din cererea de chemare în judecată, recurentul reclamant a solicitat crearea unei servituți de trecerea către calea publică și nu eliberarea de către pârât a drumului de acces cu regim de cale publică, așa cum se susține eronat în motivele de recurs.

Astfel, în mod corect instanța de apel a reținut faptul că recurentul este proprietarul unei suprafețe de 800 m.p. teren fâneață situat în __________________________________ în punctul O_____ iar intimatul pârât este proprietarul unei suprafețe de 3660 m.p. teren cămin de casă situat în ______________________________________ fiind loc înfundat, iar pentru ieșirea la calea publică acesta are nevoie de un drum de trecere.

Corect au reținut instanțele de fond și apel că o condiție pentru instituirea unui drept de servitute este aceea ca trecerea să se facă pe drumul cel mai scurt până la calea publică, dar astfel încât trecerea să pricinuiască cea mai mică pagubă și că trecerea trebuie căutată mai degrabă pe terenuri deschise decât prin mijlocul locurilor împrejmuite.

Corectă este și motivarea că nu este de natură să corespundă prevederilor legale chemarea discreționară în judecată a unui singur vecin pe terenul căruia, de exemplu, servitutea ar fi mai lungă (sau mai anevoioasă) decât pe terenul altui vecin care nu a fost chemat în judecată.

Apare ca nefondată susținerea că instanțele nu ar fi avut în vedere existența unui drum de trecere pe terenul intimatului pârât, drum cu caracter de cale publică, întrucât nicuna din probele adminsitrate nu dovedește acest fapt.

Contrar celor susținute de recurent, respectivul drum, așa cum rezultă din probele administrate, reprezenta o cale de acces ocazională, folosită de localnici fără a exista vreun temei legal pentru a deveni cale publică de acces.

În mod corect instanțele au respins proba cu cercetare locală, probatoriul adminsitrat fiind suficient și concludent pentru cauza dedusă judecății.

Decizia atacată cu recurs apare ca fiind legală și pentru faptul că recurentul reclamant a înțeles să se judece exclusiv cu intimatul pârât, deși, potrivit expertizei de specialitate efectuate în cauză, drumul de acces care să respecte condițiile impuse de art. 617 și 618 Cod civil ar fi trecut și pe proprietatea altei persoane.

Susținerea că terenul la care face referire instanța de apel aparține altei persoane și nu numitului B___ V_____ apare ca nefondată, atâta vreme cât era necesar ca prezenta cauză să se judece cu proprietarii fondurilor pe care urma să treacă drumul de servitute, recurentul având posibilitatea să indice persoana despre care susține că ar fi proprietarul respectivului teren.

Întregul material probator administrat în cauză indică faptul că drumul de acces ce ar utiliza terenul identificat de instanță ca fiind proprietatea numitului B___ V_____ ar fi cel mai puțin păgubitor pentru pârât astfel că instanța a constatat corect că prin crearea unui cadru procesual corect, recurentul are posibilitatea să obțină un drum de acces care să respecte dispozițiile legale în materie de servitute de trecere.

Curtea va reține și faptul că nu există dovezi din care să rezulte că tot terenul pe care expertul a arătat că se poate configura drumul de acces este proprietatea intimatului – pârât.

Pentru motivele expuse și văzând disp. art.304 și 312 alin.1 C.pr.civ, curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

În baza disp. art.274 C.pr.civ., curtea va obliga recurentul să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței nr.xxxxxxxx/17.12.2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A__ N.I__ domiciliat în ________________________________, împotriva deciziei civile nr. 180 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât L_______ E____ domiciliat în ________________________________.

Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2013.

Președinte, Judecători,

M_____ G______ C_______ P____ C_______ M______ M_______

Grefier,

A____ M______ B_____

Red. CMM

Tehnored.BA

2 ex./19.03.2012

dosar fond nr. XXXXXXXXXXXXX Judecătoria P_______

jud.fond M_______ O___ O______

dosar apel nr. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Dâmbovița

jud.apel M____ M_______; C______ G_______

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006